Pretenţii. Sentința nr. 5507/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5507/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 19252/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA A II-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 344/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L.
Judecător P. P.
Judecător R. M.
Grefier G. G.
Pe rol judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5507/29.05.2014 și a Încheierii din 31.10.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ privind pe recurenta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în București, sector 1, . în contradictoriu cu intimata . cu sediul în G. ., .. 1., intimată S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A.B. cu sediul în B. . ., având ca obiect „pretenții „.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata . avocat A. C. cu delegație de reprezentare depusă la fila 19 din dosar, lipsă fiind recurenta și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, recursul este motivat, s-a depus întâmpinare la dosar de către . care a fost comunicată, după care:
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și valabilă atât a Încheierii pronunțate cât și a sentinței recurate. Consideră că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune având în vedere actele normative aplicabile în speță precum și stabilirea situației de fapt în funcție de înscrisurile existente la dosar. Arată că mai exact au fost considerate acte întrerupătoare de prescripție atât invitația la conciliere cât și cererea de despăgubire formulată și comunicată la data de 22.08.2012. Menționează că și în situația în care societatea nu ar fi efectuat aceste două acte întrerupătoare de prescripție arată că acțiunea a fost introdusă în termenul legal de prescripție față de situația că în cauză sunt incidente dispozițiile 8.17 din condițiile generale a asigurării facultative a autovehiculelor. Menționează că față de aceste dispoziții și având în vedere rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost dată la data de 19.10.2010, rezultă că acțiunea introdusă la 04.10.2012 a fost introdusă în termenul legal de prescripție. Arată că instanța nu a compensat cheltuielile de judecată și nu a redus proporțional cuantumul acestora deși a admis în parte acțiunea, deoarece s-a avut în vedere prin folosirea sintagmei „admite în parte „ nu faptul că le-au fost admise în parte pretențiile solicitate ci au fost acordate în totalitate pretențiile, 19.000 EURO însă din cuantumul acestora au fost reduse cele trei rate din prima de asigurare în valoare de 2.514 EURO aceste rate fiind scadente la data producerii evenimentului asigurat. Solicită respingerea recursului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata;
Examinând actele si lucrările dosarului constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.10.2012, reclamanta .. a chemat în judecată pârâtii S.C. O. V. Insurance Group S.A. si S.C. O. V. Insurance Group S.A. – Sucursala B., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 19.000 euro cu titlu de despăgubiri și dobândă legală de la data de 30.05.2012 și până la data plății.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, la data de 06.04.2010 a încheiat cu B.C.R. Asigurari V. Insurance Group (societate care la data de 01.05.2012 a fuzionat cu S.C. O. S.A. si a devenit S.C. O. V. Insurance Group S.A.) polița de asigurare facultativa . nr._ tip CASCO, pentru autoturismul marca Audi A8 cu nr. inmatriculare_, pentru suma de 31.509 euro.
Reclamanta arata ca la data de 03.09.2010 in jurul orei 23:30, așa cum rezulta din procesul-verbal de intervenție nr. 71 emis de Inspectoratul pentru situații de urgenta Dunărea al Județului B. – pe raza județului B. a izbucnit un incendiu la autoturismul reclamantei si al unei persoane fizice, din cauza blocării releului de forța al autoturismului reclamantei, care a condus la încălzirea instalației electrice.
Ulterior, la data de 08.09.2010, parata a deschis dosarul de dauna nr. AVA/BR/_/10.
Prin rezoluția nr. 4385/P/2010 P. de pe langa Judecătoria Galati a dispus neînceperea urmăririi penale fata de reprezentantul reclamantei, conducătorul autoturismului mentionat.
Arata ca din 2010 si pana in luna mai 2012 a așteptat soluționarea dosarului de dauna.
Prin adresa nr. 138 din data de 30.05.2012, reclamanta a convocat parata in vederea soluționării pe cale amiabila a litigiului.
Prin sentința civilă nr. 5507 din 29.05.2014 Judecătoria GALATI a admis in parte cererea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta .., cu sediul in G., ., .. 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul in București, ., sector 1.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 16.486 euro lei, reprezentând despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale pentru această sumă de la data de 18.09.2012 și până la achitarea efectiva.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.869,98 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, aferenta pretențiilor admise si in suma de 400 lei reprezentând onorariu expertiza.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei reprezentând onorariu avocat.
