Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 916/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 916/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 4809/121/2013/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA A-II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 916
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.07.2014
Judecător sindic – P. P.
Grefier – I. T.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta . SRL prin lichidator judiciar CII F. M. împotriva pârâtei C. M. E., conform Legii 85/2006.
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 24.06.2014 care face parte integrantă din prezenta, Judecătorul sindic în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
Judecătorul sindic,
Prin cererea înregistrată sub nr._ lichidatorul judiciar CII F. M. a chemat in judecata pe parata C. M. E. in calitate de administrator al debitoarei . SRL solicitand admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru art. 138 lit. d si f din Legea 85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar arată că prin hotărârea intermediară nr. 620/2013 din data de 18.06.2013 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în procedură simplificată împotriva debitoarei . SRL.
Valoarea totală a creanțelor înregistrate împotriva debitoarei, conform tabelului definitiv este de 5.770 de lei, aparținând creditorului DGFP G. care s-a înscris cu suma de 4.428 de lei.
Lichidatorul judiciar a notificat societatea debitoare și pe administratorul statutar al acesteia să predea actele de evidență contabilă prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, dar scrisoarea recomandată cu confirmare de primire a fost returnată. Din verificarea site-ului MFP a constatat că debitoarea și-a depus situațiile financiare anuale numai pentru anul 2007.
Deoarece nici până la această dată nu au fost predate documentele din evidența contabilă, consideră că administratorul statutar se face vinovat de încălcarea art. 138 alin. 1 pct. d.
Având în vedere faptul că debitoarea avea înregistrate la data de 31.12.2007, conform datelor din bilanțul contabil depus pentru anul 2007, stocuri în sumă de 20.058 de lei, administratorul statutar cu toate că cunoștea faptul că societatea are datorii către bugetul statului și bugetul local, datorii purtătoare de penalități, acesta nu a plătit aceste debite. Neachitarea la timp a datoriilor are drept consecință calcularea de accesorii, sume care conduc la majorarea datoriilor.
Având în vedere disp. art. 138 alin. 1 lit. f consideră că administratorul statutar C. M. E. a folosit mijloace ruinătoare în scopul încetării de plăți.
În dovedire lichidatorul judiciar a depus la dosar înscrisuri(filele 4-9).
Examinând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține:
Potrivit art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu lege și f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati.
Judecătorul sindic retine că, răspunderea persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitoarei ajunsă în stare de insolvență este o răspundere civilă pentru fapta proprie ce întrunește multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului este o răspundere față de debitor iar nu față de creditori, fiind menită să asigure repararea prejudiciului cauzat debitorului prin ajungerea lui în stare de insolvență.
În atare situație aceștia răspund pentru partea de pasiv a debitorului care este o consecință a faptelor săvârșite, pasiv astfel cum apare evidențiat conform tabelului definitiv al creanțelor înregistrat la tribunal.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform art.998 Cod civil: fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Fapta pârâtei de a fi dispus continuarea activității neprofitabile a debitoarei, în lipsa dovedirii interesului personal urmărit de pârâta în toată această perioadă, poate fi apreciată cel mult ca management defectuos care însă, nefiind enumerată între faptele ilicite, cauzatoare de insolvență, prevăzute limitativ de art.138 alin.1 din lege, nu poate conduce la atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului și obligarea acestora la suportarea pasivului debitorului.
Instanța constată că, sub aspectul faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. lit.d), respectiv ținerea unei contabilități fictive și fapta de a face să dispară contabilitatea societății, instanța constată că lichidatorul nu și-a îndeplinit obligația procesuală, în calitate de reclamant, de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșita de pârât și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâtul ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoarea.
În privința omisiunii ilicite constând în neținerea unei contabilități în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d) ), instanța reține că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea ilicită imputată ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Reclamantul se limitează la afirmații fără suport probatoriu și la prezumții nejustificate, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia. Simplul fapt că pârâtei nu ar fi ținut contabilitatea, ar fi ascuns/distrus contabilitatea ori ar fi ținut o contabilitate fictivă la societatea la care îndeplineau funcția de administrator, fără a se proba raportul de cauzalitate dintre această faptă și apariția stării de insolvență a societății, nu este de natură, prin el însuși, să conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale conform art.138 alin.1 din lege.
Sub aspectul faptei de a fi folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, instanța observă că reclamantul nu a propus nicio probă privind folosirea de pârâta a unor astfel de mijloace (precum contractarea unor împrumuturi prea oneroase pentru societate etc.) care să conducă la creșterea gradului de îndatorare al societății și în final la insolvența acesteia.
Instanța mai reține că reclamantul nu a probat împrejurarea că presupusele fapte săvârșite de pârâta ar fi cauzat în mod nemijlocit starea de insolvență a debitoarei și că, în acest fel, i-ar fi prejudiciat pe creditori. În acest sens trebuie avut în vedere că, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre faptele ilicite analizate mai sus și apariția stării de insolvență a societății, numai împrejurarea săvârșirii de pârâta a faptelor în discuție nu poate conduce la angajarea răspunderii patrimoniale a acestora și obligarea lor la suportarea pasivului societății.
În consecință, instanța reține că reclamantul nu a probat săvârșirea de către pârâți a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit.d) și lit.f) din Legea nr.85/2006 și nici că pârâta, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității societății, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite toate condițiile legale cumulative ale atragerii răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea analizată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta . SRL prin lichidator judiciar CII F. M. împotriva pârâtei C. M. E., în temeiul Legii 85/2006, ca nefondată.
Definitivă și executorie
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 1.07.2014.
Judecător sindic, Grefier,
P. P. I. T.
Red. P.P./1.07.2014
Tehnored. I.T.
4 ex./2.07.2014
| ← Contestaţie. Hotărâre din 03-02-2014, Tribunalul GALAŢI | Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Sentința nr.... → |
|---|
