Pretenţii. Decizia nr. 165/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 14843/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 2949)
SECȚIA A II-ACIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 165/R/2014
Ședința publică din data de 15.05.2014
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: D.-M. O.
JUDECĂTOR: S. L.
GREFIER - A. I.
La ordine fiind soluționarea recursului ce are ca obiect „pretenții”, declarat de recurenta-reclamantă O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul procedural ales în București, .. 1, .. 3, Birou A3, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1188/07.02.2014 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimați-pârâți C. JUDEȚEAN G. – prin președintele C. Județean G., cu sediul în G., ., J. G. și C.N.A.D.N.R. București, cu sediul în București, .. 38, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pentru intimata-pârâtă C. Județean G., consilier juridic B. S., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă C.N.A.D.N.R. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și este legal timbrat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Intimata-pârâtă C. Județean G., prin consilier juridic învederează că nu are calitate deoarece a fost scos din cauză la termenul de judecată din data de 15.11.2013, când a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a C. Județean G. și din acest motiv nu i-a fost comunicată nici hotărârea instanței de fond și nici motivele de recurs.
Tribunalul, constată că hotărârea fondului a fost pronunțată între reclamanta O. V. INSURANCE GROUP S.A și pârâta C.N.A.D.N.R., nu și C. Județean G..
Tribunalul, lasă dosarul la o a doua strigare a cauzei pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei să se prezinte în instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de-a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru recurenta-reclamantă, avocat T. Ș., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimații-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Tribunalul, aduce la cunoștință faptul că la prima strigare a cauzei s-a prezentat pentru intimata-pârâtă C. Județean G., consilier juridic B. S. și s-a constatat că această instituție fusese scoasă din cauză, hotărârea instanței de fond fiind pronunțată între reclamanta O. V. INSURANCE GROUP S.A și pârâta C.N.A.D.N.R.
Recurenta-reclamantă prin apărător depune la dosar timbrul judiciar în cuantum de 3 lei și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta-reclamantă prin apărător învederează faptul că într-adevăr C. Județean G. a fost scos din cauză. Solicită admiterea recursului și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, având în vedere că probele depuse la dosar atestă în principal faptul că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale apreciind că există o contradicție în raportul de expertiză, pe care sesizat-o și instanța de fond. Funcție de aceste motive solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, atât de la fond cât și cele din recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta . Group SA (O.) a chemat în judecată pârâții C. Județean G. și Compania Națională de Autostrăzi li Drumuri Naționale din România (C.), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 852,77 lei reprezentând daună avarie auto, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății. Totodată reclamanta a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 02.05.2011 numitul Oanca M. circulând cu autovehiculul marca Dacia L. înmatriculat sub numărul GL-06-YSXdinspre municipiul G. spre localitatea Cuca a acroșat o groapă din carosabil producându-se avarierea autoturismului.
A învederat reclamanta că în baza poliție de asigurare facultativă C-_ l-a despăgubit pe proprietarul autoturismului avariat, subrogându-se astfel în drepturile asiguratului.
Mai susține reclamanta că din înștiințarea și declarația păgubitului precum și din constatările directe la fața locului făcute la momentul deschiderii dosarului de daună rezultă culpa pârâtelor, care aveau obligația administrării corespunzătoare a drumului și semnalizării obstacolelor aflate pe carosabil.
Totodată, a mai arătat că răspunderea pârâților rezultă din prevederile art. din OUG 195/2002, ale art. 22 din Legea nr. 136/1995 și ale art. 998-1000 alin. 1 și 1003 C.civ..
În opinia reclamantei sunt întrunite și condițiile răspunderii civile delictuale pentru ca pârâții să răspundă de prejudiciul de 852,77 lei cauzat.
Învederează că pârâții au fost convocați la conciliere directă, dar notificarea a rămas fără răspuns.
Legal citat, pârâtul C. Județului G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, motivat de faptul că evenimentul rutier s-a produs, astfel cum rezultă din declarația conducătorului auto Oanca M. pe DN 24D, drum național iar nu județean.
Învederează pârâta că potrivit HG nr.540/2000 DN 24D este un drum național și nu se află în administrarea Consiliului Județului G..
Pe fondul acțiunii, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că din planșele foto și declarația șoferului nu se pate stabili cu exactitate locul accidentului și nu se poate reține culpa pârâtului. Mai susține pârâtul că avarierea s-ar fi putut produce din cauza mai multor factori, inclusiv a vitezei excesive sau neadaptate la starea drumului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ. și Legea nr.215/2001.
Pârâta a solicitat la rândul său soluționarea cauzei în lipsa părților.
Deși legal citată, pârâta C. nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță, dar la solicitarea instanței a depus la dosar precizări privind sectorul de drum de pe DN 24D aflat în administrarea sa (filele 55-56).
Prin sentința civilă nr.1188/7.02.2014 a Judecătoriei G. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
S-a reținut în motivarea hotărârii că, în fapt, la data de 12.05.2011 numitul O. M. a formulat către reclamantă cerere de despăgubire pentru suma de 852,77 lei (fila 9), în baza poliței privind asigurarea facultativă a autovehiculelor . nr._ (fila 8), fiind deschis dosarul de daună nr._ de asigurătorul . prezenta cauză.
Pe baza declarației șoferului și a constatărilor efectuate în cadrul dosarului de daună, reclamanta a aprobat și a achitat contravaloarea daunei de 852,77 lei la data de 24.05.2011 către unitatea service reparatoare a autovehiculului, . (fila 24).
