Acţiune formulată de lichidatorul judiciar având ca obiect art. 138 din Legea insolvenţei
| Comentarii |
|
Tribunalul Specializat ARGEŞ Sentinţă civilă nr. 1244/F din data de 30.10.2014
Acțiune formulată de lichidatorul judiciar având ca obiect art. 138 din Legea insolvenței privind angajarea răspunderii organelor de conducere ale debitorului . Renunțarea reclamantului -lichidator judiciar la judecata cererii. Condiții de admisibilitate.
Având în vedere art. 149 din Legea nr. 85/2006, care stabilește că dispozițiile acestui act normativ se completează cu cele ale Codului de procedură civilă ...numai în măsura compatibilității lor - instanța a reținut că lichidatorul are poziția procesuală de mandatar în procedură , acțiunea în răspundere nu este formulată în nume propriu pentru a putea fi aplicate exclusiv disp. art. 246 din c.pr.civilă , acesta a formulat acțiunea în răspundere în baza concluziilor raportului cauzal prev. de art. 59 din legea insolvenței, supus aprobării adunării creditorilor. În măsura în care s-a promovat acțiunea în răspundere conform art. 138 alin.1 , acțiunea formulată, concomitent, în acord cu prevederile art. 138 alin.3 din lege, este inadmisibilă în condițiile în care lichidatorul și-a exprimat deja un punct de vedere. În cauză, lichidatorul a formulat acțiune în răspundere , mandatar al procedurii fiind , astfel că renunțarea la judecată, din partea acestuia, este condiționată de aprobarea creditorilor și de concluziile raportului cauzal prin care să se revină la concluziile raportului ce a stat la baza promovării acțiunii.
Sentința nr. 1244/F/30.10.2014 pronunțată în dosarul nr. 595/1259/2011/a1
Asupra cauzei de față, constată următoarele :
Prin acțiunea formulată de reclamantul C IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. T SRL, a chemat în judecată pe pârâții L F și TM administratori ai debitorului , solicitând atragerea răspunderii personale materiale a acestora până la concurența sumei de ... lei, în temeiul art. 138 alin.1 din Legea 85/2006.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență că prin încheierea din data de ... s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma simplificată, a debitoarei SC SRL, a fost desemnat lichidator judiciar provizoriu C , care, în exercitarea atribuțiilor, a depus la dosar tabelul definitiv al creanțelor și a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
Lichidatorul a depus la dosar raportul prevăzut de art. 59 din lege, completat, din cuprinsul acestuia rezultând că persoanele vinovate de ajungerea debitorului în insolvență sunt pârâții care au deturnat/ascuns o parte din activul persoanei juridice . S-a apreciat , pe baza actelor depuse că starea de insolvență a fost cauzată de pârâți care, au folosit societatea ca intermediar în transferurile de active de la SC P SRL la alte societăți, deturnând o mare parte din activul persoanei juridice și generând astfel obligații bugetare ce nu au mai putut fi achitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 alin.1 lit e) din legea insolvenței, art. 73 lit e) din Legea nr. 31/1990, art. 998-999 Cod civil, respectiv art. 1349, art. 1357 NCC.
S-a apreciat, cu privire la raportul cauzal, că lichidatorul judiciar desemnat a dat dovadă de rea credință.Pe fondul cererii, s-a prezentat situația de fapt, în sensul încheierii unor contracte de prestări servicii, respectiv de colaborare privind activitatea de transport, pentru executarea cărora, debitorul a preluat mijloace de transport și utilaje de la SC P SRL.
După preluarea bunurilor, a intervenit rezilierea contractelor de prestări servicii, imposibilitatea continuării activității, urmare a insolvenței cocontractantului SC M SRL, situație în care pârâții administratori au vândut o parte din mijloacele de transport , în scopul de a desfășura activitatea în condiții normale . S-a precizat în continuare că vânzarea s-a realizat la prețul pieței, iar sumele au fost folosite exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor debitorului
Cu privire la cele două hotărâri judecătorești invocate de lichidatorul judiciar s-a apreciat că soluția de admitere a acțiunii în anulare a transferurilor patrimoniale , în contradictoriu cu debitorul falit, a fost cauzată de lipsa de diligență a lichidtorului judiciar, în dosarele respective.
