Cerere formulată de lichidatorul judiciar de anulare a actului încheiat în condiţiile art. 46 din Legea insolvenţei
| Comentarii |
|
Tribunalul Specializat ARGEŞ Sentinţă civilă nr. 919/F/29.10.2015 din data de 29.10.2015
Apărarea pârâților în sensul aplicării prevederilor art. 93 ind.1 din Legea nr. 85/2006.
Factura a cărei anulare se solicită este un act juridic perfectat între pârâți (societate în faliment și persoană fizică) , ceea ce înseamnă că aceasta nu intră sub incidența prevederilor art. 93 ind.1 din lege, care presupune o măsură a lichidatorului, aceea de executare a unei convenții ( promisiune bilaterală) , la solicitarea promitentului cumpărător, măsură care , în mod imperativ, trebuie menționată în raportul de activitate și care poate fi contestată în condițiile prevăzute de art. 21 din legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, pentru realizarea cesiunii contractului leasing ( denumită impropriu novatie), este necesar acordul celor trei parti., societatea de leasing avand dreptul in baza analizei economico-financiare sa refuze incheierea contractului de novatie cu un anumit beneficiar, daca acesta nu indeplinește condițiile prevăzute în normele interne ale acestuia.
În speță acordul intervenit între debitor și persoana fizică SN nu a fost supus analizei societății leasing, pentru a se recunoaște cesiunea de contract leasing .
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 93 ind. 1 din legea insolenței, și nici cele privind cesiunea de contract, astfel că transferul de proprietate (factura fiscală încheiată după deschiderea procedurii simplificate și ridicarea dreptului de administrare a cebitorului) prin raportare la dispozițiile art. 46 din lege, este nul.
Sentința nr. 919/F/29.10.2015 pronunțată în dosarul nr. 434/1259/2013/a1
Reclamantul L SPRL , în calitate de lichidator al debitoarei SC S SRL, a solicitat, în temeiul art. 46 din Legea nr. 85/2006, anularea facturii seria nr. STC nr. ...încheiată de pârâții SC S SRL, prin administrator social, SO, și SN ( terț dobânditor), restituirea de către terțul dobânditor, în averea debitorului falit, a bunului - autoturism V .....
În motivarea cererii, reclamantul lichidator judiciar a susținut că , urmare a îndeplinirii obligațiilor impuse , potrivit art. 25 din lege, a întocmit raportul cauzal completator, prin care a reținut , după analiza documentelor financiar contabile, că societatea înregistra la data de 31.03.2013, active imobilizate în sumă de 31.999 lei, reprezentând autoturismul V.
Bunul a fost vândut în timpul procedurii insolvenței, de către debitor, potrivit facturii seria nr. STC nr. , către SN , la prețul de 0 lei, fără aprobarea judecătorului sindic, potrivit art. 46 din Legea insolvenței.
Au fost depuse înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 25 lit c) , art. 46 alin.1 și art. 116 din Legea nr. 85/2006.
Pârâta SN a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că factura invocată nu reprezintă o vânzare ci este rezultatul aplicării prevederilor art. 93 ind.1 din Legea insolvenței, raportat la antecontractului de vânzare cumpărare, intervenit între părți anterior deschiderii procedurii.
Societatea s-a aflat în imposibilitatea de a mai achita ratele leasing , astfel că la data de 01.02.2013, a fost încheiat contractul de cedare bun mobil, nr. 12, intervenit între SC S SRL, prin administrator special, SO și SN , aceasta din urmă achitând suma de 45.000 lei, sumă predată în conturile societății , care a achitat astfel ratele restante din contractul leasing.
S-a apreciat că actul de cedare bun mobil constituie în fapt un antecontract de vânzare cumpărare, și sunt întrunite cerințele prev de art. 93 ind. 1 din lege, dat fiind că prețul a fost achitat iar bunul a intrat în posesia terțului dobânditor.
