Obligatia de a face. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 4636/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-ACIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 21
Ședința publică din data de 23.01.2014
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: D.-M. O.
JUDECĂTOR: S. L.
GREFIER - A. I.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului ce are ca obiect ca obiect „obligația de a face + pretenții”, declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul în G., . bis, J. G., împotriva sentinței civile nr. 7734/21.08.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. P. R. ESTATE S.R.L., cu ultimul sediu cunoscut în București, ., ., ., sector 3.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2014, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 23.01.2014 și a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta S.C. R. G. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. P. R. ESTATE S.R.L., ca, pe calea ordonanței președințiale, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la înapoierea celor două autoturisme marca Daewoo Matiz, ce fac obiectul contractului de închiriere dintre părți a cărui valabilitate a încetat în data de 01.12.2011, precum și la plata de daune interese și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că la data de 03.09.2011 între reclamantă, în calitate de locator, și pârâtă, în calitate de locatar, s-a încheiat un contract de închiriere, obiectul fiind cedarea dreptului de folosință pentru două autoturisme Daewoo Matiz, proprietatea locatorului, cu nr. de înmatriculare_, respectiv_, pe o perioadă de 3 luni (01.09.2011 – 01.12.2011).
A mai precizat reclamanta că a predat pârâtei cele două autoturisme la data de 03.09.2011, printr-un proces – verbal de predare primire semnat de ambele părți, moment la care pârâta a pus la dispoziție un bilet la ordin drept garanție cu valoare totală a chiriei stipulate la art. 3 din contract, respectiv 3.300 euro. Biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsa totală disponibil, în data de 19.12.2011. mai mult, a învederat reclamanta, pârâta a refuzat să înapoieze cele două autoturisme, în data de 01.12.2011.
În drept, au invocat dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie: contractul de închiriere, protocolul de predare – primire, notificările și convocarea la conciliere directă, confirmările de primire, procesul – verbal încheiata la data și ora convocării la conciliere, borderoul centralizator al BRD G. cu refuzul de plată al biletului la ordin (f. 6-17).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei (f. 2).
La termenul de judecată din data de 10.05.2012, reclamanta și-a modificat temeiul acțiunii din ordonanță președințială în acțiune pe dreptul comun, instanța luând act de această modificare prin încheierea de ședință.
Pentru termenul de judecată din 30.01.2013, reclamanta a formulat cerere completatoare, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 3.300 euro, reprezentând contravaloarea prețului total al chiriei pe o perioadă de trei luni pentru ambele autoturisme închiriate conform art. 3.1 și 7.1 din Contractul de închiriere nr. 2/03.09.2011, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % din suma datorată per zi de întârziere, calculate de la data scadenței până la data plății efective a sumei datorate, conform art. 6 pct. 9 și 7.2., precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces (f. 68).
Cererea completatoare a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 975 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei (f. 79).
Pârâta S.C. P. R. ESTATE S.R.L. nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea judecății până la finalizarea lucrărilor penale începute în legătură directă cu obiectul cererii reclamantei (f. 28-29).
În motivare a precizat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 02/03.09.2011, având ca obiect dreptul de folosință asupra vehiculelor: autoturismul marca Daewoo Matiz, . UUGMF_, . 663187KA2, cu nr. de înmatriculare_ și autoturismul marca Daewoo Matiz, . UUGMF_, . 129228KA1, cu nr. de înmatriculare_ . Pârâta a menționat că a închiriat cele două mașini pentru a le folosi ca mașini de serviciu pentru agenții de vânzări ai societății Thira Food S.R.L., societate pe care administratora pârâtei o deține alături de soțul său, în acest sens fiind încheiat contractul de comodat FN/17.10.2011.
A mai arătat pârâta că angajații care au primit cele două autovehicule spre folosință, au înțeles să săvârșească infracțiuni, primul autoturism fiind furat de numita P. Olguța, dosarul penal fiind înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, fiind restituită mașina la data de 24.05.2012 de organele de poliție, cu obligația de a o păstra până la soluționarea definitivă a cauzei, iar al doilea autoturism a fost furat de numitul Pirtica A., dosarul penal aflându-se în cercetare tot la P. de pe lângă Judecătoria Sector 6 București.
Astfel, pârât a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, având în vedere că nerestituirea celor două autoturisme nu a ținut de voința sa, iar daunele – interese și cheltuielile de judecată sunt în sarcina celor care au pus-o în imposibilitatea executării contractului în bune condiții, respectiv cei doi făptuitori.
