Pretenţii. Sentința nr. 9029/2014. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9029/2014 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 2929/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA A II-A CIVILA
DECIZIA CIIVLĂ Nr. 179/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L.
Judecător P. P.
Judecător R. M.
Grefier G. G.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 9029/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria G. privind pe recurenții I. F. domiciliat în G. . nr. 37B, recurenta S.C. A. R. ASTRA S.A. cu sediul în G. .. 61 și intervenientul I. C. domiciliat în G. . . obiect „pretenții „
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2014 când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.06.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2012 sub dosar nr._, reclamantul I. F., în contradictoriu cu pârâta . G. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_,45lei lei reprezentând contravaloare reparație pentru avariile suferite de autoturismul Mercedes, înmatriculat sub nr._, la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de la data de 19.06.2011, dată la care pârâta trebuia să efectueze plata în conformitate cu norma RCA și până la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că la data de 15.04.2011, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală pe . G. a fost accidentat de numitul I. C., care conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, asigurat RCA la societatea pârâtă.
Evenimentul rutier a fost instrumentat de IPJ G. - Biroul Rutier, care a întocmit procesul-verbal . nr._, prin care s-a stabilit culpa exclusivă a asiguratului societății pârâte.
La solicitarea reclamantului, pârâtă a întocmit dosarul de daună GL1011DA001030 și a emis notele de constatare în vederea reperării autoturismului.
După repararea autoturismului, arată că s-a prezentat la . SA G. cu factura fiscală nr. 122 din 27.05.2011 întocmită de unitatea service în vederea plății, însă societatea pârâtă i-a comunicat la data de 06.09.2011 prin adresa nr.3847C că dosarul de daună a fost refuzat la plată.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 1349 C.civ., Legea 136/1995, Ordinul 5/2010 privind Norma RCA, art. 274 C.pr.civ.
Pârâta . G., legal citată, s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Totodată,pârâta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat a numitului I. C..
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că în evenimentul rutier produs la data de 15.04.2011 au fost implicate 3 autoturisme, în afara celor conduse de reclamant și intervenientul forțat și autoturismul cu numărul de înmatriculare_ . Arată pârâta că în urma deschiderii dosarului de daună inspectorii de asigurări au avut dubii cu privire la dinamica producerii accidentului astfel că în baza disp. art. 36 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010, pârâta a efectuat investigații proprii privind producerea accidentului, prin întocmirea unei expertize tehnice auto în care s-au evidențiat avariile fiecărui autoturism în parte și s-a constatat că acestea au fost implicate în mai multe evenimente rutiere, daunele suferite nefiind produse conform celor descrise de părți în declarațiile date în fața organelor de poliție.
Potrivit susținerilor pârâtei aceasta nu datorează nici daune și nici penalități de întârziere.
În drept au fost invocate prevederile art. 115 C.proc.civ.,art. 43, 45 din Ordinul nr.5/2010 și Legea nr.136/1995.
Prin sentința civilă nr.9029/4.10.2013 a Judecătoriei G. a fost admisa cererea si a fost obligata parata sa plătească reclamantei contravaloarea reparațiilor, precum si penalități de întârziere in cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu data de 19.06.2011 si pana la data plătii efective. A fost obligata parata si la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa de timbru – 3.109,34 lei- si onorariu de avocat -1.000 lei.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța de fond a reținut în fapt, la data de 15.04.2011 a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autoturismele BMW cu număr de înmatriculare_ condus de numitul I. C., asigurat obligatoriu la . SA, potrivit Poliței ./02/X1/SP nr._/07.01.2011 (fila 56), autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ condus de Cialîcu C. și autoturismul Mercedes, cu număr de înmatriculare_, condus denumitul V. V., proprietatea reclamantului.
La data de 19.04.2011, reclamantul a solicitat avizarea daunei la sediul Sucursalei G. a . SA (fila 51), în baza procesului-verbal . nr._ încheiat de IPJ G. la data de 15.04.2011 (fila 53) pe numele intervenientului forțat I. C., prin care acesta din urmă a fost amendat cu suma de 402 lei pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
La data de 19.04.2011 a fost deschis dosarul de daună auto GL1011DA001031, fiind constatate avariile prezentate de autovehiculele implicate în accident.
