Contestaţie la executare. Decizia nr. 100/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 100/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:013._
Dosar nr._ apel civil
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 100/2016
Ședința publică de la 25 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. S.
Judecător M. G. Z.
Grefier C. M. S.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanții reclamanți C. M. V., și C. I. C., ambii domiciliați în Slatina, ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 6694 din 22.09.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, și apelantele pârâte . IFN SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, Bulevardul Timișoara, Anchor Plaza Corp C, birou C 01, nr. 26Z, sector 6, C. E. BANK ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, Bulevardul Timișoara, Anchor Plaza Corp C, nr. 26Z, . și C. E. BANK NV OLANDA PRIN MANDATAR C. E. BANK ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, Bulevardul Timișoara, Anchor Plaza nr. 26Z, sector 6, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. L. O. pentru apelanții reclamanți și avocat Acrivopol B. pentru apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul avocat A. L. O. pentru apelanții reclamanți critică sentința instanței de fond ca fiind nelegală referitor la aspectul respingerii capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 5 pct. 5.1 lit. b din convenția de credit, reprezentată de comisionul de acordare credit în cuantum de 1737 CHF, încasat în mod abuziv.
Instanța de fond în mod eronat a interpretat apărarea referitoare la perceperea acestui comision de acordare dat fiind faptul că la dosar a fost depusă o chitanță eliberată în data de 09.10.2008, de către bancă pentru încasarea acestui comision în cuantum de 1737 CHF, reclamanții neavând cunoștință și nici informații despre acest comision, neavând cunoștință că pot cere înapoi acest comision.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
Având cuvântul avocat Acrivopol B. pentru intimata pârâtă solicită respingerea apelului formulat de apelanții reclamanți și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Solicită instanței să aibă în vedere că nu se solicită restituirea acestei sume de bani ca o consecință a anulării unei clauze contractuale. Suma indicată nu a fost achitată de către reclamanți cu titlu de comision de acordare și nici nu a fost solicitată de niciuna dintre subscrise în temeiul vreunei clauze contractuale contestate în prezenta cauză.
În cadrul extrasului de cont depus, această plată în valoare de 1737 CHF nu este ilustrată cu titlu de comision de acordare, aceasta reprezentând o sumă achitată independent de clauzele în speță și încasată de o altă persoană juridică decât creditoarea reclamanților la aceea dată.
Referitor la apelul declarat de apelanta pârâtă solicită admiterea acestuia și în principal anularea sentinței apelate, iar în subsidiar schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că sentința apelată nu cuprinde dispozițiile imperative prevăzute de art. 425 alin 1 lit b și c cod proc civ, aceasta fiind nemotivată nefăcând nici o apreciere cu privire la motivele pentru care a înlăturat argumentele subscrisei și a apreciat că se impune admiterea acțiunii reclamanților.
Avocat A. L. O. pentru apelanții reclamanți referitor la apelul declarat de apelanta pârâtă solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 6694 din 22.09.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea având ca obiect „anulare act„ formulată de reclamanții C. M. V. și C. I. C., în contradictoriu cu pârâții . IFN SA BUCUREȘTI, C. E. NV OLANDA, și C. E. BANK ROMÂNIA S.A.
S-a constatat existența clauzei abuzive prevăzute la cap. V art. 5.1 lit. c din contractul de credit nr._/13.10.2008, referitoare la perceperea comisionului de administrare si, pe cale de consecința, s-a constatat nulitatea absoluta a acestei clauze.
Au fost obligate paratele la restituirea către reclamanți a sumelor percepute cu titlu de comision de administrare, fiecare dintre pârâte urmând să restituie suma încasată în baza perceperii acestui comision.
S-au respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere ale reclamaților .
Au fost obligate pârâtele la 400 de lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, la data de 13.10.2008 reclamanții au încheiat convenția de credit nr._ cu . IFN S.A., prin care au împrumutat suma de 78.200 de CHF, cu o dobândă de 5,50 % fixă în primul an și variabilă ulterior, calculată după formula LIBOR 6M+ marja fixă 4,25% p.a..
