Acţiune în anularea transferului patrimonial. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 8917 din data de 09.11.2015
Dosar nr. 43936/3/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECTIA A VII-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR: 8917
CAMERA DE CONSILIU DE LA 09.11.2015
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR-SINDIC: PN
GREFIER: IȘA
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile, având ca obiect cerere întemeiată pe dispozițiile L.85/2006, privind procedura insolvenței, privind pe reclamantul CII SI LICHIDATOR JUDICIAR AL CVT - în contradictoriu cu pârâții CVT PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL BC - și DPL.
Dezbaterile in fond ale cauzei a avut loc in ședința publica de la data de 02.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 09.11.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii comerciale de față constată următoarele:
La data de 17 mai 2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a comercială sub nr. 18571/3/2013 cererea debitorului CVTcare a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii simplificate a falimentului.
În motivare debitoarea a arătat că nu are lichidități pentru acoperirea daotriilor care se ridică la suma de 478.011,21 lei.
În susținerea cererii, legal timbrate, a depus înscrisurile prevăzute de art. 27-28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și certificat constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului.
Prin Încheierea pronunțată la data de 17.06.2013 s-a admis cererea debitorului și s-a deschis procedura simplificată a falimentului debitorului CVT, fiind numit lichidator judiciar CII SI.
După publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență a tabelului preliminar al creditorilor debitoarea CVT a înregistrat sub nr. de dosar asociat 18571/3/2013/a1, contestația în privința creanței creditorului NBG Leasing IFN SA solicitând radierea parțială acesteia.
Prin Sentința civilă nr. 9369 pronunțată la data de 11.11.2013 s-a respins contestația debitorului CVT.
La data de 16 decembrie 2014 lichidatorul judiciar CII SI a înregistrat sub nr. de dosar 43936/3/2014 cererea de chemare în judecat a pârâților DPL și CVT prin administratorul special BC solicitând anularea transferului patrimonial realizat de către pârâți prin factura 0002813/ 11 februarie 2013 (autotractor MAN 26.413 FLS, având nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997) în valoare de 4400 lei și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară încheierii actului juridic, iar dacă bunul nu mai există, dobânditorul să restituie valoarea de piață a bunului de la data transferului efectuat de către debitor, reclamantul apreciind că valoarea de piață a autovehiculului este de 12.500 euro.
În fapt, arată reclamantul CII SI, din datele puse la dispoziție de DITL reiese că la data de 11.02.2013, adică cu aproximativ patru luni înainte de deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, a fost valorificat către pârâtul DPL, la un preț derizoriu, mult subevaluat, autotractorul marca MAN 26.413 FLS, având anul de fabricație 2003, factura fiind încasată în numerar conform celor menționate pe factură.
Având în vedere discrepanța mare existentă între valoarea de piață a autotractorului, conform a două oferte existente pe internet 12.500 euro și valoarea cu care a fost vândut, 4.400 lei, conform facturii 0002813, apreciază reclamantul că vânzarea a fost una fictivă, în detrimentul creditorilor, scopul urmărit fiind acela al scoaterii bunului de la urmărirea creditorilor.
Vânzarea autotractorului marca MAN 26.413 FLS, având numărul de identificare WMAH23ZZZ3W049997 conform cărții mașinii, este una fictivă, prețul de vânzare al activului este derizoriu, mult subevaluat, dacă ne raportăm inclusiv la valoarea de achiziție a autotractorului care a fost de 41.000 euro, conform contractului de leasing financiar nr. 792/ACA1096/DEC/2006/36, precum și la rata reziduală în valoare de 7.482,89 lei, conform facturii 58403/23.12.2009.
Și dacă s-ar aprecia că autotractorul a fost descompletat (deteriorat) la momentul vânzării deși din datele existente nu rezultă acest lucru, dezmembrarea și vânzarea autotractorului pe componente ar fi adus debitoarei un beneficiu cu mult mai mare față de prețul simbolic, derizoriu, cu mult subevaluat față de valoarea pieței, cu care autotractorul a fost vândut de numai 4400 lei. Practic nu există pe piață la vânzare un autotractor la un preț atât de mic, arată reclamantul.