S-a reținut în motivarea hotărârii că din procesul-verbal de interventie nr. 71 emis de Inspectoratul pentru situatii de urgenta Dunarea al Judetului Braila – pe raza judetului Braila, rezulta ca a izbucnit un incendiu la autoturismul reclamantei si al unei persoane fizice, din cauza blocarii releului de forta al autoturismului reclamantei, care a condus la incalzirea instalatiei electrice.
Autoturismul avariat, aflat în proprietatea societății reclamante (f. 9), era asigurat CASCO la reclamantă, cu polița . nr._/06.04.2010, pentru o valoare de 31.509 euro (f. 6).
Urmare a deschiderii, de către societatea pârâtă, a dosarului de daună nr. AVA/BR/_/10, s-a întocmit procesul-verbal de constatare a daunelor (f. 55-56).
La data de 30.05.2012, reclamanta a convocat societatea pârâtă la conciliere, în baza art. 720¹ C.proc.civ. de la 1865 (f. 13).
Parata nu a soluționat dosarul de dauna pana la data de 04.10.2012, data introducerii prezentei cereri de chemare in judecata.
Din Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. C. (f. 100-110), în baza devizului estimativ de reparație elaborat de B.C.R. Asiguratul în Sistem AUDATEX la data de 08.09.2010 (f. 46-53), a rezultat că dauna este totală, că valoarea reparațiilor ar fi de 181.892,28 lei și că valoarea epavei, calculată conform art. 8.5.1. din Condițiile de asigurare (f. 6 verso), este de 33.711,50 lei (7.877 euro).
Din raportul de expertiza efectuat in cauza se retin următoarele:
- Autoturismul a fost asigurat pentru suma de 31.509 euro.
- Valoarea epavei este de 7.788 euro (33.711,50 lei).
- Farnsiza este de 10% din valoarea autoturismului – 13.484 lei
Evenimentul s-a produs la data de 03.09.2010 ora 23:30 pe . Braila.
Cauza incendiului a reprezentat-o blocarea releului de forta al autoturismului care a dus la supraîncalzirea instalatiei electrice, crearea unui scurt circuit electric care a aprins izolatia cablajului de forta ce a dus la incendierea compartimentului motor, arzâna toate elementele combustibile, precum si parte din capota si aparatoare fata si dreapta topite.
Din analiza politei de asigurare facultativa . nr._/06.04.2010, încheiata de reclamanta cu parata, se retine ca prima de asigurare este in valoare de 3.353 euro, plătibila in patru rate lunare.
La data încheierii poliței de asigurare facultativa, reclamanta a achitat prima rata de prima in suma de 839 euro la data de 06.04.2010.
Instanța a reținut, ca mai erau de achitat 3 prime de asigurare, respectiv: 838 euro reprezentând rata 2 la data de 06.07.210, suma de 838 euro reprezentând rata 3 la data de 05.10.2010 si suma de 838 euro reprezentând rata 3 la data de 05.01.2010.
Aceste trei prime de asigurare nu au fost achitate de catre reclamanta, suma totala de plata reprezenta prima de asigurare, fiind in suma de 2.514 euro.
În drept, potrivit art. 969 C.civ. de la 1864 (act normativ sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de asigurare CASCO), convențiile legale au putere de lege între părțile contractante.
Din condițiile de asigurare, parte integrantă a poliței de asigurare AVA nr._/06.04.2010 (f. 6), a rezultat că, pentru dauna totală a autovehiculului asigurat, părțile contractante au convenit aplicarea unei franșize de 10% din valoarea daunei.
Conform art. 27 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în forma în vigoare la momentul încheierii contractului de asigurare), despăgubirile nu pot depăși cuantumul pagubei.
În baza textelor de lege mai sus menționate si conform concluziilor raportului de expertiza efectuat in cauza, din suma asigurată în cuantum de 124.846 lei (31.509 euro) se va deduce valoarea epavei în sumă de 33.711,50 lei (7.877 euro) rezultând o despăgubire de 78.110 lei, la care se aplică franșiza de 10%, rămânând de plată suma de 87.650 lei, sumă pe care pârâta trebuie să o achite reclamantei cu titlu de despăgubire.
Reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 19.000 euro, suma care este mai mica decat suma de 87.650 lei rezultata in urma concluziilor raportului de expertiza efectuat.
