Pretenţii. Sentința nr. 1606/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1606/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 4141/93/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 1606
Ședința publică de la 06.05.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC – M. N. N.
GREFIER - M. M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei litigii cu profesioniștii privind reclamanții C. T., C. I. C., C. T.-D., C. H. D., C. C.-X. prin mama C. I. C. în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA, intervenient M. I. I., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 06.05.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus reclamanții C. T., C. I. C., C. T.-D., C. H. D., C. C.-X. prin mama C. I. C. au solicitat obligarea pârâtei . REASIGURARE SA la plata daunelor morale și materiale astfel:
1.C. T. - pentru decesul fiului C. Natanael-Ș.: daune morale În cuantum de 1.000.000 lei și daune materiale În cuantum de 4.000 lei;
2.C. I. C. - pentru decesul fiului C. Natanael¬Ș.: daune morale în cuantum de 1.000.000 lei;
3.C. T.-D. - pentru decesul fratelui C. Natanael¬Ș.: în cuantum de 200.000 lei;
4.C. H. D. - pentru decesul fratelui C. Natanael¬Ș.: în cuantum de 200.000 lei;
5.C. C.-X. prin mama C. I. C. - pentru decesul fratelui C. Natanael-Ș.: în cuantum de 200.000 lei.
De asemenea au solicitat obligarea pârâtei în calitate de asigurător de răspundere civilă auto la plata de panalltăți de întârziere, calculate în cuantum de 0.2%/zi întârziere la sumele acordate, începând cu data pronunțării și până la plata efectivă a sumelor, cu cheltuieli de judecată.
În fapt au arătat că, la data de 21.08.2012, în jurul amiezei, numitul M. I.-I. însoțit de Ternicean I., conducea autoturismul marca Mitsubishi cu număr de înmatriculare provizoriu AR-_, pe . Sebiș, intenționând a ajunge în localitatea Voivodeni, ceea ce presupunea traversarea unui drum cu prioritate. În momentul în care a ajuns la intersecția dintre . Păcii, unde se afla amplasat indicatorul rutier "Cedează trecerea", acesta a încetinit și a pătruns în intersecție, împrejurare în care a sesizat că din partea dreaptă se apropie un alt autoturism, motiv pentru care a oprit în loc pentru a acorda prioritate. În momentul imediat următor conducătorul auto a simțit în partea laterală stânga a autoturismului o izbitură puternică, iar împreună cu pasagerul Ternicean I. a coborât și a observat înfiptă în caroserie o motocicletă și pe conducătorul acesteia prins între mașină și motocicletă.
În urma impactului, conducătorul motocicletei C. Natanael-Ș., a decedat.
Prin Rechizitoriul din data de 08 iulie 2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. I.-I., iar prin Sentința penală nr. 46 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr._, numitul M. I.-I. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Polita de asigurare RCA ./16/H16/DV nr._ (obligatorie) pentru autoturismul cu număr de înmatriculare provizoriu AR-_, valabilă la data producerii accidentului (21.08.2012) este încheiată la Societatea de Asigurări S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A.
Părțile reclamante din prezentul dosar reprezintă familia decedatului C. Natanael-Ș..
Au precizat că în urma dispariției fulgerătoare a victimei au solicitat daune morale în calitate de părinți și frați pe care le-au apreciat în cuantumul indicat mai sus, în funcție de suferința fiecăruia, de durerea pe care au simțit-o și pe care o simt și în prezent, precum și de consecințele negative pe care le are asupra vieții reclamanților pierderea unei persoane dragi/rudă. Au arătat că trebuie avut în vedere faptul că reclamanții din prezența cauza, au pierdut nu numai o persoană dragă ci și șansa de a duce o viață normală în cadrul unei familii, dat fiind decesul fiului, respectiv al fratelui.
