ANULARE ACT ADMINISTRATIV. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice
| Comentarii |
|
Tribunalul SIBIU Sentinţă comercială nr. 1875 din data de 30.10.2015
TRIBUNALUL,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță, reclamata S.C. C H S.A. B - SUCURSALA U S a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală Locală Sibiu anularea deciziei de impunere nr. …și a Deciziei nr. …emise de această autoritate fiscală.
În fapt, reclamanta a motivat că, începând cu data de 15.10.2014, a fost supusă unei inspecții fiscale având ca obiect modul de calcul și plată a impozitelor și taxelor datorate bugetului local, pentru perioada 01.10.2009-31.08.2014.
Prin raportul de inspecție fiscală s-a stabilit obligația contribuabilei de a achita o taxă hotelieră suplimentară în sumă de 136.628 lei și 124843 lei-majorări de întârziere, considerând că taxa trebuia calculată și asupra micului dejun, nu numai asupra contravalorii serviciilor de cazare. A fost emisă decizia de impunere pentru sumele menționate, această decizie a fost contestată însă contestația a fost respinsă.
Decizia nr..a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 211 din Codul de Procedură Fiscală și este lovită de nulitate. Autoritatea fiscală a creat o aparență de motivare a actului, fără a răspunde cerințelor legale și criticilor cuprinse în contestație. Criticile au vizat: distincția legală dintre serviciile de cazare și micul dejun; amestecarea de către emitent a dispozițiilor legale referitoare la TVA cu cele referitoare la taxa hotelieră, extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei ce reglementează taxa hotelieră și la micul dejun; aplicarea retroactivă a prevederilor art. 279 alin. 2 din Codul Fiscal.
Pe de altă parte, actele atacate au fost emise cu încălcarea principiului legalității, deoarece până la 01.01.2014, nivelul procentual al taxei hoteliere a fost stabilit prin hotărâri ale Consiliului Local S. Organele fiscale locale au extins nepermis noțiunea de cazare și la contravaloarea micului dejun.
De asemenea, actele emise au nerespectat principiul securității în materie fiscală, practica autorității de control fiind schimbată în ceea ce privește aplicarea art. 278 din Codul Fiscal, abordare care a fost sancționată de CEDO în cauza Serkov/Ucraina.
În sfârșit, autoritatea fiscală , în mod eronat a asimilat regimul fiscal al taxei hoteliere cu regimul fiscal al TVA.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 140, 278-279 din Codul Fiscal, art. 23 alin. 6 din Normele de aplicare ale Codului Fiscal, Legea nr. 554/2004.
Pentru susținerea acțiunii, au fost anexate: raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere nr. , decizia nr. , avizul nr. a MFP.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Pârâta Direcția Fiscală Locală Sibiu a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, susținând că actele atacate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale.
Potrivit dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul Fiscal, taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de cazare. Așa cum rezultă din documentele de plată( facturi), S.C. C H S.A. a încasat de la clienți contravaloarea cazării, taxa fiind calculată la aceste încasări. În facturi nu este înscris separat serviciul de mic dejun, situație față de care, în mod corect, taxa a fost calculată asupra întregii sume cuprinse în facturi.
Aceasta este și interpretarea MFP, exprimată prin adresa nr. ….și a MDRAP, exprimată prin adresa nr…..
La cererea reclamantei, instanța a dispus efectuarea unei expertizei contabile, prin care să se stabilească valoarea serviciilor prestate de societatea contribuabilă cu titlu de cazare pentru perioada verificată, valoarea serviciilor prestate cu titlu mic dejun pentru aceiași perioadă, să se precizeze dacă din documentele justificative rezultă valoarea serviciilor prestate cu titlu de mic dejun și să se pronunțe asupra corectitudinii obligațiilor fiscale suplimentare stabilite de autoritatea fiscală.
Analizând cererile și susținerile părților, actele de inspecție fiscală și de impunere, raportul de expertiză contabilă, celelalte mijloace de probă administrate în cauză, instanța reține starea de fapt pe care o vom prezenta mai jos.
