Angajare răspundere în temeiul art. 138 din Legea insolvenţei . Excepţia inadmisibilităţii acţiunii,motivat de faptul că reclamanta-creditor bugetar a înţeles să-şi valorifice drepturile în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin.2 lit c) şi d) din OG
| Comentarii |
|
Tribunalul Specializat ARGEŞ Sentinţă civilă nr. 707/F din data de 17.09.2015
Cu privire la excepția de inadmisibilitate , în sensul acordării eficienței juridice a procedurii instituită de art. 27 alin.2 lit. c) și d) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală , instanța reține că, deschiderea procedurii insolvenței față de debitor reclamă imperativ aplicabilitatea prevederilor art. 85/2006, și se produce independent de rezultatele obținute de organul fiscal în cadrul procedurii administrative .
Legea insolvenței este una specială și odată deschisă procedura insolvenței față de debitor, toate creanțele vor fi înscrise la masa credală , iar antrenarea răspunderii organelor de conducere va fi dispusă de către judecătorul sindic în temeiul art. 138 din lege ; răspunderea solidară reglementată de art. 27 și art. 28 din Codul de procedură fiscală nu se poate desfășura în paralel și concomitent cu procedura insolvenței.
Sentința nr. 707/F/17.09.2015 pronunțată în dosarul nr. 168/1259/2013*/a1
DGRFP , în calitate de creditor majoritar al debitorului SC E SRL- în faliment, a chemat în judecată pe pâtâta C V , în calitate de fost administrator social al debitorului, solicitând atragerea răspunderii personale materiale a acesteia , în temeiul art. 138 alin. 3 raportat la art. 138alin.1 lit. a,c,d și e din Legea 85/2006, pentru suma înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor .
Pârâta CV a formulat întâmpinare prin care a invocat, în mod prioritar, excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere faptul că reclamanta-creditor bugetar a înțeles să-și valorifice drepturile în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin.2 lit c) și d) din OG nr. 92/2003, sens în care a emis decizia nr. ... de angajare a răspunderii solidare și a întocmit procesul verbal de sechestru nr. .... , asupra bunului imobil -coproprietatea pârâtei, acte care nu au fost contestate și constituie titluri executorii. Sub aspectul fondului s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin.1 din Legea insolvenței. A depus , ca anexă la întâmpinare , înscrisuri ...
Lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței , introdus în cauză, a depus la dosar punct de vedere , în sensul că " nu a considerat oportună formularea cererii de angajare a răspunderii, în condițiile art. 138 alin.1 din legea insolvenței, întrucât creditorul bugetar a înțeles să își valorifice drepturile pentru acoperirea datoriilor , prin urmărirea administratorului social, CV, prin procedura instituită de art. 27 alin.2 lit. c) și d) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală";.
Tototdată, lichidatorul judiciar a precizat că în prezent , pe rolul Judecătoriei Pitești se află, în curs de soluționare, dosarul penal nr. ... , având ca obiect evaziune fiscală, administratorul social, CV având în cauza respectivă calitatea de inculpat
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care și-a menținut poziția inițială.
Au fost încuviințate/ administrate proba cu înscrisuri, respectiv interogatoriu.
În privința excepției de inadmisibilitate motivat de faptul că reclamanta-creditor bugetar a înțeles să-și valorifice drepturile în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin.2 lit c) și d) din OG nr. 92/2003 , instanța , prin încheierea din data de 04.06.2015, a apreciat ca fiind neîntemeiată, în considerentele încheireii, reținând că potrivit art.138 legea 85/2006, prin acțiunea în angajarea răspunderii se urmărește acoperirea pasivului debitoarei și satisfacerea creanțelor creditorilor înscriși la masa credală.
În consecință, creditorul majoritar, în speță DGRFP a inițiat acțiunea în angajarea răspunderii pârâtei pentru acoperirea tuturor creanțelor de la masa credală, nu doar propria creanță, fiind o acțiune cu caracter colectiv.