In consecinta, instanta a dat efect principiului disponibilitatii, avand in vedere suma solicitata in valoare de 19.000 euro.
Parata a solicitat sa se scada din valoarea despagubirilor, suma de 2.514 euro reprezentand cele 3 rate prima asigurare, neachitate de catre reclamanta in baza poliței de asigurare AVA nr._/06.04.2010.
Reclamanta a arătat cu privire la primele de asigurare solicitate de catre parata, ca acestea se pot regla la momentul executarii hotararii.
Conform art. 8.8.12 – din cuantumul despagubirii asiguratorul este indreptatit sa retina ratele de prima restanta, dupa caz, sau ratele de prima datorate pana la sfarsitul perioadei asigurate sau pana la sfarsitul anului de asigurare in curs pentru contractele multianuale.
In consecinta, cuantumul despagubirilor datorate se va calcula astfel: 19.000 euro (despagubire) – 2.514 euro (prime restante) = 16.486 euro.
Conform art. 3 alin.2, 4 din O.G. nr.13/2011- privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, ... rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
Nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naționale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica.
Astfel, instanța a admis cererea de obligare aparatei la plata dobanzii legale calculată de la data scadenței obligației de plată și până la plata efectivă a debitului.
În consecință, pentru considerentele expuse, constatând că sunt întrunite cerințele legale, instanța a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 16.486 euro cu titlu de despăgubiri și dobânda legală de la data de 18.09.2012 si pana la achitarea efectiva.
Ca parte căzută în pretenții, în baza art. 274 C.proc.civ. de la 1865, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.269,98 lei reprezentând: 2.869,98 lei taxă judiciară de timbru pentru pretențiile admise, 400 lei onorariul expert și suma de 5.000 lei onorariul avocat (conform facturi si ordine de plata aflate la dosar)
Împotriva acestei hotărâri si a încheierii din 31.10.2013 a declarat recurs pârâta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., motivând ca hotărârea instanței de fond este lipsita de temei legal, invocând dispozițiile art.304 pct 7 -9 Codul de Procedură Civilă.
In motivarea recursului se arata ca instanța de fond a respins, fără a ține cont de prevederile actelor normative în vigoare, excepția prescripției dreptului la acțiune.
Se arată că evenimentul s-a produs la data de 03.09.2010, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 04.10.2012.De la data producerii evenimentului până la data înregistrării cererii au trecut 2 ani și 32 de zile.
Art. 3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă menționează: „ Termenul de prescripție este de 3 ani iar raporturile dintre organizațiile de stat este de 18 luni. Prin derogare de la dispozițiile aliniatului precedent, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani în afara celor ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la termenele de asigurare datorate în temeiul asigurărilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispozițiile art. 23. În acțiunea de față termenul de prescripție a fost de 2ani, termen care a fost depășit cu 30 de zile.
Se arată că deși acțiunea a fost admisă în parte, instanța de fond a admis în totalitate cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă fără a compensa cheltuielile de judecată făcute de cele două părți și reducând proporțional cheltuielile reclamantei ( onorariu expert și avocat).
Se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a justificat motivele invocate prin întâmpinare, referitoare la lipsa de interes a reclamantei în soluționarea dosarului de daună, neconcordanțele menționate în procesul verbal de intervenție și devizul de reparații și neconcordanța dintre suma solicitată prin acțiune ( 19.000 EURO) și suma solicitată prin invitația la conciliere, cererea de despăgubire și menționată și în precizările depuse la termenul din 24.10.2013 ( 15.000 EURO).
Se susține că evenimentul s-a produs la data de 03.09.2010 iar cererea de despăgubire a fost depusă la asigurător la data de 23.08.2012 de către avocat. Conform condițiilor de asigurare evenimentul trebuia înștiințat de îndată.
Din procesul-verbal de intervenție întocmit de Inspectoratul pentru Situații de Urgență B. rezultă că autoturismul a fost avariat circa 25% în partea din față.
Se mai arată că instanța de fond nu a analizat despăgubirea cuvenită în concordanță cu legea și condițiile de asigurare.
Se arată că potrivit art. 27 din Legea nr. 139/1995 privind asigurările și reasigurările din România se menționează „ despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea.
Se arată că în contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franciză sau o sumă determinată, care nu se despăgubește de asigurător”.
