Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 760/2015. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 760/2015 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 3652/84/2013/a2
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.760
Ședința publică din 25 .05. 2015
Instanța constituită din:
Judecător – sindic: D. Patrițiu
Grefier: B. E.
S- S-a luat în examinare cererea formulată de către soc. prof. Insolv 2007 SPRL cu sediul în Z. ., ., județ S., lichidator judiciar al debitoarei . împotriva pârâților S. C. V. și S. I. ambii cu domiciliul în B. nr.357, județ S., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă lichidatorul judiciar prin practician în insolvență R. D. Z. lipsă fiind pârâții..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru conform prevederilor art.77 alin(1) din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al treilea termen de judecată, procedura de citare este îndeplinită iar lichidatorul judiciar a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții invocate, instanța închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Lichidatorul judiciar susține cererea formulată și răspunsul la întâmpinare arătând în esență că pârâtul S. I. a depus în probațiune o . facturi de achiziții emise de TCI Contractor General SA Cluj N. în perioada 27.09.2013 –_ fără a depune înscrisuri din care să rezulte că valoarea acestor cheltuieli făcute cu circa 1-2 ani în urmă, urmează a fi încasate de la beneficiarii societății. În opinia lichidatorului fiecare cheltuială trebuie să fie reflectată la finele fiecărui termen de raportare într-un venit, fie stocabil în situația în care lucrarea nu a fost finalizată, fie într-.un virament aferent cifrei de afaceri în situația în care valoarea lucrării a fost deja facturată către client.. Consideră că persoanele care au administrat societatea anterior deschiderii procedurii de insolvență. Ar fi trebuit să prezinte în probațiune devize de lucrări chiar și parțiale, pe faze de lucrări acceptate de client,. Raportat la cele precizate prin răspunsul la întâmpinare, arată că își menține poziția exprimată prin cererea de antrenare a răspunderii, solicitând obligarea ambilor pârâți la plata creanței de 256.343,92 lei .
Instanța reține caza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Lichidatorul Insolv 2007 SPRLa solicitat angajarea răspunderii administratorilor statutari S. C. V. și S. I. ai debitorului . în temeiul art. 138 alin.1 lit. a, e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii sale se arată că:
A folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art.138 alin.1 lit.a din Legea insolvenței nr.85/2006, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile administratorului/lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
Din ultima balanță contabilă aferentă lunii septembrie_, rezultă următoarea situație a patrimoniului societății: creanțe clienți – 2.866.63 lei, creanțe debitori diverși – 142.700 lei, disponibilități bănești în casierie – 65.935 lei, avansuri trezorerie – 122.000 lei.
Referitor la contul creanțe debitori diverși – 142.700 lei, se face precizarea că din actele contabile rezultă că soldul acestui cont s-a format din transferul din contul avansuri de trezorerie, de unde rezultă că suma de 142.700 lei reprezintă în realitate avansuri de trezorerie acordate de societate.
Prin întâmpinările depuse la dosar se arată în primul rând că administrator al societății a fost numai asociatul S. I. fiind investit cu toate drepturile și obligațiile specifice conform Procurii speciale autentificate cu încheierea notarială nr.8281/16,.09.2011.
Pârâții au depus la dosar mai multe facturi din anii 2013 – 31.07.2014 în valoare totală de 198.937, 170 lei pentru a dovedi că au plătit aceste materiale de construcție cu sumele ridicate în avans.
Lichidatorul judiciar prin răspunsul la întâmpinare, arată că aceste cheltuieli efectuate de debitoare în urmă cu 1-2 ani ar trebui încasate de la beneficiarii lucrărilor de construcții, dacă au fost destinate acestora. De asemenea, trebuiau depuse la dosar devize de lucrări pe faze de lucrări acceptate de client..
Referitor la înscrisurile depuse la dosar la data de 24.01.2014, lucrări în curs de execuție în sumă de 200.000 lei efectuate la Spitalul Județean S. și lucrări în sumă de 250.000 lei finalizate în proporție de 85% cu termen de finalizare 30.06.2014, nu există dovezi să susțină aceste precizări.
- au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia,
Asupra cauzei de față:
În conformitate cu disp. art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței nr. 85/2006 judecătorul – sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență.
Răspunderea întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială, deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de textul de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de textul de lege precizat săvârșite de membrii organelor de conducere și /sau supraveghere, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în starea de insolvență cu consecința unei stări patrimoniale reduse valoric cu impact negativ asupra recuperării creanțelor de către creditori.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința acestuia de a da valoare cauzală și acelei fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Antrenarea răspunderii organelor de conducere presupune constatarea îndeplinirii condițiilor specifice, anume fapta ilicită, prejudicierea creditorilor, culpa celui față de care se antrenează răspunderea, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în condiții identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la concretizarea acestuia. .