În privința naturii abuzive a clauzei reprezentând rata dobânzii, instanța a avut în vedere disp. art.4 din Legea 193/2000, articol care trebuie coroborat cu disp. alin.6 ale aceluiași articol, potrivit căruia, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil și a reținut că respectivul contract de împrumut a fost încheiat cu titlul oneros, prevăzând ca preț al său atât suma împrumutată cât și dobânda fiind semnat pe fiecare pagină și însușit de către reclamanți, rezultând că, prin acceptarea ofertei de creditare și completarea cererilor de creditare, aceștia au ales să opteze pentru produsul dorit și să încheie un contract cu dobândă variabilă, luând cunoștință de clauzele contractuale inserate.
Reclamanții nu au înțeles să indice în ce a constat clauza abuzivă invocată, întrucât încheierea unui contract de credit cu dobândă variabilă, în sine, nu poate conduce la concluzia inserării în cuprinsul acestuia a unor clauze abuzive și nu au înțeles să explice folosul practic urmărit prin solicitarea de modificare a convenției de credit nr._/13.10.2008 în sensul inserării în contract a unei formule clare de calcul a dobânzii compuse din indicatorul de referință LIBOR 3M+marja fixă a băncii, din moment ce aceasta este asemănătoare cu formula inserată în contract și aplicată creditului ce face obiectul acestuia, fila 14,29, act de asemenea semnat pe fiecare pagină și însușit de către reclamanți .
Sub aspectul comisionului de administrare credit de 0,15%, potrivit art.4.1 lit. c din contract, instanța a reținut că în conținutul contractului nu este menționat modul în care se va calcula acest comision, la ce se va raporta cuantumul acestuia iar din conținutul graficului de rambursare atașat se constată că acesta are un cuantum de aproape 1/5 din suma plătită lunar de reclamanți, acest comision nefiind definit sub aspectul motivelor pentru care este perceput de câtre pârâtă, în contract fiind menționat că este un comision perceput prin aplicarea unui anumit procent, procent care rămâne fix pe toată perioada de rambursare, clientul achitând comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit și dobânda, percepându-se integral, în fracțiunile din lună.
Cu privire la lipsa negocierii directe a clauzelor respective cu consumatorul, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiilor normative citate anterior (art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000) o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv, în speță constatându-se că această condiție este îndeplinită cu privire la toate clauzele contractuale stipulate în contractele intervenite între părți, deoarece aceste contracte reprezintă contracte tipizate, preformulate, supuse anterior aprobării BNR, cu clauze nenegociabile.
În ceea ce privește dezechilibrul semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, referitor la comisionul denumit „de administrare”, prin raportare la dispozițiile art 4 alin. 2 din Legea 193/2000, Judecătoria a constatat că, în cauza dedusă judecății, clauza stipulată la art. art. 5.1 lit. c din contract -plata unui comision de administrare în cuantum de 0,15 % pe toată durata contractului- creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului, instanța dispunând și restituirea acestuia.
Pentru inexistența condițiilor prevăzute de Lg. 193/2000, în speță a dezechilibrului semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, având în vedere că atât în oferta de creditare cât și în contractul de credit suma menționată ca reprezentând comision de acordare credit este 0, instanța nu a constatat existența unei clauze abuzive cu privire la acest comision de acordare a creditului, deși reclamanții au prezentat o chitanță reprezentând plata unui astfel de comision, conform clauzelor contractuale părțile nu au fost obligate la o astfel de prestație și nu poate fi reținută ca reprezentând o plată în contul contractului de credit analizat, pârâta învederând că nu a debitat o astfel de plată iar suma, dacă a fost plătită cu acest titlu, nu a fost și încasată de aceasta, reclamanții putând să o recupereze .
Pârâta . IFN SA BUCUREȘTI, a solicitat îndreptarea dispozitivului sentinței nr. 6694/2015, arătând că aceasta cuprinde omisiuni cu privire la cererile părților, prin sentința civilă nr. 23/5.01.2016 fiind respinsă cererea de îndreptare eroare precum și cererea de completare a dispozitivului sentinței, cu motivarea că în dispozitivul sentința nr. 6694/22.09.2015 instanța s-a pronunțat în sensul admiterii in parte a cererii reclamanților și obligării la plata cheltuielilor de judecată a pârâtelor în favoarea acelorași reclamanți, pronunțându-se deci asupra părții care ar urma să suporte cheltuielile de judecată.
