Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2044/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2044/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 2688/93/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2044
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC – M. N. N.
GREFIER - M. M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei faliment privind reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV în contradictoriu cu pârâtul U. R., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată angajare răspundere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
In temeiul art. 167 C.p.c. tribunalul încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind-o legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei și constatând încheiată cercetarea judecătorească, reține cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2014 reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV a solicitat angajarii raspunderii paratului U. R., domiciliat in localitatea Ghimpati, ., judetul G., asociat unic al societatii debitoare, în temeiul dispozitiilor:
- art. 138 alin. 1 litera c din Legea nr. 85/2006, in sensul continuarii activitatii societatii care ducea in mod vadit la incetarea de plati;
- art. 138 alin. 1 litera d din Legea nr. 85/2006, in sensul ca nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea sau a facut sa dispara unele documente contabile; raportate la prevederile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006.
În sustinerea cererii, aratam ca institutia noastra figureaza in tabelul definitiv cu un debit total de 189.706 lei, stabilit conform declaratiei de creanta.
A apreciat necesar sa sublinieze conduita reprobabila a paratului, care a dispus continuarea activitatii societatii chiar si atunci cand era clara situatia incapacitatii de plata a acesteia, determinand majorarea creantelor existente deja, ceea ce consideram ca intra sub incidenta prevederilor art 138 litera c) din Legea nr. 85/2006.
Suma de plata reprezinta si obligatii ale societatii catre bugetul statului, ce nu au fost achitate pe perioada functionarii acesteia.
Pasivitatea paratului a dus in final prejudicierea institutiei reclamante, bugetul statului neincasand impozitele si taxele la care era indrituit conform legii.
De asemenea, dezinteresul paratului fata de buna desfasurare a activitatii economice a societatii este evident, avand in vedere si faptul ca, desi a fost notificat, nu a pus la dispozitia lichidatorului judiciar documentele prevazute la art. 28 din Legea nr. 85/2006, ingreunand procesul de recuperare a creantelor.
Prin managementul defectuos al debitoarei, aceasta a ajuns in situatia in care datoriile au depasit nivelul total al activelor circulante, intrucat mentinerea unui nivel optim al lichiditatilor reprezinta o conditie sine qua non pentru o societate comerciala, reclamand luarea de masuri pentru accelerarea vitezei de rotatie a capitalului, in toate stadiile circuitului economic.
În conditiile in care datoriile societatii depasesc nivelul activelor circulante, lipsa activului patrimonial determina incapacitatea societatii de a depasi momentul lipsei de lichiditati, starea de insolventa declansandu-se instantaneu.
Indiferent de cauza instalarii starii de insolventa, paratul avea obligatia de a lua masuri pentru redresarea economica.
Raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii ajunse in incetare de plati, asa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea 85/2006, este o raspundere speciala, care pune la indemana creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
In acest context arata ca administratorul societatii nu a indeplinit cerintele minime de legalitate in raporturile cu organele fiscale, nedepunand declaratii fiscale pentru anii 2010 - 2013, societatea fiind declarata, de altfel, contribuabil inactiv din data de 18.04.2012.
Avand in vedere ca reprezentantul societatii nu s-a conformat prevederilor leqak incidente, consideram ca, acesta a continuat o activitate care ducea in mod vadit la incetarea de plati si solicitam instantei sa dispuna atragerea raspunderii personale a asociatului unic pentru creanta institutiei noastre inscrisa in tabloul de creante, pana la stingerea acesteia.
Din evidentele fiscale rezulta faptul ca debitoarea nu a depus declaratiile lunare la organele fiscale competente, aspect ce releva netinerea contabilitatii debitoarei in conformnitate cu legea. Acest aspect demonstreaza ca paratul nu a respectat prevederile legii contabilitatii, care obliga societatile comerciale sa tina contabilitatea conform Legii nr. 82/1991 . Pe timpul desfasurarii procedurii insolventei, paratul nu a avut o buna colaborare cu lichidatorul judiciar si nu a dat curs corespondentei trimise de lichidatorul judiciar, cu toate insistentele acestuia, refuzand sa depuna la dosarul cauzei actele prevazute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fapt ce confirma concluzia ca debitoarea nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea iar administratorul acesteia a facut sa dispara documentele contabile. Fostului administrator al debitoarei ii sunt aplicabile dispozitiile art.138 alin.1 lit. d, din Legea nr.85/2006, intrucat conform art. 10 alin. (1) din Legea contabilitatii raspunderea pentru organizarea si conducerea activitatii revine organelor de conducere.
In lipsa evidentei contabile, precum si a actelor justificative care ar fi trebuit sa reprezinte temei pentru inregistrarea in contabilitate, este firesc ca activitatea comerciala desfasurata sa conduca la insolventa societatii. Atat timp cat reprezentantul societatii debitoare nu a prezentat documente contabile, inseamna ca acestea nu exista sau sunt completate necorespunzator si ilicit in detrimentul creditorilor.
