Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 438/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 438/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 4678/121/2013/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA A-II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 438
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.03.2014
Judecător sindic – P. P.
Grefier – I. T.
-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta . SRL prin lichidator judiciar CII C. L. împotriva pârâtului M. C., în baza Legii 85/2006.
La apelul nominal a răspuns reclamanta prin lichidator judiciar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reclamanta prin lichidator judiciar depune extras din ziarul România Liberă, datat 4.03.2014 din care rezultă că s-a procedat la citarea pârâtului și prin publicitate lărgită, precum și un exemplar de pe raportul asupra cauzelor. Nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cererii de formulat Judecătorul sindic constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond:
Reclamanta prin lichidator judiciar solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Judecătorul sindic,
Prin cererea înregistrată sub nr._ lichidatorul judiciar CI C. L. al debitoarei . SRL a chemat in judecata pe paratul M. C. solicitând admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru art. 138 lit. d și e din Legea 85/2006.
În motivarea cererii credit. arată că la data de 8.10.2013, Tribunalul G. a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei . SRL. Prin aceeași sentință s-a desemnat în calitate de lichidator CII C. L..
În vederea îndeplinirii atribuțiilor legale prevăzute de art. 25 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a notificat debitorul la sediul acestuia dar și la domiciliul reprezentantului debitoarei, punând în vedere acestuia să predea actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, precum și bunurile falitei, astfel: sediul social al acesteia, așa cum figurează înregistrat la Registrul Comerțului, din județul G., localitatea T., . nr. 52, prin adresa nr. 8673/15.10.2013, plic retur cu mențiunea „avizat societate închisă”; M. C., asociat unic și administrator al acesteia, din județul G., . nr. 8674/15.10.2013, plic retur cu mențiunea „necunoscut la Brăhășești”.
Lichidatorul judiciar în raportul de activitate administrat în cauză arată că pârâtul nu s-a prezentat să depună actele financiar-contabile, pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 4865/F-GL/202/25.04.2013 întocmit de DGFP G., activitatea de inspecție fiscală, întrucât debitoarea nu a depus niciun bilanț contabil, a fost întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență nr. 202/24.01.2014, raport prevăzut de art. 59 din Legea 85/2006, iar în urma verificărilor efectuate în cauză au fost identificate fapte care ar putea duce la aplicarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d și e din lege.
Potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 4865/F-GL/202/25.04.2013 întocmit de DGFP G., rezultă că la finele anului 2012, debitoarea deținea în patrimoniu active circulante respectiv creanțe în valoare de 3.033.002 de lei, dar ulterior, la data controlului fiscal au intervenit cesiuni de creanțe și nu mai există sume de încasat. Întrucât aceste active nu mai pot fi recuperate, conduce la concluzia că debitoarea fie a ținut o contabilitate fictivă, fie nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, că administratorul statutar a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății, caz prevăzut în art. 138 alin. 1 șit d și e, ca un element ce conduce la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societar.
Din studierea raportului de inspecție fiscală nr. 4865/F-GL/202/25.04.2013 întocmit de DGFP G., activitatea de inspecție fiscală, privind activitatea debitoarei pe perioada octombrie 2012 – decembrie 2012, s-a constatat că evidența contabilă nu a fost ținută corect și în conformitate cu prevederilor normelor în vigoare întrucât, pentru a substitui disponibilitățile bănești s-au folosit documente justificative neconforme cu prevederile legale și fără a avea la bază cheltuieli aferente desfășurării activității respectiv producătoare de venituri.
Așa cum se precizează și în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, societatea verificată a înregistrat în evidența contabilă tranzacții comerciale cu parteneri care nu recunosc că au avut relații de tip comercial cu aceasta.
Administratorul debitoarei a refuzat în mod nejustificat obligațiile ce-i revin, potrivit art. 44 din Legea 85/2006, nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 conducând la concluzia că debitoarea fie a țin ut o contabilitate fictivă, fie nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății, caz prevăzut la art. 138 alin. 1 și d și e, ca un element ce conduce la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societar.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, la cererea administratorului sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele descrise la lit. a-g.
