Pretenţii. Decizia nr. 33/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 4773/1748/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 33R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07 IANUARIE 2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE - A. D.
JUDECĂTOR - M. E.
JUDECĂTOR - G. N.
GREFIER - M. R.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta G. A. SA împotriva sentinței civile nr.5630/23.10.2012, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimații ., . 2000 SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâta . 2000 SRL prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul se află la primul termen de judecată, stadiu procesual recurs, precum și faptul ca recurenta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru de 103 lei și timbru judiciar de 3 lei și note scrise, iar intimata . 2000 SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:
La interpelarea instanței, intimata prin avocat arată că nu mai insista in invocarea excepției tardivității introducerii recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca temeinica si legală. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza in vederea soluționării.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ din data de 02.04.2012, reclamanta S.C. P. C. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.C C. MEDICALĂ HIPOCRAT 2000 SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 2.460,21 lei, reprezentând contravaloare reparatii auto, solicitând totodată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că societatea reclamantă este specializată în comercializarea, întretinerea si repararea autovehiculelor marca Iveco detinând în acest sens o retea de service-uri la nivel national. Pârâta este o companie cu necesităti în acest domeniu deoarece detine un parc auto cuprinzând si vehicule Iveco.
Între reclamantă și pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat la contractul de prestări servicii nr. 947/03.12.2009 având ca obiect prestarea de servicii de mentenantă si reparatii si/sau vânzare de piese de schimb.
În temeiul acestui contract reclamanta a efectuat lucrări de reparatii la autoutilitarele pârâtei înmatriculate cu numărul_ si_, pârâta reclamând defectiuni ca urmare a unor accidente (ansamblu oglindă spart si respectiv parbriz spart).
Deoarece pârâta era asigurată Casco la asigurătorul G. s-a întocmit dosare de daună însă asigurătorul a refuzat plata, situatie în care pârâtei îi revine obligatia de a achita contravaloarea serviciilor prestate întrucât raporturile dintre pârâtă si asigurător nu sunt opozabile reclamantei, pârâta a benficiat de lucrările efectuate iar în contract s-a prevăzut clauza potrivit căreia în cazul unor întârzieri la plată mai mari de 45 de zile din partea asigurătorului, beneficiarul îsi asumă plata directă a pretului prestatiilor.
Reclamanta susține că în data de 28.02.2012 s-a trimis debitorului invitație la conciliere, întâlnirea fiind stabilită la data de 19.03.2012, însă pârâta nu s- a prezentat si nici nu a achitat debitul.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1350 C.civ.; art. 82-84, art.112, art. 175 și art.242 alin.2 C.pr.civ.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate, următoarele acte: Contract de prestări servicii; facturi fiscale deviz factură; Invitație la conciliere însoțită de dovada de comunicare.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 208 lei, taxă judiciară de timbru, și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii.
La data de 16.05.2012 pârâta a depus cerere de chemare în garantie a asigurătorului . arătând că între pârâtă si chemata în garantie au fost încheiate contract de asigurare facultativă, asigurătorului revenindu-i obligatia de a achita contravaloarea lucrărilor efectuate d ereclamantă.
Cererea de chemare în garantie a fost legal timbrată cu suma de 208 lei, taxă judiciară de timbru, și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
În cauză a fost admisă și administrată proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți.
Prin sentința civilă nr.5630/23.10.2012, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._ a fost admisa acțiunea formulata de reclamanta . și a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 03.12.2009 între societatea reclamantă, în calitate de prestator, și societatea pârâtă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat de prestări servicii nr. 9476, având ca obiect prestarea de servicii de mentenantă si reparatii si/sau vânzare de piese de schimb.
Contractul este semnat și ștampilat de părți, durata fiind stabilită pentru o perioadă de 1 an, părtile stabilind că nerezilierea contractului, în conditiile prevăzute de acest acord, determină prelungirea valabilitătii contractului pentru o perioadă egală cu cea initială.
La data de 21.11.2011 societatea reclamantă a emis factura fiscală nr._ si factura fiscală nr._ în valoare totală de 2.460,21 lei, pentru serviciile prestate societății pârâte, asigurătorul refuzând plata acestora.
Examinând temeinicia cererii de chemare în judecată, în drept, instanța a reținut că potrivit art.969 C.civ. (în vigoare la momentului nastreii raporturilor contractuale), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit dispozițiilor art.970 C.civ. convențiile trebuie executate cu bună credință și întocmai.
În cauza de față între părți s-a încheiat un contract în baza căruia societatea reclamantă a prestat servicii de reparatie la autovehiculele pârâtei (_ si_ ), fiind făcută dovada existentei obligatiei pârâtei, în calitate de beneficiară a acestor lucrări, de achitare a pretului serviciilor prestate.
