Pretenţii. Decizia nr. 132/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 16429/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-ACIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 132/R/2014
Ședința publică din data de 10.04.2014
PREȘEDINTE: D.-M. O.
JUDECĂTOR: S. L.
JUDECĂTOR: C. S.
GREFIER - A. I.
La ordine fiind soluționarea recursului ce are ca obiect „pretenții” declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. A. SA - Sucursala G., cu sediul în G., ., J. G., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2013 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. S. L., cu domiciliul procesual ales în G., ., nr. 37B, Județul G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă pentru recurenta-pârâtă, consilier juridic G. L., în baza împuternicirii pe care o depune la dosar și pentru intimata-reclamantă, avocat M. B., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen de judecată, cererea de recurs este motivată și este legal timbrată, după care;
Recurenta-pârâtă prin consilier juridic depune la dosar înscrisuri cu care înțelege să facă dovada faptului că societatea pe care o reprezintă a fost executată cu sumele de la fond și procedează la înmânarea unui exemplar al acestor înscrisuri, intimatei-reclamante prin apărător.
Intimata-reclamantă prin apărător solicită lăsarea cauzei la o a doua strigare a cauzei pentru a lua la cunoștință de înscrisurile care i-au fost înmânate.
Tribunalul, încuviințează cererea formulată de intimata-reclamantă prin apărător și lasă cauza la o a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru recurenta-pârâtă, consilier juridic G. L., în baza împuternicirii depuse la dosar și pentru intimata-reclamantă, avocat M. B., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la cea de-a doua strigare a cauzei, după care;
Recurenta-pârâtă prin consilier juridic învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.
Intimata-reclamantă prin apărător învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta-pârâtă prin consilier juridic solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării la plata sumei de_ lei, a respingerii dobânzii legale și diminuarea cheltuielilor de judecată în funcție de admiterea pretențiilor. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și timbru judiciar în recurs.
Intimata-reclamantă prin apărător solicită respingerea recursului, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg prin concluziile scrise pe care e depune la dosar. Precizează că, solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta M. S. L., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. Asigurari Sucursala Galati, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 21.652 euro reprezenta contravaloare reparație, dobânda legală de la data de 30.05.2012 și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că la data de 02.12.2010 s-a încheiat cu pârâta o polița de asigurare pentru autoturismul proprietatea reclamantei, polița nr. BB_7, cu valabilitate de la 09.07.2011 – 08.07.2012.
La data de 20.12.2011, in jurul orei 19.00, in timp de fiul reclamantei conducea autoturismul menționat, marca Audi A8, an fabricație 2004 cu numărul de înmatriculare_, a pierdut controlul acestuia pe DN 24, din cauza vitezei. In urma acestui eveniment, autoturismul a fost avariat, iar reclamanta s-a deplasat la societatea de asigurări în vederea deschiderii unui dosar de dauna.
In cauza, a fost deschis dosarul de dauna nr. BR1011CA001834.
Unitatea service a întocmit un deviz de reparații în valoare de 107.367 lei, deviz cu care reclamanta s-a prezentat la societatea pârâta, care i-a transmis ca daunele suferite de către autoturism se încadrează la dauna totala și urmează să fie despăgubită în conformitate cu condițiile contractuale, urmând ca asiguratorul să valorifice epava.
După valorificarea epavei, pârâta S.C. A. Asigurari Sucursala G., a virat în contul reclamantei suma de 10.000 lei (aproximativ 2.300 euro).
Mai arată că pârâta a fost convocată la conciliere directă, in data de 30.05.2012, potrivit art. 720¹ Cod procedură civilă, însă nu s-au putut înțelege asupra plății despăgubirii.
În drept a invocat disp. art. 1270 și 1350 NCC si Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările din Romania.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare (fila 37-39) în data de13.06.2013 prin care a solicitat respingerea acțiunii. Pârâta a depus în susținerea afirmațiilor sale înscrisuri la filele 40-91.
Prin sentința civilă nr._/31.10.2013 a Judecătoriei G. a fost admisă acțiunea, a fost obligata pârâta să plătească reclamantei 20.913,14 euro, reprezentând diferența de despăgubire și 3.557 lei - cheltuieli de judecată. A fost obligată și reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în suma de 2.000 lei.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța de fond a reținut că, la data de 20.12.2011, în jurul orei 19.00, în timp de fiul reclamantei conducea autoturismul menționat, marca Audi A8, an fabricație 2004 cu numărul de înmatriculare_, a pierdut controlul acestuia pe DN 24, din cauza vitezei. În urma acestui eveniment, autoturismul a fost avariat, iar reclamanta s-a deplasat la societatea de asigurări în vederea deschiderii unui dosar de dauna.