A fost administrată proba cu înscrisuri, a fost interogat administratorul special, desemnat prin hotărârea AGA din data de 12.10.2015, a fost respinsă proba testimonială solicitată de pârâtă, pentru a dovedi posesia bunului .
Analizând probele administrate , judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința nr. .. a acestei instanțe, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitorului S.C. S SRL.
Din analiza documentelor financiar contabile, a rezultat că debitorul deținea la data deschiderii procedurii , autoturismul V în baza contractului de leasing financiar nr..., cu o perioadă de leasing de 5 ani .
Bunul respectiv a făcut obiectul contractului de cedare bun mobil, nr. 12/ 01.02.2013, intervenit între SC S SRL, prin administrator special, către soția acestuia, iar potrivit răspunsurilor la interogatoriu ale reprezentantului societății, aceasta a achitat suma de 45.000 lei, sumă predată în conturile societății , în scopul acoperirii ratelor restante din contractul leasing.
Pârâta s-a apărat , susținând că în fapt convenția părților a fost un antecontract de vânzare, și în procedură s-au aplicat prevederile art. 93 ind.1 din Legea insolvenței, fatura încheiată ulterior deschiderii procedurii fiind "supervizată"; de lichidatorul judiciar.
Conform art. 93 ind.1 din Legea nr. 85/2006, " Obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă:
- prețul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;
- prețul nu este inferior valorii de piață a bunului;
- bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare.";
Analizând conținutul convenției , dar și a actelor depuse la dosar ( raportul cauzal, rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar provizoriu, ) a fost reținut autoturismul V ca fiind deținut în baza contractului de leasing financiar nr. ..iar potrivit raportului de activitate din data de 17.01.2014, ca și în cuprinsul convocatorului pentru ședința adunării creditorilor din 21.11.2013, lichidatorul a precizat că " s-au făcut demersuri pentru "cedarea contractului de leasing " și scoaterea din evidențele primăriei";
Rapoartele nu prezintă situația existenței unui antecontract de vânzare cumpărare a bunurilor viitoare, reglementată de art. 1658 NCC, la data deschiderii procedurii, lichidatorul nu a prezentat în raportul lunar de activitate împrejurarea că a procedat la executarea antecontractului, la solicitarea promitentului vânzător, în condițiile art. 93 ind. 1 din Legea insolvenței, iar înscrisul depus la dosar nu are dată certă, în înțelesul art. 278 din NCPC .
Data la care , pentru prima dată s-a făcut vorbire de existența contractului de cedare bun mobil, nr. 12/ 01.02.2013, intervenit între SC S SRL, prin administrator special, către soția acestuia, a fost în raportul de activitate al lichidatorului judiciar L SPRL , depus la data de 27.10.2014 , dată ulterioară deschiderii procedurii și încheierii facturii fiscale a cărei anulare se solicită.
Pe de altă parte, factura a cărei anulare se solicită este un act juridic perfectat între pârâți (societate în faliment și persoană fizică) , ceea ce înseamnă că aceasta nu intră sub incidența prevederilor art. 93 ind.1 din lege, care presupune o măsură a lichidatorului, aceea de executare a unei convenții ( promisiune bilaterală) , la solicitarea promitentului cumpărător, măsură care , în mod imperativ, trebuie menționată în raportul de activitate și care poate fi contestată în condițiile prevăzute de art. 21 din legea nr. 85/2006.
În sfîrșit, în factura stabilește un preț de vânzare de 0 (zero ) lei, invocat fiind faptul că o parte din ratele leasing au fost achitate de către promitentul cumpărător, din sume rezultate dintr-un împrumut contractat în acest scop, însă o astfel de dovadă nu s-a produs în cauză , în condițiile art. 249 NCPC .
Tot astfel, nu s-a făcut dovada că bunul deținut în temeiul contractului leasing , la data emiterii facturii era proprietatea debitorului, având în vedere că o parte a documentelor de plată depuse la dosar sunt ulterioare datei de 15.11.2013, iar societatea leasing NBG L IFN SA a depus la dosar adresa fără număr, prin care a solicitat a se constata acoperită creanța , la data de 04.05.2015, la cca un an și jumătate de la încheierea facturii.
