Angajarea răspunderii organelor de conducere ale societăţii falite. Calitate procesuală activă . Condiţii de angajare răspundere în condiţiile Noului cod civil .
| Comentarii |
|
Tribunalul Specializat ARGEŞ Sentinţă civilă nr. 1312/F/13.11.2014 din data de 13.11.2014
Angajarea răspunderii organelor de conducere ale societății falite. Calitate procesuală activă . Condiții de angajare răspundere în condițiile Noului cod civil .
Potrivit art. 138 alin.3 din Legea insolvenței, în situația în care administratorul/ lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, președințele Comitetului Creditorilor, în urma hotărârii adunării creditorilor , sau creditorul care deține mai mult de 50% din totalul creanțelor înscrise la masa credală, poate formula acțiune în scopul antrenării răspunderii administratorilor .
Așadar, legiuitorul a stabilit procedura de urmat în situația în care administratorul/lichidatorul nu a formulat acțiune în temeiul art. 138 alin.1 din lege, iar în cazul de față, creditorul - reclamant , care deține un procent de 100% din totalul creanțelor, întrunește condițiile legale pentru a formula cerere , conform art. 138 alin.3 din lege.
Sentința nr. 1312/F/13.11.2014 pronunțată în dosarul nr. 1154/1259/2013/a1
DGRFP , în calitate de creditor unic al S.C. A S.R.L - în faliment, a chemat în judecată pârâta GD în calitate de administrator social al debitorului, solicitând atragerea răspunderii personale materiale a acesteia până la concurența sumei de ... lei, în temeiul art. 138 alin.1 lit. c din Legea 85/2006 și instituirea secheasrului asigurător pe bunurile pârâtei.
Reclamanta a apreciat că potrivit raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, întocmit de lichidatorul judiciar, nu există bunuri în patrimoniul societății debitoare, iar starea de insolvență a fost determinată de factori obiectivi , astfel că nu se impune angajarea răspunderii în condițiile art. 138 alin.1 din legea insolvenței.
A arătat reclamanta că din interpretarea raportului rezultă că societatea a fost nerentabilă, a produs pierderi începând cu anul 2012 , astfel că debitorul , aflat în insolvență sau în stare iminentă de insolvență, în temeiul art. 27 din legea insolvenței, avea obligația să adreseze instanței cerere de declanșare a procedurii .
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit c din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței a depus la dosar Raportul cauzal, tabelul definitiv al creanțelor și punct de vedere în sensul că intrarea în insolvență a debitorului a fost determinată de cauze obiective, nu au fost identificate cauze de natură a antrena răspunderea materială a administratorului societății.
Au fost depuse acte, a fost citată pârâta prin BPI, dar și conform Codului de procedură civilă, conform art. 7 din Legea nr. 85/2006.
Examinând probele administrate în cauză, instanța a reținut în fapt că cererea a fost formulată de creditorul unic înscris în tabelul de creanțe.
Potrivit art. 138 alin.3 din Legea insolvenței, în situația în care administratorul/ lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, președințele Comitetului Creditorilor, în urma hotărârii adunării creditorilor , sau creditorul care deține mai mult de 50% din totalul creanțelor înscrise la masa credală, poate formula acțiune în scopul antrenării răspunderii administratorilor .
Așadar, legiuitorul a stabilit procedura de urmat în situația în care administratorul/lichidatorul nu a formulat acțiune în temeiul art. 138 alin.1 din lege, iar în cazul de față, creditorul - reclamant , care deține un procent de 100% din totalul creanțelor, întrunește condițiile legale pentru a formula cerere , conform art. 138 alin.3 din lege.
Cu privire la faptele invocate, instanța reține că, natura juridică a răspunderii administratorului este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Activitatea de administrare, apreciată dăunătoare, este pentru creditori, un fapt juridic "stricto sensu";, pretins prejudiciabil, în raport de care răspunderea patrimonială presupune identificarea tuturor elementelor răspunderii pentru faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii, reglementat de art. 1349 Noul Cod Civil.
Astfel, antrenarea răspunderii administratorilor, conform art. 1381 și urm Noul Cod Civil, presupune îndeplinirea următoarelor condiții : prejudiciul creditorilor , fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege ,raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților , culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează sub forma intenției sau a culpei .
Conform art. 138 alin.1 literele c, din legea insolvenței, coroborat cu art. 138 alin.3, temei juridic al acțiunii formulate, " În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți " (...)
Fapta prevăzută de art. 138 lit. c) din lege nu s-a dovedit în cauză în condițiile art. 249 NCPC .
Încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică presupune stabilirea unei situații în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea - administratorul având un interes personal - ceea ce a determinat încetarea plăților și starea de insolvență.
Nu trebuie confundată această faptă cu dispoziția de continuare a activității în situația în care insolvența este prezumată, deoarece , potrivit art. 27 alin.1 din Legea nr. 85/2006 , numai debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi , în termen de 30 zile de la apariția insolvenței.
Or, în cauză, nu s-a dovedit că activitatea a continuat în interesul personal al pârâtei și nici că debitorul s-a aflat în stare de insolvență anterior formulării cererii de deschidere a procedurii.
În consecință, art.138 din legea insolvenței impune determinarea legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, culpa persoanei chemată a răspunde trebuie să fie analizată în concret, fără posibilitatea recurgerii la prezumțiile reglementate de art. 327 și 329 NCPC, ca mijloc de probă.
Legea nr.85/2006 prevede expres dovedirea legăturii cauzale între fapta ilicită săvârșită de membrii organelor de conducere și prejudiciu, ceea ce conduce la concluzia că membrii organelor de conducere răspund numai dacă starea de insolvență este o consecință directă și nemijlocită a faptelor săvârșite de persoanele în cauză.
Indicarea de către reclamantul creditor a faptelor prevăzute de art.138 lit. c din Legea insolvenței, ca urmare a prezumției săvârșirii acestora, prin deducerea că " administratorul social să fi contribuit sau să fi ocazionat insuficiența activului societății , prin greșeli de gestiune";, nu se suprapune normei legale indicate și în mod evident nu ar putea fi antrenată răspunderea personală a administratorului social.
Măsura sechestrului asigurător poate fi dispusă numai până la momentul in care creditorul dobândește hotărârea judecătorească executorie in temeiul căreia poate trece la executarea silită a debitorului său. In aceasta fază, de vreme ce prin prezenta sentința de fond, s-a respins acțiunea , nu mai pot fi luate măsuri de asigurare a unei viitoare posibile executări silite .
Pentru considerentele de mai sus, în baza textelor de lege indicate a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta DGRF împotriva pârâtei GD ;
| ← Deschidere procedură simplificate a insolvenţei , la... | Acţiune formulată de lichidatorul judiciar având ca obiect... → |
|---|