Față de sentința 6694/22.09.2015 s-a formulat apel de către reclamanții C. M. V., și C. I. C., criticând-o pentru netemeinicie în sensul că în mod eronat s-a dispus respingerea capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prev. la art. 5 pct.5.1 lit b din Convenția de C. reprezentând comisionul de acordare credit în cuantum de 1737 CHF încasat abuziv, la dosar fiind depusă chitanța eliberată la 09.10.2008 de către bancă pentru încasarea comisionului in cuantum de 1737 CHF, reclamanții neavând cunoștință și nefiind informai corespunzător referitor la acest comision, niciodată nu li s-a spus că pot cerere restituirea lui, numai in cadrul acestui dosar s-a susținut în acest fel de către pârâtă.
Și pârâtele . IFN SA BUCUREȘTI și C. E. BANK ROMÂNIA S.A, au formulat apel împotriva sentinței nr. 6694/2015,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că hotărârea nu cuprinde dispozițiilor imperative prev. de art. 425 alin. 1 lit b și c c.p.c.,instanța de fond nefăcând aprecieri cu privire la motivele pentru care a înlăturat argumentele sale, lăsând nesoluționată și cererea credit europe ipotecar de acordare a cheltuielilor de judecată și raportat la faptul că cererea reclamanților a fost admisă doar în parte, se impunea obligarea la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu măsura in care a fost respinsă acțiunea.
Susțin apelantele pârâte că instanța de fond a constatat în mod greșit că acestea nu au reușit să răstoarne prezumția negocierii,banca fiind deschisă spre a negocia clauzele contractuale propuse reclamanților, iar aceștia nu au dovedit și nici măcar nu au susținut existența unor tentative de negociere cu banca anterior încheierii contractului de credit,instanța de fond apreciind în mod greșit și faptul că băncile aveau obligația legală de a explica rațiunea pentru care este perceput comisionul de administrare care este prevăzut în mod clar în scadențar și este raportat la soldul creditului.
De asemenea apelantele susțin că instanța de fond nu a efectuat o analiză corectă asupra existenței dezechilibrului semnificativ intre drepturile și obligațiile părților, acest dezechilibru trebuind să fie interpretat în sens juridic și nu economic iar esențial era ca respectivul consumator să fie informat corect cu privire la drepturile și obligațiile ce-i revin prin semnarea contractului de credit, cerință ce a fost pe deplin respectată prin prezentarea modului de calcul al celor două comisioane, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prev. de legea 193/2000 pentru a se afla în prezența unor clauze abuzive în ceea ce privește existența comisionului de administrare.
În ceea ce privește clauza cuprinsă în art 5.1 lit c. din contractul de credit, se susține că acesta nu este contrar cerințelor bunei credințe, fiind inteligibil și ușor de înțeles,comisionul de administrare de 0,15 % fiind calculat din soldul rămas, această cauză necreând un dezechilibru intre drepturile și obligațiile părților și face parte chiar din obiectul principal al creditului, respectiv prețul acestuia.
. IFN SA BUCUREȘTI și C. E. BANK ROMÂNIA S.A au formulat și întâmpinare față de apelul declarat de reclamanții C. M. V. și C. C. invocând excepția lipsei de obiect a capătului de cerere prin care se solicită restituirea sumei de 1737 CHF, arătând că această sumă nu a fost achitată către credit europe ipotecar în temeiul art 5.1 lit b din contractul de credit ,întrucât se prevedea in contract că valoarea comisionului de acordare este de 0 euro,invocând de asemenea excepția lipsei de interes a capătului de cerere prin care se solicită anularea clauzei respective,pentru aceleași considerente precum și excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumei de 1737 CHF,ținând cont de dispoz. art 3 alin 1 teza I din Decretul 167/1958,putând fi vorba de o acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Arată intimatele pârâte că nu se solicită restituirea sumei respective ca o consecință a anulării unei clauze contractuale, suma nu a fost achitată cu titlu de comision de acordare și nici nu a fost solicitată de vreuna dintre pârâte in temeiul vreuna dintre clauzele contractuale contestate, iar in cadrul extrasului de cont depus, această valoare nu este ilustrară cu titlul de comision de acordare.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată următoarele :
La data de 13.10.2008 reclamanții au încheiat convenția de credit nr._ cu . IFN S.A., prin care au împrumutat suma de 78.200 de CHF, cu o dobândă de 5,50 % fixă în primul an și variabilă ulterior, calculată după formula LIBOR 6M+ marja fixă 4,25% p.a.., la punctul 5.1 lit b fiind prevăzut un comision de acordare de 0 CHF reprezentând = % din valoarea totală a creditului plătibil integral la data semnării contractului sau cel mai târziu la data primei trageri din creditul aprobat iar la art 5 .1 lit c fiind prevăzut un comision de administrare lunar de 0,15 % plătibil începând cu scadența a 13-a, aceste două comisioane fiind în discuție în apelurile de față.
