Pretenţii. Sentința nr. 7139/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7139/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 3878/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA A II-A CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 341/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L.
Judecător P. P.
Judecător R. M.
Grefier G. G.
Pe rol judecarea recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 7139/30.06.2014 pronunțată de către Judecătoria G. privind pe recurenta T. S.R.L. G. cu sediul în G. DN 26, Km 6, recurenta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în G. . și în București sector 5, .. 1, ., birou A3, recurent T. S.R.L. G. cu sediul ales la . ASOCIAȚII ÎN G. . nr. 4 în contradictoriu cu intimatul T. I. domiciliat în Comuna Independența .. 35, intimat GLĂVAȘC V. cu domiciliul în G. .. 20, ., ., având ca obiect „pretenții „.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă T. S.R.L. G. avocat D. D. cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1128,5 lei și timbrul judiciar de 5 lei, recursul este motivat, este primul termen de judecată, după care:
Întrebat fiind reprezentantul recurentei arată că a indicat modul de calcul al taxei judiciare de timbru atât pentru fond cât și pentru recurs și a depus la dosar dovada achitării acesteia.
Tribunalul ia act de faptul că se depun la dosar înscrisuri din care rezultă că penalitățile solicitate pe calea recursului sunt în cuantum de 1230 lei pentru perioada indicată de către instanță, sumă pentru care s-a calculat o taxă de timbru și s-a și achitat, în valoare de 45 de lei.
Reprezentantul recurentei T. S.R.L. G. arată că față de recursul formulat de către aceasta, solicită admiterea lui cu precizarea că o dată cu cesionarea drepturilor principale se transmit și accesoriile și consideră că pârâta – recurentă trebuia obligată la penalități de întârziere și nu la dobânda legală. Susține că nu a solicitat dobânda legală ci penalitățile, însă instanța i-a acordat dobânda legală. Arată că a solicitat penalitățile de întârziere de la data de 01.03.2012, data introducerii acțiunii. Precizează că inițial le-a solicitat astfel cum i-a spus instanța în vedere să timbreze de la data de 10.02.2012 însă în cererea de recurs a formulat-o, de la data introducerii acțiunii. Arată că practic a modificat perioada de acordare a penalităților prin cererea de recurs. Solicită astfel admiterea recursului și obligarea
S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a penalităților de la 01.03.2012 până la data plății efective.
Cu privire la recursul declarat de către S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. arată că primul motiv de recurs invocat nu are legătură cu, contractul de cesiune iar cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs menționează că instanța de fond a ținut cont de expertiza administrată în cauză și nu de părerea inspectorilor de daună. Solicită respingerea recursului declarat de către S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. Depune la dosar concluzii scrise.
Întrebat fiind cu privire la cheltuielile de judecată arată reprezentantul recurentei T. S.R.L. G. că ele au fost admise în parte la instanța de fond și nu au formulat recurs pe acest aspect, sens în care solicită respingerea în totalitate a recursului declarat de către S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. Totodată solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând, în condițiile art. 256 din codul de procedură civilă asupra recursului de față, a reținut următoarele:
- Hotărârea instanței de fond
- Soluția
P. sentința civilă nr. 7139 din 30.06.2014 pronunțată de Judecătoria G. a fost admisă în parte cererea judecată formulată de reclamanta T. S.R.L. G., cu sediul procesual ales la SCPA „D. și asociații” situat în G., ., n. 4, jud. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul procesual ales în București, .. 1, ., biroul A3, sector 5 și intervenienții T. I., cu domiciliul în com. Independența, .. 35, jud. G. ( citat prin afișare la ușa instanței) și GLĂVAȘC V., cu domiciliul în G., .. 20, ., ., jud. G..
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 41.128,16 lei cu titlu de contravaloare daună, cu dobândă legală de la data formulării cererii până la plata integrală.
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 3.7611,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
1.2 Considerentele
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 06.01.2012, în jurul orelor 14, intervenientul forțat Glăvașc V. conducea autoturismul_ pe DN 26, pe banda a II-a. În timp ce conducea, vorbea la telefon, neobservând că pe banda sa de mers era oprit autoturismul_, condus de intervenientul forțat T. I., care dorea să vireze la stânga, spre sat C.. Autovehiculul_ a lovit în partea din spate autoturismul_, acest autoturism fiind proiectat în_, condus de B. A., care era de asemenea oprit pentru a vira la stânga spre ., 98, 99). Autoturismul_ a suferit avarii, constatate atât de lucrătorii de poliție (f. 10 verso), cât și de reprezentanții pârâtei (f. 43, 44).
