Anulare act administrativ. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice

Comentarii

0

Tribunalul SIBIU Sentinţă comercială nr. 689 din data de 15.07.2016

Constată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu în data de 17.03.2016 sub nr. … reclamantul C I, în contradictoriu cu pârâții INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI SIBIU, PREFECTUL JUDEȚULUI SIBIU, SUBPREFECTUL JUDEȚULUI SIBIU și CONSILIUL JUDEȚEAN SIBIU, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

- anularea Ordinului prefectului nr. …. privind constatarea încetării de drept înainte de termen a mandatului de Președinte al Consiliului Județean Sibiu

- repunerea reclamantului în funcția anterioară respectiv aceea de Președinte al Consiliului Județean Sibiu

- obligarea pârâtului Consiliul Județean Sibiu la plata indemnizațiilor începând cu data emiterii Ordinului Prefectului ….până la data repunerii in funcție

- obligarea pârâților la plata daunelor morale in cuantum de 100.000 lei

- cu cheltuieli de judecată.

Acțiunea a fost legal timbrată cu 400 de lei taxă judiciară de timbru (f 38).

Motivarea acțiunii.

În fapt, reclamantul arată că a fost ales președinte al Consiliului Județean Sibiu in cadrul alegerilor locale desfășurate in anul 2012, funcție pe care a îndeplinit-o până la data de 7.03.2016 când a fost demis din prin Ordinul subprefectului județului Sibiu nr. ….

Ordinul de încetare a mandatului de președinte al Consiliului Județean Sibiu înainte de termen a fost emis pe baza Referatului ….al d-nei R Ț înregistrat la Prefectura județului Sibiu sub nr…... Acest referat a fost semnat de către o persoana care nu avea calitatea de secretar al Consiliului Județean, D-na R T la data întocmirii referatului nu avea calitatea secretar al Consiliului Județean Sibiu.

In conformitate cu prevederile art. 94 din Legea nr. 188/1999 actualizata si Regulamentul de Ordine Interioara a Consiliului Județean Sibiu in cazul care secretarul Consiliului Județean se afla in incapacitate de munca peste 30 zile, funcția se suspenda si doar prin dispoziție a Președintelui Consiliului Județean se poate numi alt secretar. In cazul de fata nu exista o dispoziție de numire ca si secretar al Consiliului Județean a d-nei R Ț, deci aceasta nu avea calitatea de a întocmi referatul …...

Mai mult decât atât, secretarul de drept al Consiliului Județean a purtat corespondenta atât cu prefectura Sibiu cât si cu Tribunalul București.

Reclamantul susține că Ordinul nr. ….este nelegal, impunându-se anularea acestuia pentru următoarele motive.

1. Ordinul ….nu îndeplinește condițiile cerute ad validitatem impuse de lege si drept urmare este lovit de nulitate.

In conformitate cu prevederile art. 15 al. 2 lit. e) coroborat cu prevederile art. 16 alin. 1 si 2 din Legea 393/2004 actualizata, încetarea mandatului de președinte al consiliului județean prin ordin al prefectului, ordin care se emite pe baza referatului secretarului consiliului județean.

În data de 01.03.2016 secretarul consiliului județean dl N I se afla in concediu medical fiind in incapacitate de munca de peste 30 zile. In conformitate cu prevederile Legii 188/1999 si cu Regulamentul de Organizare si funcționarea Consiliului Județean in cazul unei incapacități de munca mai mari de 30 zile a secretarului consiliului județean, atribuțiile acestuia nu mai sunt preluate prin delegare ci este obligatoriu ca persoana care exercita aceste atribuții sa fie numita prin dispoziție a președintelui Consiliului Județean Sibiu. D-na R T nu era numita prin dispoziție secretar al Consiliului Județean Sibiu, deci nu avea nici un fel de atribuții legale sau de serviciu pentru a întocmi vreun act juridic de competenta secretarului consiliului județean

Prefectul O S a solicitat eliberarea din funcție începând cu data de 04.03.2016. Răspunsul Guvernului României a fost dat efectiv in data de 09.03.2016 prin numirea unui nou prefect. In data de 07.03.2016 dl S O a fost prezent in Prefectura Sibiu, astfel că d-na subprefect S L A nu avea dreptul sa semneze un ordin al in locul acestuia.

Fata de cele mai susmenționate solicită a se constata că ordinul este lovit de nulitate absoluta.

In ceea ce privește competența unei autorități administrative, aceasta este stabilită prin lege, prin urmare ea nu poate fi transmisă unei alte autorități publice plecat tot prin lege. Competenta unei autorități este obligatorie - în sensul că nu se poate renunța la exercitarea ei și are caracter permanent, chiar dacă titularii unor funcții sunt aleși pentru un mandat determinat.