Cu toate acestea, societatea pârâtă nu a adus nicio dovadă în sensul îndeplinirii obligatiei de achitare a debitului, deși avea această obligație conform dispozițiilor art.1169 C.civ..
Pentru considerentele expuse anterior, instanța, în baza dispozițiilor prevăzute de art.969, art.970 Cod civil, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 2.460,21 lei ce reprezintă contravaloare reparatii auto.
În baza art. 274 C.proc.civ. a obligat pârâta la plata sumei de 211 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de reclamantă în prezenta cauză.
În ce priveste cererea de chemare în garantie instanta a retinut că potrivit art.60 c.pr.civ partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentii cu o cerere in garantie sau in despagubiri.
Între pârâta . 2000 SRL si chemata în garantie . s-au încheiat contractele de asigurare facultativă a autovehiculelor nr._/15.03.2011 pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ si nr._/15.03.2011 pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, ambele cu clauza Total Plus prin care erau acoperite daunele materiale produse autovehiculelor asigurate de actiunea autorilor necunoscuti.
Instanța a constatat că este aplicabilă această clauză întrucât potrivit proceselor-verbale de constatare a daunelor din data de 27.09.2011 avariile produse acelor vehicule sunt rezultatul actiunii unor autori necunoscuti.
Având în vedere că chemata în garantie are obligatia de a achita contravaloarea reparatiilor în temeiul contractelor de asigurare, precum si solutia dată actiunii reclamantei, instanța a admis cererea de chemare în garanție si a obligat chemata în garantie să achite pârâtei suma de 2.460,21 lei, reprezentând despăgubiri, precum si suma de 211 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de pârâtă în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chemata in garanție G. A. SA solicitând admiterea recursului; casarea hotararii atacate si pronuntarea unei hotarari de respingere a cererii de chemare in garantie; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata generate de desfasurarea recursului.
În motivarea recursului, recurenta a arătat soluționarea prezentului dosar s-a facut fara respectarea normelor legale privitoare la dreptul la aparare, intrucat societatii nu i-au fost comunicate cererea de chemare în judecată, cererea de chemare in garantie si nici inscrisurile doveditoare ale pretentiilor partilor, asa cum prevad dispozitiile imperative ale art. 112 si art. 60 C.proc.civ neavând posibilitatea de a efectua propriile investigatii si de a formula aparari in prezenta cauza. Astfel ca solicita admiterea excepției privind nerespectarea dreptului la apărare.
Recurenta a invocat si prematuritatea introducerii actiunii, avand in vedere faptul ca obiectul prezentei cauze il reprezintă pretentii izvorand dintr-un contract de asigurare, aplicand prevederile art. 3 alin. 17 din Codul Comercial, care stipuleaza ca "sunt considerate ca fapte de comert asigurarile terestre ... " coroborat cu art. 56 Cod corn. care mentioneaza ca "daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi legii comerciale" este evident ca ne aflam in prezenta unui litigiu de natura comerciala.
In aceasta situatie, inainte de introducerea cererii de chemare in garantie, exista obligatia prevazuta de dispozitiile art. 720 1 Cod. proc.civ. de a se incerca solutionarea litigiului pe cale amiabila prin convocarea societatii noastre la conciliere directa, comunicandu-ne in scris pretentiile de despagubire si temeiul legal al acestora.
Astfel ca solicita admiterea excepției asa cum a fost formulata si respingerea cererii de chemare in garanție ca fiind prematur introdusa.
A mai arătat si că, intre societatea noastra in calitate de asigurator si S.C C. M. Hipocrat Srl in calitate de asigurat, au fost incheiate contractele de asigurare facultativa nr._ si_ pentru autovehiculele Iveco Daily cu nr. de inmatriculare_, respectiv_ . Pe data de 03.10.2011 societatea noastra a fost avizata cu privire la daunele produse in data de 27.09.2011 autovehiculelor asigurate, motiv pentru care au fost deschise dosarele de dauna K_ si K_. Dosarul de dauna K_ deschis in baza politei Casco nr._ ca urmare a avarierii reperului "oglinda stanga" a fost solutionat prin refuzul despagubirii in temeiul art. 31 lit. 1 din Conditiile de asigurare, conditii insusite de asigurat in momentul incheierii contractului.
Astfel, prin adresa nr. J_.10.2011 s-a comunicat asiguratului ca din moment ce in fotografiile efectuate la inspectia de risc se observa avarii la autovehicul s-a luat decizia de a nu acorda despagubirea pentru reperul ,,oglinda stanga”,acesta neputand fi luat in asigurare intrucat era deja avariat la inspectia de risc.
