Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 1146/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1146/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 8079/121/2013/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA A-II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1146
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.09.2014
Judecător sindic - P. P.
Grefier – I. T.
-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta . prin administrator judiciar CII C. L. împotriva pârâtului D. C. G., în baza Legii 85/2006.
La apelul nominal a răspuns reclamanta prin administrator judiciar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reclamanta prin administrator judiciar nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat Judecătorul sindic constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond:
Reclamanta prin administrator judiciar solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Judecătorul sindic,
Prin cererea înregistrată sub nr._ lichidatorul judiciar CI C. L. a chemat in judecata pe paratul D. C.-G. in calitate de administrator ai debitoarei . solicitând admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru art. 138 lit. d si e din Legea 85/2006.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar arată că la data de 28.01.2014, Tribunalul G. a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului .. Prin aceeași Încheiere a fost desemnat în calitate de administrator judiciar C.I. C. L..
În vederea îndeplinirii atribuțiilor legale prevăzute de art.20 din Legea 85/2006, administratorul judiciar a notificat debitorul la sediul acestuia dar și la domiciliul reprezentantului debitoarei, punând în vedere administratorului statutar să predea actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 precum și bunurile falitei, astfel: sediul social al acesteia, așa cum figurează înregistrat la Registrul Comerțului, din județul G., loc. G., .. 39, ., cod poștal_, prin adresa 390/04.02.2014, confirmată de primire la data de 12.02.2014; D. C. - G., asociat unic și administrator al acesteia, din județul G., .. 39, ., cod poștal_, prin adresa 383/04.02.2014, confirmată de primire la data de 12.02.2014.
Administratorul judiciar în raportul de activitate administrat în cauză arată că pârâtul nu s-au prezentat să depună actele financiar-contabile, pe baza bilanțului contabil precum și contului de profit și pierdere aferente anului 2009 (ultimul bilanț depus de către debitoare), pus la dispoziție de către organul fiscal, a fost întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență nr. 1083/09.05.2014, raport prevăzut de art.59 din Legea 85/2006, iar în urma verificărilor efectuate în cauză au fost identificate fapte care ar putea duce la aplicarea prevederilor art.138 alin.(1) lit. d) și e) din Lege.
Potrivit indicatorilor din bilanțul pe anul 2009, ultimul depus, rezultă că societatea debitoare figurează cu active imobilizate în valoare de 39.830 lei, active circulante în valoare totală de 306.804 lei din care stocuri în valoare de 5.501 lei, creanțe în valoare de 195.279 lei și disponibilități bănești în valoare de 106.024 lei, active ce nu mai pot fi recuperate, conducând la concluzia că debitoarea fie a ținut o contabilitate fictivă, fie nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, că administratorul statutar a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății, caz prevăzut în art. 138 alin. 1 lit. d) și e), ca un element ce conduce la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societar.
Din verificările efectuate pe site-urile Ministerului Finanțelor Publice precum și din studierea raportului de inspecție fiscală nr. 2777/F-GL-140 din 24.02.2011 întocmit de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G., Activitatea de Inspecție Fiscală, privind activitatea debitoarei pe perioada aprilie 2007 – decembrie 2010, s-a constatat că evidența contabilă nu a fost ținută corect și în conformitate cu prevederile normelor în vigoare întrucât, pentru a substitui disponibilitățile bănești s-au folosit documente justificative neconforme cu prevederile legale și fără a avea la bază cheltuieli aferente desfășurării activității respectiv producătoare de venituri, documentele de proveniență a serviciilor conțin operațiuni nereale.
Așa cum se precizează și în cuprinsul raportului de inspecție fiscală societatea verificată a înregistrat în evidența contabilă tranzacții comerciale cu parteneri fără a avea la bază documente justificative sau tranzacții comerciale nereale față de obiectul de activitate al debitoarei, ceea ce a condus la diminuarea profitului impozabil și implicit a impozitului dar și a taxei pe valoarea adăugată .
Administratorul debitoarei deși a semnat confirmarea de primire a notificării încă din 12.02.2014, a refuzat în mod nejustificat obligațiile ce-i revin, potrivit art. 44 din Legea insolvenței, nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 conducând la concluzia că debitoarea fie a ținut o contabilitate fictivă, fie nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății, caz prevăzut la art. 138 alin. 1 lit. d) și e), ca un element ce conduce la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societar.