De asemenea, au menționat faptul ca în urma dispariției fulgerătoare a victimei C. Natanael-Ș., C. T. - tatăl defunctului - a înregistrat prejudicii materiale constând în cheltuieli aferente înmormântării, iar obligația de reparare a prejudiciilor suferite revine societății de asigurare emitentă a poliței RCA (asigurare obligatorie).
Au invocat in sustinerea cererii prevederile art., 49, 50, 54 din Legea 136/1995 disp. art. 26 alin. 1 din Norma CSA din 29.11.2011 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, Codul civil art. 1391 alin. 2 .
Au precizat că s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, adresând pârâtei două invitații la mediere în cursul anului 2013.
Cele două invitații la mediere au rămas fără niciun rezultat contrar Legii 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România urmând să depună din momentul avizării daunei, toate diligențele necesare în vederea despăgubirii persoanei prejudiciate. Conform art. 50 alin. 1 al Legii 136/1995 "Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces ... ".
Au solicitat citarea in calitate de intervenient a numitului M. I. I..
Au anexat in copie înscrisuri filele 6-61.
La data de 08.01.2014 pârâta . REASIGURARE SA a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul acordării daunelor materiale în cuantumul dovedit prin înscrisuri justificative și al diminuării daunelor morale solicitate.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că sunt de acord cu admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, astfel că, în măsura admiterii în parte, solicită reducerea acestor cheltuieli proporțional cu suma stabilită cu titlu de despăgubire conform art.453 alin.(2) teza 1 C.proc.civ.
Totodată, în situația în care suma reprezentând onorariu de avocat ar fi vădit disproporționată, a solicitat să se facă aplicarea art. 451 alin.(2) C.proc.civ ..
În fapt, a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită obligarea societății la plata unor daune materiale și morale ca urmare a decesului rudei acestora _ numitul C. Natanael-Ș.. În urma accidentului de circulație produs la data de 21.08.2012, la intersecția dintre . Păcii, din orașul S., a rezultat ( decesul victimei C. Natanael-Ș..
1) În ceea ce privește acordarea de daune morale decurgând din decesul numitului C. Natanael-Ș., au arătat următoarele: inclusiv victima C. Natanael-Ș. a contribuit la producerea accidentului, societatea pârâtă consideră faptul că nu poate răspunde decât pentru partea de prejudiciu care îi este imputabilă asiguratului său, după cum reiese din conținutul raportului de expertiză tehnică, al rechizitoriului, precum și al sentinței penale nr.46/21.08.2013, victima a circulat fără a poseda permis de conducere, cu o motocicletă neînmatriculată și cu o viteză peste limita legală _ aproximativ 80 de km/h. Dacă victima ar fi respectat normele legale în vigoare, accidentul de circulație nu s¬ar fi produs având în vedere că aceasta nu avea dreptul de a se afla în traficul rutier, pe de o parte din cauza faptului că nu deținea un permis de conducere și, pe de altă parte, din cauza faptului că motocicleta acesteia nu era înmatriculată. Fiindcă nu se poate stabili "întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului". Astfel, cuantumul daunelor morale trebuie reduse la jumătate fiind vorba despre culpa a două persoane. A invocat art. 1371 din Noul Cod Civil.
Daunele morale se acordă într-un cuantum rezobanil, ținând cont de faptul că determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să vizeze doar efectul compensatoriu și nu să încerce prețuirea valorii nepatrimoniale lezate (dreptul la viață neputând fi evaluat în bani).
Referitor la valoarea despăgubirii prejudiciului moral "prin ricoșeu", aceasta se stabilește având ca și criteriu intensitatea atingerii aduse valorilor sociale ocrotite, ce privesc victima directă, precum și intensitatea relației de afecțiune dintre aceasta și victimele indirecte. Legătura de atașament dintre persoana decedată și reclamanți, este un criteriu de determinare al acestui cuantum, însă sunt și alți factori care converg la stabilirea daunelor morale.
Faptul că reparația trebuie să fie una echitabilă presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite, dar și că ea nu se poate constitui un temei al îmbogățirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care, așa cum s-a menționat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv și moral."