In ceea ce privește delegarea competenței, obiectul delegării de competență îl constituie însărcinarea unei autorități publice subordonate de a acționa în numele autorității legal competente, în anumite cazuri determinate.

Actul de delegare este însa obligatoriu a fi emis și cu respectarea procedurii prevăzute de lege. Există forme procedurale anterioare emiterii actului administrativ - referatul secretarului consiliului județean in speța de fata, și forme procedurale posterioare emiterii actului - comunicarea, publicarea, aprobarea și confirmarea. Prin aceste forme procedurale, autoritățile administrației publice își asociază alte autorități publice la decizie, în vederea fundamentării ei din punct de vedere legal și al criteriului oportunității.

Referatul secretarului consiliului județean, ca modalitate de implicare a unei autorități publice în procesul decizional derulat de o altă autoritate publică, implică emiterea actului administrativ numai în urma unei astfel de propuneri; cu alte cuvinte, autoritatea emitentă nu poate proceda la adoptarea actului administrativ decât în urma propunerii, lipsa propunerii fiind motiv de nulitate a actului administrativ. De asemenea trebuie avut in vedere faptul că emiterea unui act administrativ presupune, întotdeauna, semnarea acestuia de către persoana competentă din cadrul autorității emitente.

Referitor la semnarea actului administrativ, subliniază următoarele: dintre formele substanțiale necesare pentru ca actul să fie valid, se desprinde ca importanță semnarea actului administrativ, formalitate ce permite verificarea competenței de emitere a actului și este indispensabilă pentru dovada existenței deciziei administrative. Toate actele administrative trebuie semnate de persoana împuternicită să angajeze autoritatea publică emitentă. Astfel, ordinele prefectului se semnează in mod obligatoriu de către prefect.

Lipsa formalităților procedurale atrage sancțiuni cum ar fi anularea actului juridic administrativ. Astfel, acele formalități care urmăresc asigurarea legalității și oportunității actului administrativ sau garantarea drepturilor cetățenești sunt considerate formalități esențiale și lipsa lor este sancționată cu inexistența actului sau cu nulitatea absolută a acestuia.

2. Ordinul nr. contravine flagrant prevederilor legale interpretându-se abuziv Decizia 18/2015 a Î.C.C.J.

Actul prin care se constată ca intervenită cauza care determină încetarea de drept, ope legis, a mandatului de președinte al consiliului județean este prevăzut de art. 69 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 cât și în situațiile prevăzute de art.15 al. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004.

Prevederile art. 21 alin. 1 și 2 din Constituția României permit oricărei persoane accesul la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și interzic îngrădirea prin lege a exercitării acestui drept.

Așadar, potrivit art. 69 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, ordinul prefectului poate fi atacat la instanța de contencios administrativ.

Consideră că în referatul …..s-au interpretat greșit prevederile art. 15 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 393/2004 și art. 53 din Constituție, întrucât nu s-au examinat dispozițiile legale prevăzute in art. 77 din Legea nr. 215/2001, art. 81 alin. 5 Cod Penal, art. 64 al. 1 lit. a) și b), art. 65 al. 1, art. 66 Cod Penal, care sunt în opoziție cu cele din Legea nr. 393/2004.

Aplicarea disp. art. 15 și 16 din Legea nr. 393/2004 s-a făcut în mod nediferențiat, disproporționat și arbitrar, față de situația care a determinat emiterea Ordinului prefectului. Astfel limitarea drepturilor politice trebuie pronunțată de către o instanță, printr-o hotărâre cu o motivare specială, nu de către o autoritate executivă ca prefectul, printr-un ordin al acestuia.

Interzicerea ope legis a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c din Codul penal încalcă principiul proporționalității și restrânge în mod nediferențiat și automat drepturile electorale pentru categorii întregi de persoane. Interzicerea sau restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăți trebuie realizată numai în baza unei hotărâri definitive a instanței, în fiecare caz în contradictoriu, și după examinarea dacă măsura respectă principiul proporționalității.

Cum prin Sentința Penala nr. …..nu i-au fost interzise drepturile civile - de a alege sau de a fi ales, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității publice sau funcții elective, consideră că prin ordinul emis s-a adăugat nejustificat la sancțiune.

Cât privește interzicerea drepturilor electorale "ope legis", de drept, în cazul unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativa de libertate cu suspendare condiționata a executării pedepsei, critică aplicarea automată a dispozițiilor legale referitoare la interzicerea drepturilor sale electorale, invocând decizia nr. 74/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârea dată de această instanță europeană la 6 octombrie 2005 în cauza Hirst contra Marii Britanii.

In cazul reclamantului, instanța de judecata a hotărât in mod expres faptul ca atât pedeapsa principala cit si pedeapsa accesorie sunt suspendate.

In privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicită a se observa că a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României".

Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere disp. art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă.

In ceea ce privește aplicarea Deciziei 18/2015 data in dezlegarea unei probleme de drept de către Înalta Curte de Casație si Justiție, consideră ca aceasta nu este aplicabila in speța de fata. Dezlegarea data problemei de drept este data la solicitarea Tribunalului Caras Severin in cauză reclamantul având calitatea de primar si nu aceea de președinte al Consiliului Județean.

Ca si practica judiciară, reclamantul invocă hotărârea pronunțată la 21 octombrie 2014 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în care a reținut existența unei violări a art. 6 par. 1 din Convenție.

În drept, reclamantul a invocat disp. Legii 554/2004, Legii 215/2001 actualizata, Legii 393/2004 reactualizată.

În probațiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie certificată următoarele: Ordinul nr. …., Sentința penala nr. ….plângere CEDO, sesizarea depusa la Avocatul Poporului. De asemenea, reclamantul a solicitat proba cu martori și interogatoriul paraților.

Pârâtul Consiliul Județean Sibiu prin întâmpinare (f 57) a solicitat respingerea acțiunii.

Pe cale de excepție, în raport de petitul 1 al acțiunii, pârâtul a invocat lipsa calității procesual pasive, susținând că reclamantul solicită în principal anularea Ordinului Prefectului ….- ordin în raport cu care autoritatea deliberativă a administrației publice locale organizată la nivel județean - Consiliul Județean Sibiu - nu are nici o legătură.

De asemenea, pârâtul a invocat lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean Sibiu, a Instituției prefectului și a Subprefectului, în raport de petitul al doilea al acțiunii.

În acest sens, susține că raporturile funcției de demnitate publică au fost stabilite între reclamant și Consiliul Județean Sibiu, odată cu depunerea jurământului (20 iunie 2012) și constituirea Consiliului Județean Sibiu prin H.C.J. nr. 116/2012 și au ființat până la data de 7 martie 2016 - dată la care, prin Ordinul Prefectului nr….s-a luat act de încetare de drept, înainte de expirarea duratei mandatului președintelui Consiliului Județean Sibiu.

Ulterior, la data de 10.03.2016, prin H.C.J. nr. 48 și 49, Consiliul Județean Sibiu a luat act, la rândul său, de Ordinul Prefectului nr…., desemnând un vicepreședinte să exercite cu caracter temporar atribuțiile Președintelui C.J.S.

Pe fondul cauzei, pârâtul susține că acțiunea este nefondată și nelegală.

În ce privește afirmația reclamantului în sensul că referatul nr. …întocmit de doamna R T nu ar fi valabil încheiat, fiind întocmit de o persoană fără calitate, susține că este falsă, atât timp cât, prin H.C.J. nr. 292/2014) s-a statuat expres faptul că "în lipsa secretarului județului, atribuțiile acestuia sunt îndeplinite de șeful serviciului administrație publică și coordonare spitale (art. 161 al Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Județean Sibiu și art. 44 (2) lit. b din R.O.F. al aparatului de specialitate).

In această calitate, doamna T R - Șef serviciu administrație publică și coordonare spitale - a exercitat atribuțiile de secretar al județului, inclusiv la ședințele ordinare/extraordinare ale Consiliului județean, desfășurate în lunile decembrie 2015 - februarie 2016 - perioadă în care a contrasemnat pentru legalitate toate actele administrative, respectiv toate actele emise de către Consiliul Județean Sibiu, semnate de reclamant.

În context, apreciază că reclamantul nu poate susține în mod legal și demonstra în mod valabil, că toată activitatea și actele emise/adoptate de autoritățile deliberativă și executivă, în perioada de referință - semnate de către sine și de către doamna T, nu pot produce efecte juridice.

Învederează că - pe de-o parte nici ordonatorul principal de credite, nici Instituția prefectului, nu au înțeles să conteste calitatea de secretar cu atribuții delegate și semnătura doamnei T timp de 3 luni, respectiv efectele juridice produse de actele administrative elaborate (și nu numai) în perioada amintită, iar pe de altă parte, reclamantul invocă "lipsa calității sus-numitei de a întocmi un "referat", o operațiune tehnico-materială, care nu a produs efecte juridice în sine.

Apreciază că o atare conduită este de neadmis, în contextul în care reclamantul, ordonator al de credite, autoritatea executivă a administrației publice locale, invocându-și propria turpitudine (de a nu fi emis o dispoziție care să "dubleze" în fapt prevederile art. 161 din H.C.J. Sibiu 292/2014, respectiv art. 44 (1) lit. b) din R.O.F. al aparatului de specialitate aprobat prin H.C.J. nr. 104/2014.

