Contestaţie la raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea creanţelor, precum şi a planurilor de distribuţie, sub aspectul distribuirii în contul onorariului lichidatorului judiciar a sumei menţionată în sentinţa prin care a fost
| Comentarii |
|
Tribunalul Specializat ARGEŞ Sentinţă civilă nr. 708 din data de 17.09.2015
În conformitate cu dispozițiile art. 136 alin.6 Cod procedură fiscală, în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus angajarea răspunderii și pentru creanțe fiscale, executarea silită se efectuează de organele de excutare în condițiile codului de procedură fiscală, dispoziție legală care acordă competența acestor organe de executare, atât în cursul procedurii de insolvență, cât și după închiderea acesteia. În același sens este și Decizia nr.6/2012 a ÎCCJ, pronunțată în interesul legii.
Având în vedere că legiuitorul a stabilit această modalitate de executare, se apreciază că nu se justifică prelungirea duratei procedurii insolvenței exclusiv pentru a încasa sumele din sentința de antrenare răspundere, și a le distribui cu prioritate, în contul onorariului lichidatorului judiciar , în lipsa orcărei alte activități a lichidatorului conform art. 25 din legea insolvenței fără acordul creditorului bugetar, care și-a exprimat opțiunea de a pune în executare hotărârea, conform deciziei nr.6/2012 a ÎCCJ .
Reținând că la dosar nu s-a depus raport de activitate al lichidatorului judiciar pentru perioada februarie-aprilie 2015 , analizată, dovada publicării în extras, potrivit art. 21 din lege , a raportului respectiv, nu s-a făcut dovada notificării creditorilor cu privire la depunerea raportului și a planului de distribuire, în condițiile reglementate de art. 122 alin.2 din Legea nr. 85/2006, contestația se va admite.
Sentința nr. 708/17.09.2015 pronunțată în dosarul nr. 1506/1259/2011
Prin încheierea din data de ....s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma simplificată, a debitoarei, ET a fost numit lichidator judiciar provizoriu SCP A SPRL, cu atribuțiile prevăzute de art.25 din lege, cu o retribuție lunară de 1000 lei, la care se adaugă TVA în funcție de prevederile legale.
În cadrul procedurii, lichidatorul judiciar a formulat acțiune pentru angajarea răspunderii administratorilor debitorului falit, cauza fiind soluționată prin sentința nr...... prin care s-a dispus obligarea administratorilor societății, în solidar, să aducă la masa credală, suma de 189.887 lei.
Sumele obținute din valorificarea bunurilor debitorului, în procedură au făcut obiectul raportului nr. asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, precum și planul de distribuție, actele fiind afișate la ușa instanței la data de 28.02.2013, conform procesului verbal depus la dosar , necontestat.
Ulterior au fost întocmite alte cinci rapoarte asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, precum și planuri de distribuție , conform art. 122 din Legea insolvenței , vizând exclusiv sume ce provin din acțiunea în răspundere, conform art. 138 din lege, astfel ...
La data de 08.05.2015, creditorul bugetar , a formulat contestație la rapoartele asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, precum și a planurilor de distribuție, privind pe debitorul SC ET
În cuprinsul contestației, creditorul garantat a invocat faptul că din suma încasată ca urmare a punerii în executare a sentinței având ca obiect angajarea răspunderii organelor de conducere ale debitorului, în temeiul art. 138 din Legea insolvenței, a fost distribuită în mod eronat, de către lichidatorul judiciar, în contul cheltuielilor de procedură (onorariu fix /variabil al lichidator judciar) .
S-a invocat încălcarea dispozițiilor prev de art. 140 din Legea insolvenței , acoperirea cheltuielilor de procedură , în dauna creditorilor înscriși la masa credală , și tergiversarea procedurii, în folos propriu, în condițiile în care în averea debitorului nu mai există bunuri sau creanțe de recuperat.
Astfel, lichidatorul judiciar a acoperit , încă din anul 2014, onorariul propriu și, deși toate bunurile au fost lichidate, a întocmit rapoarte asupra fondurilor, exclusiv pentru sumele provenind din sentința de angajare răspundere și s-a distribuit suma obținută, în principal, în contul onorariului lichidatorului.
Pe de altă parte contestatorul a invocat nelegalitatea punerii în executare a sentinței pronunțate împotriva organelor de conducere ale debitorului, de către lichidatorul judiciar, în condițiile în care art. 142 alin.1 din legea insolvenței dă în competența executorului judecătoresc, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 alin.1din legea insolvenței, aplicabile fiind prevederile Codului de procedură civilă, iar în cazul în care în tabelul definitiv sunt înscrise și creanțe fiscale, executarea silită cade în competența organelor fiscale.
Contestatorul a apreciat că sumele provenite din executarea sentinței (ce a avut ca obiect angajarea răspunderii administratorilor), nu pot fi asimilate operațiunii de "încasare creanțe în timpul procedurii"; astfel că ele nu pot face obiectul distribuirilor conform art. 121 din lege, ci exclusiv în condițiile art. 140 din legea insolvenței.
