Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 365/2015. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 365/2015 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 778/84/2014/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
Secția civilă
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
Sentința civilă Nr. 365/2015
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
Judecător – sindic: M. T. L.
Grefier: M. J. D.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta D. C. N. – AJFP S., cu sediul în Z., Piața I. M., nr. 15, jud. S., în contradictoriu cu pârâții Z. A. și Z. A., ambii cu domiciliul în S., ., jud. S., în calitate de administratori ai debitoarei ., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul debitoarei ., lichidator judiciar N. V. IPURL, și pârâtul Z. A., lipsă fiind pârâta Z. A. și reclamanta D. C. N. – AJFP S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei s-a depus procesele verbale de control, prin care debitoarea a fost sancționată și anexele cu privire la bunurile scoase din inventar la care s-a făcut referire.
La solicitarea instanței, nefiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, instanța încuviințează înscrisurile existente la dosarul cauzei, închide faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cererii.
Având cuvântul pe fondul cererii formulate, reprezentantul debitoarei, lichidatorul judiciar N. V. IPURL, solicită instanței respingerea cererii formulate pentru motivele arătate în întâmpinare. Apreciază că motivele invocate de către reclamantă în cerere nu există, în special cele referitoare la lit. d), a art. 138 din L85/2006.
Conform informațiilor date de administratorul societății, reiese faptul că stocul de marfă în cuantum de 21.396 lei la care face referire creditoarea D. C. N. – AJFP S., evidențiat în Bilanțul întocmit la data de 31.12.2013, o parte a fost valorificat iar produsele expirate au fost scoase de la vânzare. În perioada ianuarie – martie 2014, situația stocurilor s-a schimbat. Întrucât societatea comercializează documente perisabile, în perioada ianuarie – martie, s-a vândut marfa care era pe stoc și era în termenul de valabilitate în valoare de 11.330 lei. În urma a două controale sanitar veterinare realizate de către DSV S., societății debitoare i s-a aplicat o amendă în cuantum de 96.500 lei și în consecință, o parte din marfă a fost scoasă de la vânzare – având termenul de valabilitate expirat. Această marfă a fost inventariată și scoasă din gestiune în conformitate cu prevederile HG 831/2004 privind limitele de perisabilitate și apoi înregistrată pe cheltuieli nedeductibile în luna martie 2014.
Apreciază că creditoarea nu a făcut dovada vinovăției debitoarei cu privire la faptele prevăzute în art. 138, alin. 1, lit. a) și d). Față de acestea solicită respingerea cererii formulate.
Pârâtul Zsursan A., având cuvântul solicită instanței respingerea cererii formulate. Cât privește lit. a) a art. 138 din L85/2006, arată că nu a folosit niciodată nici un bun din patrimoniul debitoarei, iar referitor la lit. d) a aceluiași act normativ aceasta este o greșeală, reclamanta preluând datele din bilanțul din 31.12.2013, neavând în vedere faptul că debitoarea a avut activitate până în aprilie, când situația este diferită.
Instanța reține cauza în pronunțare.
Judecătorul – sindic,
Prin cererea formulată la data de 17.09.2014, reclamanta D. C. N. – AJFP S., a solicitat angajarea răspunderii administratorilor debitoarei ., numiții Z. A. și A., la plata sumei de 96.482 lei, pentru următoarele motive:
Conform art. 138 din legea nr.85/2006, alin.(3) Daca administratorul judiciar ori, dup caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotrât ca nu este cazul sa introducă acțiunea prevăzut la alin. (1), aceasta poate fi introdusa de președintele comitetului creditorilor în urma hotrârii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceast acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credala.
Administratorul debitoarei se face vinovat pentru instrainarea totala sau parțiala a mărfurilor, fapta ce reprezintă element de angajarea răspunderii persoanelor vinovate.
Contrar celor menționate în documentele întocmite de lichidatorul desemnat în cauză, din analiza bilanțului contabil depus de societate la data de 31.12.2013 depusa la organul fiscal rezultă că aceasta inregistreaza stocuri in valoare de 21.396 lei.
Fată de aceste constatări lichidatorul nu face nici o referire la masurile întreprinse de acesta pentru identificarea stocului de marfa in suma de_ lei si nu a inteles sa întreprindă nici acest demers.
Nedepunerea la dispoziția lichidatorului judiciar de către administratorul statutar a bunurilor societatii, conform evidentei contabile, instrainarea totala sau parțiala a mărfurilor existente in sold la 31.12.2013 sau neconducerea evidentei contabile conform prevederior legale pot fi elemente de atragere a răspunderii administratorului conform art. 138 alin. (1) lit. a) si d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insoiventei, cu modificările si completările ulterioare.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudiciul acestora.
În drept își întemeiază cererea pe prevederile art. 138, alin. 1, lit. a) și d) din L85/2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Z. A., solicită instanței respingerea cererii formulate, pentru următoarele motive: acțiunile întreprinse în calitate de administrator al debitoarei nu pot fi încadrate la nici una dintre faptele prevăzute de art. 138, alin. 1 lit. a-g, din L85/2006.