Chiar dacă reclamanții pot fi îndreptățiți la a primi despăgubiri pentru prejudiciul încercat, aceștia nu au vocație la acordarea unui anumit cuantum întrucât, din punct de vedere moral, nicio sumă de bani nu poate înlocui sau ameliora consecințele accidentului.
Pe de altă parte, a apreciat că daunele morale trebuie să fie în consonantă cu media retinută în practica judecătorească din România, pentru a nu fi încălcate astfel dispozițiile art.49 pct.2 lit.d) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/20 11, precum și cu cele acordate în alte state membre ale Uniunii Europene.
Evaluarea daunelor morale este contrară chiar valorilor ce se acordă în alte state ale Uniunii Europene. În ceea ce privește daunele materiale pe care le solicită reclamantii, a invocat art. 49 pct.2 lit.a)-c) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/20 11, sunt enumerate situațiile în care asigurătorul acordă despăgubiri materiale în caz de deces.
Din această enumerare, reiese faptul că daunele materiale se acordă în baza unor înscrisuri justificative. Suma de 4.000 de lei reprezentând prejudiciu material nu este dovedită în integralitate în privința cuantumului prin înscrisuri, societatea subscrisă neputând fi obligată la partea nedovedită prin documente justificative.
Aceste norme au fost adoptate în baza art. 53 din Legea nr._ cu modificările și completările ulterioare, art. 4 alin. (26) și (27), art. 5 lit. c), art. 8 alin. (1) și art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000 cu modificările și completări le ulterioare, fiind publicate în Monitorul oficial nr.858 din_/2011. Așadar, aceste norme adoptate prin ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt obligatorii, producând efecte juridice, instanța de judecată trebuind să le acorde eficiența de rigoare. Așadar, norma invocată este obligatorie pentru instanța de judecată.
De aceea, a apreciat că reclamanții pot fi îndrituiți a primi doar partea din cheltuielile materiale dovedită prin înscrisuri.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și art.453 alin.(2) C.proc.civ.
Sub aspectul probațiunii a fost încuviințata pentru parți proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului se rețin următoarele:
Prin rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a intervenientului forțat Mihalesky I.-I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.178 alin.(l) și (2) C. P.., acesta fiind condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prin sentința penală nr.46/21.08.2013, pronunțată de Judecătoria Gurahonț.
Potrivit cercetărilor penale, la data de 21.08.2012 intervenientul forțat conducea autoturismul cu număr AR_ pe . S., a intenționat sa traverseze un drum cu prioritate, la intersecția unde se afla amplasat indicatorul „cedează trecerea”a încetinit, a pătruns in intersecție, a oprit, a simțit in partea laterala stânga o izbitura puternica, a observat înfipta in caroserie o motocicleta si pe conducătorul acesteia Cismas Natanel Ș. prins intre mașina si motocicleta, in urma impactului acesta decedând.
În cuprinsul raportului de expertiză tehnică, al rechizitoriului, precum și al sentinței penale nr.46/21.08.2013, s-a reținut o culpă comună, dat fiind că victima a circulat fără a poseda permis de conducere, cu o motocicletă neînmatriculată și cu o viteză peste limita legală - aproximativ 80 de km/h.
Prin prezenta acțiune reclamanții, părinții si frații victimei Cismas Natanel Ș., solicita acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul produs in urma accidentului rutier in contradictoriu cu societatea de asigurare la care era încheiata asigurarea de răspundere civila obligatorie in momentul producerii accidentului rutier.
Polița de asigurare RCA ./16/H16/DV nr._ (obligatorie) pentru autoturismul cu număr de înmatriculare provizoriu AR-_, valabilă la data producerii accidentului (21.08.2012) este încheiată la Societatea de Asigurări S.C. E. R. ASIGURARE REASIGURARE S.A.
In ceea ce privește cadrul juridic de soluționare a cauzei se rețin următoarele.