Se invoca dispozitiile art. 72, art. 73 din Legea 31/1990R, art. 35 al. 3-4 din Legea 31/1954
Institutia a suferit un prejudiciu a carui existenta certa este stabilita prin constatarea de catre Tribunalul Ilfov a faptului ca debitoarea a ajuns in incetare de plati si ca impotriva acesteia a fost declansata procedura falimentului.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Analizând actele și lucrările prezentului dosar și a dosarului nr._, reține următoarele:
Prin încheierea nr.121 din 11.02.2014 a Tribunalului Ilfov, pronunțată în dosarul nr._ 13 s-a deschis procedura simplificată față de debitorul S.C. CONCORD PLAST S.R.L, s-a dispus . debitorului, s-a constatat că debitorul este dizolvat anterior formulării cererii, a fost numit lichidator CII T. D. și s-au luat măsurile legale subsecvente deschiderii procedurii insolvenței.
Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din suma de 189.706 lei creanța datorata ANAF-DGRFP.
Prin sentința civila nr. 1616/06.05.2014 Tribunalul Ilfov in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. CONCORD PLAST SRL, radierea debitorului din Registrul comerțului.
Coroborând actele existente la dosar cu raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, prin care lichidatorul judiciar a arătat ca, in lipsa documentelor contabile, a unor dovezi clare prin care sa se facă dovada culpabilității organelor de conducere, bazate pe documente primare, precum si a faptului ca asociatul unic care este si administrator statuar, nu va înainta cerere in temeiul art. 138 din lege, din actele avute la dispoziție si investigațiile efectuate nu s-a putut constata savarsirea unor fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din legea nr. 85/2006.
Conducerea societatii a fost asigurata de asociatul unic U. R..
In soluționarea prezentei instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii.
Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 din fostul C.civ.,( aplicabil situației din speță) care prevăd că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe.
Constatând ca in prezenta cauza reclamanta isi justifica pe deplin legitimarea procesual activa in raport de calitatea sa de creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, tribunalul retine ca are calitate procesual activa in promovarea acțiunii întemeiata pe dispozițiile art. 138 din legea nr. 85/2006.
Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt).
Răspunderea patrimonială este antrenată întrucât membrii organelor de conducere au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.
Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii.
Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolventa, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C.civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate:
- existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor);
- săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006;
- existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor;
- fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție. Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență.
Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat.
Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența nici uneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamantul creditorul DGFP susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât în calitate de administrator social al debitoarei, prin săvârșirea de acesta a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006, și anume ,,au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți,, și respectiv ,, de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile și de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea ,,
În ce privește existența acestor fapte reține că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a dovedi actele și operațiunile materiale ce ar fi fost săvârșite de pârât și care s-ar încadra în conținutul fapte ilicite a ținerii unei contabilități fictive și nici actele materiale prin care pârâta ar fi distrus ori ascuns contabilitatea societății debitoare.
Instanța nu poate retine in raport de probele administrate ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in răspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre fapta reclamata prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin săvârșirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, așa cum s-a menționat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost savarsite de către parat si starea de insolventa a debitoarei.
Esențial din punctul de vedere al reclamantei, pentru susținerea temeiniciei cererii promovate de către aceasta, este pasivitatea paratului la realizarea obligației sale legale, obligație conținuta de art. 27 si 28 din Legea nr.85/2006.Insa, împrejurarea ca paratul nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele enumerate de art. 28 din Legea nr.85/2006, ceea ce prezuma legal simplu neținerea contabilității, nu poate fi considerata,in mod singular, apta sa justifice temeinicia cererii promovate, deoarece, funcția probatorie a prezumției judiciare este limitata prin art. 1203 Cod civil.
De asemenea, împrejurarea ca paratul nu a acționat cu formularea unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței in condițiile art. 27 din Legea nr.85/2006, chiar si atunci când insolventa era instalata prin neplata, in 30 de zile de la scadenta a datoriilor bănești din lipsa de lichiditatea disponibile, nu face o dovada asupra interesului cu care paratul a rămas in inacțiune si daca aceasta s-a subordonat scopului de a continua activitatea societatii interesul personal al celui chemat sa răspundă in temeiul art. 138 lit. c) din Legea nr.85/2006.
În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâtului ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În acest sens, nu s-a probat că pârâtul, în timpul mandatului său de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtei de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârât a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.
În ce privește fapta de a continua o activitate care ducea în mod vădit la încetare de plăți invocată de creditor nu se indică în ce a constat această continuare de activitate astfel că susținerea este neîntemeiată.
În concluzie, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârât a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit. c și d) din Legea nr.85/2006 și nici că pârâtul, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
TRIBUNALUL
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiata cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV cu sediul în București, .. 13, sector 2, de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului U. R., domiciliat în localitatea Ghimpați, ., județul G., întemeiată pe art. 138 lit. c si d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței .
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. N. M. M. A.
Red.jud.MNN
Dact. MMA
Ex.3
Comunicat……………………..
Ex……………1-BPI………
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1283/2014.... | Procedura insolvenţei – persoane juridice de drept privat.... → |
|---|