Se susține că valoarea de piață minimă cu care se vinde un autotractor MAN 26.413 FLS având anul de fabricație 2003 este de 12.500 euro, dar prețul poate fi mai mare ajungând la 15.000 euro.
Prin realizarea acestei tranzacții scopul urmărit a fost acela de a ascunde activul debitoarei pârâte, în dauna urmăririi acestuia de către creditori, mărind astfel datoriile și împingând-o în mod evident spre starea de insolvență, transferând prin aceste tranzacții « fictive » doar elemente de active și lăsând pasivul în sarcina societății debitoare CVT.
Operațiunea de vânzare a fost făcută evident în scopul fraudării intereselor creditorilor întrucât valoarea de vânzare a activelor este derizorie prin raportare atât la valorile solicitate pe piață, cât și prin raportate la valoarea de achiziție a bunurilor, precum si la valoarea net superioară, cu mult peste triplu cu care acest activ se putea vinde în cazul în care era complet uzat, prin descompletare si vânzarea pe componente, se mai susține în cerere.
Reclamantul mai susține că debitorul a urmărit, a conștientizat chiar, prin încheierea tuturor tranzacțiilor în luna februarie 2013, cu patru luni înainte de declanșarea procedurii falimentului, nepermițând astfel creditorilor să valorifice în procedură bunurile debitoarei, întrucât din adresa primită de la Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, nr. 4568000/27.11.2014 rezultă că debitoarea a avut în activ 16 bunuri, autotractoare si semiremorci, toate vândute în februarie 2013, la diverse persoane fizice, la prețuri derizorii, simbolice, din care nu a fost achitat nici un creditor, că actul juridic încheiat a avut ca efect evident prejudicierea creditorilor, că vânzarea activului de la debitoarea pârâtă S.CVT., către persoana fizică DPL la un preț derizoriu, cu mult subevaluat față de valoarea pieței, s-a înfăptuit cu intenția tuturor părților implicate, în scopul sustragerii bunurilor de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 79, 80 alin, (1) lit, b), lit. c), alin. (2) lit. b), d), e), art. 81, 83 și 85 din Legea 85/2006, coroborat cu prevederile art, 112 și 1142 C,pr. civ..
Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru a fost însoțit de copii de pe două anunțuri de pe internet privind vânzarea autotractorului marca MAN, având ari de fabricație 2003, la 12.500 euro, copie factura 0002813 din 11.02,2013, in valoare de 4.400 lei, cartea autotractorului, contract de leasing financiar nr. 792/ACA1096/DEC/2006/36, prin care a fost achiziționat autotractorul, copie factura 58403 care conține valoarea reziduală a autotractorului, adresa 4568000/27,11.2014, primită de la DRPCIV, privind situația mijloacelor de transport înmatriculate pe numele debitoarei
În temeiul art. 242 alin. 2 din codul de procedură civilă anterior s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Pârâtul DPL a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii.
În întâmpinare se arată că în ceea ce privește condiția intenției de fraudare, potrivit art. 85 alin 3, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 si 80, se instituie o prezumție relativa de frauda in dauna creditorilor, numai in sarcina debitoarei, prezumția putând fi insa răsturnata de către aceasta, prin dovada contrara. Aceasta prezumție relativa a intenției de fraudare nu se extinde însa la terțul dobanditor sau la subdobânditor.
De asemenea, trebuie ținut seama de faptul că autotractorul era avariat fiind implicat într-un accident rutier pe raza județului Tn, acesta fiind și motivul pentru care prețul a fost scăzut. In plus, precizez ca acesta nu era complet. Mai mult decât atât, prețul pe care l-a plătit pentru acest autotractor a fost de 8 500 EURO, preț pe care l-a achitat la data achiziționării autotractorului. Ulterior, la ceva timp de la cumpărare, a primit factura, însa având în vedere ca prețul nu corespundea cu cel plătit a refuzat sa semneze aceasta factura.
Astfel, nu este îndeplinita condiția complicității la frauda în persoana sa, prin urmare nu sunt incidente dispozițiile art. 79 si 80 din Legea 85/2006 în ce privește contractul de vânzare-cumparare intervenit/între mine și debitoare, cererea de anulare nefiind fondata.