Întrucât repararea prejudiciului cauzat profită întregii mase credale, iar în tabelul definitiv alături de creditorul majoritar au fost înscriși și alți creditori, nu se poate reține ca inadmisibilă inițierea acțiunii de angajare a răspunderii în baza art.138 din legea 85/2006 de către creditorul care deține titlu executoriu decizia de angajare a răspunderii solidare nr ...
Sub aspectul fondului, examinând probele administrate în cauză, instanța reține în fapt următoarele:
Prin prin încheierea din ... s-a deschis procedura ganerală a insolvenței împotriva debitoarei SC E S.R.L., administrator judiciar provizoriu fiind desemnat P SPRL.
Prin sentința nr. s-a dispus trecerea debitorului la faliment, fiind desemnat lichidator judiciar P SPRL.
Conform tabelului definitiv consolidat de creanțe împotriva debitorului, necontestat, masa pasivă a acestuia se compune din datorii către bugetul de stat, garantate și bugetare, tabelul publicat în BPI incluzând și cheltuielile de procedură, în sumă de 416.403,32 lei, iar potrivit raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, astfel cum a fost completat, nu au fost identificate elemente de răspundere în sarcina pârâtei, și s-a concluzionat că lichidatorul judiciar " nu consideră oportună formularea cererii de angajare a răspunderii, în condițiile art. 138 alin.1 din legea insolvenței, întrucât creditorul bugetar a înțeles să își valorifice drepturile pentru acoperirea datoriilor , prin urmărirea administratorului social, CV, prin procedura instituită de art. 27 alin.2 lit. c) și d) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală";.
În drept, instanța reține că cererea a fost formulată de creditorul unic înscris în tabelul de creanțe.
Potrivit art. 138 alin.3 din Legea insolvenței, în situația în care administratorul/ lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, președințele Comitetului Creditorilor, în urma hotărârii adunării creditorilor , sau creditorul care deține mai mult de 50% din totalul creanțelor înscrise la masa credală, poate formula acțiune în scopul antrenării răspunderii administratorilor .
Așadar, legiuitorul a stabilit procedura de urmat în situația în care administratorul/lichidatorul nu a formulat acțiune în temeiul art. 138 alin.1 din lege, iar în cazul de față, creditorul - reclamant , care deține un procent de 100% din totalul creanțelor, întrunește condițiile legale pentru a formula cerere , conform art. 138 alin.3 din lege.
Cu privire la poziția lichidatorului în sensul acordării eficienței juridice a procedurii instituită de art. 27 alin.2 lit. c) și d) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală , instanța reține că, deschiderea procedurii insolvenței față de debitor reclamă imperativ aplicabilitatea prevederilor art. 85/2006, și se produce independent de rezultatele obținute de organul fiscal în cadrul procedurii administrative .
Legea insolvenței este una specială și odată deschisă procedura insolvenței față de debitor, toate creanțele vor fi înscrise la masa credală , iar antrenarea răspunderii organelor de conducere va fi dispusă de către judecătorul sindic în temeiul art. 138 din lege ; răspunderea solidară reglementată de art. 27 și art. 28 din Codul de procedură fiscală nu se poate desfășura în paralel și concomitent cu procedura insolvenței.
Nici împrejurarea că în prezent , pe rolul Judecătoriei Pitești se află, în curs de soluționare, dosarul penal nr.4542/280/2015 - având ca obiect evaziune fiscală, administratorul social, CV având în cauza respectivă calitatea de inculpat - nu constituie un impediment la formularea acțiunii prev. de art. 138 alin.1 din legea insolvenței, având în vedere că potrivit art. 138 alin.2 din lege "Aplicarea dispozițiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracțiuni.";
Cu privire la faptele invocate, instanța reține că, natura juridică a răspunderii administratorului este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Activitatea de administrare, apreciată dăunătoare, este pentru creditori, un fapt juridic "stricto sensu";, pretins prejudiciabil, în raport de care răspunderea patrimonială presupune identificarea tuturor elementelor răspunderii pentru faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii, reglementat de art. 1349 Noul Cod Civil.
Conform art. 138 alin.1 literele a,c,d și e din legea insolvenței, coroborat cu art. 138 alin.3, temei juridic al acțiunii formulate, " În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; " (...)
