Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1254/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1254/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 432/93/2012/a1
Dosar nr._ 12/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.1254
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător sindic N. M. N.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei faliment privind reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București in reprezentarea Administratiei Judetene a Finantelor Publice Ilfov și paratul S. G., având ca obiect procedura insolvenței – angajare răspundere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta paratul prin avocat cu delegatie la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Tribunalul dispune rectificarea citativului din incheierea din 11.03.2014 in sensul ca reclamant in cauza este Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București În Reprezentarea Administratiei Judetene a Finantelor Publice Ilfov in loc de Direcția G. Regională A Finanțelor Publice În Reprezentarea Administratiei Judetene a Finantelor Publice Ilfov cum din eroare s-a mentionat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul acorda cuvantul pe fond.
Paratul prin aparator solicita respingerea cererii ca neintemeiata, cheltuielile de judecata le va solicita pe cale separata, sa se ia act de raportul de expertiza, nu exista motive de angajare a raspunderii. Depune note scrise.
Tribunalul constatând încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art.150 c.pr.civ. reține cauza spre soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata la data de 24.05.2012 reclamanta Directia Generala Regionala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti, in reprezentarea Administratiei Judetene a Finantelor Publice Ilfov a formulat cerere de angajarii raspunderii a paratului S. G., administrator al societatii debitoare, in temeiul dispozitiilor: art. 138 alin. 1 litera c din Legea nr. 85/2006, in sensul continuarii activitatii societatii care ducea in mod vadit la incetarea de plati;. art. 138 alin. 1 litera d din Legea nr. 85/2006, in sensul ca nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea sau a facut sa dispara unele documente contabile; raportate la prevederile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
In sustinerea cererii a aratat că societatea figureaza in evidentele sale cu un debit de 7501 lei, stabilit conform declaratiei de creanta.
Aceasta suma reprezinta obligatii ale societatii catre bugetul de stat, ce nu au fost achitate pe perioada functionarii acesteia, motiv pentru care considera ca sunt indeplinite conditiile prevazute de textul de lege anterior mentionat. A invederat instantei ca, societatea debitoare a inregistrat pierderi si cu toate acestea pana la data dizolvarii de drept a acesteia, paraful nu au depus cerere de deschidere a procedurii, ci a continuat activitatea avand in vedere interesul personal. De altfel, dezinteresul administratorul, fata de buna desfasurare a activitatii economice a societatii, este evident, avand in vedere ca a fost declansata procedura de dizolvare de catre Registrul Comertului pentru nepreschimbarea certificatului de inmatriculare si nedepunerea bilanturilor contabile. Aceasta pasivitate a administratorului a dus in final la cresterea pasivului societatii, fapt ce a prejudiciat institutia sa, bugetul statului neincasand impozitele si taxele la care era indrituit conform legii. Indiferent de cauza instalarii starii de insolventa, administratorul avea obligatia fie de a efectua o infuzie de capital pentru redresarea economica, fie de a aplica prevederile art. 27 din Legea nr.85/2006 si anume de a se adresa instantei cu o cerere pentru deschidere a procedurii insolventei.
Avand in vedere ca paratul nu s-a conformat prevederilor legale a considerat ca acesta, in interes personal, a continuat o activitate care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati si a solicitat instantei sa oblige paratul sa raspunda cu bunurile proprii pentru creanta inscrisa in tabloul de creante, pana la stingerea acesteia.