Față de cele ce precede, ajungem lesne la concluzia că reprezentantul societății debitoare a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice respectiv active imobilizate în valoare de 39.830 lei, active circulante în valoare totală de 306.804 lei din care stocuri în valoare de 5.501 lei, creanțe în valoare de 195.279 lei și disponibilități bănești în valoare de 106.024 lei, legea specială sancționând expres această faptă conform dispozițiilor art.138 alin.(1), lit. e).
Potrivit art. 138 alin. 1 din legea insolvenței, la cererea administratorului sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele descrise la lit. a) –g).
Conform art. 138 alin. 1 lit. d) din lege, antrenarea răspunderii administratorului societar intervine în situația în care acesta a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Natura juridică a răspunderii administratorului împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.
Fiind vorba de o răspundere delictuală pentru a fi antrenată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale (conform art. 998-999 Cod Civil), fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Pârâta avea calitatea de administrator și asociat unic (100%) al societății debitoare. Prin neîndeplinirea obligației de prezentare a actelor menționate de art.28 din Legea 85/2006, respectiv a evidenței contabile, se poate prezuma simplu că pârâta a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea (lit.d) este evidentă prin neprezentarea documentelor contabile la solicitarea administratorului judiciar, obligație ce intră în conținutul modalității de a „ține„ contabilitatea, iar vinovăția ( cel puțin sub forma culpei) rezultă din modalitatea de săvârșire, la fel și prejudiciul, problema care se pune în speță este îndeplinirea legăturii de cauzalitate, aceasta făcând parte dintre condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, ce stă la baza răspunderii organelor de conducere ale societății pentru pasivul neacoperit al acesteia.
Or, așa cum este aproape unanim acceptat, în domeniul prejudiciului economic legătura de cauzalitate poate fi și mediată de alte circumstanțe economice și este dificil de stabilit o legătură cauză - efect precum în cazul altor prejudicii.
Însă, pentru existența unei astfel de legături, considerăm că există indicii importante în speță care să o poată dovedi, prin intermediul prezumțiilor simple: creanța, dar care privește un creditor (statul) recunoscut în genere ca un creditor mai puțin diligent, fapt ce creează un interes pentru ascunderea situației contabile tocmai în scopul măririi insolvabilității în folos propriu; dezinteresul pârâtei în a depune, chiar și ulterior actele contabile, în condițiile în care el este cel care avea obligația de a pune la dispoziție tocmai actele care ar fi determinat legătura de cauzalitate a prejudiciului cu neținerea corectă a contabilității.
Mai mult, în conformitate cu art.174 C.pr.civ., dacă partea care deține înscrisul (iar administratorul avea obligația legală de a deține și prezenta înscrisurile contabile, în condițiile art.28 din Legea 85/2006) nu-l înfățișează, instanța va putea considera ca dovedite pretențiile părții care a cerut înfățișarea cu privire la conținutul înscrisului.
Or, în speță, obiectul probei cât privește aceste înscrisuri este exact legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, legătură ce ar fi putut fi infirmată doar prin propunerea de către pârâtă a unei alte teze probatorii (de exemplu că neținerea contabilității nu a cauzat prejudiciul ) și dovedirea acestei teze probatorii, pentru a răsturna prezumțiile simple de cauzalitate ce rezultă din interpretarea textelor de lege și a situației de fapt.
Este evident că lipsa sau incorecta ținere a evidențelor societății a cauzat starea de insolvență, deoarece este logic că atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul, nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Numai ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorului există deoarece lui îi incubă obligația legală a ținerii contabilității, și este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, iar neținerea contabilității în conformitate cu legea îi este imputabilă.
Pe de altă parte, art. 138 alin. 1 lit. e) presupune deturnarea ori ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia.
Potrivit indicatorilor din bilanțul pe anul 2009, rezultă că societatea debitoare figurează cu active imobilizate în valoare de 39.830 lei, active circulante în valoare totală de 306.804 lei din care stocuri în valoare de 5.501 lei, creanțe în valoare de 195.279 lei și disponibilități bănești în valoare de 106.024 lei. Așa cum rezultă din conținutul raportului de inspecție fiscală nr. 2777/F-GL-140 din 24.02.2011 întocmit de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G., Activitatea de Inspecție Fiscală, activul debitoarei are o valoare mult mai ridicată, valoarea prezentată în evidența contabilă și în situația financiară depusă fiind diminuată considerabil prin înregistrarea de cheltuieli fictive.
Prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă, ce rezultă din tabelul definitiv rectificat al creanțelor, care nu poate fi acoperită din averea debitoarei.
Se apreciază că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1, lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006, urmând a se dispune antrenarea răspunderii asociatului unic și administrator societar, D. C. – G. , CNP:_, pentru întregul pasiv al debitoarei, în cuantum de 236.232,48 lei.
În dovedire lichidatorul judiciar a depus la dosar copii de pe raportul asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolventa,tabel definitiv,dovezi de comunicare fila 4-5.
Examinând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține:
Potrivit art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu lege; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
Judecătorul sindic reține că, răspunderea persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitoarei ajunsă în stare de insolvență este o răspundere civilă pentru fapta proprie ce întrunește multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului este o răspundere față de debitor iar nu față de creditori, fiind menită să asigure repararea prejudiciului cauzat debitorului prin ajungerea lui în stare de insolvență.
În atare situație aceștia răspund pentru partea de pasiv a debitorului care este o consecință a faptelor săvârșite, pasiv astfel cum apare evidențiat conform tabelului definitiv al creanțelor înregistrat la tribunal.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform art.998 Cod civil: fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Debitoarea avea obligația, prin administrator statutar, să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art.28 alin.(1) în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii (art.35 din Lege).
Dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991, instituie obligația pentru societățile comerciale,societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.
Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către lichidatorul judiciar creează prezumția relativă că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii, iar cum această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către pârât se reține în sarcina acestuia săvârșirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecință aducerea societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor. Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.Art.73 alin.1 lit. c din Legea nr.31/1990 stabilește în sarcina administratorilor răspunderea solidară față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și pentru corecta lor ținere. În speță, din raportul depus de lichidator a rezultat că debitoarea, prin administratorul statutar, nu a respectat obligația prevăzută de art.28 din Legea nr.85/2006, de a preda documentele contabile deși acesta susține că a ținut contabilitate societății până la dizolvarea acesteia
Vinovăția pârâtului sub forma intenției directe sau indirecte, rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că, deși avea anumite obligații stabilite de Legea nr.31/1990 și Legea contabilității nr.82/1991, acesta a exercitat atribuțiile de administrator social fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat cât timp există starea de insolvență. Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile în sumă de236232,48 lei legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, respectiv nerespectarea și aplicarea legii, și starea de insolvență fiind de asemenea dovedită.
Judecătorul sindic reține că, din probele administrate în cauză, inclusiv din dosarul de faliment, din declarațiile de creanță, tabelul creditorilor, raportul administratorului judiciare rezultă atât prejudiciul produs creditorilor prin neachitarea creanțelor cât și fapta ilicită a fostului administrator constând în folosirea bunurilor societății și creditelor societății, în folosul propriu, continuarea activității care a dus, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți și a ascuns actele persoanei juridice.
Vinovăția paratului este dovedita prin aceea ca nu a conlucrat cu lichidatorul judiciar,nu a predat aceste bunuri ,si nu a nu a făcut cunoscut sediul societății și nu a ținut contabilitatea la zi.
Fapta săvârșita de fostul administrator se încadrează în dispozițiile art.138 al.1 lit.”d, e” din Legea nr.85/2006, iar legătura de cauzalitate între faptele săvârșite și prejudiciul produs creditorilor este evident, că disponibilitățile materiale și bănești ale debitoarei nu au fost folosite pentru achitarea creanțelor creditorilor.
Funcție de aceste considerente judecătorul sindic urmează a admite cererea și a obliga pe pârât să suporte pasivul rămas neîndestulat de 236.232,84 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta . prin administrator judiciar CII C. L. împotriva pârâtului D. C. G. cu domiciliul în G., .. 39, ., CNP -_, în baza Legii 85/2006 și în consecință:
Obligă pârâtul să suporte pasivul rămas neîndestulat în sumă de 236.232,84 de lei.
Definitivă și executorie
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2014.
Judecător sindic, Grefier,
P. P. I. T.
Red. P.P./29.09.2014
Tehnored. I.T.
4 ex./30.09.2014
| ← Contestaţie. Sentința nr. 781/2014. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie. Sentința nr. 1494/2014. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