În privința faptelor constând în folosirea bunurilor din patrimoniul debitorului (lit a și e ) se apreciază că acestea au fost dovedite, întrucât , pe de o parte - nerecuperarea datoriilor înregistrate în situațiile financiare depuse la Administrația Financiară , de la partenerii de afaceri, organele de conducere rămânând în pasivitate, bunurile persoanei juridice au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă termenul de prescripție - iar pe de altă parte, imposibilitatea pârâtei administrator de a justifica cu documente mudul în care stocurile de materiale au fost valorificate în interesul societății.
Lipsa dovezii de utilizare a bunurilor și a sumelor menționate în raport, în interesul societății, lipsa indentificării acestora în cadrul procedurii, creează prezumția folosirii lor în folosul propriu.
Fapta prevăzută de art. 138 lit. c) din lege nu s-a dovedit în cauză în condițiile art. 249 NCPC .
Încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică presupune stabilirea unei situații în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea - administratorul având un interes personal - ceea ce a determinat încetarea plăților și starea de insolvență.
Nu trebuie confundată această faptă cu dispoziția de continuare a activității în situația în care insolvența este prezumată, deoarece , potrivit art. 27 alin.1 din Legea nr. 85/2006 , numai debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi , în termen de 30 zile de la apariția insolvenței.
Or, în cauză, nu s-a dovedit că activitatea a continuat în interesul personal al pârâtei și nici că debitorul s-a aflat în stare de insolvență anterior formulării cererii de deschidere a procedurii.
În ceea ce privește fapta prev de art. 138 lit. d din Legea 85/2006 , în cazul de față deși în raportul cauzal au fost indicate active patrimoniale de valori mari, din valorificarea cărora se putea acoperi integral masa credală, nu au fost depuse documente iar lichidatorul judiciar/ administratorul social, nu au justificat lipsa acestor active la inventariere, în condițiile în care, conform art. 6 alin.1 din Legea nr. 82/1991 " orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrării contabile, dobândind astfel calitatea de document justificativ";.
La alin.2 al aceluiași articol se precizează că " documentele justificative care stau la baza înregistărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz";
În ceea ce privește prejudiciul, în condițiile unei mase pasive, fără posibilitatea acoperirii din activele agentului economic, se apreciază că și acest element trebuie reținut.
În ceea ce privește latura subiectivă , potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că , cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau întocmirea documentelor care să justifice lipsa bunurilor și a valorilor menționate în ultimul bilanț contabil, conform art. 6 din legea nr. 82/1991, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității , a prevederilor art. 73 din Legea nr. 31/1990 R și art. 1 din Legea contabilității, nr. 82/1992, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Prin nepredarea lichidatorului judiciar a documentelor respective, în scopul verificării acestora și pentru a fi introduse acțiuni de recuperare a creanțelor înregistrate și readucerea în patrimoniul societății a sumelor înregistrate în ultima evidență condabilă depusă la organul fiscal, se creează prezumția că evidența contabilă nu a fost condusă conform legii.
A împărtăși un alt punct de vedere, ar constitui un vot de încurajare pentru o permanentă astfel de atitudine care ar limita, dacă nu chiar ar împiedica în totalitate, verificarea activității agentului economic și a organelor sale de conducere.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate aceasta se impune a fi reținută, câtă vreme, prin dispoziții legale imperative ( Legea nr.82/1991), se stabilește obligația reprezentanților agentului economic de a ține evidența contabilă, de a întocmi anumite documente contabile a căror importanță rezultă nu numai din posibilitatea fiscalizării activității desfășurate și de a permite cunoașterea situației economico-financiare.
În cauză, se apreciază că aceste elemente impun concluzia săvârșirii faptelor prevăzute de art.138 lit. a, c și d din Legea nr.85/2006 pentru suma înscrisă în tabelul definitiv consolidat, necontestat .
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată în condițiile art. 138 alin.3 din Legea insolvenței și a obligat pârâta să aducă la masa credală a debitorului, suma de 402.887 lei , creanțe garantate și bugetare .
| ← Pretenţii. Jurisprudență Contracte economice; Reziliere | Contestaţie la raportul asupra fondurilor obţinute din... → |
|---|