Conform Poliței de asigurare nr. BB_7, suma asigurata este în cuantum de 23.952 euro, iar prima anuala este în valoare de 1.477,72 euro.
Devizul de reparații, realizat după producerea evenimentului, a arătat ca suma necesara reparării autoturismului menționat este de 107.367,06 lei.
Societatea de asigurare a deschis dosarul de dauna nr. BR1011CA001834 (fila 52-78), comunicându-i reclamantei că se încadrează la dauna totala și urmează să fie despăgubită în conformitate cu condițiile contractuale, gurmand ca aceștia să vândă epava.
Epava a fost valorificata, iar societatea de asigurări S.C. A. A. S.A. Sucursala G., a virat în contul reclamantei suma de 10.000 lei.
În vederea recuperării diferenței, față de suma asigurată, pârâta a fost convocată la conciliere directă, în data de 30.05.2012, potrivit art. 720¹ C.pr.civ., însă nu s-au putut înțelege asupra plății despăgubirii.
Pârâta a arătat că, având în vedere ca valoarea reparațiilor depășea 85% din valoarea autovehiculul, în conformitate cu dispozițiile art. 13.6 din condițiile de asigurare, a constatat daună totală.
Precizează pârâta, că verificând condițiile de asigurare și actele de la dosar, a evaluat despăgubirea ca fiind în cuantum de 58.870 lei.
Până la finele contractului, mai erau de plată, rate în valoare de 3.250 lei, iar în consecință societatea de asigurare a reținut acesta suma din despăgubire.
În concluzie, pârâta arată că, cuantumul despăgubirii se calculează astfel: 16.499 euro (valoarea de piață a autovehiculului) - 13.350 lei (rate restante și valoarea epavei) = 58.870 lei.
Instanța de fond a reținut că valoarea asigurata conform Poliței de asigurare nr. BB_7, este în suma de 23.952 euro.
Pârâta a achitat în contul reclamantei suma de 10.000 lei (aproximativ 2.300 euro).
Conform art. 27 din Legea nr. 136.1995 privind asigurările și reasigurările din Romania, reiese faptul ca, valoarea despăgubirilor acordate nu poate depăși valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma asigurata.
Reclamanta menționează că, solicitarea pârâtei de a scade din valoarea despăgubirii, ratele restante în valoare de 738,86 euro (valoarea a doua rate), este întemeiată.
Interpretarea corelativa, atât a dispozițiilor art. 27 din legea nr. 136/1997, cat și a prevederilor contractuale conduce fără echivoc la concluzia că despăgubirea nu poate depăși valoarea cea mai mare, reprezentată de suma la care s-a făcut asigurarea.
De altfel, chiar în art. 7.1 din condițiile de asigurare se menționează că suma asigurată reprezintă valoarea reala a autovehiculului, la momentul încheierii asigurării, calculate pe baza valorii de nou și a grilei de uzura. Polița de asigurare nr. BB_7,a fost încheiata la data de 09.07.2011 pentru valoarea asigurata în suma de 23.952 euro, iar evenimentul a avut loc la data de 20.12.2011.
În ceea ce privește valoarea bunului, instanța de fond a apreciat, că față de data încheierii poliței ( 09.07.2011) și data producerii riscului asigurat (20.12.2011), aceasta este cea la care a fost evaluat autoturismul de asigurator în vederea stabilirii primelor de asigurare, întrucât nu poate exista o evaluare a bunului în vederea încasării primelor de asigurare și alta în vederea acordării despăgubirilor. Interpretarea dată se circumscrie și prevederilor art. 9 și 24 din Legea nr. 136/1995.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat ca potrivit art.1270 din Noul Cod Civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părți. Conform art.13.5 din contract, despăgubirea nu poate depăși valoarea de piață a autovehiculului asigurat, stabilită la momentul producerii riscului asigurat, valoarea reală a acestuia la același moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată. Art.13.6 b stabilește și valoarea de piață sau reală a autoturismului în cazul daunei totale.
Instanța de fond a reținut greșit că valoarea epavei a fost plătită de asigurator și ar fi trebuit să acorde despăgubiri conform calculului prezentat de pârâta-recurenta. A mai arătat că față de dispozițiile art.1350 din noul Cod civil, niciuna din părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Un alt motiv de recurs vizează dobânda legală, care nu poate fi acordată întrucât art. 6.2. lit.a din contract exclude de la despăgubire daunele de consecință.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și în rejudecare admiterea acțiunii în parte și obligarea sa la plata sumei de 58.870 lei cu titlu de despăgubiri.