În mod evident, o dispoziție de "numire" a doamnei T în funcția de secretar, deși neesențială în contextul în care prin hotărâre a Consiliului Județean a decis asupra înlocuitorului de drept al secretarului județului pe perioada absenței acestuia - ar fi putut fi emisă de reclamant oricând, în perioada decembrie 2015-martie 2016.

Mai mult decât atât, la data de 2.12.2015, prin adresa 13224 - secretarul județului, I N, a înaintat Instituției prefectului, pentru analiză și decizie, sentințele penale ale reclamantului, care atrăgeau încetarea de drept a mandatului acestuia.

Cum la data de 2.12.2015, prevederile Legii 215/2001, ale Legii 393/2004 și nu în ultimul rând Deciziei ICCJ nr. 18/2015 dată în dezlegarea unor chestiuni de drept erau în vigoare și deci, cunoscute, nimic nu împiedica, teoretic, Instituția prefectului/ Prefectul Județului Sibiu, să emită ordinul prin care urma să se ia act de încetarea de drept a mandatului reclamantului.

2. Cu privire la Ordinul prefectului nr….., se susține că acest act administrativ individual, îndeplinește toate condițiile de legalitate cerute pentru validitatea sa.

a) actul a fost emis de organul competent, în limita competenței sale (art. 69 alin. 2, art. 108 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, art. 15 alin. 2 lit. e) și art. 16 din Legea 393/2004, art. 26 alin. 1 din Legea 340/2004;

b) emiterea actului s-a făcut în forma și cu procedura prevăzută de lege cu referire expresă la temeiurile legale menționate, fondate pe situația de fapt - condamnarea definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, cu suspendare, a reclamantului - împrejurare care atrage, așa cum arată, încetarea de drept a arului persoanei aflate în această situație - după cum a statuat fără echivoc ÎCCJ Bucureștii, prin Decizia nr. 18/2015.

c) conformitatea Ordinului nr. 83/2016 cu conținutul legii, este mai mult decât evidentă.

d) conformitatea ordinului cu scopul legii și oportunitatea acestuia, rezidă din intenția legiuitorului de a înlătura din funcțiile de demnitate publică pe cei condamnați definitiv, fiind nerelevant modul în care se execută pedeapsa.

3. Cu privire la competența subprefectului de a emite și semna Ordinul - afirmațiile reclamantului nu se susțin, atât timp cât acesta a acționat în baza unui expres, scris, al prefectului demisionar S (Ordinul prefectului nr. 82/2016). În acest sens precizează următoarele:

a) Prefectul, în considerarea prevederilor Legii speciale nr. 340/2004 - este reprezentantul Guvernului în plan local (art. 1)

b) Instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu;

c) Exercitarea drepturilor și asumarea drepturilor civile ale Instituției Prefectului se face de către prefect SAU DE CĂTRE O PERSOANĂ DESEMNATĂ ORDIN AL ACESTUIA.

Doamnei subprefect Ș i s-au delegat aceste atribuții prin Ordinul … (art. 6 din Legea 340/2004 și art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 460/2006).

In acest context, teoria "funcționarului de fapt" nu-și găsește aplicabilitatea și nu poate fi legal fundamentată.

d) Un punct esențial ce trebuie elucidat, vizează confuzia totală prin care se susține că prefectul este autoritate publică.

In raport de prevederile Legii 215/2001, autoritățile administrației publice locale sunt primarii și președinții consiliilor județene (autorități executive), respectiv consiliile locale și consiliile județene, autorități deliberative. Așa fiind, fără putință de tăgadă, în speță, "teoria caracterului de ordine publică a autorității publice - motiv de nulitate absolută" - în raport de ordinul prefectului, este nelegală și nefondată.

e) In același sens, referatul secretarului județului (care, nu este act administrativ) nu poate fi asimilat unei imixtiuni în procesul decizional al altei autorități publice, vizând ordinul prefectului și Instituția Prefectului, văzută ca autoritate.

Susținerile privind "neaplicarea Deciziei I.C.C.J. 18/2015 reclamantului și situației acestuia", sunt nelegale și nefondate.

Astfel, prin Decizia Î.C.C.J. nr. 18/2015 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, statuează expres faptul că "dispozițiile art. 15 lit. e) din Legea 393/2004 sunt aplicabile în cazul condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei".

Conform prevederilor art. 521 alin. 3 al NCPC "dezlegarea unor chestiuni de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei - iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în monitorul oficial (Nr. 469/29.06.2015.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a Consiliului Județean Sibiu - autoritatea deliberativă la plata indemnizațiilor începând cu data emiterii ordinului prefectului și până la repunerea în funcție, arătă că solicitarea în cauză nu poate fi legal realizată de către Consiliul Județean Sibiu.