Art. 1357 noul Cod Civil, coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2)din Noul cod civil in vigoare de la data de 01.10.2011, constituie temeiul juridic al răspunderii civile delictuale, in baza căruia persoana păgubita poate solicita daune celui care, prin fapta sa contrara legii – acțiune sau omisiune –, este responsabil pentru cauzarea prejudiciului. Acesta reprezintă un cadrul juridic larg si destul de permisiv pentru persoana păgubita care urmărește repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat, aceasta, pentru admiterea acțiunii sale, fiind nevoita doar sa dovedească existenta prejudiciului, a caracterului ilicit al faptei savarsite de persoana care a cauzat prejudiciul (caracterul ilicit fiind conferit de simpla nesocotire a dispozițiilor legale), a faptului ca prejudiciul este rezultatul savarsirii faptei ilicite si a culpei celui care a prejudiciat.
Totodată, in conformitate cu art. 14 alin. (1)-(3) C. pr. pen. ”repararea pagubei” prin intermediul acțiunii civile alăturate celei penale ”se face potrivit dispozițiilor legii civile“. Înseamnă ca acțiunea civila din cadrul procesului penal se supune acelorași reguli privind admisibilitatea si modalitatea de soluționare ca si acțiunea civila formulata pe cale separata.
Conform art. 19 C.p.p., persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune, iar judecata în fața instanței civile se suspendă până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că dreptul reclamanților de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunii se naște odată cu exercitarea acțiunii penale – când pretențiile materiale pot fi fructificate pe calea acțiunii civile accesorie celei penale sau, pe cale separată printr-o cerere de chemare în judecată adresată instanțelor civile
Prin urmare,persoana fizica, cu capacitate deplina de exercițiu, are posibilitatea de a-si valorifica pretențiile civile fie prin exercitarea acțiunii civile in cadrul procesului penal, fie prin exercitarea acțiunii civile in afara procesului penal, la instanța civila. Pentru a putea fi exercitat dreptul de opțiune, trebuie sa existe, in același timp, cele doua cai prin care pot fi cerute despăgubirile civile, adică, trebuie sa existe, atât procesul penal declanșat si acțiunea penala pusa in mișcare, cat si posibilitatea exercitării acțiunii civile la o instanța civila.
Raportul dintre acțiunea penala si acțiunea civila, nu se pune in cazul exercitării concomitente a celor doua acțiuni in cursul desfasurarii procesului penal, deoarece, in aceasta situație cadrul juridic al procedurii judiciare este unic, fiind incidente pentru ambele acțiuni: regulile care reglementează in principal realizarea procesului penal. Se ridica insa unele probleme când cele doua acțiuni sunt exercitate separat. Exercitarea concomitenta a celor doua acțiuni separate ar fi nepotrivita din numeroase motive, dintre care cel mai important este pericolul de a se ajunge eventual la hotărâri judecătorești contradictorii. De aceea, legea interzice realizarea deodată a celor doua acțiuni, indicând si o anumita preferința (art. 19 alin. 2 Cod procedura penala). In asemenea cazuri se prevede ca judecata in fata instanței civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale. Acțiunea penala trebuie sa aibă întâietate, întrucât duce la realizarea raportului de drept penal material, in cadrul căreia se naște dreptul statului de a trage la răspundere penala si a pedepsi pe inculpat, respectiv persoana care prin fapta sa a adus cea mai grava incalcare a ordinii de drept si a tulburat in modul cel mai periculos relațiile sociale statornicite. Aceasta regula este de mai mult timp cunoscuta in dreptul procesual penal, fiind concentrata in formula "penalul tine in loc civilul".
Regula ca "penalul tine in loc civilul" este înscrisa in art. 19 alin. 2 Cod procedura penala, care prevede ca judecata in fata instanței civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale, regula ce este de ordine publica, si nerespectarea ei duce la nulitate, care poate fi invocata si din oficiu, fara sa poată fi acoperita prin voința parții, in cadrul unei achiesări exprese sau tacite.
