Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 272/2015. Tribunalul SĂLAJ

Sentința nr. 272/2015 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 834/84/2014/a1

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Operator date nr. 2516

Sentința civilă Nr. 272/2015

Ședința publică de la 16 Februarie 2015

Completul compus din:

Judecător – sindic: M. T. L.

Grefier: M. J. D.

S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta D. C. N. – AJFP S., cu sediul în Z., Piața I. M., nr. 15, jud. S. în contradictoriu cu pârâtele L. R. cu domiciliul în Z., ., nr. 12, ., și C. I., cu domiciliul în Z., ., nr. 9, ., ., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta debitoarei ., lichidator judiciar C. P. E., lipsă fiind reclamanta D. C. N. – AJFP S. și pârâtele L. R. și C. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de către reprezentanta debitoarei, lichidatorul judiciar C. P. E..

La solicitarea instanței, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța încuviințează înscrisurile existente la dosarul cauzei, închide faza probatorie acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Având cuvântul pe cererea de angajare formulată, reprezentanta debitoarei, solicită instanței respingerea cererii.

Învederează că în urma analizării activității debitoarei, pe baza documentelor contabile predate, bilanțurile contabile anulate aferente ultimilor 2 ani anterior deschiderii procedurii falimentului 2011, 2012 și 2013 și a ultimei balanțe de verificare încheiate la data de 30.06.2014, precum și a altor documente financiar – contabile, nu s-au identificat nici un element care să conducă la semnalarea unor fapte susceptibile de a se încadra în cazurile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, așa cum a fost precizat și în raportul privind cauzele insolvenței. Apreciază cererea reclamantei ca fiind nefondată, sens în care solicită respingerea cererii formulate.

Instanța reține cauza în pronunțare.

Judecătorul – sindic,

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.12.2014 creditoarea D. C. N. - AJFP S.,solicită obligarea pârâtelor L. R. și C. I. la plata pasivului debitoarei, în valoare de 20.088 lei.

Apreciază că sunt întrunite prevederile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 întrucât potrivit bilanțului contabil depus de societate la data de 31.12.2013,debitoarea deține stocuri in valoare de 42.596 lei, disponibilități bănești in suma de 1301 lei si creanțe neincasate de 1.666 lei.

Avand in vedere ca nu se cunoaște cu exactitate situația reala a patrimoniului debitoarei,consideră că fapta se încadrează in dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr. 85/2006,neconducerea evidentei contabile generează o situație in care este imposibil a cunoaște cu certitudine valoarea activului - societății si deci nu se poate stabili daca societatea deține sau nu bunuri in patrimoniul ei.

Fapta ilicita nu trebuite neapărat sa constea . poate consta si in omisiunea, inacțiunea ilicită,în neîndeplinirea unei activitati ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta activitate sau aceasta măsura trebuia, potrivit legii. sa fie întreprinsa de o anumita persoana. In speta, inacțiunea consta in nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația tinerii contabilitatii, in special in nerespectarea prevederilor legii 82/1991 si Legii 31/1990.

O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorul sau manifesta dezinteres total in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.

Creditorul societății falite a suferit prejudicii a căror existenta certa este stabilita prin constatarea de către tribunal a faptului ca debitoarea a ajuns în încetare de plați, si ca impotriva acesteia a fost declanșata procedura de faliment.

Raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezuma atâta timp cat exista incetarea de plați si una din faptele enumerate de art.138 din legea 85/2oo6.

Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civila, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă s;i prejudiciu si respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea,

În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinările depuse pârâții solicită respingerea cererii formulate pentru următoarele considerente:

Prin întâmpinare lichidatorul desemnat al debitoarei a solicitat respingerea acțiunii formulate arătând că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Asa cum a arătat in Raportul privind cauzele insolventei, din analiza situațiilor financiare nu s-au identificat elemente de angajare a răspunderii materiale indreptata impotriva administratorului statutar,iar impotriva acestui raport nu au fost inregistrate obiectiuni de către reclamanta AJFP S..

F. susținerile reclamantei, arată ca procedura insolventei impotriva debitoarei a fost deschisa prin Sentința 283/C din 5.05.2014, pin urmare documentul contabil care reflecta cel mai bine situația patrimoniala a debitoarei este cel de la data intrării in insolventa -respectiv balanța aferenta lunii iunie 2014 si nu bilanțul aferent anului 2013, invocat de către reclamanta. In urma intrarii in procedura insolvenței, administratorii statutari i-au pus la dispoziție documentele contabile, și stocul de marfa în valoare de 4.192lei.

Pentru aceste motive, solicitarea angajării răspunderii pârâtelor in baza art.138 lit.d) din Legea 85/2006 o consideră nemotivata,nu exista nicio dovada care sa susțină faptul ca nu ar fi fost condusa contabilitatea in conformitate cu legea pana la data intrării in faliment. Nu exista un act de control sau o sancțiune acordata societății debitoare pentru nerespectarea normelor contabile in vigoare.

