Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1271/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1271/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 2961/93/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.1271
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Judecător sindic N. M. N.
Grefier O. S.
Pe rol judecarea cauzei faliment privind reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București În Reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 și pârâta P. C. R., având ca obiect procedura insolvenței – angajare răspundere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Tribunalul, în temeiul art.258 Ncpc apreciază ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei proba cu înscrisuri, astfel că încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri respectiv înscrisurile de la dosar și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art.394 NCPC reține cauza spre soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
TRIBUNAUL
Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2013 reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București În Reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 a formulat cerere privind atragerea raspunderii personale patrimoniale prin care a solicitat onoratei instante, in conformitate cu dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 85/2006, sa dispuna suportarea pasivului neacoperit al societatii debitoare de catre administratorul acesteia, respectiv P. C. R., cu domiciliul in Bucuresti, in calitate de administrator al societatii debitoare.
In motivarea in fapt, a aratat ca prin incheierea din 19.09.2013, Tribunalul Ilfov a dispus . de S.C. NEMIRA MEDIA IMPEX SRL cu sediul În București, si a fost desemnat in calitate de lichidator judiciar C.I.I. SILISTE C. D.. Urmare notificarii de deschidere a procedurii de insolventa, reclamanta a formulat cerere de admitere a creantei prin care a solicitat inscrierea in tabelul obligatiilor debitoarei cu suma de 354.436 lei reprezentând obligatii restante la bugetul general consolidat al statului conform fisei sintetice pe plătitor. Creanta solicitata a fost admisa si inscrisa de catre administratorul judiciar atat in tabelul preliminar cat si in tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei depus la dosarul cauzei.
Conform tabelului definitiv al obligatiilor debitoarei S.C. NEMIRA MEDIA IMPEX .S.R.L. institutia sa are calitatea de creditor majoritar (detinator a peste 50% din masa credala) in cauza cu o creanta in cuantum total de 354.436 lei.
In urma demersurilor efectuate de administratorul judiciar si a raspunsurilor primite de la institutiile abilitate rezulta ca in patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile, astfel incat in speta nu a fost posibila recuperarea creantelor inscrise in tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei S.C. NEMIRA MEDIA IMPEX S.R.L, motiv pentru a solicitat sa se dispuna obligarea administratorului societatii debitoare, P. C. R. la suportarea intregului pasiv ramas neacoperit, din urmatoarele considerente:
Sa se retina in primul rand faptul ca raspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului inregistrat de societatea debitoare este o raspundere civila delictuala speciala care intervine in situatia in care faptele administratorilor au cauzat starea de insolventa a societatii si aceasta este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuoase a conducatorilor ei. Prin activitati ce duc in mod vadit la starea de insolventa intelegem acele activitati care, desi prejudiciabile pentru patrimoniul societatii din punct de vedere financiar, sunt continuate in mod constient si voit de membrii organelor de conducere.
Scopul reglementarii dispozitiilor art. 138 din Legea 85/2006 a fost acela de a determina aparitia si mentinerea unui climat economic sanatos, bazat pe doua principii fara de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apararii drepturilor creditorilor societatii fata de faptele administratorilor care nu iau masurile cerute de lege in, cazul in care societatea se afla in incetare de plati si principiul raspunderii administratorilor pentru continuarea unei activitati care prejudiciaza pe ceilalti creditori.
In speta, societatea debitoare nu a depus la dosarul cauzei actele prevazute la art.. - 28 din Legea insolventei, incalcand astfel dispozitiile exprese ale art. 35 din acelasi act normativ. Ori, nedepunerea documentelor financiar-contabile a pus lichidatorul judiciar in imposibilitatea de a verifica modalitatea de inregistrare a evidentelor contabile, legalitatea acestora, instrainarea bunurilor, cauzele concrete care au dus la incetarea de plati. In sustinere invocam dispozitiile art. 9 alin. 1 din legea nr. 82/1991 a contabilitatii, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora "documentele oficiale de prezentare a situației economica-financiare a persoanelor prevăzute la art. 1 sunt situațiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată".
Apreciaza ca, in cauza, sunt incidente dispozitiile art. 138 lit. c) in sensul ca reprezentantii societatii debitoare aveau obligatia legala sa nu dispuna continuarea unei activitati care ducea in mod vadit la incetarea de plati, societatea inregistrand . datorii inca din anul 2008, conform bilantului contabil depus la 31.12.2008 si a documentelor existente in dosarul de executare silita.
De asemenea, desi lichidatorul a notificat reprezentantii debitoarei sa predea documentele prevazute de art. 28 din lege, acestia nu au pus la dispozitie documentele contabile. In Raportul de activitate nr. 1, lichidatorul judiciar a mentionat faptul ca societatea debitoare nu a prezentat documentele prevazute de art. 28 alin. (1) din legea 85/2006.
Din verificarile efectuate a rezultat ca debitoarea nu a depus bilanturi contabile in perioada 2010-2013.
Aceasta omisiune reprezinta o incalcare a dispozitiilor legii contabilitatii. Astfel, conform cu art. 28 alin. (1) din legea 82/1991 rep. societatea, prin reprezentatii ei, avea obligatia de a intocmi situatii financiare anuale.
Potrivit art.198 alin. (1) si (2) art.148 si art. 73 lit. c) din Legea 31/1990 rep. administratorii/asociatii sunt solidari raspunzatori pentru netinerea registrelor prevazute de lege. Aceste dispozitii se coroboreaza cu art.10 din legea 82/1991 rep., in sensul ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia gestionarii unitatii respective.