Ca urmare, daca acțiunea penala este intentata separat, judecătorul din cauza civila nu poate stabili ca acea acțiune e stinsa prin vreo cauza legala (prescripție, amnistie, decesul făptuitorului) si sa soluționeze procesul civil. Judecătorul civil este obligat sa constate mai intai ca exista o hotărâre penala definitiva, care stinge acțiunea publica si numai ulterior sa se pronunțe in procesul civil. Cu toate ca aceasta norma se refera la rezolvarea definitiva a cauzei penale nu a avut in vedere, cel puțin in reglementarea romana, existenta exclusiva a unei hotărâri definitive. Daca urmărirea penala încetează sau se dispune scoaterea de sub urmărire penala, aceasta permite reluarea procesului civil, întrucât rezolvarea data de procuror cauzei penale deși nu are natura juridica a unei hotărâri cu autoritate de lucru judecat reprezintă in momentul respectiv o anumita rezolvare a cauzei.
Când cele doua acțiuni sunt exercitate in cadrul procesului penal, instanța are obligația, potrivit art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, sa se pronunțe, prin aceeași sentința, si asupra acțiunii civile. Instanța nu poate lasă nesoluționata acțiunea civila, luând act de declarația parții civile ca înțelege sa-si valorifice dreptul la despăgubiri, la instanța civila.
Acțiunea penala primează fata de acțiunea civila, deoarece, pe de o parte, cauza materiala unica a celor doua acțiuni este savarsirea infracțiunii, iar pe de alta parte, rezolvarea acțiunii civile este condiționata de rezolvarea acțiunii penale in privința existentei faptei persoanei care a savarsit-o si vinovatiei acesteia (art. 22 alin. 1 Cod procedura penala).
În cazurile în care acțiunea civilă nu a fost exercitată în procesul penal, potrivit sentinței penale nr. 46/21.08.2013 pronunțata de Judecătoria Gurahonț, partile convenind ca problema despăgubirilor materiale si morale sa o soluționeze pe calea unei acțiuni la instanța civila.
In cauza, in soluționarea acțiunii penale, prin hotărâre penala irevocabila, s-a reținut din întreg probatoriul administrat ca vina intervenientului forțat a constat in aceea ca a pătruns pe drumul cu prioritate fara sa se asigure suficient daca pe drumul cu prioritate nu circula alte vehicule, insa si victimei Cismas Natanel Ș. ii revine o culpa in producerea accidentului, acesta nefiind posesor legal al unui permis de conducere, motocicleta nu era înmatriculata, si a circulat cu viteza de 81,22 km/h in localitate.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză, tribunalul constata îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale
In ceea ce privește calitatea procesual activa a reclamanților, tribunalul constata ca reclamanții sunt ascendenți si colaterali privilegiați, părinții si frații defunctului, persoane cu vocație succesorala concreta la succesiunea victimei Cismas Natanel Ș., din masa succesorala rămasa la decesul acesteia făcând parte atât activul succesoral cat si pasivul succesiunii constând din cheltuielile necesare pentru înmormântare si pomenirile ulterioare potrivit datinilor.
In aceasta calitate reclamanții au suportat cheltuielile de înmormântare a victimei si au efectuat acte de acceptare tacita a succesiunii, aspect demonstrat de actele dosarului.
De altfel, reclamanții au formulat cerere de despăgubire invocând o vătămare proprie cauzată lor prin infracțiunea comisă de Mihalesky I. I..
Potrivit art. 24 alin. 1 din C o d u l d e procedură penală „persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, se numește parte vătămată”, iar potrivit alin. 2 „persoana vătămată care exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal se numește parte civilă”. De asemenea, conform art. 14 alin. 1 Cod procedură penală „acțiunea civila are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum si a părții responsabile civilmente”, iar potrivit art. 16 alin. 1 Cod procedură penală„persoana vătămată se poate constitui parte civila în contra învinuitului sau inculpatului si persoanei responsabile civilmente”.