Reclamanta susține ca administratorul societatii se face vinovat de "înstrăinarea totala sau parțiala a mărfurilor " lucru total neadevarat - si isi întemeiata in mod eronat acuzațiile pe datele din Bilanțul Contabil întocmit de Societate ta 31.12.2013, fara sa tina cont de faptul ca societatea a mal funcționat pana in luna aprilie 2014 cand a fost depusa cererea de deschidere a procedurii insolventei. In aceasta perioada (ianuarie-aprilie 2014) situația stocurilor s-a schimbat. Menționează faptul ca societatea comercializa alimente perisabile. In perioada ianuarie-martie 2014, s-a vândut marfa care era pe stoc si era în termenul de valabilitate, în valoare de 11.330 ron. In urma a doua controale sanitar veterinare, o parte din marfa a fost retrasa de ia vanzare avand termenul de valabilitate expirat. Aceasta marfa, a fost inventariata si scoasa din gestiune in conformitate cu prevederile HG 831/2004 si apoi înregistrata pe cheltuieli nedeductibile în luna martie 2014.
Toate aceste operațiuni sunt aferente anului 2014 si au fost reflectate In contabilitate in balanța de verificare din luna precedenta depunerii cererii de insolventa.
In consecința s-a procedat conform art. 28 (1) lit a, din Legea 86/2006 privind procedura insolvenței.
Menționează astfel cu claritate că la data depunerii cererii de insolvență nu existau stocuri în evidența contabilă a societății – lucru care reiese din balanța de verificare depusă în conformitate cu articolul menționat.
Este evident faptul ca stocul de marfa din Bilanțul contabil depus de societate la 31.12.2013 nu este același cu stocul de la data depuneri cererii de insolventa. Acest lucru putea fi observat de reclamanta cu ușurința. In Declarația 100, depusa la ANAF la sfarsitul trimestrului - I- 2014, unde societatea dedara un impozit de 3% pe cifra de afaceri de 340 lei. Acest fapt dovedește ca societatea a funcționat trimestrul -I- 2014 si a vândut din stocurile existente în Bilanțul din 31.12.2013
De asemenea acuzațiile conform carora: " d) au tinut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea" nu pot fi probate sub nicio forma de către reclamanta, deoarece pe parcursul funcționarii; societatea a depus situatiite financiare anuale la termen, a depus toate declarațiile in conformitate cu leaea si ta termen, nu a avut nici o sancțiune pentru depunerea cu întârziere, sau depunerea unor declarații eronate.
Precizează ca starea de faliment nu a fost determinata de o administrare necorespunzatoare a societății. Societatea a desfasurat o activitate de mica anvergura, comerț cu produse alimentare in "magazin ABC"si si-a achitat de fiecare data datoriile fata de bugetul de stat. Starea de faliment a intervenit in mod real in momentul cand, societatea a fost amendata de Direcția Sanitar Veterinara Pentru Siguranța Alimentelor, in mod abuziv cu doua amenzi la interval de 3 zile, in valoare totala de 96.500 ron, suma imposibil de achitat de către societate, din veniturile unui mic magazin alimentar situat in mediul rural, cu un vad comercial redus.
Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei, reprezentantul debitoarei ., lichidatorul judiciar N. V. IPURL, a solicitat respingerea cererii formulate, invocând următarele:
În urma analizării situației debitoarei, lichidatorul judiciar a statuat în raportul întocmit, cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei S.C. A. .. că „nu s-au regăsit elemente care să intre sub incidența prevederilor art 138 din Legea nr.: 85/2006 privind procedura insolvenței pentru antrenarea răspunderii conducerii, insolvență debitoarei datorându-se unor cauze obiective șl majoritatea externe societății, fără a fi implicata culpa unei/unor persoane concrete din conducerea societății,"
Referitor la „stocul de marfă" în valoare de 21.396 lei, evidențiat în Bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2013, a fost valorificat în parte (11.330 lei) iar produsele expirate au fost scoase de la vânzare.
în perioada ianuarie-martie 2014, situația stocuritor s-a schimbat. Datorita faptului că, societatea comercializează alimente perisabile, în perioada ianuarie- martie 2014, s-a vândut marfa care era pe stoc și era în termenul de valabilitate, în valoare de 11.330 ron. In urma a două controale sanitar veterinare realizate de către DSV S., societății debitoare i s-a aplicat o amenda în cuantum de 96.500 RON și în consecință, o parte din marfa a fost retrasă de la vânzare, având termenul de valabilitate expirat. Această marfa a fost inventariată și scoasă din gestiune în conformitate cu prevederile HG 831/2004 privind limitele de perisabilitate și apoi înregistrată pe cheltuieli nedeductibile în luna martie 2014.
Toate aceste operațiuni sunt aferente anului 2014 și au fost reflectate în contabilitate, în balanța de verificare din luna precedentă depunerii cererii de insolvență.
Urmare a valorificarii stocului de marfa, S.C. A. S.R.L. a depus la ANAF Declarația 100 aferentă trimestrului_, unde s-a declarat impozit de 3% pe cifra de afaceri, aferentă stocului de marfă valorificat în cunatum de 11.330 lei.