Din examinarea cererii formulate,a înscrisurilor depuse în scop probator de către lichidatorul debitoarei,instanța reține următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 283/C/5.05.2014 s-a admis cererea debitoarei și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței fiind numit administrator judiciar C. P. E. la cererea debitorului.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea

de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.

Răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială a cărei antrenare presupune dovedirea îndeplinirii condițiilor referitoare la săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de dispozițiile textului legal susmenționat, a prejudiciului constând în starea de insolvență și nerecuperarea de către creditori a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.

Față de documentele depuse în scop probator de lichidatorul judiciar-respectiv balanța de verificare pe luna iunie 2014 (f.56) instanța reține pretențiile reclamantei ca întemeindu-se pe acte financiar contabile anterioare celor avute în vedere de lichidator în analiza activității debitoarei și stabilirea cauzelor care au dus la insolvența acesteia.

Instanța reține că pe calea prezumției judiciare nu poate fi reținută ca dovedită fapta ilicită prevăzută de lit. d) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat pe considerentul invocat de reclamantă,potrivit căreia din obligațiile fiscale datorate de societate, suma de 205 lei reprezintă rețineri la sursa.

În fapt se impută pârâtelor că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. d din lege.

Articolul 138 lit d invocat de catre creditoare presupune trei modalități alternative de săvârșire a faptei ilicite imputabile:

- ținerea unei contabilități fictive

- dispariția unor documente

- neținerea unei evidențe contabile conforme cu legea

Pentru oricare dintre aceste modalități de săvârșire a faptei ilicite trebuie să existe raport de cauzalitate intre . de plată și fapta anterior menționată.

Examinând modalitățile alternative prevăzute de art 138 lit d din Legea nr 85/2006 instanța reține că niciuna dintre acestea nu au fost dovedite în cauză în cauză și în consecință nu pot fi imputate foștilor administratori statutari.

Ținerea unei contabilități fictive presupune că evidențele contabile s-au întocmit sau au fost completate prin consemnarea unor date nereale fie prin omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. În cazul existenței unei acțiuni ilicite (de consemnare a unor date nereale în contabilitate) – aceasta presupune că date sau împrejurări nereale au fost introduse în contabilitate, cu intenția falsificării evidențelor și pentru ca aceste evidențe nereale să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice (de regulă aceste efecte sunt reprezentate de denaturarea veniturilor).

Ori din probatoriul administrat nu se decelează o „neținere” a contabilității în conformitate cu legea – faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile.

Instanța reține că nu s-a decelat o intenție de denaturare a evidențelor contabile din partea pârâților, intenție care sub aspect subiectiv este necesară pentru angajarea răspunderii. Nu suntem în prezența unei răspunderi obiective și nici în situația în care mandatarul unei societăți (fostul administrator statutar) să își fi asumat obligații de rezultat, ci obligații de mijloace – de prudență și diligență în ceea ce privește conducerea activității societății debitoare.

Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/ 2006 are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie; această răspundere intervine nu pentru săvârșirea oricărei fapte ilicite, ci numai dacă au fost săvârșite faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.138 alin.llit.a - g din lege.

Ori ceea ce i se impută pârâtelor– nu se suprapune peste enumerarea limitativ prevăzută de art 138 din Legea nr 85/2006. Nu orice conduită ilicită în ce privește administrarea societății poate atrage și răspunderea organului de conducere.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauza starea de insolventă a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolventă, faptă care să se încadreze în cel putin unul dintre cazurile prevăzute de art.138 alin.l lit.a-g, raportul de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și vinovăția concretă a persoanelor a căror răspundere se solicită.

Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor, vinovăția acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în situația încetării de plăți.

Împrejurarea că reclamanta a înțeles să raporteze întreaga stare de fapt pe care și-a fundamentat acțiunea introductivă de instanță pe datele evidențiate în bilanțul întocmit la 31.12.2013 nu poate determina confirmarea prezenței faptei prev. de art.138 lit. d din Legea 85/2006.

Lichidatorul judiciar a învederat că au fost predate documentele contabile fiind evidențiate operațiunile realizate în intervalul de timp scurs de la bilanțul de referință și data deschiderii intrarii în insolvență 5.05.2014.

Starea de fapt astfel relevată și confirmată prin înscrisurile prezentate atestă că nu sunt întrunite elementele constitutive în ceea ce privește fapta prev. de art.138 lit. d din Legea 85/2006 motiv pentru care se va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru aceste motive,

în numele legii

hotărăște

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de D. C. N. - AJFP S., pentru obligarea pârâților L. R. și C. I. la plata pasivului debitoarei, în valoare de 2.088 lei.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 16.02.2015 la sediul instanței.

Judecător – sindic, Grefier,

L. M. T. D. M. J.

Red.LMT/25.02.2015

Dact.MJD/25.02.2015

Ex.5

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 272/2015. Tribunalul SĂLAJ