Dacă în ceea ce îl privește pe debitor operează prezumția relativă de fraudă, pe care acesta este ținut să o răstoarne, în cazul său, în calitate de terț dobânditor, prezumția de fraudă nu operează, fiind necesar să se probeze intenția frauduloasă de către cel ce a invocat-o.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Pârâta CVT a depus întâmpinare în care a invocat excepția tardivității acțiunii în anulare, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În ce privește excepția tardivității pârâta arată că, față de prevederile din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cererea trebuia înregistrată cel târziu la data de 17 octombrie 2014, or cererea a fost depusă la data de 16 decembrie 2014.
În ce privește fondul cererii, debitorul a arătat în întâmpinare că a achiziționat in anul 2006 autotractorul second-hand, an fabricație 2003, marca MAN 26.413 FLS cae a avut in octombrie 2012 un accident in urma caruia a fost avariat serios, asa cum rezulta din Procesul-verbal seria CP nr. 2515326/ 29.10.2012 emis de 1PJ T S-a făcut o diagnosticare a defecțiunilor si a costurilor reparațiilor, conform Devizului de reparație din data de 26.01.2013 întocmit de MOTB., dealer MAN, diagnostic din care rezulta ca autotractorul avea o serie de defecțiuni importante, necesitând printre altele costul reparațiilor fiind evaluat la 74.292,78 lei.
Având în vedere circumstanțele producerii accidentului, si costurile ridicate de reparație s-a apreciat că varianta cea mai avantajoasa este să fie vândut către Danaila Petrica Liviu, acceptând tranzacția la prețul de 4.400 lei.
Având in vedere si legislația in ceea ce privește poluarea, si nefiind achitata taxa de prima înmatriculare la achiziționarea de către debitor a acestui autotractor, cumpărătorul urma sa plateasca si taxa de mediu, care la acel moment se ridica la valoarea de 2.693 Euro.
Debitorul mai susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. b din legea 85/2006 întrucât vanzarea a intervenit dupa producerea accidentului in octombrie 2012, dupa o evaluare a avariilor si a costurilor pe care le presupunea repararea lui si aducerea in stare de funcționare.
Pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. b), era necesar ca reclamantul sa dovedească faptul ca valoarea autotractorului la momentul vanzarii nu era in concordanta cu prestația primita.
Valoarea investițiilor necesare pentru a fi reparat depasea valoarea unui autotractor similar in stare de funcționare. Era mai păgubos sa fie reparat, decât sa il vindă.
Pentru a ti incidente dispozițiile art. 79 din Legea 85/2006, este necesar sa se facă dovada fraudei, a cauzei ilicite precum si a prejudicierii materiale a creditorilor.
Întâmpinarea a fost însoțită de copii de pe procesul-verbal seria CP nr. 2515326/ 29.10.2012 emis de IPJ Teleorman; poze efectuate la momentul accidentului, care reflecta starea autotractorului; deviz reparații; calculul taxei de mediu, care la acel moment se ridica la valoarea de 2.693 Euro si care este in sarcina cumpărătorului; înscrisuri în care se arată prețul la care s-au vândut autotractoare similare, an fabricație 2003.
La primul termen de judecată, 16 martie 2015, reclamantul CII SI a depus la dosar cerere de repunere în termenul de formulare a acțiunii.
Prin încheierea pronunțată la data de 6 aprilie 2015 a fost admisă cererea de repunere în termen formulată de către lichidatorul judiciar CII SI în privința acțiunii în anulare promovată de acesta în contradictoriu cu pârâții DPL și debitorul CVT prin administratorul special BC și s-a respins excepția tardivității acțiunii în anulare formulată în același condiții, cu motivarea reținută în această încheiere.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Deși s-a pus în discuția părților și necesitatea unei expertize tehnice care să evalueze bunul la data vânzării s-a reținut să nu se poate efectua o asemenea expertiză pentru că bunul nu se mai află în posesia părților.