Societatea pârâtă a desemnat un expert tehnic auto, S. I. C., pentru a întocmi, în cadrul dosarului de daună nr. GL1011DA001031 un raport de expertiză tehnică auto (filele 79-106).
Concluzia raportului de expertiză tehnică auto a fost că din declarațiile conducătorilor auto nu puteau rezulta avariile autovehiculelor așa cum au fost prezentate în dosarul de daună și că nu există complementaritate între avariile celor două autovehicule, fiind produse în alte împrejurări decât la accidentul în cauză.
Prin adresa nr. 3847C din data de 06.09.2011 (fila 70), asigurătorul (pârâta din prezenta cauză) i-a comunicat reclamantului I. F. respingerea cererii de daună pentru necorespondența între avariile produse și dinamica producerii accidentului declarată de conducătorii auto și pentru că nu există complementaritate între ele, fiind produse în alte împrejurări decât la accidentul în cauză.
În urma constatării avariilor, s-a întocmit un deviz de reparații de către . (filele 61-67), în care se menționează ca valoare a reparației suma de_,45 lei cu TVA, fiind emisă și factura . nr. 122 din 27.05.2011 în valoare de_,45 lei (fila 69), achitată de reclamant potrivit bonului fiscal din data de 31.05.2011 (fila 69).
Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Conform art. 45 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.
În cauză, reclamantului i s-a respins dosarul de daună pe considerentul lipsei de corespondență între avariile autoturismelor implicate în eveniment.
Instanța nu a putut reține această motivare de respingere a dosarului de daună, deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că evenimentul rutier s-a produs în condițiile declarate de către reclamant dar și de intervenientul forțat.
Astfel, prin Raportul de expertiză judiciară auto întocmit de expert D. G. (filele 122-131) s-a stabilit că, în funcție de dinamica producerii accidentului prezentată de persoanele implicate, avarierea autoturismului marca Mercedes, cu număr de înmatriculare_ se puteau produce conform declarațiilor conducătorilor auto implicați.
Apreciind ca fiind îndeplinite dispozițiile art. 998-999 C.civ. de la 1864 și ale art. 49 și Cap. 3 din Legea nr. 136/1995 (privind Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule)în legătură cu polița de asigurare de răspundere civilă auto de care beneficiază autovehiculul marca BMW cu număr de înmatriculare_ ,instanța reține astfel că refuzul de acordare a despăgubirii de către pârâtă este nejustificat.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei la penalități de întârziere de 0,1% pe zi de la data de 19.06.2011, dată la care pârâta trebuia să efectueze plata în conformitate cu norma RCA și până la data plății efective, instanța reține că acesta este de asemenea întemeiat.
Astfel, instanța a reținut că societatea pârâtă a instrumentat dosarul de daună în conformitate cu prevederile art. 36 din Ordinul CSA nr. 5 din 17 mai 2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoarea la momentul producerii evenimentului rutier.
Astfel, potrivit alin. 2-4 al art. 36 a desfășurat investigații privind producerea accidentului, dar nu în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat și nu a comunicat în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei.
De asemenea, nu a comunicat în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, respingerea cererii de daună pentru necorespondența între avariile produse și dinamica producerii accidentului declarată de conducătorii auto și pentru că nu există complementaritate între ele.
Această comunicare s-a făcut către reclamant abia la data de 06.09.2011, prin adresa nr. 3847C (fila 70), la aproape 5 luni de la data avizării daunei.
În această situație, nefiind respectată procedura prevăzută de art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/2010, penalitățile de întârziere de 0,1% / zi urmează a fi acordate de la data de 19.06.2011 data la care ar fi trebuit efectuată plata daunei și până la data plății efective.
În acest sens, în jurisprudența CEDO, s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Cum onorariul de avocat reflectă volumul de muncă al avocatului depus în cauză, și având în vedere participarea avocatului în prezenta speță la patru termene de judecată, înscrisurile depuse de avocat la dosar și susținerile acestuia la termenele de judecată, instanța reține că acesta nu a desfășurat un volum mare de muncă pentru executarea mandatului primit de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 5000 lei pe care îl apreciază ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfășurată.
Instanța a considerat ca desfășurarea activității menționate în contractul de asistenta juridică implică studierea înscrisurilor existente la dosar, o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor reclamantului, formularea apărărilor, reprezentarea reclamantului la termenele de judecată și apreciază că suma de 1000 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat vor fi puse în sarcina pârâtului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termen legal ambele parți.