În primul rând, în raport cu Ordinul prefectului, Consiliul Județean, nu are calitate procesuală pasivă iar în al doilea rând, efectele juridice în cauza dedusă judecății, au fost produse de drept prin hotărârile penale definitive pronunțate, atât Instituția prefectului, cât și Consiliul județean, prin actele administrative emise, fiecare raportat la competențele și atribuțiile legale statuate în sarcina lor — limitându-se a constata, la a lua act de "încetarea de drept a mandatului, înainte de expirarea duratei a funcției de președinte a CJS", în temeiul unor norma legale, imperative (art. 69 alin. 2, art. 108 alin. 2 din Legea 215/2001, art. 15 alin. 2 lit. e) și art. 16 din Legea 393/2004);

În speță, actul administrativ adoptat de Consiliul Județean Sibiu în ședința extraordinară din 10 martie 2016 este Hotărârea CJ Sibiu nr. 48/2016, nicidecum Ordinul prefectului, astfel încât este inadmisibil ca pretențiile privind plata indemnizațiilor de către Consiliul Județean Sibiu să se raporteze în funcție de existența sau inexistența ordinului prefectului.

Oricum, solicitarea în cauză este nelegală și nefondată atâta timp cât Consiliul Județean Sibiu și Instituția Prefectului "au luat act" de o stare de fapt preexistentă - încetarea de drept a mandatului, ca urmare a condamnații definitive a reclamantului prin Sentința penală a ICCJ nr. 1071/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 113/2015 a ICCJ Completul de 5 judecători.

În ce privește solicitarea de obligare a pârâților la plata daunelor morale în sumă de 100.000 lei, daune care în concepția reclamantului sunt în legătură directă cu Ordinul Prefectului nr. 83/2016, apreciază că este nelegală.

Chiar dacă teoretic, art. 16 coroborat cu art. 18 din Legea 554/2004 se referă generic la despăgubiri și ar putea avea în vedere prejudiciul moral, exigențele legale presupun dovedirea acestuia sub toate aspectele.

În acest sens, invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 2356/20 aprilie 2011.

Din considerentele acțiunii introductive, nu rezultă de fel cum anume s-ar fi încercat acest prejudiciu, reclamantul mărginindu-se să afirma existența acestuia.

În probațiune, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie certificată înscrisurile la care a făcut referire.

În drept, pârâtul a invocat: Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală; Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, H.G. nr. 460/2006, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Decizia Î.C.C.J. nr. 18/2015, art. 150, art. 194 lit. e) art. 521 și art. 205 alin. 2 din codul de procedură civilă.

Pârâții Instituția Prefectului Județului Sibiu, Prefectul Județului Sibiu și Subprefectul Județului Sibiu prin întâmpinare (f 106) au solicitat respingerea acțiunii.

Pe cale de excepție, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Județul Sibiu și a Subprefectului Județului Sibiu, motivat de faptul că autoritatea publică emitentă a actului administrativ atacat, în sensul disp. art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere disp. art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004, este Prefectul Județului Sibiu, nu Instituția Prefectului Judetul Sibiu și cu atât mai puțin Subprefectul Județului Sibiu.

Astfel, deși Ordinul nr. ….a fost semnat de către Subprefectul Județului Sibiu, actul a fost emis de prefectul județului, subprefectul exercitând această atribuție în numele prefectului județului, O I S la acel moment, și nu în nume propriu.

În acest sens arată că la data de 07.03.2016 prefectul județului Sibiu efectua concediul legal de odihnă, iar potrivit disp. art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 460/2006, "în lipsa prefectului, atribuțiile acestuia se asigură de către subprefectul desemnat prin ordin al Prefectului"

Pe durata concediului de odihnă, având în vedere textul normativ indicat, prin Ordinul Prefectului Județului Sibiu nr. ….au fost delegate, începând cu data de 07.03.2016, atribuțiile Prefectului Județului Sibiu domnul O I S, subprefectului județului Sibiu, doamna A L Ș.

De asemenea, a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Județul Sibiu, a Subprefectului Județului Sibiu și a Prefectului Județului Sibiu referitor la petitul având ca obiect solicitarea de repunere în funcție, susținând că raportat la disp. art. 15 alin. 2 lit. e), art. 16 din Legea nr. 393/2004, ale art. 69 alin. 2 și art. 108 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, prefectul județului Sibiu are atribuții numai în ce privește constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului președintelui consiliului județean, astfel încât repunerea în funcție excede competenței acestuia și cu atât mai mult excede competenței Instituției Prefectului Județul Sibiu și a subprefectului Județului Sibiu.

Referitor la susținerile reclamantului potrivit cărora ordinul atacat ar fi fost semnat ilegal de subprefect, susține că actul a fost semnat în mod legal de Subprefectul județului Sibiu motivat de faptul că în data de 07.03.2016 prefectul județului Sibiu efectua concediul legal de odihnă, conform cererii înregistrate sub nr. 3805/07.03.2016, aprobată de Ministrul Afacerilor Interne.