La termenul din data 18 mai 2015 a fost interogat pârâtul DPL Deși administratorul special al debitorului CVT, BC, a fost citat personal la interogatoriu și pentru termenul din data de 22 iunie 2015, acesta nu s-a prezentat, urmând ca în privința lui să se facă aplicarea art. 358 din Codul de procedură civilă. Deși a arătat, într-o cerere de amânare a cauzei depusă la ultimul termen de judecată, că se află într-o deplasare la S nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
La data de 22 iunie 2015 cauza a rămas în pronunțare. Judecătorul-sindic, în urma deliberării, a constatat că prezenta cauza nu se poate soluționa fără o expertiză de specialitate, drept pentru care a repus cauza pe rol și a dispus facerea unei adrese către agentul comercial care a efectuat reparațiile asupra autovehiculului MAN 26.413 FLS, având nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997. Acest agent a fost identificat ca fiind MTB. și care a comunicat printr-o adresă (vol. II, fila 1) numărul de kilometri și toate reparațiile efectuate asupra autotractorului, cu facturile aferente.
Deși i s-a acordat termen reclamatului să achite onorariul pentru expertiză, la termenul din data de 2 noiembrie 2015, acesta a arătat că nu a achitat onorariul, că nu insistă în efectuarea expertizei și că își precizează suma pretinsă de la pârâți la valoarea de 7.516,15 euro, aceasta reprezentând, în opinia sa, "diferența dintre suma de 8.500 euro recunoscută de pârâtul DPL prin întâmpinare ca fiind valoarea de piață a bunului și valoarea facturii 0002813/ 11 februarie 2013, în valoare de 4400 lei";.
Este adevărat că judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, punând în dezbaterea părților necesitatea efectuării unei expertize de specialitate, însă constatând că procesul civil este guvernat și de principiul disponibilității, judecătorul-sindic a procedat la judecarea cauzei în fond.
Analizând materialul probator administrat în cauză judecătorul-sindic reține ca situație de fapt următoarele:
Debitorul CVT a achiziționat în baza unui contract de leasing, autotractorul MAN 26.413 FLS, având nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997, în schimbul prețului de 41.000 euro.
În octombrie 2012 autotractorul a fost implicat într-un accident. Costurile pentru repunerea s-a în funcțiune se ridicau la suma de 74.292,78 lei.
La data de 11.02.2013, adică cu patru luni înainte de deschiderea procedurii de faliment față de debitorul CVT, acesta, prin administratorul său statutar BC, vinde autotractorul respectiv către pârâtul DPL. Pentru această vânzare se emite factura 0002813/ 11 februarie 2013 care însă nu a fost semnată de primire de către pârâtul DPL întrucât în această factură a fost trecut prețul de 4400 lei, pârâtul susținând că a achitat suma de 8.500 euro. Bunul a fost dezmembrat și valorificat, în afara țării, ca piese schimb.
Judecătorul-sindic mai reține că în aceiași perioadă, februarie 2013, debitorul a mai vândut și alte asemenea bunuri, autotractoare și remorci, vânzări a căror desființare a fost solicitată de lichidatorul judiciar în alte cauze aflate pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a civilă (43938/3/2014, 43934/3/2014, 43937/3/2014, 43940/3/2014).
Prin Încheierea pronunțată la data de 17.06.2013 s-a deschis procedura simplificată a falimentului debitorului CVT, fiind numit lichidator judiciar CCSI
Prin prezenta acțiune lichidatorul judiciar solicită anularea vânzării autotractorului MAN 26.413 FLS, având nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997, repunerea părților în situația anterioară și având în vedere faptul că pârâtul DPL a recunoscut prin interogatoriul administrat că nu mai deține bunul, obligarea acestuia la plata sumei de 7.516,15 euro, aceasta reprezentând, în opinia sa, "diferența dintre suma de 8.500 euro recunoscută de pârâtul DPL prin întâmpinare ca fiind valoarea de piață a bunului și valoarea facturii 0002813/ 11 februarie 2013, în valoare de 4400 lei";, apreciind că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 79, 80 alin. (1) lit. b), lit. c), alin. (2) lit. b), d), e), art. 81, 83 și 85 din Legea 85/2006.