Referitor la comisionul de administrare prevăzut de contract respectiv de 0,15 % plătibil începând cu scadența a 13-a se constată că instanța de fond în mod corect a constatat că această clauză are caracter abuziv raportat la dispoz. art. 4 din Legea 193/2000, câtă vreme în contract nu este menționat modul in care se calculează acest comision și la ce anume se va raporta cuantumul acestuia, din conținutul graficului de rambursare depus la dosar constatându-se cuantumul acestuia de aproape 1/5 din suma plătită lunar de reclamanți.
În acest sens nu pot fi reținute susținerile apelantelor pârâte referitoare la faptul că acest comision este inteligibil și ușor de înțeles și că rezultă din înscrisuri că el se calculează în procent de 0,15 % din soldul rămas neachitat, in realitate neexistând elemente din care să rezulte modalitatea de calcul și suma la care se raportează ,câtă vreme in contract se menționează doar „ 0,15 % plătibil începând cu scadența a 13-a”.
Nu pot fi reținute de asemenea nici susținerile apelantelor pârâte referitoare la nemotivarea sentinței și nesoluționarea tuturor capetelor de cerere deduse judecății, in realitate sentința fiind motivată de către instanță prin raportare atât la situația de fapt reprezentată de încheierea convenției de credit, la prevederile contractuale cît și la temeiul de drept ce a condus la soluționarea litigiului în acest fel, instanța raportându-se la dispozițiile legii 193/2000 și analizând incidența art. 4 dina ceastă lege ,la clauzele contractuale.
De altfel, instanța de fond nu a reținut încălcarea dispoz.legale referitoare la lipsa negocierii, câtă vreme a constatat contractul ca fiind semnat pe fiecare pagină de către reclamanții consumatori, constatând existența dezechilibrului prestațiilor referitoare la perceperea comisionului de administrare în cuantumul prevăzut de contract, clauză care nu cuprinde suficiente elemente care să asigure claritate și transparență operațiunii respective, instanța pronunțându-se pe toate capetele de cerere inclusiv cea cu privire la plata cheltuielilor de judecată, neimpunându-se diminuarea cheltuielilor efectuate de reclamanți câtă vreme cererea lor a fost admisă ( chiar dacă în parte – raportat la complexitatea cauzei) și nici menționarea expresă a faptului că s-a dispus respingerea cererii pârâtelor de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor, acest lucru rezultând din respingerea pretențiilor lor.
De asemenea nu poate fi reținută susținerea apelantelor pârâte la faptul că prin contractul de credit în cauză nu se creează un dezechilibru între drepturile și obligațiilor părților și că ar trebui analizat în sens juridic și nu economic, în realitate clauza privind comisionul de administrare creând un dezechilibru – nu numai economic dar chiar și juridic – dând posibilitatea băncii să calculeze după voința sa, sumele datorate cu acest titlu, fără precizarea unor elemente concrete necesare pentru cuantificarea comisionului de administrare.
Având în vedere considerentele expuse, baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, se va respinge apelul declarat de pârâte, ca nefondat.
În ceea ce privește apelul reclamanților, Tribunalul constată că acesta este întemeiat urmând a fi admis.
În capitolul V din Convenția de credit privind comisioanele și costurile creditului, la art 5.1 lit b, așa cum s-a arătat și anterior, este prevăzut un comision de acordare de 0 CHF reprezentănd 0% din valoarea totală a creditului plătibil integral la data semnării contractului sau cel mai târziu la data primei trageri din creditul aprobat.