Raportat la disp. art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 460/2006 și având în vedere Ordinul nr. 82/07.03.2015 prin care i-au fost delegate subprefectului atribuțiile de prefect, subprefectul județului Sibiu a semnat ordinul atacat în calitate de prefect al județului Sibiu, având delegate atribuțiile prefectului, deci și prerogativa prevăzută de dispozițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 de a emite ordine cu caracter individual sau normative.

Mai mult, subprefectul nu numai că a acționat în calitate de prefect dar si în îndeplinirea mandatului dat de prefect. In acest sens arătă că referatul înaintat de secretarul județului Sibiu, înregistrat sub nr…., care a stat la baza emiterii Ordinului nr…., poartă rezoluția prefectului de a se emite ordin, menționându-se inclusiv temeiul legal pentru constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului președintelui consiliului județean, respectiv disp. art. 108 din Legea nr. 215/2001, art. 15 alin. 2 lit. e) și art. 16 din Legea nr. 393/2004.

Subliniază că este lipsit de relevanță dacă prefectul la acel moment, s-ar fi aflat sau nu în sediul instituției în data de 07.03.2016, atâta timp cât atribuțiile sale fuseseră delegate.

Nici faptul că domnul O I Si și-a înaintat cererea de demisie către Guvernul României, nu are relevanță în prezenta speță, întrucât până la data publicării în Monitorul Oficial al Românie a Hotărârii Guvernului nr. 139/2016, respectiv 11.03.2016, acesta avea calitatea de prefect și prin urmare în mod valabil și-a delegat atribuțiile subprefectului județului.

Cererea de demisie nu poate produce prin ea însăși efectul de încetare a raporturilor de serviciu.

Astfel, conform disp. art. 19 alin. 1 lit. a) raportat la art. 12 lit. c) din Legea nr. 188/1999: numirea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu se fac de către Guvern pentru funcția publică de prefect.

Prin adresa Instituției Prefectului - Județul Sibiu nr…., înregistrată la Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Secretariat General și Protocol sub nr…., respectiv la Direcția Generală pentru îndrumarea și Controlul Instituției Prefectului sub nr. …domnul O I S aduce la cunoștința M.A.I. faptul că și-a înaintat cererea de demisie Guvernului României.

În fapt, prin H.G. nr. 139/2016 publicată în M.Of. nr. 186/11.03.2016, Guvernul a dispus încetarea exercitării cu caracter temporar, prin detașare în condițiile legii, a funcției de prefect al județului Sibiu de către domnul O I S.

Privitor la afirmațiile reclamantului potrivit cărora referatul nr….., ar fi fost semnat de doamna R T persoană care nu ar fi avut calitatea de secretar al consiliului județean, arată că, referatul a fost semnat în mod legal pentru secretarul județului de către doamna R Ț, întrucât ocupă funcția de șef Serviciul Administratie Publică Locală, si în lipsa secretarului județului îndeplinește atribuțiile aferente acestei funcții publice de conducere.

În data de 01.03.2016, data întocmirii referatului nr…., secretarul județului, domnul I N se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă potrivit Certificatului de Concediu medical seria CCMAG nr. …eliberat de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și în acest sens depune în probațiune adresa Consiliului Județean Sibiu - Serviciul Resurse Umane nr. …care confirmă starea de fapt prezentată.

Prin Dispoziția Președintelui Consiliului Județean Sibiu nr…., doamna RT a fost numită în funcția publică de conducere de șef serviciu Serviciul Adminstrație Publică Locală.

Potrivit disp. art. 161 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului Județean Sibiu, aprobat prin Hotărârea Consiliului Județean Sibiu nr. 292/2014: "In lipsa Secretarului Județului, atribuțiile acestuia sunt îndeplinite de către Șeful Serviciului administrație publică locală și coordonare spitale.

O prevedere similară cuprinde și art. 44 alin. 1 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al aparatului de specialitate al Consiliului Județean Sibiu, aprobat prin Hotărârea Consiliului Județean Sibiu nr. 104/2014.

Aserțiunile reclamantului privitoare la faptul că actul atacat ar contraveni dispozițiilor legale interpretându-se abuziv Decizia nr. 18/2015, precum și faptul că această decizie nu ar fi aplicabilă în speță motivat de faptul că reclamantul are calitatea de președinte al consiliului județean și nu cea de primar, nu se susțin.

Reclamantul a fost condamnat în baza art. 253 ind. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, în temeiul art. 81, 82 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal și s-a dispus Suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani.

