Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 1344/2014. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1344/2014 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 2811/93/2012/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1344
Ședința publică de la 11.04.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC – R. N.
GREFIER – E. L. C.
Pe rol judecarea cauzei F. formulată de reclamanta . prin lichidator judiciar P. ȘI ASOCIAȚII IPURL, în contradictoriu cu pârâta S. D. M., având ca obiect procedura insolvenței – societăți cu răspundere limitată – angajare răspundere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 01.04.2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 08.04.2014, respectiv 11.04.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:
La data de 23.01._ a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus cererea reclamantei . prin lichidator judiciar P. ȘI ASOCIAȚII IPURL, în contradictoriu cu pârâta S. D. M., prin care acesta a solicitat obligarea pârâtei la suportarea pasivului societății debitoare în cuantum de 5 443,00 lei.
În susținerea cererii a arătat faptul că prin incheierea din data de 13.06.2013 pronuntata de Tribunalul Ilfov - Sectia Civila, in dosarul nr._ 12, a fost deschisa procedura falimentului prevazuta de Legea nr. 85/2006 impotriva ..
Art. 138 alin 1 lit a) - "a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
Art. 138 alin. 1 lit. d) - " a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea;
Art. 138 alin. 1 lit e) - "a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a marit fictiv pasivul acesteia",
Art. 138 alin 1 lit a) - Parata "a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane";
Notificarea privind deschiderea procedurii falimentului a fost transmisa de catre lichidatorul judiciar societatii debitoare la adresa ce figureaza ca sediu al societatii la Registrul Comertului si la domiciliul paratilor.
Actele aflate la dosarul cauzei releva faptul ca pana in prezent, parata nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau conform prevederilor art. 28 din legea insolvenței, actele contabile nu au fost depuse la dosarul cauzei si nici nu au fost predate lichidatorului judiciar.
Mai mult, a arătat că, in urma analizei indicatorilor financiari conform raportarilor depuse pe site-ul Ministerului de Finante, s-a constatat ca societatea debitoare a depus ultimul bilant contabil la data de 31.12.2012. Din tabelul definitiv al creantelor privind debitoarea, din data de 23.08.2013 rezulta ca, pasivul debitoarei se ridica la suma de 5.443,00 lei.
A mai arătat că societatea s-a infiintat in anul 2005 si conform datelor de pe site-ul de Finante nu are angajati si nu este platitoare de TVA, ultimul bilant contabil publicat pe site-ul Ministerului de Finante fiind pe anul 2012.
Societatea a încheiat anul fiscal 2012 fara profit, datoriile societatii la sfarsitul anului 2012 fiind în suma de 7 748 lei, iar disponibilitatile aflate in casieria societatii fiind de 960 lei.
Asadar, din actele aflate pe site-ul Ministerului de Finante rezulta ca debitoarea dispunea de active în valoare de 70 593 lei, de stocuri în valoare de 61 885 lei și deținea disponibilitati de 960 lei, pe care pa rara avea obligatia sa le declare lichidatorului judiciar, lucru ce nu s-a intamplat.
A precizat că ca sunt indeplinite conditiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a) - "a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane" si art. 138 alin. 1 lit e " ... a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a marit fictiv pasivul acesteia".
Art. 138 alin. 1 lit. d) " a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea”.
Avand in vedere ca din anul 2012 debitoarea nu a mai depus raportari contabile, rezultăca sunt indeplinire conditiile impuse de art. 138 alin. 1 lit. d) in sensul ca, administratorul statutar nu a tinut contabilitatea in conformitate de legea.
A mai precizat că debitoarea nu a respectat prevederile art. 5 alin 1 din Legea Contabilității nr. 82/1991 care prevede: „Persoanele prevazute la alin 1 au obligația să conducă contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale", de unde rezultă că, contabilitatea debitoarei nu a fost tinuta la zi, neexistand facturi, chitante, op, fapta care se face vinovat fostul administrator al debitoarei, caruia ii revine raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii conform art. 10 din aceeasi lege.
A mai învederat că vinovăția pârâtei consta in prevederea urmarilor faptelor și urmarirea consecintelor produse in detrimentul debitoarei si a creditorilor, faptele paratei nereprezentând o simpla neglijenta pentru care oricum ar raspunderea delictuala daca sunt intrunire si celelalte conditii prevazute de art. 998 – 999 C.civ.., ci faptele acesteia au fost savarsite cu intentia de a frauda debitoarea și creditorii acesteia.
In drept, și-a intemeiat cererea pe dispozitiile Legii nr. 85/2006, Legea nr. 31/1990, legea nr. 82/1991, OG nr. 92/2003 si art. 998, 999 C. Civ.
În susținerea cererii a depus un set de înscrisuri filele 6 – 12.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Prin Serviciul Registratură, la data de 21.03.2014 pârâta a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii de atragere a raspunderii personale formulata de lichidatorul judiciar ca nefondata.
În susținerea întâmpinării a arătat faptul că ca raspunderea patrimoniala intemeiata pe art. 138 din Legea nr.85/2006, este o raspundere de natura civila si presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:
- Savarsirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege;
- Existenta prejudiciului;
- Existenta legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu;
- Culpa faptuitorului.