Contribuabila S.C. C H S.A. a fost supusă unui control fiscal privind modul de calcul și plata impozitelor și taxelor datorate bugetului local iar prin raportul de inspecție fiscală s-a constatat că taxa hotelieră nu a fost calculată corect, fiind stabilită o obligație fiscală suplimentară în sumă de 92.991, 13 lei pentru perioada 01.08.2013-31.08.2014.
Valorificându-se actele de control a fost emisă decizia de impunere pentru sumele de . 136.628 lei - taxă hotelieră și 124.843 lei-majorări de întârziere.
Împotriva actului de impunere a formulat contestație societatea iar contestația a fost respinsă prin Decizia nr. ….
Reclamanta a formulat acțiunea în contencios administrativ și a solicitat anularea actului de impunere și a deciziei prin care a fost respinsă a contestația.
Acțiunea reclamantei este întemeiată și urmează a fi admisă.
Obiectul acțiunii îl reprezintă anularea actelor de impunere și a deciziei privind soluționarea contestației, în ceea ce privește taxa hotelieră suplimentară și majorări de întârziere, pentru perioada 01.01.2009-31.08.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul Fiscal , taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite ,, la tarifele de cazare practicate de unitățile de cazare"; iar potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol, în forma anterioară intrării în vigoare a OG nr. 30/2011, cota taxei se stabilește de Consiliul Local și este cuprinsă între 0,50% și 5%. Dispozițiile art. 279 alin. 2 din Codul Fiscal au fost modificate prin OG nr. 30/31.08.2011 iar potrivit modificărilor , pentru șederea într-o unitate de cazare, Consiliul Local instituie o taxă hotelieră în cotă de 10% din ,, valoarea totală a cazării/tarifului de cazare"; pentru fiecare zi de sejur a turistului care se încasează de persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea.
Textele legale mai sus amintite fac referire expresă la ,, tarif de cazare";, ,, valoarea cazării"; fără a se face vorbire despre serviciile de mic dejun.
Autoritatea fiscală a făcut o greșită interpretare a acestor dispoziții atunci când a stabilit , respectiv menținut, obligații fiscale asupra valorii micului dejun.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă ( fila 120 dosar), chiar dacă contravaloarea serviciilor de cazare și mic dejun nu au fost facturate defalcat, nu sunt încălcate reglementările contabile, cuprinse în OMFP nr. 3055/2009 iar contravaloarea fiecărei categorii de servicii rezultă din documentele justificative , regăsindu-se în rapoartele zilnice generate de programul de facturate.
Veniturile din vânzarea de mic dejun sunt înregistrate zilnic în contabilitate în contul 707 venituri din vânzarea mărfurilor , potrivit notei contabile ( anexa 12 raport expertiză-fila 156 dosar). Aceste venituri sunt luate în considerare la stabilirea altor obligații fiscale ale societății ( TVA, impozit pe venit, etc) dar nu pot fi luate în calcul la stabilirea taxei hoteliere.
Interpretarea de mai sus a fost dată textelor legale și de către MEF, prin adresa nr. 144/2007 ( fila 31 dosar ), prin care se precizează că baza de impunere o reprezintă sumele încasate cu titlu de taxă hotelieră exclusiv micul dejun.
Procedând la impunerea unor venituri decât cele realizate din cazare, autoritatea pârâtă a încălcat principiul certitudinii impunerii prevăzut de dispozițiile art. 3 lit. b din Codul Fiscal și a făcut o eronată aplicare a dispozițiilor art. 279 din cod.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantului va fi admisă iar decizia de impunere nr…și decizia nr. …emise de Direcția Fiscală Locală Sibiu anulate.
Având în vedere volumul de lucru al apărătorului reclamantei și complexitatea cauzei, cheltuielile privind onorariul de avocat va fi redus.
| ← Cerere formulată de lichidatorul judiciar de anulare a actului... | LITIGIU CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL. Jurisprudență... → |
|---|