Analiza textelor citate relevă că singura condiție pentru ca o persoană să se constituie poarte civilă într-o cauză penală și să aibă vocație la obținerea de despăgubiri este aceea de a fi fost vătămată prin fapta penală, respectiv de a fi suferit o vătămare fizică, morală sau materială, derivând din infracțiune. Or, în speță, reclamanții, parți vătămate in dosarul penal, au invocat, justificat și probat faptul că prin decesul intempestiv al victimei au suferit vătămări morale importante.
Sub aspectul legitimării procesual pasive a societatii de asigurare, tribunalul, având în vedere că la data producerii accidentului pentru autoturism era încheiata polița de asigurare civila obligatorie valabila, retine ca răspunderea asigurătorului este izvorâtă din efectul legii, urmând ca plata daunelor să fie suportate de către asigurător.
Astfel, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, modificată și republicată „asiguratorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Despăgubirile se acorda indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât și în timpul staționării” . ..”, iar potrivit art. 50 alin. 1 „despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare … persoanelor păgubite prin… deces..”.
Se observă că textele citate nu fac nici un fel de distincție între tipul de despăgubiri și nici între felul prejudiciului (moral, material, prestație periodică etc.). Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face.
In cauza nu este necesara si nici nu este posibila condamnarea prin hotărâre penala definitiva a ‚,inculpatului”, întrucât persoana vinovata de producerea accidentului rutier este decedata in urma accidentului rutier, motiv pentru care s-a constatat existenta unuia din cazurile de împiedicare a punerii in mișcare a acțiunii penale, in sensul art. 10 c.pr.pen.
Cum dispozițiile relevante ale Legii nr. 136/1995 (art. 55) permit ca asiguratorul să facă plata direct către persoana fizică păgubită și cum reclamanții au solicitat expres acest lucru, se poate dispune obligarea directă a asiguratorului la plata despăgubirilor către persoanele vătămate sau moștenitorii acestora prin producerea accidentului rutier.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, trebuie avute in vedere actele normative susmenționate si probele administrate in cauza.
Nu se poate nega existenta unei culte comune a victimei in producerea accidentului rutier, sub acest aspect urmând a fi avute in vedere atât dovezile existente cat si art.28 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.14/20, potrivit cu care” (l) În situația în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă’(2) În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului".
Referitor la cheltuielile făcute cu ocazia înmormântării victimei și a praznicelor ulterioare, fata de înscrisurile depuse la dosar, tribunalul apreciază contravaloarea despăgubirilor materiale la suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea meniului si a celorlalte cheltuieli efectuate la evenimentele religioase (înmormântare și praznicele de 40 de zile, 6 luni și un an).
Alte sume cheltuite cu organizarea înmormântării victimei și a pomenirilor acestora ulterioare, potrivit tradiției creștin-ortodoxe, nu au mai fost pe deplin probate, nici cu înscrisuri, nici în alt mod, deși este evident că au fost efectuate. În lipsa oricăror mijloace de probă, minimale, în acest sens, instanța nu pot aprecia de la sine întinderea acestor tipuri de cheltuieli, fără a încălca principiul disponibilității acțiunii civile și a fără a deveni arbitrara, ceea ce nu poate fi admis. Tribunalul apreciază că suma stabilită mai sus, de 2.000 lei cu titlu de daune materiale, deși a fost dovedită doar cu un minim de înscrisuri, se situează in limitele rezonabile de cheltuieli pe care asemenea organizarea unor evenimente le pot presupune.
Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral ca reprezentând atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate si integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori .În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea trebuie stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului auto, importanța valorilor lezate acesteia, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.
Referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, s-a statuat că despăgubirile pentru daune morale se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate.
De asemenea, in acordarea daunelor nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci trebuie avut in vedere si principiul echitații, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.