In urma analizarii dosarului de dauna nr. K_ deschis in baza politei Casco nr._, societatea noastra a luat decizia de a achita doar partial despagubirea solicitata. Acest aspect a fost adus la cunostinta asiguratului prin adresa nr. J 7804/28.10.2011 prin care i s-a comunicat faptul ca in temeiul art. 31 lit. 1 din Conditiile de asigurare, nu se va acorda despagubirea pentru elementul "parbriz" intrucat acesta apare avariat la inspectia de risc, neputand fi luat in asigurare.
Prin urmare, acest reper nu a fost achitat intrucat la . deja avariat si pe perioada asigurarii nu s-a facut dovada remedierii acestuia si a platii primei aferente.
Astfel pentru dosarul K_, societatea noastra a achitat cu op nr._.12.2011, suma de 810,75 lei, reprezentand contravaloarea facturii fiscale nr._.11.2011 (OP pe care il anexem prezentei).
A mai arătat recurenta si că in mod eronat instanta de fond, prin hotararea pronunțata a obligat-o la plata unei sume globale reprezentand despagubiri pentru reparatiile celor doua autovehicule avariate, fara a defalca suma aferenta fiecarui dosar de dauna in parte si fara a face vreo referire la plata partiala a unuia dintre dosare.
De asemenea, recurenta critica soluția instanței de fond si sub aspectul modului de solutionare a capatului de cerere privitor la cheltuielile de judecata, acestea neputand fi retinute in sarcina societatii noastre intrucat nu exista temeiul legal al obligarii noastre la plata acestora si anume, culpa procesuala.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct.9, art. 3041 Cod proc. civ., Legea 136/1995, Condițiile generale de asigurare.
La data de 18.12.2013, intimata . 2000 SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, intimata a solicitat respingerea excepțiilor invocate de recurenta ca nefondate, având in vedere ca prin încheierea din data de 12.06.2012 s-a acordat termen pentru a se comunica cererea de chemare în garanție către G. ASIGURĂRI SA, dealtfel însăși recurenta in cuprinsul recursului arată ca a luat cunoștință de pretențiile de despăgubire odată cu comunicarea cererii de chemare în garanție.
Cu privire la a doua excepție invocată de recurentă, și anume prematuritatea introducerii acțiunii, reclamant in prezenta cauză este ., iar subscrisa . 2000 SRL are calitatea de pârâtă. Așadar, potrivit dispozițiilor art.720 1 Cod proc.civ. obligativitatea de a încerca soluționarea litigiului, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată (nu în cursul judecății) îi revine reclamantului.
Intimata a invocat si excepția tardivității introducerii recursului formulat de G. Asigurări SA și solicită admiterea excepției raportat la dispozițiile art. 301 Cod proc.civ.
A mai arătat intimata si că, a fost chemată în judecată de către reclamanta ., susținând că la data de 21.11.2011 aceasta a prestat servicii succesive de reparații la ambulanțele înmatriculate cu numărul_ și_ prezentând defecțiuni, ca urmare a unor accidente - ansamblu oglindă spart și parbriz spart. La acea dată, subscrisa . 2000 SRL avea încheiată polița CASCO la asigurătorul G. ASIGURĂRI SA, iar în urma constatărilor făcute de către agentul constatator de la G. s-au întocmit dosare de daună pentru defecțiunile existente la ambele autoutilitare, respectiv parbriz spart și oglindă spartă. În baza acelor dosare de daună, . a procedat la efectuarea reparațiilor respective.
Din actele comunicate prin citativ a rezultat că discuțiile prin mail au fost purtate între . și G. ASIGURĂRI SA, noi neavând cunoștință de acestea.
Deși în urma constatărilor făcute de G. s-au întocmit dosare de daună, aceasta a refuzat, prin mail către ., să acopere cheltuielile de reparație efectuate de aceasta, susținând că este: "de acord cu valoarea de 809,29 lei. Diferența este dată de neacceptarea la plată a înlocuirii reperului "parbriz" avariat la inspecția de risc. G. achită suma de 809,29 lei. "
Însă, între . 2000 SRL și G. ASIGURĂRI SA au fost încheiate contracte de asigurare facultativă a autovehiculelor nr._/15.03.2011 pentru autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ și_/15.03.2011 pentru autovehiculul cu nr.de înmatriculare_ , ambele cu clauza TOTAL PLUS, prin care erau acoperite daunele materiale produse autovehiculelor asigurate de acțiunea autorilor necunoscuți (atașate la dr.fond).