Paratul nu a respectat prevederile legii contabilitatii, care obliga societatile comerciale sa tina contabilitate conform Legii nr.82/1991 si sa faca raportarile economica/finaciare la termenele si in conditiile prevazute de aceasta. Pe timpul desfasuram procedurii insolventei, administratorul societatii nu a depus la dosarul cauzei actele prevazute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fapt ce a dus la concluzia ca nu a tinut o contabilitate In conformitate cu legea si ca a facut sa dispara documentele contabile ce refuza ,sa le puna la dispozitia lichidatorului judiciar. Fostilor administratori ai debitoarei le sunt aplicabile dispozitiile art.138 alin 1 Iit. d) .din.Legea nr.85/2006, intrucat conform art. 10 alin. (1) din Legea contabilitatii raspunderea pentru organizarea si conducerea activitatii revine administratorului. Faptul ca institutia sa, in calitate sa de creditor, este in situatia imposibilitatii recuperarii sumei cu care s-a inscns la masa credala, constituie o premisa absolut suficienta pentru a determina instanta de judecata sa oblige persoana responsabila la plata. A subliniat reaua-credinta de care au dat dovada administratorul debitoarel in exercitarea atributiilor, atunci cand a condus . CONSULTING S.R.L spre o incapacitate de plata de natura a prejudicia creditorii. Din formularea textului rezulta ca sunt raspunzatori pecuniar, in temeiul art. 138, membrii organelor de conducere "care au cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate la lit. a-g. Expresia sugereaza in primul rand existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodata si aplicarea textului chiar si in situatia in care fapta a constituit numai o conditie favorabila pentru realizarea efectului. DGFP Ilfov a suferit un prejudiciu a carui existenta certa este stabilita prin constatarea de catre Tribunalul Ilfov a faptului ca debitoarea a ajuns in incetare de plati si ca impotriva acesteia a fost declansata procedura falimentului. Avand in vedere ca paratul, in exercitarea functiei de administrator cu puteri nelimitate, a incalcat dispozitiile legale imperative, prin aceasta contribuind in mod nemijlocit la inducerea falimentului debitoarei, in conformitate cu dispozitiile art. 138 lit. c si d din Legea 85/2006, a solicitat sa fie angajata raspunderea patrimoniala a acestuia.
La data de 21.08.2012 paratul a formulat intampinare prin care a solicitat sa se respingă cererea formulată de către Direcția G. a Finanțelor Publice Ilfov, de angajare a răspunderii a sa in vederea suportării pasivului . CONSULTING SRL, pentru considerentele următoare:
Din concluziile formulate de către lichidatorul judiciar Xifando I. I., in raportul său de activitate privind modul de indeplinire a atribuțiilor sale, intemeiat pe disp art. 59 alin. 1 din aceeași lege amintită, reiese in mod cert faptul că, acesta "este in imposibilitatea identificări unor fapte prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006."( fila 69, dosar_ 12 Capitolul 6.Concluzii și demersuri privind angajarea răspunderii organelor de conducere. dosarul nr._ 12).
Mai arata că, în cauză,sunt relevante următoarele elemente: (i) specificul actiunii de atragere a răspunderii impune cercetarea împrejurărilor și faptelor pretinse comise în cei 3 ani de dinaintea deschiderii procedurii insolvenței D. fiind faptul că, societatea inregistrează debite incepînd cu anul 2008, conform somatiei nr. 23/70/_,reprezentand TVA in sumă de 1505 Ron și așa cum reiese și din titlului executoriu nr. 1 din 13.11.2008, ce face obiectul dosarului de executare nr._, a considerat că, in cercetarea imprejurărilor și faptelor pretinse comise, acest debit a fost inregistrat. in afara termenului de 3 ani de dinaintea deschiderii procedurii insolventei, dată prin incheierea din data de 13.03.2012 astfel că actiunea indreptată privind atragerea răspunderii paratului pentru debitul in sumă de 1.505 Ron nu poate fi incumbată in actiunea initiată pentru debitul total de 7.501 Ron. Fiind vorba de o raspundere civila delietuala, dreptul la actiune ia naștere din momentul În care persoana interesată ia cunostintă de fapta cauzatoare de prejudicii si de persoana care a cauzat prejudiciul, În cadrul procedurii acest moment fiind, de regula, cel al depunerii de catre administrator/lichidator a raportului prevazut de art. 59 alin.1 din Legea 85/2006.. A precizat că nedepunerea situațiilor contabile nu poate fi confundată cu neținerea contabilității conform legii. În concret, trebuia ca reclamanta să precizeze în ce măsură și pe ce anume își bazează afirmația conform căreia contabilitatea nu a fost ținută conform legii. Mai mult decât atât, în ceea ce privește pretinsa neținere a contabilității conform legii, acțiunea confundă nedepunerea raportărilor contabile, declarațiilor etc. cu neținerea contabilității conform legii. Ceea ce raportul privind cauzele, dar și acțiunea, au omis să precizeze, a fost faptul că săvârșirea faptelor în sine nu este suficientă.
In accepțiunea expresă a art. 138 alin. 1 teza ultimă, trebuie ca aceste fapte să și cauzeze insolvența . Or, nici raportul, nici acțiunea nu cuprind vreo referire și nu se susțin pe nici o probă cu privire la cauză sau la modul său de acțiune, cu efect în survenirea insolvenței . În ceea ce privește pretinsa neținere a contabilității conform legii, a solicitat să se observe că, acțiunea confundă nedepunerea declarațiilor, raportărilor contabile etc. cu neținerea contabilității conform legii.
