4. Închiderea procedurii insolvenţei. Lipsa raportului final. Consecinţe.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 209 din data de 29.01.2013
Neîntocmirea raportului final de către lichidatorul judiciar, cu respectarea dispozițiilor articolului 129 din legea nr. 85/2006, duce la concluzia neîndeplinirii condițiilor avute în vedere de articolul 132 alin.2 pentru a se putea dispune închiderea procedurii.
- Articolul 132 din Legea 85/2006
Mai mult, prin ultimul raport de activitate, care a fost depus la dosar chiar la data la care judecătorul sindic a reținut cauza în pronunțare (fila 250 dosar tribunal), lichidatorul judiciar chiar a arătat că raportul final urmează a fi întocmit în măsura în care creditorii nu vor depune contestații la planul de distribuire - aceleași susțineri fiind reiterate oral de către lichidator în fața judecătorului sindic la ultimul termen de judecată, motiv pentru care a și solicitat amânarea cauzei.
Față de cele de mai sus, constatând pe de o parte că judecătorul sindic nu a motivat în fapt și în drept hotărârea sub aspectul închiderii procedurii în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte că nu erau întrunite condițiile pentru luarea acestei măsuri, Curtea apreciază că prin sentința atacată nu a fost cercetat fondul cauzei, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 3 C.proc.civ., admițând recursul, va dispune casarea cu trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării procedurii.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 209 din 29.01. 2013)
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Tribunalul București - Secția a VII a Civilă, prin sentința civilă nr. 2943 din 7.03.2012, pronunțată în dosarul nr. 31950/3/2007, a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar D.U.A.SPRL al debitoarei SC E. G. SRL, a disjuns cererea formulata in baza art. 138 lit. c, d de AFP S. 2 - București, împotriva pârâtului M. E. M., în baza art. 132 din Legea nr. 85/2006 a închis procedura falimentului și a dispus radierea societății debitoare SC E. G. SRL de la ORC - București.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință să se dispună continuarea procedurii până la valorificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei.
În motivare, s-a arătat că debitoarea mai figurează în evidențele fiscale ale recurentei cu bunuri mobile (mijloace de transport) conform documentelor anexate la declarația de creanță depusă la dosarul cauzei, mai mult, nici până la acest moment nu s-a făcut dovada că acestea ar fi ieșit din patrimoniul debitoarei.
Or, având în vedere procesul verbal de constatare întocmit de serviciile de specialitate ale recurentei, proces-verbal ce însoțește cererea sa de admitere a creanței și care atestă existența acestor bunuri, nu se pot primi susținerile lichidatorului cu privire la inexistența bunurilor în patrimoniul debitoarei SC E. G. SRL.
În acest sens s-a menționat că mijloacele de transport figurează înmatriculate la SPC- RPCIV București în patrimoniul debitoarei, după cum rezultă din documentele anexate, respectiv extras din evidenta SPC- RPCIV București.
S-a mai învederat instanței că față de prevederile legale, recurenta a calculat în sarcina debitoarei obligații fiscale reprezentând impozit asupra mijlocul de transport pe care societatea îl are în proprietate.
Față de cele arătate, în mod greșit și total neîntemeiat instanța de fond a dispus închiderea procedurii împotriva debitoarei S.C. E. G. S.R.L.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 10 și art. 3041 din Codul de Procedură Civilă, art. 261, 264 din Codul fiscal, art. 86 din Codul de procedură fiscală.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate de recurentă și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul ca fondat și îl va admite.
Se are în vedere că în cauză prin sentința atacată judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului în baza art. 132 din Legea nr. 85/2006, text de lege care la alin. 2 prevede că "o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora";.
Se constată însă că în cauză raportul final la care face referire acest text de lege și care trebuie să fie întocmit de lichidatorul judiciar cu respectarea dispozițiilor art. 129 din Lege nu există, întrucât lichidatorul judiciar nu a întocmit un asemenea raport, astfel că nu erau îndeplinite condițiile avute în vedere de art. 132 alin. 2 pentru a se putea dispune închiderea procedurii.
Mai mult, prin ultimul raport de activitate, care a fost depus la dosar chiar la data la care judecătorul sindic a reținut cauza în pronunțare (fila 250 dosar tribunal), lichidatorul judiciar chiar a arătat că raportul final urmează a fi întocmit în măsura în care creditorii nu vor depune contestații la planul de distribuire - aceleași susțineri fiind reiterate oral de către lichidator în fața judecătorului sindic la ultimul termen de judecată, motiv pentru care a și solicitat amânarea cauzei.
Mai constată Curtea că în cauză sentința atacată nici nu este motivată sub aspectul soluției de închidere a procedurii falimentului, necuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se bazează, astfel că instanța de recurs nu este în măsură să analizeze argumentele care au condus judecătorul sindic la pronunțarea acestei soluții.
Față de cele de mai sus, constatând pe de o parte că judecătorul sindic nu a motivat în fapt și în drept hotărârea sub aspectul închiderii procedurii în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte că nu erau întrunite condițiile pentru luarea acestei măsuri, Curtea apreciază că prin sentința atacată nu a fost cercetat fondul cauzei, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 3 C.proc.civ., admițând recursul, va dispune casarea cu trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării procedurii.
Cât privește criticile formulate de recurentă prin care se invocă greșita închidere a procedurii față de faptul că intimata debitoare mai are în patrimoniu o serie de bunuri, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, față de modul superficial în care lichidatorul judiciar și-a îndeplinit atribuțiile privind identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei.
În acest scop, se impune ca în urma casării cu trimitere să fie efectuate verificări în ceea ce privește situația autovehiculelor indicate în înscrisul anexat la cererea de recurs, pentru a se afla dacă acestea figurează sau nu în evidențele Direcției regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor ca fiind înmatriculate pe numele intimatei debitoare sau dacă din contră aceasta figurează și cu alte autovehicule.
În situația în care rezultatul acestor verificări va fi pozitiv, este necesar ca lichidatorul judiciar să depună toate diligențele necesare pentru identificarea faptică a acestor autovehicule și valorificarea lor, pentru acoperirea, cel puțin în parte, a creanțelor creditorilor. Curtea a apreciat că posibilitățile de care dispune lichidatorul sunt variate și nu se limitează la efectuarea de verificări la sediul debitoarei, ci pot privi inclusiv sesizarea de către lichidator a organelor de poliție pentru lipsa autovehiculelor (în situația în care în urma diligențelor depuse ar reieși indicii în sensul că acestea ar fi ieșit în mod nelegitim din posesia debitoarei), deoarece organele de poliție au posibilitatea identificării și opririi în trafic a autovehiculelor, și chiar formularea unei cereri de atragere a răspunderii în temeiul art. 138 lit. e din legea nr. 85/2006 (cererea disjunsă fiind întemeiată pe art. 138 lit. c și d).
| ← Calitatea şi rolul administratorului special.. Jurisprudență... | Obligaţia de timbrare a căii de atac exercitată de o... → |
|---|