Concluzionând, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, astfel cum sunt reglementate de art. 138 din legea insolvenței.
Pe parcursul judecății, lichidatorul judiciar a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii, și a precizat că din motive neimputabile debitorului, contractele de prestări servicii nu au mai fost derulate, astfel că s-a recurs la înstrăinarea mijloaceler auto, în vederea continuării activității.
S-a prorogat discutarea cererii de renunațare la acțiune, iar în dosarul de fond, instanța a dispus lichidatorului convocarea adunării creditorilor, aducerea la cunoștința acestora a poziției exprimată și precizarea dacă , în temeiul art.138 alin.3 din lege, creditorii continuă acțiunea sau dacă sunt de acord cu cererea lichidatoruluii de renunțare la judecată.
La termenul următor, reclamantul a reiterat cererea de renunțare la judecată, iar pârâta prezentă a solicitat ca judecătorul sindic să ia act de renunțarea la judecată, creditorii având posibilitatea de a formula acțiune potrivit art. 138 alin.3 din lege, astfel că manifestarea de voință a lichidatorului reclamant nu produce nici un prejudiciu creditorilor.
Instanța a constatat că acțiunea în răspundere a fost formulată pe baza raportului cauzal, în care au fost reținute elemente de răspundere ale organelor de conducere, potrivit art. 138 alin.1 lit e) din Legea nr. 85/2006 , respectiv " folosirea societății debitoare ca un intermediar în transferurile de active de la SC P SRL , deturnând astfel o mare parte din activul persoanei juridice și generând obligații bugetare care nu au mai putut fi achitate";.
A constatat că acest raport nu a fost completat în sensul precizării elementelor care au condus la schimbarea poziției lichidatorului judiciar față de răspunderea administratorilor, în sensul precizării cauzelor obiective , neimputabile debitorului, care au impus înstrăinarea bunurilor menționate în raport , în scopul continuării activității.
În dosarul de fond s-a pus în vedere lichidatorului judiciar , să indice concret actele privind înstrăinarea bunurilor, transferurile patrimoniale care vizează toate mijloacele de transport indicate în adresa Primăriei C, suma obținută și modul în care au fost utilizate sumele în scopul achitării datoriilor dabitorului , dacă aceste operațiuni au fost înscrise în contabilitatea debitorului , urmând ca raportul completat să fie depus la ORC , conform art. 59 alin.6 din Legea insolvenței .
Lichidatorul confirmat nu a depus raport completator în sensul precizat iar la ultimul termen de judecată a precizat că nu mai susține cererea de renunțare la judecată.
Cu privire la solicitarea pârâtei - având în vedere cererea, precum și art. 149 din Legea nr. 85/2006, care stabilește că dispozițiile acestui act normativ se completează cu cele ale Codului de procedură civilă ...numai în măsura compatibilității lor - instanța a reținut că lichidatorul are poziția procesuală de mandatar în procedură , acțiunea în răspundere nu este formulată în nume propriu pentru a putea fi aplicate exclusiv disp. art. 246 din c.pr.civilă , acesta a formulat acțiunea în răspundere în baza concluziilor raportului cauzal prev. de art. 59 din legea insolvenței, supus aprobării adunării creditorilor. În măsura în care s-a promovat acțiunea în răspundere conform art. 138 alin.1 , acțiunea formulată, concomitent, în acord cu prevederile art. 138 alin.3 din lege, este inadmisibilă în condițiile în care lichidatorul și-a exprimat deja un punct de vedere. În cauză, lichidatorul a formulat acțiune în răspundere , mandatar al procedurii fiind , astfel că renunțarea la judecată, din partea acestuia, este condiționată de aprobarea creditorilor și de concluziile raportului cauzal prin care să se revină la concluziile raportului ce a stat la baza promovării acțiunii.
Sub aspectul fondului dedus judecății, judecătorul sindic, a examinat probele administrate în cauză, a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, astfel cum sunt reglementate de art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006 , raportat la art. 998-999 Cod civil, aplicabil speței, precum și art. 73 din Legea nr. 31/1990 R , astfel că a admis acțiunea și a obligat pârâții, în solidar, să aducă la masa credală a debitorului suma precizată în acțiune.
| ← Angajarea răspunderii organelor de conducere ale societăţii... | Lipsa obiecțiunilor la raportul final. → |
|---|