Prin sentința civilă nr.7734/21.08.2013 a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.300 euro în echivalent lei la data plății, precum și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% din suma datorată, calculate de la scadență și până la data plății. Au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 03.09.2011, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 02, între reclamantă, în calitate de locator, și pârâtă, în calitate de locatar, având ca obiect cedarea dreptului de folosință pentru două autoturisme Daewoo Matiz, proprietatea locatorului, primul având . UUGMF_, . 663187KA2 și nr. de înmatriculare_, în timp ce al doilea avea . UUGMF_, . 129228KA1 și cu nr. de înmatriculare_ . Contractul a fost încheiat pe o durată de 3 luni (01.09.2011 – 01.12.2011), prețul total al închirierii fiind de 3.300 euro, respectiv 1.100 euro/lună pentru cele două autoturisme (f. 6-9).
Predarea – primirea celor două autoturisme s-a realizat la aceeași dată, potrivit protocolului de predare – primire semnat de părți (f. 10).
Pârâta S.C. P. R. ESTATE S.R.L. a încheiat la rândul său un contract de comodat auto, cu S.C. Thira Food S.R.L., având ca obiect aceleași două autoturisme, încheiat pe o durată nedeterminată (f. 35).
Din înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar, nu rezultă că acest contract ar fi fost prelungit. Ca urmare, instanța de fond a constatat că acest contract de închiriere nr. 02/03.09.2011 încheiat între reclamantă, în calitate de locator și pârâtă, în calitate de locatar, a încetat la data de 01.12.2011.
Prima instanță a mai reținut însă că pârâta a continuat să folosească cele două autoturisme (prin terța societate căreia i-a transmis în mod gratuit dreptul de folosință), reclamanta nedenunțând contractul (nemanifestându-și voința de a nu prelungi durata acestuia) înaintea de expirarea termenului acestuia. Abia la data de 21.12.2011, reclamanta a emis o notificare către pârâtă, prin care îi solicita restituirea celor două autoturisme. La acel moment însă, intervenise deja contractului de închiriere, în mod tacit, rezultând din folosința bunurilor de către locatar, locatorul neopunându-se raporturilor de locațiune prin anunțarea concediului înainte de expirarea termenului contractual. Numai că această relocațiune, potrivit dreptului comun, operează pe durată nedeterminată și, ca atare, locatorul poate denunța unilateral contractul, cu singura condiție a respectării termenului de preaviz.
În consecință, instanța de fond a reținut că primul contract a încetat la expirarea termenului, raporturile dintre părți fiind guvernate în prezent de un nou contract, între locator și locatar.
În situația de față, instanța a reținut că pârâta are posesia și folosința cele două autoturisme în virtutea unui nou contract de închiriere, care însă nu îmbracă o formă scrisă. Pentru acest al doilea contract, reclamanta nu a solicitat rezilierea acestuia, astfel încât rezultă că pârâta are un drept de folosință a bunurilor și în prezent. Instanța de fond a avut în vedere și faptul că, referitor la cele două autoturisme nu s-au dispus măsuri de indisponibilizare, în dosarul nr. 8174/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6 București, deși se efectuează cercetări privind furtul celor două autoturisme de către Secția 21 Poliție (f. 108), astfel încât pârâta poate folos și în prezent cele două autoturisme.
Ca atare, instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea celor două autoturisme.
În ceea ce privește capătul de cerere privind contravaloare prețului total al chiriei, prima instanță a reținut că potrivit contractului încheiat între părți, pârâta s-a obligat să achite o chirie de 1.100 euro lunar, plătibilă în lei, la cursul BNR din ziua scadenței, scadența fiind la 7 zile lucrătoare de la data emiterii de locator a facturii. (art. 3).
Pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale (nefăcând dovada în acest sens, deși potrivit art. 1169 cod civil această obligație îi incumba), astfel încât instanța de fond a reținut că reclamanta are împotriva sa o creanță certă, lichidă și exigibilă, și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 3.300 euro.
Totodată, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat și daune interese, prin acțiunea introductivă, fără a preciza cuantumul acestora. Prin completarea la acțiune, a cuantificat daunele – interese la cuantumul penalităților de întârziere de 0,1 % din suma datorată.
Potrivit art. 7.2 din contractul încheiat între părți, dacă una dintre acestea nu-și respectă obligațiile de plată la termene stabilite, va plăti penalități de întârziere de 0,1 % din suma datorată, pe zi de întârziere.