Parata ASTRA SA, in dezvoltarea motivelor de recurs aceasta a arătat ca in conformitate cu disp.art.43 din Ordinul CSA nr.5/2010, stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care din documentele existente în dosarul de daună: constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.
Art.45 din același Ordin, se refera la situațiile când despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătoreasca. Or, in prezenta cauza, s-a stabilit cu certitudine valoarea despăgubirii prin hotărâre judecătoreasca, iar penalitățile ar fi trebuit acordate de la data rămânerii definitive a acesteia, potrivit art.74 al.1.
A solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței si in rejudecare obligarea sa la plata penalităților de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii.
In drept a invocat disp.art.304 pct.7 si 9cpc.
Recurentul I. F. a arătat in cuprinsul motivelor de recurs ca onorariul de avocat plătit in cauza a fost de 4.000 lei plus TVA, de circa 4% din valoarea creanței pretinse prin acțiune, mult sub limitele cutumei in materie. A solicitat admiterea recursului si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 5.000 lei.
In drept a invocat art.304 pct.7-9 cpc.
Verificând legalitatea sentinței civile nr.9029/4.10.2013 a Judecătoriei G. prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si sub toate aspectele sale, asa cum prevăd dispozițiile art. 304 ind. 1 C.P.Civ., instanța de control judiciar retine ca recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.36 al.4 din Ordinul CSA nr.5/2010, a cărui nelegala aplicare se invoca, in termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:
a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA;
b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
ART. 37 prevede ca, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Din probele administrate in cauza rezulta ca, aparent, parata-recurenta ASTRA SA si-a îndeplinit obligația de notificare a refuzului de plata, in temeiul art.36 al.4 lit.b, trimițând reclamantului –recurent adresa din 6.09.2011, prin care ii notifica refuzul de plata (fila 70 dosar fond). In realitate însa, refuzul de plata a fost nejustificat, aspect confirmat prin expertiza judiciara efectuata in cauza, proba ce a dus si la admiterea pretențiilor reclamantei. In consecința, se poate retine ca si-a îndeplinit defectuos obligația anterior menționata, aprecierile care au dus la refuzul de plata nefiind confirmate ulterior in instanța. In consecința, datorează penalitati de întârziere.
Instanța de fond a făcut o corecta aplicare a textului de lege invocat, având in vedere ca refuzul de plata al asiguratorului trebuie sa fie si justificat. De asemenea, instanța retine ca art.74 al.1 din același Ordin CSA este un text de lege ce nu este incident in cauza, susținerile recurentei urmând a fi înlăturate. Art.45 pct.3 nu este aplicabil in cauza intrucat nu se poate retine ca nu s-au putut trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse. Dimpotrivă, parata-recurenta a avut la dispoziție toate datele necesare in acest scop si a întocmit si o expertiza, însa concluziile acesteia nu au concordat cu cele ale expertizei judiciare.
In consecința, instanța a stabilit in mod corect acordarea penalităților de întârziere de la data refuzului de plata.
In ceea ce privește recursul declarat de reclamant pentru acordarea integrala a cheltuielilor de judecata, se retine ca si in aceasta privința instanța de fond a făcut o corecta aplicare a legii. Reducerea cuantumului onorariului de avocat nu este de natura sa influențeze obligațiile stabilite intre avocat si client prin contractul de asistenta juridica, in privința plații onorariului, ci are doar menirea de a stabili cat anume din acest cuantum va fi suportat de partea adversa, căzuta in pretenții. Criteriul raportării cuantumului onorariului la cel al pretențiilor solicitate prin acțiune nu este exclusiv, iar instanța de fond a procedat corect analizându-l in ansamblul cauzei, raportat si la alte criterii.
In consecința, cum nu se pot retine alte motive de netemeinicie care sa duca la modificarea sentinței recurate, ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 9029/04.10.2013 pronunțată de Judecătoria G. privind pe recurenții I. F. domiciliat în G. . nr. 37B, recurenta S.C. A. R. ASTRA S.A. cu sediul în G. .. 61 și intervenientul I. C. domiciliat în G. . . obiect „pretenții „ ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014.
Președinte, S. L. | Judecător, P. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, G. G. |
Red. SL/19.06.2014
Dact. GG/02 ex/24.06.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 200/2014. Tribunalul GALAŢI | Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... → |
|---|