În drept a invocat disp.art.304 pct.7-9 și 3041 Cod procedură civilă.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea sentinței civile nr._/31.10.2013 a Judecătoriei G. prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele sale, așa cum prevăd dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs invocat de reclamanta, constând în greșita aplicare a dispozițiilor legale și contractuale se încadrează în motivul de recurs avut în vedere de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța reține că stabilirea situației de fapt nu implica discuții, fiind corect reținută de instanța de fond. Opinia diferita a pârâtei-recurente rezultă din interpretarea diferita a clauzelor contractuale în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate.
Contractul părților încheiat la data de 9.07.2011 este unul de asigurare facultativa, fiind compus din polița de asigurare, ce reflecta clauzele stabilite în funcție de situația particulară a asiguratului și condițiile generale, aplicabile tuturor asigurărilor de același gen încheiate de A. SA.
Potrivit poliței de asigurare, suma asigurata pentru autoturismul AUDI A este de 23.952 euro, suma în funcție de care au fost stabilite și plătite și primele de asigurare. Art. 1.46, 1.48, 1.49 și 1.50 din condițiile generale definesc uzura autovehiculului, valoarea de nou, valoarea de piață și valoarea reală a acestuia. Suma asigurata de 20.430,80 euro a fost calculata de asigurator conform art.7 din contract - condiții generale, reprezentând valoarea reală a autovehiculului, calculata pe baza valorii de nou și a grilei de uzura A. (art.7.1)
Art.13.15 din condițiile generale, prevăd că despăgubirea nu poate depăși valoarea de piață a autovehiculului asigurat, stabilită la momentul producerii riscului, valoarea reală a acestuia la același moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.
Valorile ce nu pot fi depășite, conform acestui articol, sunt prevăzute alternativ, fiecare dintre acestea devenind incidente în funcție de situația concretă, fiind imposibil din punct de vedere logic și practic să se aplice toate criteriile concomitent. Pe de o parte, potrivit definițiilor din contract anterior menționate, valoarea de piață este diferită de cea reală. Pe de alta parte, aceste doua valori sunt și repere, elemente de stabilire a sumei asigurate (de 23.952 euro) împreuna cu grila de uzură. Clauzele contractuale trebuie interpretate sistematic, unele prin altele, în așa fel încât să producă efecte. Or, din acest punct de vedere, nu se poate aprecia ca aceleași repere au o semnificație diferită, o dată pentru calcularea sumei asigurate și a doua oara pentru calcularea despăgubirii. Chiar dacă ele sunt avute în vedere la calcularea despăgubirii, conform condițiilor generale, așa cum am arătat anterior, condițiile generale sunt clauze standard preformulate de asigurator în vederea utilizării lor repetate pentru același tip de contracte, dar și pentru situații diferite. În consecință, instanța apreciază că mențiunile din polița de asigurare, reprezentând clauze specifice, în funcție de cazul concret, se aplică cu prioritate, având caracter derogator de la condițiile generale.
Aceeași modalitate de interpretare a contractului de asigurare facultativa a fost avuta în vedere și de ICCJ în decizia civilă nr.103/17.01.2013, care a concluzionat că nu poate exista o valoare a bunului în vederea încasării primelor de asigurare și o alta valoare, mai mică, în vederea stabilirii despăgubirii. În consecință, despăgubirea nu poate depăși valoarea cea mai mare dintre cele menționate în contract, respectiv suma la care s-a făcut asigurarea.
Concluzionând, se reține că prima instanță a stabilit corect situația de fapt prin raportare la probele administrate în cauză, astfel ca reformarea hotărârii pronunțate nu se impune. De asemenea, a interpretat corect clauzele contractuale și dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale menționate recursul declarat de pârâta este nefondat, urmând să fie respins.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, ia act de faptul că nu se impune obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ce are ca obiect „pretenții” declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. A. SA - Sucursala G., cu sediul în G., ., J. G., împotriva sentinței civile nr._/31.10.2013 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. S. L., cu domiciliul procesual ales în G., ., nr. 37B, Județul G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.04.2014.
pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D.-M. O. S. L. C. S. A. I.
- aflat în CO-
conform art. 261 C.pr. civ.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
Judecător, A. P.
Red .L.S.
Tehnored.A.I.
2 ex/07.07.2014
Fond:I.D. C.
| ← Anulare incident plată. Sentința nr. 569/2014. Tribunalul GALAŢI | Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 90/2014.... → |
|---|