Sub aspectul probatiunii instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri si proba cu expertiza specialitate contabilitate solicitata de parat, fiind depus la 10.02.2014 raportul de expertiza intocmit de expert B. D. D..
Analizând actele și lucrările prezentului dosar și a dosarului nr._ 12, reține următoarele:
Prin încheierea din 13._ a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 12 s-a deschis procedura simplificată față de debitorul S.C. G&B INTERNATIONAL CONSULTING S.R.L, s-a dispus . debitorului, s-a constatat că debitorul este dizolvat anterior formulării cererii, a fost numit lichidator CII XIFANDO I. I. și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii insolvenței.
Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din suma de 7501 lei creanța datorata DGFP Ilfov.
Prin sentința civila nr. 442/24.05.2012 Tribunalul Ilfov in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. G&B INTERNATIONAL CONSULTING SRL, radierea debitorului din Registrul comerțului.
In soluționarea prezentei instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C. civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Constatând ca in prezenta cauza reclamanta isi justifica pe deplin legitimarea procesual activa in raport de calitatea sa de creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, tribunalul retine ca are calitate procesual activa in promovarea acțiunii întemeiata pe dispozițiile art. 138 din legea nr. 85/2006.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială este antrenată întrucât membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, analizând situațiile financiar contabile transmise de DGFP Ilfov, din analiza singurului bilanț și anume cel pentru anul 2008 se observă că debitoarea a înregistrat pierdere in sumă de 3.787 Ron și că datoriile acesteia depășeau activele fixe și circulante, aceste motive conducând la apariția stării de insolvență, lichidatorul judiciar nu a identificat fapte susceptibile a fi încadrate la art. 138 din legea privind procedura insolvenței manifestându-și intenția de a nu formula cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale așa cum prevede art. 138 din legea 85/2006.
Potrivit constatărilor si concluziilor cuprinse in raportul de expertiza întocmit de expert B. D. D., nu s-au identificat operațiuni care sa constituie motive de angajare a răspunderii, in sensul ca nu au avut loc retrageri de numerar in interes personal, nu au fost efectuate plați către terți in detrimentul celor privitoare la bugetul statului, societatea nu a mai desfășurat nici un fel de activitate in cursul anului 2009, starea de insolventa nu a fost provocata in mod conștient de persoanele răspunzătoare de activitatea societatii, ci a fost datorata lipsei unor venituri in primul an de activitate si neplății singurei facturi emisa in cursul anului 2008, neplata care a afectat in mod negativ si decisiv fluxul de numerar.
Conducerea societatii a fost asigurata de asociatul unic Sclaetta G..
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C. civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate:
- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);
- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;
- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție. Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamantul creditorul DGFP susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de acesta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006, și anume ,,a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți,, și respectiv fapta ,, de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea ,,
În ce privește existența acestor fapte reține că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârât și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâta ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
Instanța nu poate retine in raport de probele administrate ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in răspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre fapta reclamata prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin săvârșirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, așa cum s-a menționat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost savarsite de către parat si starea de insolventa a debitoarei.
Esențial din punctul de vedere al reclamantei, pentru susținerea temeiniciei cererii promovate de către aceasta, este pasivitatea paratului la realizarea obligației sale legale, obligație conținuta de art. 27 si 28 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, împrejurarea ca paratul nu a acționat cu formularea unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței in condițiile art. 27 din Legea nr.85/2006, chiar si atunci când insolventa era instalata prin neplata, in 30 de zile de la scadenta a datoriilor bănești din lipsa de lichiditati disponibile, nu face o dovada asupra interesului cu care paratul a rămas in inacțiune si daca aceasta s-a subordonat scopului de a continua activitatea societatii interesul personal al celui chemat sa răspundă in temeiul art. 138 lit. c) din Legea nr.85/2006.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâtului ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâtul, în timpul mandatului său de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtei de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârât a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.
În ce privește fapta de a continua o activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți invocată de creditor nu se indică în ce a constat această continuare de activitate astfel că susținerea este neîntemeiată.
În concluzie, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârât a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006 și nici că pârâtul, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București cu sediul în București, ..13, sector 2 În reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov cu sediul în București ..10, sector 3, de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului S. G. cu domiciliul ales în București ., ., etaj 1, ., întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. N. O. S.
Red.jud.NMN
Dactilo O.S.
4 ex./ 26.05..2014
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2791/2014.... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1253/2014. Tribunalul ILFOV → |
|---|