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. a cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor.
Din balanța contabilă aferentă lunii septembrie 2014 rezultă că societatea a deținut în proprietate următoarele bunuri.:: creanțe clienți – 2.866, 63 lei, creanțe debitori diverși – 142.700 lei, disponibilități în casierie – 65.935, 76 lei, avansuri trezorerie – 122.000 lei. Suma de 142.700 lei din contul 461” debitori diverși” a fost transferată din contul avansuri de trezorerie, deci în total s-a ridicat de către administratorii statutari, cu titlu de avansuri suma de 264.700 lei.
Prin urmare, în luna septembrie 2014 în contabilitatea societății este evidențiată suma de 264.700 lei ridicată de administratorii statutari și nedecontată, fapt ce conduce la concluzia că a fost folosită în interes propriu sau în cel al altei persoane.
În situația în care societatea a achiziționat mărfuri, de regulă materiale de construcție, în valoare de 198.937,170 lei și încorporate în construcții, aceste lucrări trebuie să se regăsească în evidențele contabile, în devize de lucrări, faze de lucrări acceptate de client, însă nu există evidențiate aceste operațiuni. Apoi, aceste cheltuieli ar trebui încasate de la beneficiarii lucrărilor sub formă de venituri realizate, însă nu sunt menționate asemenea operațiuni în contabilitatea societății.
Trebuie precizat că administratorul statutar a mai avut o firmă cu același obiect de activitate . Construcții SRL care a fost falimentată și radiată prin Sentința civilă nr.1406/20.02.2012 și faptul că acesta a fost condamnat în dosarul penal nr._ pentru evaziune fiscală, pentru evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive .
La data de 24.11.2014 administratorul statutar a depus la dosar înscrisuri pentru lucrări în curs de execuție în sumă de 200.000 lei efectuate la Spitalul Județean S. și lucrări în sumă de 250.000 lei finalizate în proporție de 85% cu termen de finalizare 30.06.2015, însă nu a prezentat dovezi în acest sens, ca de exemplu, devize de lucrări, procese – verbale pe faze de execuție acceptate de client.
Rezultă că suma de 264. 700 lei nu a fost folosită pentru societate ci a fost ridicată cu titlu de avans trezorerie de administratorul statutar și folosită în interesul său sa al altei persoane, deturnată sau ascunsă, faptă culpabilă ce se încadrează în disp. art. 138 alin.1 lit. a, e din Legea nr.85/2006.
În actele contabile nu au fost evidențiate vânzări de bunuri sau alt mod de ieșire a acestora din patrimoniul societății.
Deși i s-a solicitat în repetate rânduri, administratorul statutar nu a predat aceste bunuri în vederea valorificării lor în procedura insolvenței fapt ce prezumă că acestea fie au fost înstrăinate, fie au fost folosite în interesul său sau al altei persoane.
Bunurile ar fi putut acoperi pasivul debitoarei dacă s-ar fi depus diligențele necesare în vederea valorificării sau depozitării corespunzătoare.
Această faptă ilicită se săvârșește prin omisiunea membrilor organelor de conducere de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoană juridică le are față de anumiți parteneri contractuali, astfel că pasivul debitoarei se mărește în mod fictiv.
În condițiile în care creanțele nu au fost recuperate, această situație este imputabilă administratorului societății al debitoarei, astfel încât creditorii acesteia înscriși la masa credală au fost prejudiciați prin nerecuperarea acestor creanțe..
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991 ˝ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 - 2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin . societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea, acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență prin săvârșirea de fapte imputabile.
Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a acestora..
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au generat apariția stării de insolvență, fie au favorizat declanșarea cauzelor care au condus la acest deznodământ fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă pentru evitarea apariției consecințelor nedorite între care insolvența debitoarei și prejudicierea creditorilor..
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art 138 alin.1 lit. a, e din Legea nr.85/2006 urmează să fie admisă.
Pentru aceste motive,,
În numele L E G I I
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.138 alin.1 lit..a, e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,
Admite cererea formulată de lichidatorul/administratorul judiciar Insolv 2007 SPRL și obligă pe pârâții S. C. V. și S. I. să suporte pasivul social al debitoarei . în sumă totală de 256.343,92 lei, care va fi plătită creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică 25 mai 2015. .
Judecător – sindic, Grefier,
D. Patrițiu B. E.
Red. D.P. / 23.06.2015
Dact.B.E./ 24.06.2015
Ex.6
.
| ← Contestaţie. Sentința nr. 271/2015. Tribunalul SĂLAJ | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