În conformitate cu Art. 49 pct.1 lit. f) și a Art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 14/2011 in vigoare la data accidentului rutier, de punere în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este prevăzut că, stabilirea despăgubirilor reprezentând daune morale în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, victime ale unui accident rutier, trebuie să fie: “în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.”
Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
În al doilea rând, fiind vorba de o acțiune civilă derivând dintr-o fapta penală, stabilirea despăgubirilor se face doar de către instanța de judecată, exclusiv pe bază de probe și numai dacă sunt întrunite toate condițiile antrenării răspunderii civile delictuale.
Plecând de la aceste premise, tribunalul reține ca fiind vădit nefondate solicitările reclamanților de acordare de despăgubiri morale in valoare de cate 1.000.000 lei pentru fiecare părinte si de cate 200.000 lei pentru fiecare frate.
Astfel, tribunalul observă că dispozițiile art. 53 din Legea nr. 136/1995 stipulează că prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se stabilesc, printre altele: nivelul despăgubirilor și condițiile de plată. Potrivit art. 54 alin. 1 cu referire la art. 43 din aceiași lege: „despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispozițiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească”.
Din interpretarea sistematică și literală a Ordinului C.S.A. nr. 14/2011 si prevederilor legii nr. 136/1995 rezultă, fără echivoc, faptul că limita de despăgubire pentru vătămări corporale și decese pentru anul 2011 nu reprezintă suma minimă pe care instanțele sunt obligate să o acorde cu titlu de despăgubiri, ci acest nivel constituie suma asigurată pe care asigurătorul RCA este obligat să o garanteze că ar putea-o plăti în cazul producerii riscului asigurat. Nu trebuie confundată suma asigurată (limita de despăgubire) din contractul de asigurare obligatorie RCA cu prejudiciul efectiv cauzat unei persoane păgubite printr-un accident rutier care poate fi sub acest nivel ori peste, prejudiciu care însă pentru a fi reparat trebuie probat. De asemenea, nu trebuie confundată situația stabilirii despăgubirilor prin convenția dintre părții cu situația stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească.
Dar suma asigurată nu poate fi confundată cu suma stabilită cu titlu de prejudiciu, care trebuie dovedită, cele două fiind noțiuni totalmente diferite. Dacă, s-ar accepta aceasta susținere și s-ar considera, prin absurd, că nivelul de cel puțin 2.500.000 euro nu reprezintă suma asigurată sau nu reprezintă doar acest lucru, ci și cuantumul sumei ce trebuie acordată cu titlu de prejudiciu, în orice situație, s-ar ajunge la situații inacceptabile, de natură a încălca principiile răspunderii civile delictuale. De pildă, pentru că textul din menționatul Ordin CSA nu distinge, ar înseamnă că în orice situație – adică și în cazul unui deces cu 20 victime, dar și în cazul unui deces cu o singură victimă, precum și în ipoteza doar a unei vătămări corporale, de orice fel (inclusiv una care ar necesita îngrijiri medicale pentru vindecare un număr redus de zile), - instanțele ar fi obligate să stabilească și să acorde despăgubiri de cel puțin 2.500.000 euro, chiar dacă nu s-a cauzat un prejudiciu într-un asemenea cuantum, ceea ce nu poate fi admis.
Sumele solicitate cu titlu de daune morale, sunt excesive, sume care alături de cele stabilite cu titlu de daune materiale pot ajunge la realizarea unui dezechilibru de interese.
Legat de cuantumul daunelor morale cuvenite reclamanților, tribunalul reține că trebuie stabilit prin raportare la toatele datele cauzei (atât la circumstanțele reale și personale), apreciind pentru CISMAS T. și CISMAS I. C. suma de 2.000 lei daune materiale si 100.000 lei daune morale, pentru CISMAS T. D. suma de 40.000 lei, CISMAS H. D. suma de 40.000 lei, CISMAS C. X. suma de 40.000 lei daune morale ca fiind rezonabile și echitabile și satisfăcând cerințele justei și integralei reparații a prejudiciului cauzat, precum și pe cel al proporționalității despăgubirilor cu prejudiciul încercat.