Conținutul acestui articol este preluat astfel cum se arată și în art. 7,1, art. 9.4 și 13.12 din Condițiile Generale contractuale.
Se menționează că potrivit art. 7.1 din Condițiile Generale contractuale „ suma asigurată este menționată în polița de asigurare și reprezintă valoarea de nou/valoarea de piață a vehiculului asigurat la data încheierii sau reînoirii contractului de asigurare”.
Art. 9.4.1 completează „ Cuantumul daunei cuvenite reprezintă:
a) În cazul daunei totale: diferența dintre valoarea vehiculului la data producerii evenimentului asigurat și valoarea epavei: valoarea epavei reprezintă cea mai mare valoare dintre.Prețul de piață stabilit conform evaluării Asigurătorului/ experților neutri ( maximum 25% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului asigurat) sau prețul obținut prin efectuarea unei tranzacții de vânzare cumpărare prin intermediul unui sistem de licitații – dacă părțile convin astfel”.
Se arată că din consultarea mai multor site-uri de vânzare a rezultat că valoarea reală a unui autoturism de aceeași marcă, aceeași vechime și aceleași dotări este între 9.800 și 13.800 EURO. Se menționează că media la valoarea reală este de 11.366,66 EURO. Se menționează că instanța de fond a calculat în mod greșit valoarea reală a autoturismului la valoarea declarată de asigurat la încheierea asigurării, care a fost o valoare supraevaluată pentru a obține o despăgubire mai mare.
Se menționează că potrivit art. 9.5 din Condițiile de asigurare se stipulează „ Valoarea despăgubirii se reduce cu valoarea francizei menționează în contractul de asigurare”
În polița de asigurare CASCO AVA nr._ s-a prevăzut o franciză de 10% pentru daună totală și pentru avarie.
Art. 18 din Legea nr. 136/1995 menționează „ Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârșitului anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului”.
Din motivarea hotărârii rezultă că instanța de fond a scăzut în mod greșit, valoarea epavei și a francizei din valoarea de asigurare și nu din valoarea despăgubirii acordate.
Calculația corectă a despăgubirii rezultă din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei astfel. Valoarea de piață a autoturismului era de 11.366,66 EURO. Din această valoare se scade franciza de 10% ( 1.136,66 EURO), valoarea epavei reprezentând 20% ( 2.262,33 EURO) și valoarea ratelor la prima de asigurare până la sfârșitul anului de asigurare în sumă de 2.514 EURO și a rămas suma de 5.453,67 EURO.
Se menționează că solicitarea de către reclamant a unei sume mai mari decât cea cuvenită denotă o intenție vădit de îmbogățire fără justă cauză.
In apărare . a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea recursului ca nefondat .
Verificând legalitatea sentinței civile nr 5507 /2014 Judecătoria G. prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art.304 ind. I Codul de Procedură Civilă, instanța de control judiciar retine următoarele:
Din procesul-verbal de interventie nr. 71 emis de Inspectoratul pentru situatii de urgenta Dunarea al Judetului Braila – pe raza judetului Braila, rezulta ca a izbucnit un incendiu la autoturismul reclamantei si al unei persoane fizice, din cauza blocarii releului de forta al autoturismului reclamantei, care a condus la incalzirea instalatiei electrice.
Autoturismul avariat, aflat în proprietatea societății reclamante (f. 9), era asigurat CASCO la reclamantă, cu polița . nr._/06.04.2010, pentru o valoare de 31.509 euro (f. 6).
Urmare a deschiderii, de către societatea pârâtă, a dosarului de daună nr. AVA/BR/_/10, s-a întocmit procesul-verbal de constatare a daunelor (f. 55-56).
La data de 30.05.2012, reclamanta a convocat societatea pârâtă la conciliere, în baza art. 720¹ C.proc.civ. de la 1865 (f. 13).
Parata nu a solutionat dosarul de dauna pana la data de 04.10.2012, data introducerii prezentei cereri de chemare in judecata.
Din Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. C. (f. 100-110), în baza devizului estimativ de reparație elaborat de B.C.R. Asiguraru în Sistem AUDATEX la data de 08.09.2010 (f. 46-53), a rezultat că dauna este totală, că valoarea reparațiilor ar fi de 181.892,28 lei și că valoarea epavei, calculată conform art. 8.5.1. din Condițiile de asigurare (f. 6 verso), este de 33.711,50 lei (7.877 euro).