Așa cum a rezultat din procesul verbal de contravenție ._ întocmit de IPJ G. – Biroul Rutier – în sarcina intervenientului forțat Glăvașc V. s-a reținut săvârșirea contravenției prev. de disp. art. 108 al. 1 lit. b pct. 4 din OUG 195/2002, reținându-se că în timp ce conducea autoturismul_ pe DN 26, dinspre G. spre Vânători nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul din fața sa,_, care a fost proiectat în autoturismul_, autoturisme care se aflau în fața sa și intenționau să vireze la stânga, rezultând avarierea celor trei autovehicule(f. 103). În procesul verbal de contravenție se menționează și poziția intervenientului forțat Glăvașc V., în sensul că nu are de făcut obiecțiuni și că este de acord cu despăgubirea conform legii nr. 136/1995.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză a fost stabilită aceeași dinamică a producerii accidentului, în sensul că autovehiculul_ a lovit în zona din spate autoturismul_, imprimându-i acestuia o mișcare de translație și rotație, astfel încât acest din urmă autovehicul a lovit la rândul său autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
Instanța nu a putut reține vreo culpă în sarcina conducătorului autoturismului_, care a intrat în contact direct cu autovehicul reparat de către reclamantă, neputând fi reținută în sarcina sa vreo regulă de conduită nerespectată în sensul art. 1349 al. 1 cod civil.
Instanța a reținut că singurul culpabil de producerea accidentului este intervenientul Glăvașc V. care nu a păstrat distanța față de autoturismul din fața sa (așa cum s-a reținut în procesul verbal) și în același timp vorbea la telefon, așa cum rezultă din declarația dată în fața lucrătorilor de poliție.
Condițiile răspunderii civile delictuale sunt reglementate de disp. art. 1349 al. 1 și 2 cod civil potrivit căruia orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
A rezultat că răspunderea civilă delictuală implică existența unei fapte care încalcă regulile de conduită (fapta ilicită), condiție îndeplinită întrucât intervenientul forțat Glăvașc V. nu a respectat regulile de circulație, existența unui prejudiciu (condiție îndeplinită întrucât autovehiculul reparat a fost avariat), legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (aspect analizat mai sus), și vinovăția făptuitorului, singura ipoteză în care se poate considera că intervenientul menționat nu răspunde pentru recuperarea integrală a prejudiciului fiind aceea în care nu ar avea discernământ.
Întrucât pârâta este asiguratorul RCA al autoturismului condus de intervenientul forțat Glăvașc V. (f. 5) pârâta, asigurător RCA al persoanei culpabile de producerea prejudiciului, răspunde pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate. Conform disp. art. 49 din Legea nr. 136/1995 in cazul asigurarii obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil (…) iar potrivit art. 51 despăgubirile(…) se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.
Din cele de mai sus a rezultat că pârâta era obligată să acorde despăgubiri d-nei C. N., proprietara autovehiculului_ .
P. contractul de cesiune de creanță încheiat între aceasta și reclamantă . G., prima a cedat reclamantei dreptul de creanță pe care îl avea împotriva pârâtei O., în sumă totală de 41.128,16 lei (f. 6).
Potrivit disp. art. 1568 al. 1 Cod civil „ Cesiunea de creanță transferă cesionarului:
a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată;
b) drepturile de garanție și toate celelalte accesorii ale creanței cedate”.
Din modul în care este redactat contractul de cesiune de creanță rezultă că obiectul cesiunii de creanță este reprezentat de o sumă de bani, respectiv de suma de 41.128,16 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat din culpa asiguratului pârâtei.
De altfel nici în ipoteză susținută nereal de către pârât, în sensul că s-ar fi cesionat o altă prestație, nu era exonerată pârâta de răspunderea sa, textul invocat de pârât, art. 1569 al.2 dispunând „Creanța ce are ca obiect o altă prestație decât plata unei sume de bani poate fi cedată numai dacă cesiunea nu face ca obligația să fie, în mod substanțial, mai oneroasă”. Cu privire la felul cesiunii, neindicat în mod expres în contractul de cesiune de creanță încheiat, instanța apreciază că este lipsit de relevanță, această împrejurare având relevanță doar în raporturile dintre cesionar și cedent.
Cu privire la suma reprezentând contravaloarea despăgubirilor instanța reține că valoarea solicitată prin cererea de chemare în judecată nu rezultă doar din factura emisă de către reclamantă cu ocazia realizării reparației ci și din expertiza realizată în cauză, care a stabilit aceeași valoare și, de asemenea, pârâta, realizând calculația în sistem AUDATEX a valorii reparațiilor autovehiculului_, a ajuns la o valoare apropiată, de 41.054,78 lei (f. 37).
Pentru aceste considerente a fost admisă cererea reclamantei și a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 41.128,16 lei cu titlu de contravaloare daună.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unor penalități de 0,2% pe zi, instanța a reținut că obiectul contractului de cesiune a fost doar suma de 42.128,16 lei, nu și alte sume., astfel încât va obliga pârâta către reclamantă nu la plata unor penalități de întârziere ci la plata dobânzii legale de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la plata integrală.