Față de dispoziția contractuală, prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere, calculată de la data scadenței și până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care o consideră nelegală și netemeinică prin prisma dispozițiilor art. 282-298 din Noul Cod de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că instanța de fond a cercetat superficial probele administrate în cauza, respectiv contractul părților. A precizat că potrivit contractului, pârâta-intimată nu avea dreptul sa cedeze folosința autoturismelor, iar despre subînchirierea lor a aflat în cursul judecății. Instanța de fond nu a ținut seama de aceasta dispoziție contractuală. De asemenea, nu a ținut seama de faptul că, potrivit contractului de închidere, pârâta era obligată la restituirea autoturismelor la expirarea locațiunii. A reținut astfel în mod greșit că a operat tacita relocațiune, în condițiile în care contractul se putea rezilia pentru neplata chiriei.
Cu privire la cheltuielile de judecată a precizat ca instanța de fond nu a motivat reducerea acestora, solicitând obligarea intimatei la plata lor integrală.
Prin încheierea din 5.12.2013 instanța a recalificat calea de atac din apel în recurs.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea sentinței civile nr. 7734/21.08.2013 a Judecătoriei G. prin prisma motivelor invocate dar și sub toate aspectele sale, așa cum prevăd dispozițiile art. 3041 Cod de procedură civilă, instanța de control judiciar reține ca recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei cu privire la netemeinicia sentinței sunt întemeiate. Astfel, instanța de fond a stabilit doar în parte situația de fapt și, în consecință, a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în materie.
Potrivit art. 6 din contractul de închiriere al părților, locatarul nu avea dreptul să cedeze niciunui terț drepturi și obligații ce decurg din contract și să respecte dreptul de proprietate al locatorului. De asemenea, s-a obligat să înapoieze autovehiculele la sfârșitul duratei contractuale.
Deși a reținut subînchirierea autoturismelor de către o alta societate, THYRA FOOD SRL, instanța de fond nu a reținut și împrejurarea că, în continuare, aceasta din urma a dat cele două autoturisme în comodat angajaților săi. Potrivit relațiilor furnizate de Secția 21 Poliție București și P. de pe lângă Judecătoria sectorului 6 și aflate la dosarul cauzei, cele doua autoturisme au fost identificate în posesia acestora și, întrucât nu s-au dispus măsuri de indisponibilizare, unul a și fost restituit pârâtei-intimate din prezenta cauză. În consecință, nu exista temei pentru respingerea capătului de cerere având ca obiect restituirea lor. Acesta este și considerentul pentru care, în recurs, reclamanta-recurenta, întrebata fiind, a precizat ca nu solicită contravaloarea autoturismelor, deoarece ele exista și au fost identificate.
Aceasta situație de fapt a fost recunoscută și de pârâta, având în vedere susținerile sale din cererea adresata instanței, prin care a solicitat suspendarea cauzei.
În ceea ce privește tacita relocațiune, în condițiile în care s-a probat faptul ca pârâta-intimata nu a achitat chiria – fapt reținut și de prima instanță - iar aceasta era obligată la restituire conform contractului, la expirarea perioadei, este evident că tacita relocațiune nu poate fi reținută în cauza. Art.1437 Cod civil nu este aplicabil în cauză, întrucât locatarul nu a fost lăsat în posesie. Dimpotrivă, reclamanta-recurenta a făcut dovada ca a solicitat restituirea.
În consecință, având în vedere nerespectarea dispozițiilor contractuale de către pârâta-intimată și dispozițiile art. 969 și următoarele din Codul civil, instanța va admite recursul, va modifica în parte sentința și va dispune restituirea autoturismelor.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă va obliga pârâta-intimată ca parte căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecata către reclamanta-recurenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul ce are ca obiect ca obiect „obligația de a face + pretenții”, declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul în G., . bis, J. G., împotriva sentinței civile nr. 7734/21.08.2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. P. R. ESTATE S.R.L., cu ultimul sediu cunoscut în București, ., ., ., sector 3.
Modifica în parte sentința civilă nr.7734/21.08.2013 a Judecătoriei G. și în rejudecare admite acțiunea.
Obliga pârâta să restituie reclamantei autoturismul DAEWOO MATIZ înmatriculat sub nr._ si autoturismul DAEWOO MATIZ înmatriculat sub nr._ .
Obliga pârâta la plata sumei de 2.089 lei, reprezentând cheltuieli de judecata la fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obliga intimata la plata sumei de 1.549 lei către recurentă, reprezentând cheltuieli de judecata în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. S. S. L. P. P. A. I.
Red .L.S.
Tehnored.A.I.
2 ex/12.02.2014
Fond:G.N.C.
| ← Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 192/2014.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