Din raportul de expertiza efectuat in cauza se retin urmatoarele:
- Autoturismul a fost asigurat pentru suma de 31.509 euro.
- Valoarea epavei este de 7.788 euro (33.711,50 lei).
- Farnsiza este de 10% din valoarea autoturismului – 13.484 lei
Evenimentul s-a produs la data de 03.09.2010 ora 23:30 pe . Braila.
Cauza incendiului o reprezinta blocarea releului de forta al autoturismului care a dus la supraîncalzirea instalatiei electrice, crearea unui scurt circuit electric care a aprins izolatia cablajului de forta ce a dus la incendierea compartimentului motor, arzâna toate elementele combustibile, precum si parte din capota si aparatoare fata si dreapta topite.
Din analiza politei de asigurare facultativa . nr._/06.04.2010, incheiata de reclamanta cu parata, se retine ca prima de asigurare este in valoare de 3.353 euro, platibila in patru rate lunare.
La data incheierii politei de asigurare facultativa, reclamanta a achitat prima rata de prima in suma de 839 euro la data de 06.04.2010.
Instanta retine, ca mai erau de achitat 3 prime de asigurare, respectiv: 838 euro reprezentand rata 2 la data de 06.07.210, suma de 838 euro reprezentand rata 3 la data de 05.10.2010 si suma de 838 euro reprezentand rata 3 la data de 05.01.2010.
Aceste trei prime de asigurare nu au fost achitate de catre reclamanta, suma totala de plata reprezenta prima de asigurare, fiind in suma de 2.514 euro.
Din condițiile de asigurare, parte integrantă a poliței de asigurare AVA nr._/06.04.2010 (f. 6), a rezultat că, pentru dauna totală a autovehiculului asigurat, părțile contractante au convenit aplicarea unei franșize de 10% din valoarea daunei.
Conform art. 27 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România (în forma în vigoare la momentul încheierii contractului de asigurare), despăgubirile nu pot depăși cuantumul pagubei.
În baza textelor de lege mai sus menționate si conform concluziilor raportului de expertiza efectuat in cauza, din suma asigurată în cuantum de 124.846 lei (31.509 euro) se va deduce valoarea epavei în sumă de 33.711,50 lei (7.877 euro) rezultând o despăgubire de 78.110 lei, la care se aplică franșiza de 10%, rămânând de plată suma de 87.650 lei, sumă pe care pârâta trebuie să o achite reclamantei cu titlu de despăgubire.
Reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 19.000 euro, suma care este mai mica decat suma de 87.650 lei rezultata in urma concluziilor raportului de expertiza efectuat.
In consecinta, instanta va da efect principiului disponibilitatii, avand in vedere suma solicitata in valoare de 19.000 euro.
Parata a solicitat sa se scada din valoarea despagubirilor, suma de 2.514 euro reprezentand cele 3 rate prima asigurare, neachitate de catre reclamanta in baza poliței de asigurare AVA nr._/06.04.2010.
Reclamanta arata cu privire la primele de asigurare solicitate de catre parata, ca acestea se pot regla la momentul executarii hotararii.
Conform art. 8.8.12 – din cuantumul despagubirii asiguratorul este indreptatit sa retina ratele de prima restanta, dupa caz, sau ratele de prima datorate pana la sfarsitul perioadei asigurate sau pana la sfarsitul anului de asigurare in curs pentru contractele multianuale.
In consecinta, cuantumul despagubirilor datorate se va calcula astfel: 19.000 euro (despagubire) – 2.514 euro (prime restante) = 16.486 euro.
Conform art. 3 alin.2, 4 din O.G. nr.13/2011- privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, ... rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
Nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naționale a României, ori de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica.
Funcție de aceste considerente Tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat și a obliga recurenta să plătească intimatei suma de 3000 de lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5507/29.05.2014 și a Încheierii din 31.10.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ privind pe recurenta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în București, sector 1, . în contradictoriu cu intimata . cu sediul în G. ., .. 1., intimată S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A.B. cu sediul în B. . ., ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2014.
Președinte, S. L. | Judecător, P. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, G. G. |
Red. PP/16.12.2014
Dact. GG/02 ex/14.01.2015
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Pretenţii. Sentința nr. 6661/2014. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