Din perspectiva acestei situații de fapt judecătorul-sindic apreciază că prezenta acțiune este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Temeiul de drept invocat de reclamantul prezentei acțiuni îl constituite art. 80 alin. (1), lit. b și c și alin. (2) lit. b, d și e din Legea nr. 85/2006: "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: b) operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
(2) Următoarele operațiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor: b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic; d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acțiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă; e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deținând o poziție dominantă asupra debitorului sau a activității sale; ";
În primul rând, judecătorul-sindic va reține că prețul la care s-a vândut autotractorul, pentru care s-a emis factura 0002813/ 11 februarie 2013 este de 4.400 lei. Aceasta deoarece pârâtul DPL chiar dacă recunoaște, prin întâmpinare și interogatoriu, că a achitat prețul de 8.500 euro, această recunoaștere nu poate fi coroborată că alt mijloc de probă. Pe de altă parte, judecătorul-sindic nu exclude posibilitatea ca tocmai această așa zisă recunoaștere să servească propriului interes al pârâtului, acela al respingerii acțiunii de față, cum se va vedea mai jos.
Reclamantul a solicitat prin cerere, în cazul în care autotractorul nu se mai găsește, obligarea dobânditorului "să restituie valoarea de piață a bunului de la data transferului efectuat de către debitor";.
Așa cum s-a reținut mai sus bunul nu mai este în ființă, ceea ce înseamnă că pârâtul ar trebui să fie obligat să restituie valoarea de piață a bunului de la data transferului efectuat de către debitor. Această valoare de piață a fost arătată de reclamant în cererea introductivă ca fiind de 12.500 euro, ulterior a fost precizată, ca urmare a unei recunoașteri făcute de pârâtul DPL prin întâmpinare și interogatoriu, la suma de 8.500 euro, ca la ultimul termen, acesta să-și reducă pretențiile la suma surprinzător de exactă de 7.516,15 euro.
La o analiză atentă judecătorul-sindic constată că, față de probatoriul administrat, indiferent de suma plătită de pârâtul DPL, 4.400 lei sau 8.500 euro, cererea este oricum neîntemeiată, astfel:
Dacă pârâtul DPL ar fi achitat suma de 8.500 euro, iar reclamantul pretinde să se restituie suma de 7.516,15 euro (diferența dintre suma de 8.500 euro și suma de 4.400 lei trecută în factură) ca fiind valoarea de piață a bunului vândut, înseamnă că pârâtul a plătit exact valoarea de piață a bunului vândut, ceea ce înseamnă că prestația debitorului nu o depășește deloc pe cea a pârâtului și deci nu sunt îndeplinite condițiile de la art. 80 alin. 1 lit. b, pentru admiterea cererii. Acesta fiind sensul pentru care judecătorul-sindic a reținut mai sus că așa zisa recunoaștere este făcută pentru a servi propriului interes, acela de a respinge acțiunea.
Dacă pârâtul a achitat suma de 4.400 lei cum este înscris în factura 0002813/ 11 februarie 2013, judecătorul-sindic constată că nu s-a administrat nici o probă din care să reiasă că valoarea de piață a bunului la data vânzării ar fi fost de 8.500 euro din care s-ar scădea valoarea de 4.400 lei, deja achitată de pârât prin factură, rezultând astfel 7.516,15 euro valoarea pretinsă de reclamant, în cadrul dezbaterilor.
Reclamantul solicită, în cazul în care bunul nu se mai găsește, ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 7.516,15 euro.
Pentru ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 7.516,15 euro, această sumă trebuie să fie certă. Or, din probele de la dosar nu reiese că această sumă este certă. Judecătorul-sindic se întreabă de ce pârâtul nu poate fi obligat la suma de 10.500 euro sau 5.800 euro.
Cea mai utilă probă în acest sens ar fi fost expertiza tehnică auto care se evalueze bunul la data vânzării. Or, deși s-au făcut demersuri, chiar la inițativa judecătorului-sindic, pentru administrarea unei asemenea probe, chiar în lipsa bunului, reclamantul nu a înțeles să plătească onorariul pentru această expertiză.
Judecătorul-sindic constată că reclamantul a încercat să-și probeze acțiunea de față exclusiv pe acea recunoaștere a pârâtului DPL făcută prin întâmpinare și interogatoriu.