La stabilirea daunelor morale,tribunalul are în vedere ca sumele de bani ce se vor acorda reclamanților să aibă efecte compensatorii, să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Tribunalul apreciază că decesul victimei a produs părinților si fraților suferințe psihice, dar și pe plan moral, social si profesional, prejudiciu moral personal, care justifica acordarea unor despăgubiri morale.
La stabilirea cuantumului acestei compensații vor fi avute în vedere în concret impactul emoțional important al decesului asupra vieții ulterioare a reclamanților, modul în care a fost afectate relațiile sociale și de familie ale acestora. Consecințele dăunătoare ale accidentului s-au răsfrânt în special asupra acelor atribute ale persoanei se situează în domeniul afectiv al vieții umane – relațiile cu familia, prietenii, apropiații, vătămări care își găsesc expresia cea mai tipică în durerea morală încercată de reclamanți.
În concluzie, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, ținând seama de consecințele negative suferite de reclamanți ca urmare a producerii riscului asigurat, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, Tribunalul apreciază că sumele solicitate sunt justificate în parte, respectiv 100.000 lei pentru părinți si cate 40.000 lei pentru fiecare frate, sume apreciate ca reprezentând o reparație necesară, suficientă si echitabilă, astfel că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la plata acestor sume, reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul moral, către fiecare reclamant.
Cererea reclamanților de obligare a paratei la penalitati de intarziere va fi apreciata ca neîntemeiata, având in vedere sub un aspect, posibilitatea reclamanților de a pune in executare silita dispozițiile hotărârii judecătorești, iar sub un al doilea aspect absenta oricărei dovezi in sensul unui refuz al paratei care sa impună stabilirea de penalitati de intarziere.
In sensul celor arătate anterior va fi admisa in parte acțiunea.
În conformitate cu prevederile art. 453 NCPC, instanța poate obliga la cerere partea care a căzut în pretenții să-i plătească celeilalte părti cheltuielile de judecată ocazionate de desfășurarea procesului. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil si sunt compuse în principiu din: taxa de timbru si timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei si onorariul de expert, etc. (art. 451 alin. 1 C. pr. civ.).
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții (art. 452 C. pr. civ.).
F. de soluția ce se va pronunța asupra actiunii principale tribunalul si prevederile art.453 alin.(2) teza 1 C.proc.civ constata ca sunt îndeplinite in parte condițiile pentru admiterea in parte a cererii creditoarei de acordare a cheltuielilor de judecata, urmând a fi obligata parata la 2500 lei cheltuieli de judecata, onorariu avocat potrivit facturii fiscale nr49/14.04.2014 si chitanței nr. 47/14.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
TRIBUNALUL
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanții C. T., C. I. C., C. T.-D., C. H. D., C. C.-X. prin mama C. I. C. - toți cu domiciliul ales la SCPA „J., G., V. și Asociații” din București, .. 12, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA cu sediul în Voluntari, .. 10, Global City Business Park, clădirea O23, etaj 4, județul Ilfov, intervenient M. I. I. domiciliat în A., ., ., ., județul A..
Obliga parata . Reasigurare SA sa plătească reclamanților CISMAS T. și CISMAS I. C. suma de 2.000 lei daune materiale si 100.000 lei daune morale.
Obliga parata . Reasigurare SA sa plătească reclamantului CISMAS T. D. suma de 40.000 lei, CISMAS H. D. suma de 40.000 lei, CISMAS C. X. suma de 40.000 lei daune morale.
Admite in parte cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecata.
Obliga parata la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi 06.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. N. M. M. A.
Red.jud.MNN
Dact. MMA
Ex.5
Comunicat……………………..
Ex……………3 C.P.C. ………
| ← Pretenţii. Hotărâre din 27-01-2014, Tribunalul ILFOV | Pretenţii. Decizia nr. 1010/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