Conform art. 138 alin. 1 lit. d din lege, antrenarea răspunderii administratorului societar intervine în situația în care acesta a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Natura juridică a răspunderii administratorului împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.
Fiind vorba de o răspundere delictuală pentru a fi antrenată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Pârâtul avea calitatea de administrator și asociat unic al societății debitoare. Prin neîndeplinirea obligației de prezentare a actelor menționate de art. 28 din Legea 85/2006, respectiv a evidenței cotabile, se poate prezuma simplu că pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Neținerea contabilității în conformitate cu Legea(lit. d) este evidentă prin neprezentarea documentelor contabile la solicitarea lichidatorului judiciar, obligație ce intră în conținutul modalității de a „ține „ contabilitatea, iar vinovăția(cel puțin sub forma culpei) rezultă din modalitatea de săvârșire, la fel și prejudiciul, problema care se pune în speță este îndeplinirea legăturii de cauzalitate, aceasta făcând parte dintre condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, ce stă la baza răspunderii organelor de conducere a societății pentru pasivul neacoperit al acesteia.
Este evident că lipsa sau incorecta ținere a evidențelor societății a cauzat starea de insolvență, deoarece este logic că atâta timp cât administratorul nu cunoaște care este activul, nu poate cunoaște care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Numai ținerea unei evidențe corecte poate asigura funcționarea normală a unei afaceri.
Vinovăția administratorului există deoarece lui îi incumbă obligația legală a ținerii contabilității și este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, potrivit art. 73 din Legea 31/1990, iar neținerea contabilității în conformitate cu legea ăi este imputabilă.
Pe de altă parte, art. 138 alin. 1 lit. e presupune deturnarea ori ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia.
Potrivit indicatorilor din balanța de verificare la 31.12.2012 debitoarea prezenta creanțe de recuperat de 3.033.002 de lei, dar ulterior, la data controlului au intervenit cesiuni de creanțe, făcând să dispară, astfel, sumele de încasat.
Prejudiciul creditorilor reprezintă partea din masa pasivă, ce rezultă din tabelul definitiv al creanțelor, care nu poate fi acoperită din averea debitoarei.
În dovedire lichidatorul judiciar a depus la dosar copii de pe tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei, raportul de inspecție fiscală nr. 4865/F-GL/202/25.04.2013 întocmit de DGFP G., procesul verbal nr. 4755 din 24.04.2013, decizia de impunere nr. G-GL 241 din 25.04.2013 și informațiile ORC.
Examinând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține:
Potrivit art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu lege
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
Judecătorul sindic retine că, răspunderea persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitoarei ajunsă în stare de insolvență este o răspundere civilă pentru fapta proprie ce întrunește multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului este o răspundere față de debitor iar nu față de creditori, fiind menită să asigure repararea prejudiciului cauzat debitorului prin ajungerea lui în stare de insolvență.
În atare situație aceștia răspund pentru partea de pasiv a debitorului care este o consecință a faptelor săvârșite, pasiv astfel cum apare evidențiat conform tabelului definitiv al creanțelor înregistrat la tribunal.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform art.998 Cod civil: fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Debitoarea avea obligația, prin administrator statutar, să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art.28 alin.(1) în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii (art.35 din Lege).
Dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991, instituie obligația pentru societățile comerciale,societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi.
Potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 4865/F-GL/202/25.04.2013 întocmit de DGFP G., rezultă că la finele anului 2012, debitoarea deținea în patrimoniu active circulante respectiv creanțe în valoare de 3.033.002 de lei, dar ulterior, la data controlului fiscal au intervenit cesiuni de creanțe și nu mai există sume de încasat. Întrucât aceste active nu mai pot fi recuperate, conduce la concluzia că debitoarea fie a ținut o contabilitate fictivă, fie nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, că administratorul statutar a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății, caz prevăzut în art. 138 alin. 1 șit d și e, ca un element ce conduce la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societar.