Reclamanții au solicitat instanței a se constata că și această clauză contractuală este abuzivă ,însă instanța de fond, având în vedere mențiunea că acest comision de acordare este „0” (zero) a apreciat că nu este vorba de o clauză abuzivă, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prev de art 4 din Legea 193/2000 privind lipsa negocierii clauzei și dezechilibrul evident intre prestațiile părților.
Această concluzie este insă eronată deoarece apelanții reclamanți, în realitate au achitat suma de 1737 CHF cu acest titlu respectiv „ comision acordare credit” către pârâta C. E. B. ROMÂNIA SA, cu chitanța din data de 09.10.2008 (fila 13 dosar fond ), respectiv cu o zi înainte de încheierea contractului de credit_ din 10.10.2008(sau 13.10.2008) întrucât data de „10” este tăiată cu pixul iar sub aceasta este menționata data „13”).
Ca atare, apare ca absolut nejustificată încasarea sumei de 1737 CHF cu titlu de comision acordare credit, cu o zi înainte de încheierea contractului de credit, dacă nu ar fi fost vorba, in realitate, despre perceperea comisionului de acordare pentru convenția de credit respectivă, neexistând altă justificare a plății sumei respective decât aceea de a determina încheierea contractului de credit respectiv.
Pe de altă parte, menționarea clauzei respective la punctul 5.1 lit b- comision de acordare, nu s-ar explica decât prin faptul că banca a perceput un astfel de comision, in astfel de convenții de credit,iar menționarea cifrei „0”(zero) CHF se datorează faptului că respectivul comision fusese achitat de către consumatori cu o zi înainte de încheierea convenției de credit.
De altfel, în situația in care banca nu ar percepe un astfel de comision, acesta nu ar fi menționat de loc în convenție, explicându-se astfel menționarea lui în cuantumul „0” în convenția de față,doar prin aceea că el fusese achitat.
În consecință această clauză are de asemenea caracter abuziv, creând un dezechilibru între prestațiile părților, suma respectivă fiind exagerat de mare față de operațiunile ce se desfășoară cu ocazia analizării și încheierii contractului de credit, motiv pentru care se va admite apelul reclamanților și se va schimba in parte sentința în sensul constatării caracterului abuziv și al acestei clauze prev de art 5.1 lit.b privind comisionul de acordare credit și se va dispune restituirea acestuia în cuantumul de 1737 CHF, achitat cu chitanța CIDNF_/09.10.2008.
Susținerile intimatelor pârâte referitoare la lipsa de obiect a capătului de cerere privind anularea clauzei 5.1.lit b ,lipsa de interes a apelanților reclamanți și prescripția dreptului de a cerere restituirea sumei, sunt neîntemeiate,în realitate existând clauză referitoare la comisionul de acordare credit, această fiind menționată în cuantumul „ 0”(zero),datorită faptului că fusese achitată anterior încheierii contractului dar în scopul încheierii lui, apelanții reclamanți având interes să solicite restituirea sumei achitată conform unei clauze abuzive, iar termenul de prescripție nefiind îndeplinit câtă vreme este vorba de solicitarea de restituirea unei sume achitate conform unei clauze abuzive, și care este constată prin hotărârea judecătorească de față.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispoz. art 453 c.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți C. M. V., și C. I. C., ambii domiciliați în Slatina, ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 6694 din 22.09.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, și apelantele pârâte . IFN SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, Bulevardul Timișoara, Anchor Plaza Corp C, birou C 01, nr. 26Z, sector 6, C. E. BANK ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, Bulevardul Timișoara, Anchor Plaza Corp C, nr. 26Z, . și C. E. BANK NV OLANDA PRIN MANDATAR C. E. BANK ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, Bulevardul Timișoara, Anchor Plaza nr. 26Z, sector 6.
Schimbă în parte sentința, în sensul constatării caracterului abuziv și al clauzei prev. de art. 5.1 lit b, privind comisionul de acordare credit și dispune restituirea acestuia în cuantum de 1737 CHF, achitat cu chitanța CIDNF_/09.10.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul pârâtelor, ca nefondat.
Obligă apelantele pârâte la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2016, la Tribunalul O..
Președinte, T. S. | Judecător, M. G. Z. | |
Grefier, C. M. S. |
Red VS
Tehnored MS
Ex .4/ 03.03.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 31/2016. Tribunalul OLT | Pretenţii. Hotărâre din 27-01-2016, Tribunalul OLT → |
|---|