In aceste conditii, lipsa actelor contabile si neindeplinirea obligatiilor legale mentionate creeaza o prezumtie in legatura cu folosirea bunurilor si creditelor societatii debitoare de catre parata in alte scopuri, lasa sa se inteleaga o intentie de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului statului activitatea generatoare de venituri a societatii, precum si de a ascunde patrimoniul fata de creditori; dovedeste culpa paratilor in ajungerea societatii debitoare in incapacitate de plata,
Raspunderea persoanelor vizate de dispozitiile art.138 din Lege poate interveni numai atunci cand este dovedita legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciul cauzat creditorului.
Se invoca art. 72, art. 73 din Legea nr. 31/1990, art. 374 Cod Comercial, art. 10 alin. 1, art .6 din Legea nr. 82/1991 .
Se creeaza astfel si legatura de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societatii debitoare (respectiv nu a tinut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale si a dispus continuarea unei activitati ce ducea in mod vadit societatea la incetare de plati) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor, asa cum rezulta din tabelul obligatiilor societatii debitoare, depus la dosar), iar aceasta consta in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii. "," O societate comerciala nu poate functiona viabil in conditiile in care administratorii acesteia manifesta un dezinteres total in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor minime pentru functionarea sa.
In cauza de fata este dovedita legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a paratei P. C. R., constând in dezinteresul arătat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii si prejudiciul cauzat creditorilor.
Fapta ilicita consta tocmai in omisiunea, inactiunea, in neindeplinirea unei activitati, in speta, in nerespectarea dispozitiilor legale sus-mentionate.
Pe considerentele expuse anterior, conchide ca debitoarea in cauza, a ajuns in incetare de plati datorita conduitei culpabile a administratorului acesteia si a solicitat admiterea cererii, in sensul angajarii raspunderii personale patrimoniale prin obligarea la plata in intregime a creantelor conform tabelului definitiv al obligatiilor debitoarei.
In drept, a invocat dispozitiilor art.138 lit. c) si d) din Legea nr. 85/2006.
Parata nu a formulat in cauza intampinare, nu a solicitat probe in aparare.
Sub aspectul probatiunii instanta a incuviintat pentru reclamanta proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările prezentului dosar și a dosarului nr._ 13, reține următoarele:
Prin încheierea nr.818/19.09.2013 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 13 s-a deschis procedura simplificată față de debitorul S.C. NEMIRA MEDIA IMPEX S.R.L, s-a dispus . debitorului, s-a constatat că debitorul este dizolvat anterior formulării cererii, a fost numit lichidator CII SILISTE C. D. și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii insolvenței.
Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din suma de 354.436 LEI creanța datorata DGFP Ilfov si 1 625 lei către ITM Ilfov.
Prin sentința civila nr. 818/14.01.2014 Tribunalul Ilfov in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. NEMIRA MEDIA IMPEX SRL, radierea debitorului din Registrul comerțului.
Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art. 59 din lege pe baza situațiilor financiar contabile transmise de reprezentantul societatii pentru perioada 2010-2012, rezulta ca societatea înregistra un activ net cotabil negativ fiind decapitalizarea societatii ; rezultatul exercițiilor financiare analizate reprezintă pierdere la nivelul anului 2010, in anul 2011 si anul 2012 societatea nu a desfășurat activitate; la finele primului semestru al anului 2012 societatea înregistra datorii restante pentru activitatea curenta in valoare totala de 188.517 lei, reprezentate in special de sume datorate bugetului de stat si asigurărilor sociale; nivelul ridicat al ratei stocurilor demonstrează ca societatea avea sume de bani importante blocate in stocuri cu mișcare lenta la nivelul anului 2012 ; societatea era insolvabila pe toata perioada analizata; ajungerea debitoarei in încetare de plați se datorează faptului ca perioada mica in care a funcționat societatea la nivelul anului 2010 demonstrează lipsa de interes in continuarea afacerii, nerezultând insa elemente care sa indice culpa vreunei persoane in producerea insolvenței .
Conducerea societatii a fost asigurata de asociata P. C. R..
Instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C. civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială a pârâților este antrenată întrucât aceștia au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C. civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate:
- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);
- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;
- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție. Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamantul creditor susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârâtă în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de aceasta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006, și anume ,,au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți,, și respectiv ,, de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea ,,
Instanța nu poate retine in raport de probele administrate ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in răspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre fapta reclamata prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin săvârșirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, așa cum s-a menționat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost savarsite de către parat si starea de insolventa a debitoarei.
Împrejurarea ca parata nu a acționat cu formularea unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței in condițiile art. 27 din Legea nr.85/2006, chiar si atunci când insolventa era instalata prin neplata, in 30 de zile de la scadenta a datoriilor bănești din lipsa de lichiditati disponibile, nu face o dovada asupra interesului cu care parata a rămas in inacțiune si daca aceasta s-a subordonat scopului de a continua activitatea societatii interesul personal al celui chemat sa răspundă in temeiul art. 138 lit. c) din Legea nr.85/2006.
În ce privește existența acestei fapte anterior reține că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârâta și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâta ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâtei ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâta, în timpul mandatului său de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtei de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârâta a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.
În ce privește fapta de a continua o activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți invocată de creditor nu se indică în ce a constat această continuare de activitate astfel că susținerea este neîntemeiată.
În concluzie, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârâta a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006 și nici că pârâta, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice București cu sediul în București, ..13, sector 2, in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1, cu sediul în București ., sector 1, de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei P. C. R. cu domiciliul în București ., sector 1, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în contradictoriu ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs in 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. N. O. S.
Red.jud.NMN
Dactilo O.S.
4 ex./ 26.05...2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 341/2014. Tribunalul ILFOV | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1258/2014.... → |
|---|