A mai arătat intimata si că așa cum la data încheierii contractelor nu exista nicio mențiune în sensul că vreunul dintre autovehicule ar avea vreo defecțiune, asigurătorului G. ASIGURĂRI SA îi revine obligația de a achita contravaloarea lucrărilor efectuate de ..
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art.308(2) rap. la art.115-118 Cod proc.civ.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința civila recurată in raport de motivele invocate de recurenta, tribunalul constată următoarele:
Între recurenta chemata in garanție si intimata parata au fost încheiate contractele de asigurare facultativă pentru autovehiculele cu numerele de înmatriculare_ și_ .
În urma avarierii acestor autovehicule s-a întocmit dosarul de daune, iar recurenta chemata in garanție a refuzat sa plătească contravaloarea reparațiilor.
Potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 C.proc.civ partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire. În aceleași condiții, cel chemat în garanție poate, la rândul său, să cheme în garanție o altă persoană.
Potrivit dispozițiilor art.62 C.proc.civ instanța va dispune ca cererea să fie comunicată celui chemat în garanție și, dacă întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta urmează să fie depusă de cel chemat în garanție.
Verificând încheierile de ședința de la dosarul de fond, tribunalul constată ca recurenta chemata in garanție a fost citată în cauza, așa cum rezulta din încheierea de ședința din data de 12.06.2012, astfel ca aceasta a avut cunoștința de existenta procesului, având posibilitatea sa se prezinte la judecarea cauzei. Chiar daca din cuprinsul încheierii de ședința nu rezultă faptul că i s-a comunicat cererea de chemare in garanție, nu se poate retine faptul ca recurentei chemate in garanție i s-a încălcat dreptul la apărare.
Fiind înștiințată de existenta procesului, recurentei chemata in garanție i s-a oferit posibilitatea sa se prezinte la ședința de judecata din 09.10.2012 prin procedura de citare cu aceasta a fost legal îndeplinita.
Este nefondat si motivul de recurs prin care se invoca prematuritatea introducerii acțiunii. Astfel, lipsa parcurgerii procedurii prealabile prevăzuta de dispozițiile art.720 ind.1 C.proc.civ putea fi invocata de intimata parata in condițiile prevăzute de art.109 alin.2 și 3 C.proc.civ conform cărora Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Așa fiind, lipsa procedurii prealabile nu putea fi invocata de recurenta chemata in garanție.
Sunt nefondate si motivele de recurs prin care se invoca neîndeplinirea condițiilor suportării daunelor de către recurenta chemata in garanție.
Recurenta chemata in garanție invoca dispozițiile art.31 din Condițiile de asigurare potrivit cărora nu sunt cuprinse in asigurare si asiguratorul nu acorda despăgubiri pentru pagubele produse acelor piese sau părți componente ale autovehiculului care erau avariate la încheierea asigurării, consemnate in inspecția de risc( rubrica mențiuni) sau referitor la care asiguratorul poate si a căror remediere nu a fost avizata la asigurator si verificata de către acesta.
Tribunalul are in vedere faptul ca in contractele de asigurare ale celor doua autovehicule emise la data de 14.03.2011, nu s-a făcut nici o mențiune in sensul ca oglinda sau parbrizul ar fi deteriorate.
Pe de alta parte adresa emisa la data de 28.10.2011, la mai mult de 7 luni de zile de la încheierea contractelor de asigurare, prin acre se aduce la cunoștință intimatei parate faptul ca se vor acorda despăgubiri numai parțial, având in vedere fotografiile efectuate la inspecția de risc, este lipsita de relevanță atâta timp cat in contractele de asigurare nu s-a menționat existenta avariilor.
Sunt nefondate si motivele de recurs in legătura cu obligarea recurentei chemate in garanție la plata cheltuielilor de judecata.
Tribunalul constata ca recurenta chemata in garanție are obligația de a suporta cheltuielile de judecata având in vedere ca datorita neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul de asigurare, intimata reclamanta a fost nevoita sa introducă cererea de chemare in judecata.
Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul dispozițiilor art.312 C.proc.civ, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta G. A. SA împotriva sentinței civile nr.5630/23.10.2012, pronunțata de Judecătoria Cornetu, in dosarul nr._, in contradictoriu cu intimații ., . 2000 SRL ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica, azi 07.01.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, M. E. | Judecător, G. N. |
Grefier, M. R. |
Concept red. gref. M.R.
Red. Jud: N.G/ 2 exemplare/17.02.2014
Jud.fond: Budei C. E. - Jud.Cornetu
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1167/2014. Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Hotărâre din 18-03-2014, Tribunalul ILFOV → |
|---|