Reclamantul a solicitat, ca urmare a recunoașterii din întâmpinare și de la interogatoriu aplicarea art. 358 din Codul de procedură civilă ("dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină";), în sensul că acesta a recunoscut că valoarea de piață a bunului este de 8.500 euro. Or, judecătorul-sindic constată că pârâtul nu a recunoscut că aceasta este valoarea de piața, ci faptul că aceasta este valoarea pe care a plătit-o, situație care face ca această recunoaștere să fie contrară scopului urmărit de prezenta acțiune. Dacă s-ar face aplicarea acestei norme, ne-am întoarce la argumentația de mai sus, în care prețul este cel al pieței și prestația nu este vădit disproporționată. Pe de altă parte, din interogatoriu nu a reieșit că pârâtul ar fi achitat 4.400 lei și că prețul pieței este cel de 8.500 euro.
În ceea ce privește lit. c) a art. 80 alin. 1) din lege, condițiile de fond pentru admiterea acțiunii sunt ca actul atacat să fi fost incheiat în perioada suspecta și cu intentia comuna a pârtilor de a sustrage bunuri din patrimoniul debitoarei, de la urmărirea lor de către creditori sau de a le leza acestora drepturile, în orice alt fel.
Acest caz presupune, ca si condiție de fond, pe langă intenția frauduloasa a debitorului, si complicitatea la frauda a cocontractontului, indiferent daca acesta este unul dintre creditori sau un terț. Or, prin probele de la dosar nu s-a dovedit intenția, din partea pârâtului DPL, de fraudare a creditorilor debitorului.
Pe de alta parte, acest caz presupune si dovedirea intenției frauduloase a debitorului prin alte mijloace de proba decât prezumția reglementata de art. 85 alin (3) din Legea nr. 85/2006. Chiar daca, formal, prezumția de frauda opereaza în defavoarea debitorului si în acest caz, în realitate faptul vecin si conex este încheierea actului atacat de către debitor si cocontractantul sau, cu intentia comuna de a ascunde bunuri de la urmărirea lor de către creditori sau de a le leza, în orice alt fel drepturile, ceea ce presupune tocmai dovedirea faptului ca ambii cocontractanti au acționat cu intentia frauduloasa de a goli patrimoniul debitorului pentru micșorare a gajului general al creditorilor.
Fiind vorba despre un element de fapt, de natura subiectiva, el este dificil de dovedit în mod direct, insa pentru dovedirea fraudei comune a debitorului si a cocontractantului, orice mijloc de proba este admisibil.
Or, în speța, întregul probatoriu a gravitat în jurul art. 80 alin. 1 lit. b și nu în jurul lit. c.
Observând și dispozițiile art. 80 alin. 2 lit. b, d și e, dispoziții pe care reclamantul și-a întemeiat cererea, se constată că nici aceste norme nu sunt aplicabile în cauza de față de vreme ce nu s-a făcut dovada că debitorul este un grup de interese (lit. b), că pârâtul DPL a fost sau este un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului (lit. d) sau că acesta ar deține o poziție dominantă asupra debitorului sau a activității sale (lit. e).
Prin urmare, judecătorul-sindic va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul CIISI în calitate de lichidator judiciar al debitorului CVT împotriva pârâților DPL și CVT prin administratorul special BC, de anulare a transferului patrimonial realizat de către pârâți prin factura seria CVT nr. 0002813/ 11 februarie 2013, având ca obiect autotractor MAN 26.413 FLS, și nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul CII SI - n calitate de lichidator judiciar al debitorului CVTîmpotriva pârâților DPL și CVT prin administratorul special BC- de anulare a transferului patrimonial realizat de către pârâți prin factura seria CVT nr. 0002813/ 11 februarie 2013, având ca obiect autotractor MAN 26.413 FLS, și nr. de identificare WMAH23ZZZ3W049997.
Cu apel în 30 zile de la comunicare ce va fi depus la Tribunalul București Secția a VII-a civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2015.
Președinte, Grefier,
| ← Deschidere procedură faliment societate de asigurare -reasigurare | Condiţii pentru confirmarea planului de reorganizare a... → |
|---|