În fapt, exact această ipoteză juridică a fost avută în vedere prin Decizia nr.18/2015 Pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție iar potrivit disp. art. 521 alin. 3 din codul de procedură civilă dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

Prin argumentele potrivit cărora prin ordinul atacat ar fi fost limitate sau interzise drepturile electorale, nu face decât să invoce o orientare jurisprudentială minoritară, care de altfel a fost analizată de înalta Curte atunci când a emis Decizia nr. 18/2015.

Pedeapsa accesorie în conținutul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) Cod penal anterior a fost aplicată prin Sentința penală nr. …a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. …a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de cinci judecători, pronunțată în dosar nr…...

Așadar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) din Codul penal nu s-a făcut în mod automat, prin efectul legii, ci a fost supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal, astfel cum prevede Decizia nr. 74/2007 a I.C.C.J.

În ce privește cererea reclamantului de obligare la plata daunelor morale cuantum de 100.000 lei, susține că acesta nu a dovedit prejudiciul a cărui reparare o solicită, deși sarcina probei îi revenea, potrivit art. 249 Cod Procedură Civilă, astfel cât cererea este neîntemeiată, nefiind întrunite elementele răspunderii delictuale.

În probațiune, pârâții au solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar în copie toată documentația care a stat la baza emiterii ordinului atacat, respectiv: adresa Consiliului Județean Sibiu nr. ….înregistrată la Instituția Prefectului Sibiu sub nr….; adresa Instituției Prefectului Județul Sibiu nr….; adresa Instituției Prefectului -Județul Sibiu nr….; adresa Consiliului Județean Sibiu nr…., înregistrată la Instituția Prefectului - Județul Sibiu sub nr….; referatul Secretarului Județului Sibiu nr…., înregistrat la Instituția Prefectului - Județul Sibiu sub nr….; Sentința penală nr. …a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, pronunțată în dosar nr….; Minuta Deciziei Penale nr. …a înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de cinci judecători, pronunțată în dosar nr….; adresa Tribunalului București, Secția I Penală, înregistrată la Instituția Prefectului - Județul Sibiu sub nr….; Ordinul Prefectului Județului Sibiu nr….; cererea nr….; Ordinul Prefectului Județului Sibiu nr….; adresa Instituției Prefectului Județul Sibiu nr…., înregistrată la Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Secretariat General și Protocol sub nr…., respectiv la Direcția Generală pentru îndrumarea și Controlul Instituției Prefectului sub nr….; adresa Consiliului Județean Sibiu nr. ad….; Dispoziția Președintelui Consiliului Județean Sibiu nr….; Dispoziția Președintelui Consiliului Județean Sibiu nr….; Hotărârea Consiliului Județean Sibiu nr. …și extras din Regulamentul de Organizare și Funcționare al aparatului de specialitate al Consiliului Județean Sibiu; Hotărârea Consiliului Județean Sibiu nr. …și extras din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului Județean Sibiu; cerere nr…..

În drept, pârâții au invocat disp. art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 393/2004, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 340/2004, H.G. nr. 460/2006.

Prin precizarea de acțiune depusă la data de 14.06.2016 (f 201) reclamantul a solicitat obligarea pârâților Consiliul Județean Sibiu și Subprefectul Județului Sibiu la plata sumei de 1 lei fiecare cu titlu de daune morale.

La termenul de judecată din data de 14.06.2016 (f 206) reclamantul prin avocat a precizat verbal că procesul pornit a devenit doar o reparație morală pentru acesta, în condițiile în care au avut deja alegeri și a fost desemnat un nou președinte al Consiliului Județean Sibiu, motiv pentru care nu mai susține petitul privind repunere sa în funcție.

Cu privire la excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare, instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 14.06.2016, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Instituția Prefectului Județului Sibiu și Subprefectul Județului Sibiu, respectiv respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Sibiu.

Examinând actele și lucrările de la dosar,pe fondul cauzei, instanța reține următoarele.

Prin Ordinul nr. …emis de Prefectul Județului Sibiu (f 13) s-a constatat încetarea de drept înainte de expirarea duratei normale, a mandatului Președintelui Consiliului Județean Sibiu, domnul I C, începând cu data emiterii ordinului.

În preambulul ordinului mai sus menționat s-a reținut că a fost emis în baza Referatului nr. …al Secretarului Județului Sibiu înregistrat la Instituția Prefectului - Județul Sibiu sub nr. …și a actelor anexate la acesta, respectiv: Sentința penală nr. …a Î.C.C.J. rămasă definitivă prin Decizia penală nr. …a Î.C.C.J. - completul de 5 judecători pronunțată în dosar nr. ….transmisă de Tribunalul București Secția I penală.

De asemenea, în cuprinsul ordinului s-a menționat că a fost luată în considerare Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Î.C.C.J. - completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept precum și adresa Tribunalul București - Secția I Penală din data de 4.03.2016 înregistrată la Instituția Prefectului - Județul Sibiu sub nr. ….