A invocat contestatorul, faptul că, instanța controlează activitatea practicianului în insolvență și dispune asupra legalității operațiunilor desfășurate de acesta, chiar în lipsa unor contestații, formulate de creditori.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea contestației , anularea rapoartelor asupra fondurilor obținute și a planurilor de distribuție întocmite de lichidatorul judiciar, refacerea planurilor cu respectarea prevederilor art. 121 din lege, DGRFP având calitatea de creditor garantat .
La data de 27.07.2015, contestatorul a precizat obiectul cererii în sensul că solicită refacerea raportului și a planului de distribuție din data de 29.04.2015, transmiterea sentinței nr. .., pronunțată în temeiul art. 138 din legea insolvenței, precum și a tabelului definitiv , instituției fiscale, în vederea executării, potrivit art. 142 alin.2 din Legea insolvenței.
Analizând contestația, în limita cererii precizatoare, vizând ultimul raport, aferent perioadei februarie - aprilie 2015, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 122 alin.2 din Legea nr. 85/2006, "Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestații la raport și la plan, în termen de 15 zile de la afișare. O copie de pe contestație se comunică de urgență lichidatorului judiciar"; iar potrivit alin.4 din același articol, judecătorul sindic soluționează în termen de 20 de zile de la afișare toate contestațiile.
În cauză, raportul și planul de distribuție, vizând perioada februarie-aprilie 2015 a fost afișat la instanță la data de 23.04.2015 conform procesului verbal depus la dosar , iar contestația a fost formulată în termen.
Sub aspectul fondului contestației, judecătorul sindic reține că lichidatorul judiciar a fost confirmat în cauză .
Referitor la obligațiile în procedură ale judecătorului sindic, se reține că , din conținutul textului art. 122 alin.2 din Legea nr. 85/2006, rezultă , pe de o parte urgența procedurii de soluționare a contestațiilor, iar pe de altă parte, faptul că planul de distribuire nu este supus aprobării instanței , ceea ce înseamnă că judecătorul sindic nu se poate autosesiza , în temeiul rolului activ al instanței, cu privire la modalitatea în care fondurile existente în contul de lichidare se distribuie de către lichidatorul judiciar; acesta dispune modificarea planului de distribuire numai dacă se formulează contestații în condițiile reglementate de art. 122 alin.3 din legea insolvenței iar contestațiile sunt întemeiate.
Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 140 din Legea insolvenței, judecătorul sindic reține următoarele:
Conform textului invocat " Sumele depuse potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (1) vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, plății creanțelor potrivit programului de plăți, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.
Cu privire la executarea sentinței nr. 1142/F/14.06.2012, pronunțată în dosarul nr. 590/1259/2012, se reține că lichidatorul a încheiat cu pârâții... - administratori ai debitorului , la data de 18.01.2013, o convenței prin care aceștia se obligau să achite, de bunăvoie, în contul de lichidare, suma ce rezultă din hotărârea de angajare a răspunderii delictuale .
Pârâții susmenționați au achitat parte din debit în contul de lichidare, iar potrivit art.140 din lege, a fost distribuit conform planurilor indicate mai sus.
Din interpretarea legii, destinația tuturor sumelor intrate în contul de lichidare al debitorului falit este unică - acoperirea pasivului debitorului ( noțiune care cuprinde sumele menționate în tabelul de creanțe dar și celelalte cheltuieli , prevăzute de art. 121 din legea insolvenței) .
Sumele provenind din executarea sentințelor având ca obiect angajarea răspunderii organelor de conducere, se supun ordinii de distribuire prevăzută de art. 121, respectiv art. 123 din lege, inclusiv în privința cheltuielilor de procedură, cu condiția ca acestea să fie dovedite în cauză .
Referitor la competența lichidatorului în procedură, raportat la dispozițiile cuprinse în art, 142 din lege, judecătorul sindic reține:
Potrivit dispozitiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 " executarea silita impotriva persoanelor prevazute de art. 138 alin. 1, se efectueaza de catre executorul judecatoresc conform C o d u l u i d e procedura civila."
Din analiza textelor de lege prevazute de art.2, 5 alin. 1, art. 138 alin. 1, art. 140, 142 alin. 1 si art. 136, rezulta ca executarea silita a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflati sub incidenta Legii nr. 85/2006, pentru care s-a instituit raspunderea patrimoniala conform art. 138, se efectueaza de catre lichidatorul judiciar in cadrul procedurii de lichidare judiciara, prin intermediul executorului judecatoresc.
Dispozitiile art. 142 alin. 1 legiuitorul nu a facut decat sa precizeze limitarea de competenta pe care lichidatorul judiciar o are in valorificarea si recuperarea creantelor de la debitorii falitului si anume ca "executarea"; acestor creante nu se face de catre lichidatorul judiciar ci de executorul judecatoresc. Aceasta nu inseamna, că lichidatorul nu are obligatia si dreptul procesual de a "pune in executare silita"; titlurile de creanta pe care debitorul le are fata de debitorii sai.