A arătat că pentru a dovedi legatura de cauzalitate, reclamanta trebuie sa dovedeasca, pe de o parte savarsirea faptei, iar pe de alta parte sa dovedeasca in ce fel faptele prevazute la alin. a, d si e, ale art. 138 din Legea nr.85/2006 au contribuit la starea de insolventa a societatii.
Dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie prezumtia de culpa a persoanei a carei raspundere se solicita a fi stabilita ci prevad in concret natura faptelor pagubitoare pentru societatea comerciala debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia in stare de insolventa si care pot antrena raspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Curtea de Apel Bucuresti s-a pronuntat cu privire la invocarea dispozitiilor art. 28 din Legea nr.85/2006 de catre reclamantul care solicita atragerea raspunderii patrimoniale a persoanelor considerate culpabile de starea de insolventa a societatii.
Invocarea acestor dispozitii este lipsita de relevanta in actiunea in raspundere prevazuta de art. 138, alin. 1, lit.d de vreme ce dispozitiile art 28 din lege instituie o obligatie procedural de depunere a unor documente dupa ce a intervenit starea de insolventa.
Dispozitiile art. 28 din legea nr. 85/2006 instituie o obligatie nascuta in cadrul procedurii de insolventa, in timp ce faptele prevazute la art. 138 au natura unor aspect de drept substantial, respectiv acestea constituie elemente materiale ale unor fapte ilicite pretinse a fi savarsite de persoanele raspunzatoare,fapte anterioare oricarei sesizari a instantei.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată că reclamanta susține că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată de către pârât, în calitate de administrator al debitoarei, prin săvârșirea de acesta a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, și anume a faptei de a fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
În privința faptei de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, imputate pârâților, instanța reține că reclamanta nu a făcut proba, prin înscrisuri concludente, a elementelor constitutive esențiale ale faptei ilicite în discuție. Simpla indicare a faptei astfel cum este prevazuta de art.138 al.1 lit.a din lege nu este suficienta, trebuind sa se arate si sa se probeze care sunt bunurile/creditele ce au fost folosite si cum au fost folosite acestea in fapt, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor.
D. constatarea faptului ca debitorul avea înregistrate in contabilitate anumite active imobilizate/ stocuri/disponibilități bănești/creanțe nu duce in mod automat la concluzia ca acestea au fost însușite pârât, in lipsa probării efective a acestui aspect. Este necesar sa se probeze in concret care active imobilizate/stocuri/disponibilitati banesti/creante au fost folosite, cum au fost folosite acestea in fapt si cine a folosit in aceste bunuri, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor.
Raspunderea prevazuta de art.138 din lege nu este o răspundere contractuala in care culpa este prezumata, ci este o raspundere speciala care imprumuta din caracteristicile raspunderii delictuale, raspunderea contractuala operand doar in raporturile administratorului statutar cu societatea. Prin urmare,culpa nu este prezumata ca la raspunderea contractuala, ci trebuie dovedita impreuna cu indeplinirea celorlalte conditii cerute pentru antrenarea raspunderii delictuale.
Ca atare, in lipsa unor dovezi din care sa rezulte in concret ce bunuri au fost folosite in inters propriu sau in cel al unei alte persoane, modalitatea in care s-a realizat aceasta fapta, perioada de timp, si nu in ultimul rand faptul ca aceasta fapta ar fi produs starea de insolventa, nu poate fi retinuta ca fiind dovedită fapta ilicită prevazuta de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
Reclamantul și-a întemeiat cererea împotriva pârâtului și pe dispozițiile art 138 lit. d) și e) din lege.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acesti stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere, iar organele de conducere ale debitorului, prin faptele săvârșite, au cauzat insolvența debitorului.
Or, în speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, cât și la deturnarea sau ascunderea patrimoniului debitorului față de creditori, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art 138 lit. e) din lege. Calitatea pârâtului de fost administrator nu poate duce la concluzia că aceștia au săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. e) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe; reclamantul nu a nu a indicat care sunt bunurile din patrimonial debitorului care au fost deturnate sau ascunse de către pârât, când a avut loc săvârșirea faptei, care nu este identică cu vânzarea bunurilor și din ce mijloace de probă rezultă aceasta, deși sarcina probei îi aparține;
Fapta prevazută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a facut să dispară unele documente contabile. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar toate actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevazut de art.35 din lege ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului, fost administrator, de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul creditor nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate;
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit.a, d, e a art.138 din lege. Pentru aceste considerente cererea reclamantei va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta . prin lichidator judiciar P. ȘI ASOCIAȚII IPURL, cu sediul în BUCUREȘTI, ..6, SECTOR 2, în contradictoriu cu pârâta S. D. M., cu domiciliul B., ., J. ILFOV ,ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. N. E. L. C.
Aflat în concediu de odihnă,
Semnează Grefier-șef Secție civilă,
Red./thred. R.N./E.L.C.
2 ex./
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 206/2014. Tribunalul ILFOV | Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2242/2014.... → |
|---|