Societatea debitoare a dat dovadă de bună-credință pe toată perioada în care a funcționat, depunând toate declarațiile și situațiile financiare la termen și în conformitate cu legea, achitând de fiecare dată obligațiile către stat, însă cele două amenzi aplicate sunt mult peste posibilitatea societății de a le achita.
Ca atare, în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte în concret că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice fn fobsul propriu sau în cel al unei alte persoane sau că a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea conformă cu legea, modalitatea în care s-a realizat această faptă, perioada de timp și nu în ultimul rând faptul că această faptă ar fi produs starea de insolvență, nu poate fi reținută ca fiind dovedită fapta ilicită.
Culpa pârâtului nu este prezumată conform art 1082 cod civil ca la răspunderea contractuală, ci trebuie dovedită împreună cu îndeplinirea celorlalte condiții cerute pentru antrenarea răspunderii delictuale.
Prin urmare argumentele creditoarei bazate, pe teoria mandatului și Legea m:31/1990, cu toate consecințele în planul răspunderii întemeiate pe art 138 din Legea nr.85/2006 și cu precădere sub aspectul neutilizării prezumțiilor, respectiv al probatoriului necesar a fi administrat pentru a se dovedi vinovația (care nu este prezumată, ci trebuie să îmbrace haina intenției) sunt superflue.
Din examinarea cererii formulate,a înscrisurilor depuse în scop probator de către lichidatorul debitoarei,instanța reține următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 281/C/5.05.2014, s-a admis cererea debitoarei . S., și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar SP N. V. IPURL.
In procedură a depus declarație de creanță: DGFP S. pentru suma de_ lei, sumă cu care creditoarea a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei (f.68 dosar_ 14).
Invocând incidența prev. art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 creditoarea a investit judecătorul sindic cu cererea de angajare a răspunderii materiale a pârâților apreciind că sunt incidente disp. art.138 lit. a și d Legea Insolvenței întrucât acesția nu ar fi predat lichidatorului stocul de marfă in valoare de 21.396 lei și nu au condus evidența contabilă conform prevederilor legale.
Față de documentele depuse în scop probator de pârât și lichidatorul judiciar (f.30-32) instanța reține că stocul de marfă" în valoare de 21.396 lei, evidențiat în Bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2013 de care se prevalează creditoarea reclamantă a fost valorificat în parte ,astfel în perioada ianuarie-martie 2014, s-a vândut marfa care era pe stoc în valoare de 11.330 lei (f.37) iar marfa expirată a fost scoasă din gestiune (f.31)
Aceste operațiuni sunt aferente anului 2014 și au fost reflectate în contabilitate, în balanța de verificare din luna precedentă depunerii cererii de insolvență(f.32).
Cum la data pronunțarii sentinței de intrare a societății debitoare în procedura insolvenței (5.05.2014) debitoarea nu mai figura cu stocul de marfuri în sumă de 21.396 lei, evidențiat în Bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2013 instanța reține că nu au fost dovedite săvârșirea de către pârâți a faptelor prev. de art. 138 lit. „a”.
Contrar celor susținute de reclamantă ca întrunind elementele constitutive ale faptei prev. de art.138 lit. a din Legea Procedurii Insolvenței cu privire la folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, instanța reține că în aceste condiții nu subzistă obligația afirmată de creditoare potrivit căreia pârâții nu s-au conformat obligației impuse de lege de a preda lichidatorului desemnat bunurile societății.
În ceea ce privește faptele prev. de lit. „d” ale aceluiași text, instanța reține că în cauză nu au fost aduse probe din care rezultă că pârâții a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea .
Împrejurarea că reclamanta a înțeles să raporteze întreaga stare de fapt pe care și-a fundamentat acțiunea introductivă de instanță pe datele evidențiate în bilanțul întocmit la 31.12.2013 nu poate determina confirmarea prezenței faptei prev. de art.138 lit. d din Legea Procedurii Insolvenței.
Lichidatorul judiciar a învederat că au fost predate documentele contabile fiind evidențiate operațiunile realizate în intervalul de timp scurs de la bilanțul de referință și data deschiderii procedurii insolvenței 5.05.2014.
Starea de fapt astfel relevată și confirmată prin înscrisurile prezentate atestă că nu sunt întrunite elementele constitutive nici în ceea ce privește fapta prev. de art.138 lit. d din Legea Procedurii Insolvenței.
Pentru aceste motive,
în numele legii
hotărăște
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantului D. C. N. - AJFP S. pentru obligarea pârâților Zsursan A. și A. la plata pasivului în sumă de 96.482 lei.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.03.2015.
Judecător – sindic, Grefier,
L. M. T. D. M. J.
Red.MTL/13.03.2015
Dact.MJD/13.03.2015
Ex.5
| ← Alte cereri. Sentința nr. 58/2015. Tribunalul SĂLAJ | Contestare raport şi plan de distribuire sume. Sentința nr.... → |
|---|