Interpretarea corecta a textului art. 142 alin. 2 trebuie facuta in sensul ca executarea silita a persoanelor prevazute de art. 138 alin. 1 trebuie facuta de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecatoresc, numai in cadrul procedurii de faliment deoarece dupa inchiderea procedurii, lichidatorul judiciar este descarcat de obligatii in temeiul art. 136 din Lege .
Atata timp cat lichidatorul judiciar este in posesia unui titlu executor, acesta este obligat, in indeplinirea atributiilor sale legale, să-l puna in executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolventei profitand in mod echitabil tuturor creditorilor inscrisi in tabelul creditorilor conform ordinii de prioritate stabilita de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
În speță, după rămânerea irevocabilă a sentinței de angajare a răspunderii, pârâții au fost de acord cu achitarea în contul de lichidare a sumei menționată în hotărâre, astfel că motivul invocat de contestatoare cu privire la competența lichidatorului , în procedură, nu este întemeiat.
Legea nu stabilește însă, "obligația " lichidatorului judiciar de a executa hotărârea prin care s-a dispus angajarea răspunderii personale a organelor de conducere .
Aceasta, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin.6 Cod procedură fiscală, în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus angajarea răspunderii și pentru creanțe fiscale, executarea silită se efectuează de organele de excutare în condițiile codului de procedură fiscală, dispoziție legală care acordă competența acestor organe de executare, atât în cursul procedurii de insolvență, cât și după închiderea acesteia. În același sens este și Decizia nr.6/2012 a ÎCCJ, pronunțată în interesul legii.
Având în vedere că legiuitorul a stabilit această modalitate de executare, se apreciază că nu se justifică prelungirea duratei procedurii insolvenței exclusiv pentru a încasa sumele din sentința de antrenare răspundere, și a le distribui cu prioritate, în contul onorariului lichidatorului judiciar , în lipsa orcărei alte activități a lichidatorului conform art. 25 din legea insolvenței fără acordul creditorului bugetar, care și-a exprimat opțiunea de a pune în executare hotărârea, conform deciziei nr.6/2012 a ÎCCJ .
Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, precum și planul de distribuție , atacat prin prezenta contesatație, vizează perioada februarie-aprilie 2015 ; reținând că la dosar nu s-a depus raport de activitate al lichidatorului judiciar pentru perioada analizată, dovada publicării în extras, potrivit art. 21 din lege , a raportului respectiv, nu s-a făcut dovada notificării creditorilor cu privire la depunerea raportului și a planului de distribuire, în condițiile reglementate de art. 122 alin.2 din Legea nr. 85/2006, instanța apreciază ca fiind întemeiată contestația formulată de creditorul garantat DGRFP Ploiești, și va dispune refacerea raportului și a planului , prevăzute de art. 122 din Legea insolvenței , distribuirea sumei de 3720 lei, reprezentând onorariul lichidatorului judiciar aferent perioadei februarie-aprilie 2015, creditorului garantat , DGRFP Ploiești.
Cu privire la cererea contestatorului de a-i fi transmise hotărârea și tabelul definitiv al creanțelor, lichidatorul judiciar a susținut inadmisibilitatea acestei cereri până la finalizarea procedurii.
Instanța reține că prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006 au deschis posibilitatea punerii in executare a hotararilor pronuntate in temeiul art. 138 de organul de executare in conditiile instituite de Codul de procedura fiscala.
Instanța constituțională a a reținut că " alin. (6) al art. 136 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, instituie o norma derogatorie de la dispozitiile art. 142 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel ca, in situatia in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulteriaore, si pentru creantele fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din acelasi act normativ, executarea silita se efectueaza de organul de executare in conditiile instituite de Codul de procedura fiscala. "
Legiuitorul nu stabilește această competență, derogatorie, exclusiv pentru perioada ulterioară închiderii procedurii, fiind aplicabil prinncipiul "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus";
Posibilitatea ca executarea silita sa se realizeze si dupa inchiderea procedurii rezulta fara echivoc din cuprinsul alin.2 al art. 142 din lege, pentru ca repartizarea sumelor, in aceasta situatie, se efectueaza de executorul judecatoresc/ executorul fiscal. Faptul ca lichidatorul judiciar pune la dispozitia executorului judecatoresc/executorului fiscal tabelul definitiv consolidat nu poate aduce atingere competenței acestuia în procedură, iar sumele ce se vor repartiza pe baza tabelului definitiv consolidat al creantelor sunt menite sa acopere creantele creditorilor astfel ca, executarea silita dupa inchiderea procedurii falimentului nu contravine scopului prevazut de art. 2 din Lege, pentru care s-a instituit procedura.
Executarea în condițiile de mai sus va ține seama de rapoartele, respectiv planurile de distribuire neatacate de creditori în procedura insolvenței ; întrucât acestea nu au fost modificate, executarea va continua în limita sumei înscrisă în hotărârea de angajare a răspunderii , potrivit art. 138 din legea insolvenței, rămasă neexecutată în procedura insolvenței.
| ← Angajare răspundere în temeiul art. 138 din Legea insolvenţei... | LITIGIU CU PROFESIONIŞTI. Jurisprudență societăţi comerciale → |
|---|