Din cele ce preced rezultă că în cauză nu sunt îndeplinte cerințele pentru a se constata transferul de proprietate în condițiiule art. 93 ind.1 din Legea insolvenței .
În raportul de activitate din data de 17.01.2014, al lichidatorului judiciar s-a precizat, astfel cum s-a arătat anterior, că " s-au făcut demersuri pentru "cedarea contractului de leasing și scoaterea din evidențele primăriei"; .
În dosarul de fond nu s-a făcut însă dovada intervenirii unei cesiuni a contractului de leasing.
Ca operațiune juridică, cesiunea contractului de leasing își are sediul legal în cuprinsul dispozițiilor art. 1315-1320 din Noul Cod Civil.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 51/1997, contractul de leasing reprezintă operațiunea "prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale";.
Articolul 1 alin. 1 ind. 1, introdus prin art. I pct. 2 din Legea nr. 287/2006, lărgește sfera de aplicare a ordonanței în discuție și la situația unui așa-zis "subleasing"; (sublease agreement), respectiv situația în care locatarul/utilizatorul unui bun, care face obiectul unui contract de leasing, încheie cu un alt locatar/utilizator, denumit locatar/utilizator final, un contract de leasing avand ca obiect același bun. În situația menționată, articolul de lege impune ca la încheierea contractului de leasing cu locatarul/utilizatorul final, să fie obținut în prealabil acordul scris al locatorului/finanțatorului inițial și se mai cere, în plus, îndeplinirea de către locatar/utilizator a condițiilor cerute societăților de leasing.
Așadar, pentru realizarea cesiunii contractului leasing ( denumită impropriu novatie), este necesar acordul celor trei parti., societatea de leasing avand dreptul in baza analizei economico-financiare sa refuze incheierea contractului de novatie cu un anumit beneficiar, daca acesta nu indeplinește condițiile prevăzute în normele interne ale acestuia.
În speță acordul intervenit între debitor și persoana fizică SN nu a fost supus analizei societății leasing, pentru a se recunoaște - astfel cum invocă lichidatorul judiciar desemnat în mod provizoriu și ulterior înlocuit, CII C, în raportul de activitate - cesiunea de contract leasing .
Din cele ce preced, instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 93 ind. 1 din legea insolenței, și nici cele privind cesiunea de contract, astfel că analiza valabilității transferului de proprietate (factura fiscală încheiată după deschiderea procedurii simplificate și ridicarea dreptului de administrare a cebitorului) va fi făcută prin raportare la dispozițiile art. 46 din lege.
În privința acțiunii în anulare a actelor efectuate de debitor, după deschiderea procedurii, în condiții nelegale, se reține că art. 46 stabilește că, " în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.";
Art. 49, la rândul său prevede că pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; 4 b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Alin. 2 precizează că actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.
În speță însă, prevederile de excepție prevăzute de art. 49 nu sunt aplicabile întrucât dreptul de administrare al debitorului , constând în dreptul de a-și administra bunurile din avere a fost ridicat , în temeiul legii, lichidatorul judiciar fiind singurul care avea posibilitatea de a încheia acte , cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea insolvenței.
Așa fiind, s-a constatat că factura fiscală seria nr. STC nr... prin care a fost transmisă proprietatea bunului debitorului - autoturism V - actul fiind încheiat de debitorul S.C. S SRL, prin administrator , SO și SN ( soția reprezentantului debitorului falit) , fără ca operațiunea să fie aprobată de instanță , și s-a dispus, în temeiul art. 46 din Legea nr.85/2006, anularea facturii și restituirea bunului, de către terțul dobânditor, în vederea valorificării acestuia în procedură, de către lichidatorul judiciar.
| ← Trecere la faliment în procedura simplificată, în temeiul... | ANULARE ACT ADMINISTRATIV. Jurisprudență Acte ale... → |
|---|