Potrivit declarației conducătorului auto O. M. (fila 6), la data de 02.05.2011 a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ pe ruta G.-Cuca și a intrat cu roata spate dreapta într-o groapă, avariind astfel aripa dreaptă spate a vehiculului.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză (filele 50-54) rezultă că avarierea aripii drepte spate a autoturismului nu se putea produce în urma pătrunderii într-o groapă de genul prezentate în planșele foto realizate de reclamantă.
În drept, potrivit art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în forma în vigoare la momentul achitării despăgubirii), în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamanta urmărește recuperarea acestei sume, invocând mecanismul subrogației personale, consacrat de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Totodată, conform art. 5 al.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, administratorul drumului public – în speța de față pârâta C., are obligația să mențină în stare corespunzătoare drumurile publice.
De asemenea, în condițiile art. 998-999 C.civ. de la 1864 (aplicabil cauzei raportat la data producerii evenimentului), orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să-l repare, iar potrivit art. 999, omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Instanța de fond a constatat că în cauză, pretențiile deduse judecății nu sunt întemeiate, nefiind întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale.
Astfel, din materialul probator existent la dosar, a rezultat că avarierea nu s-a produs în modalitatea descrisă de reclamantă și șoferul autoturismului și că nu se poate stabili existența faptei ori a culpei pârâtei în producerea prejudiciului.
În plus, prin poziția sa procesuală, reclamanta este ținută, în temeiul dispozițiilor art. 1169 C.civ.de la 1864 să facă dovada că fapta ilicită există și pârâta se face într-adevăr vinovată de producerea pagubei.
Chiar dacă pârâta administrator al drumului răspunde și pentru culpa simpla, aceasta nu poate fi prezumată iar reclamanta nu este dispensată de a face dovada legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul produs asiguratului său și culpa pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că fără nicio justificare, instanța a înlăturat întregul material probatoriu administrat în cauză. Din analiza avariilor și a dinamicii accidentului rezultă că acesta nu se putea produce decât din cauza stării necorespunzătoare a drumului. Expertiza dispusă în cauză nu se coroborează cu celelalte probe, care stabilesc legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Nici pârâta, nici instanța nu au produs probe care să infirme concluziile inspectorilor de dauna sau ale specialiștilor din service.
Concluziile expertizei sunt contradictorii, în sensul că după ce se stabilește suma necesară aducerii autoturismului în starea inițială, afirma că gropile din drum nu au fost atât de adânci încât să producă avariile.
Culpa pârâtei C. consta într-o inacțiune, de a nu întreține drumul public, răspunderea sa fiind angajata în temeiul disp.art.5 al.6 din OUG nr.195/2002 și art.40 din Legea nr.43/1997.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr.1188/7.02.2014 pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele,așa cum prevăd dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă,instanța de control judiciar reține următoarele:
Criticile formulate de recurenta nu pot fi admise, având în vedere ca instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și a încadrat-o în drept, făcând o justă aplicare a dispozițiilor legale.
În ceea ce privește fondul cauzei, este adevărat că expertiza a reținut în mod corect că avariile produse nu puteau fi cauzate de o groapa din carosabil, fiind vorba de aripa dreapta spate a autoturismului. De altfel, declarația persoanei păgubite este în sensul că a intrat cu roata din spate într-o groapa și a avariat aripa din spate, ceea ce nu poate fi primit, față de dimensiunile și forma gropii prezentate în planșele foto.
Reclamantei-recurente îi revenea în primul rând sarcina probei. Or, aceasta nu a dovedit niciunul dintre elementele răspunderii delictuale în sarcina pârâtei C.. În ceea ce privește aceste probe, nu au fost depuse la dosar constatările inspectorului de daună, nici devizul de cheltuieli. Împrejurarea că partea adversa nu a făcut alte dovezi, nu impune cu necesitate admiterea acțiunii. În ceea ce o privește pe instanță, aceasta este ținută de principiul disponibilității și nu se poate critica în recurs lipsa de rol activ, care este doar o facultate, nu o obligație.
Concluziile raportului de expertiza nu sunt contradictorii, întrucât daca expertul, răspunzând la un obiectiv stabilit de instanță a confirmat cuantumul cheltuielilor efectuate pentru reparații, aceasta nu înseamnă automat că acele reparații au fost făcute urmare a accidentului descris de reclamanta și ca au legătură în mod necesar cu acesta. Mai mult decât atât, criticile sunt neavenite atâta timp cât nu s-au formulat în fata instanței de fond obiecțiuni la acest raport de expertiza, ele neputând constitui ulterior motive de recurs.
Instanța de fond a făcut o corecta interpretare a legii în cauza, hotărârea pronunțata fiind legală și temeinică. Chiar dacă în temeiul disp.art.3041 Cod procedură civilă soluția poate fi analizată sub toate aspectele, în cauza nu au fost identificate motive de casare sau modificare a hotărârii care să poată fi avute în vedere din oficiu. În consecința,pentru motivele anterior expuse instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ce are ca obiect „pretenții”, declarat de recurenta-reclamantă O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul procedural ales în București, .. 1, .. 3, Birou A3, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1188/07.02.2014 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.N.A.D.N.R. București, cu sediul în București, .. 38, sector 1, ce nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.05.2014.
PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. S. D.-M. O. S. L. A. I.
- aflat în CO-
conform art. 261 C.pr. civ.
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI
Judecător, A. P.
Red .L.S./Tehnored.A.I.
2 ex/07.07.2014
Fond:A.M.M.
| ← Retragere asociat. Sentința nr. 251/2014. Tribunalul GALAŢI | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