Din studierea raportului de inspecție fiscală nr. 4865/F-GL/202/25.04.2013 întocmit de DGFP G., activitatea de inspecție fiscală, privind activitatea debitoarei pe perioada octombrie 2012 – decembrie 2012, s-a constatat că evidența contabilă nu a fost ținută corect și în conformitate cu prevederilor normelor în vigoare întrucât, pentru a substitui disponibilitățile bănești s-au folosit documente justificative neconforme cu prevederile legale și fără a avea la bază cheltuieli aferente desfășurării activității respectiv producătoare de venituri.
Așa cum se precizează și în cuprinsul raportului de inspecție fiscală, societatea verificată a înregistrat în evidența contabilă tranzacții comerciale cu parteneri care nu recunosc că au avut relații de tip comercial cu aceasta.
Administratorul debitoarei a refuzat în mod nejustificat obligațiile ce-i revin, potrivit art. 44 din Legea 85/2006, nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 conducând la concluzia că debitoarea fie a țin ut o contabilitate fictivă, fie nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății, caz prevăzut la art. 138 alin. 1 și d și e, ca un element ce conduce la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societar.
Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către lichidatorul judiciar creează prezumția relativă că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii, iar cum această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către pârât se reține în sarcina acestuia săvârșirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecință aducerea societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor. Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.Art.73 alin.1 lit. c din Legea nr.31/1990 stabilește în sarcina administratorilor răspunderea solidară față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și pentru corecta lor ținere. În speță, din raportul depus de lichidator a rezultat că debitoarea, prin administratorul statutar, nu a respectat obligația prevăzută de art.28 din Legea nr.85/2006, de a preda documentele contabile deși acesta susține că a ținut contabilitate societății până la dizolvarea acesteia
Vinovăția pârâtului sub forma intenției directe sau indirecte, rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că, deși avea anumite obligații stabilite de Legea nr.31/1990 și Legea contabilității nr.82/1991, acesta a exercitat atribuțiile de administrator social fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat cât timp există starea de insolvență. Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile în sumă de_ lei legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, respectiv nerespectarea și aplicarea legii, și starea de insolvență fiind de asemenea dovedită.
Judecătorul sindic reține că, din probele administrate în cauză, inclusiv din dosarul de faliment, din declarațiile de creanță, tabelul creditorilor, raportul administratorului judiciare rezultă atât prejudiciul produs creditorilor prin neachitarea creanțelor cât și fapta ilicită a fostului administrator constând în folosirea bunurilor societății și creditelor societății, în folosul propriu, continuarea activității care a dus, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți și a ascuns actele persoanei juridice.
Vinovăția paratului este dovedită prin aceea ca nu a conlucrat cu lichidatorul judiciar,nu a predat aceste bunuri și nu a nu a făcut cunoscut sediul societății și nu a ținut contabilitatea la zi.
Faptele săvârșite de fostul administrator se încadrează în dispozițiile art.138 al.1 lit. d, e” din Legea nr.85/2006, iar legătura de cauzalitate între faptele săvârșite și prejudiciul produs creditorilor este evident, că disponibilitățile materiale și bănești ale debitoarei nu au fost folosite pentru achitarea creanțelor creditorilor.
Funcție de aceste considerente judec sindic urmează a admite cererea și a obliga pe pârât să suporte pasivul rămas neîndestulat în sumă de 2.440.375 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta . SRL prin lichidator judiciar CII C. L. împotriva pârâtului M. C. și în consecință:
Obligă pârâtul să suporte pasivul rămas neîndestulat în sumă de 2.440.375 de lei.
Definitivă și executorie
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.03.2014.
Judecător sindic, Grefier,
P. P. I. T.
Red. P.P./07.04.2014
Tehnored. I.T.
4 ex./07.04.2014
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1197/2014.... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