În temeiul disp. art. 274 al. 1 cod proc. civilă, fiind parte căzută în pretenții, pârâta a fost obligată către reclamantă și la plata sumei de 3.7611,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa de timbru - 2257 lei, timbru judiciar de 5 lei, onorariu avocat – 1500 lei).
2.Recursul declarat la data de 19.08.2014 exercitat în termen legal de pârâta ..G. prin care a solicitat admiterea recursului, și în rejudecare modificarea sentinței civile nr. 7139 din 30.06.2014 a Judecătoriei G. în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
2.1 Motive
Recurenta a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică conform art. 304 pct. 7-9 și art. 304 indice 1 din Codul de Procedură Civilă.
O primă critică vizează faptul că instanța de fond nu a luat în considerație contestația valabilității contractului de cesiune de creanță încheiat între reclamantă și C. N., prin invocarea dispozițiilor art. 1569 din oul Cod Civil, reiterând apărările formulate și cu ocazia soluționării cauzei în fond.
Recurenta a reiterat totodată și apărările ce vizau faptul că nu a avut loc un contact direct între autoturismul_ proprietatea lui C. N. reparat de reclamantă și autoturismul_ care are asigurare la ..
În opinia recurentei din procesul*verbal CP -_ din 08.01.2012 întocmit de organele de poliție, cât și din declarația dată în fața inspectorilor de daună, rezultă că autoturismul_ a fost avariat de auto_ . În această situație proprietarul auto_ respectiv, reclamanta în calitate de beneficiară a cesiunii, putea cere despăgubirea de la soferul auto_, sau de la asigurătorul acestuia.
2.2 Recursul declarat de către . la data de 30.08.2014 exercitat în termenul legal prin care solicită modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul obligării pârâtei O. V. și la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi de la data de 01.03.2012 și până la data plății efective.
Criticile aduse hotărârii primei instanțe vizează, în esență, faptul că interpretarea dată de instanța de fond cu privire la penalitățile de întârziere nu poate fi reținută întrucât odată ce cesiunea de creanță a fost totală s-au transmis și accesoriile.
În drept: Recurenta . a invocat dispozițiile art. 7-9 din Codul de Procedură Civilă.
2.3 Dovezi
În dovedirea și combaterea recursului părțile nu au solicitat probe noi în condițiile art. 305 din Codul de Procedură Civilă.
Analiza Tribunalului G. Secția a II a Civilă.
Analiza făcută recursului declarat de reclamanta- intimată . G..
P. acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 41.128,16 lei reprezentând contravaloare reparații la auto marca Toyota cu numărul de înmatriculare_ și la plata penalităților de 0,2% pe zi întârziere de la 10.02.2012, dată de la care asigurătorul trebuia să efectueze plata, situația de fapt dintre părți fiind corect reținută de instanța de fond care a procedat la admiterea în parte a acțiunii doar în ceea ce privește capătul principal de cerere, în cauză urmare a încheierii contractului de cesiune doar cu privire la suma principală, neputând fi acordate penalități de 0,2% pe zi ci dobânda legală.
Criticile recurentei-reclamante vizează acest aspect, în opinia recurentei la momentul perfectării cesiunii de creanță fiind transmise și accesoriile. Contrar argumentelor recurentei urmează a constata că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a dispozițiilor 1568 alin. 1 din Codul Civil ce reglementează transferul drepturilor referitor la cesiunea de creanță, dat fiind că dacă nu s-a convenit altfel, dobânzile și orice alte venituri aferente creanței, devenite scadente, dar neîncasate încă de cedent, se cuvin cesionarului, cu începere de la data cesiunii, penalitățile solicitate prin acțiunea introductivă nefiind incluse ca obiect al cesiunii.
În ceea ce privește recursul declarat în cauză de recurenta-pârâtă . constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei- reiterate ca motiv de recurs – urmare coroborării tuturor probatoriilor administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză tehnică judiciară, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor referitoare la răspunderea civilă delictuală, hotărârea recurată fiind legală și temeinică.
Față de cele mai sus reținute în baza art. 312 în referire la art. 304 pct. 9 din Codul de Procedură Civilă urmează ca recursurile de față să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 7139/30.06.2014 pronunțată de către Judecătoria G. privind pe recurenta T. S.R.L. G. cu sediul în G. DN 26, Km 6, recurenta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul în G. . și în București sector 5, .. 1, ., birou A3, recurent T. S.R.L. G. cu sediul ales la . ASOCIAȚII ÎN G. . nr. 4 în contradictoriu cu intimatul T. I. domiciliat în Comuna Independența .. 35, intimat GLĂVAȘC V. cu domiciliul în G. .. 20, ., ., având ca obiect „pretenții „, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2014.
Președinte, S. L. | Judecător, P. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, G. G. |
Red. RM/23.02.2015
Dact. GG/02 ex/23.02.2015
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