În drept, s-a reținut incidența următoarelor prevederi legale: art. 69 alin. 2 și art. 108 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, art. 15 alin. 2 lit. e) și art. 16 din Legea nr. 393/2004, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004.

Ordinul mai sus menționat i-a fost comunicat reclamantului la data de 10.03.2016 (f 14).

La data de 17.03.2016, cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 69 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, formulând acțiunea ce face obiectul prezentului dosar prin care solicitat anularea acelui ordin, apreciind că a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale.

Potrivit disp. art. 1021 coroborat cu art. 69 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, în acest caz procedura prealabilă nu se mai efectuează.

Pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse, acțiunea formulată de reclamant, este neîntemeiată.

Contrar celor susținute de reclamant, ordinul contestat a fost emis cu respectarea întocmai a prevederilor legale, atât în ceea ce privește condițiile de formă cât și de cele de fond.

Referatul nr. …ca operațiune tehnico administrativă care, potrivit disp. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 393/2004, a stat la baza emiterii ordinului contestat în cauză, este perfect valabil, neexistând nici un motiv pentru neluarea acestuia în considerare.

În primul rând, referatul a fost întocmit de persoana care avea potrivit legii competența în acest sens, respectiv de Secretarul Județului Sibiu.

Referatul a fost semnat de doamna R Ț pentru secretarul județului, motivat de faptul că la data respectivă acesta se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă potrivit Certificatului de concediu medical CCMAG nr. …eliberat de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu la care se face referire în Adeverința nr. …eliberată de Consiliul Județean Sibiu - Serviciul Resurse Umane (f 155).

Faptul că referatul a fost semnat de doamna R Ț pentru secretarul județului, nu este de natură să afecteze valabilitatea acestuia, întrucât aceasta în calitate de șef al Serviciului administrație publică locală și coordonare spitale numită prin Dispoziția nr. ….(f 77), potrivit disp. art. 161 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Județean Sibiu aprobat prin H.C.J. nr. 292/2014 (f 65-67) are atribuții delegate de secretar al județului.

Astfel, la art. 161 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Județean Sibiu se prevede expres că: în lipsa secretarului județului, atribuțiile acestuia sunt îndeplinite de către șeful Serviciului administrație publică locală și coordonare spitale.

În același sens sunt și disp. art. 44 alin. 1 lit. b) din Regulamentul de organizare și funcționare al aparatului Consiliului Județean Sibiu aprobat prin H.C.J. nr. 104/2014 (f 68-69).

Susținerea reclamantului în sensul că doamna Ț R a exercitat în mod nelegal atribuțiile Secretarului Județului Sibiu, raportat la prevederile art. 94 din Legea nr. 188/1999, dat fiind faptul că acesta din urmă s-a aflat în incapacitate de muncă pentru o perioadă mai mare de 30 zile, astfel că se impunea numirea unui nou secretar în funcție, prin dispoziție a președintelui Consiliului Județean, nefiind permisă exercitarea atribuțiilor prin delegare, este nefondată.

Este adevărat că potrivit disp. art. 94 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept în situația în care acesta se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună.

De asemenea, potrivit disp. art. 96 alin. 3 din aceeași lege, pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice, ocuparea acestuia putându-se face doar pe o perioadă determinată în condițiile legii.

Aceste prevederi legale vizează interesul funcționarului public, fiind prevăzute în favoarea acestuia, pentru a evita eventualele abuzuri din partea instituției publice angajatoare, în sensul de a-i asigura posibilitatea revenirii în funcție după încetarea motivului care a determinat suspendarea raportului de serviciu, în condițiile expres prevăzute la art. 94 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.

Contrar celor susținute de reclamant, nu există un text de lege care să interzică posibilitatea exercitării prin delegare a atribuțiilor aferente unei funcții publice pe perioada cât titularul acesteia se află în incapacitate temporară de muncă, astfel că nu era necesară numirea doamnei T în funcția de secretar prin dispoziția președintelui Consiliul Județean Sibiu.

În orice caz, modalitatea concretă în care autoritatea sau instituția publică înțelege să își desfășoare activitatea pe perioada suspendării raportului de serviciu al unui funcționar public, vizează strict organizarea și funcționarea internă a acesteia, neputând reprezenta în sine o chestiune de legalitate a actelor administrative întocmite pe perioada respectivă.

De altfel, doamna Ț R a exercitat în aceeași modalitate atribuțiile funcției publice de secretar al județului Sibiu de mai multe luni de zile, modalitate agreată chiar de către reclamant, care în calitate de președinte al Consiliului Județean Sibiu la acea dată, nu a avut nimic de obiectat sub acest aspect.

Susținerea reclamantului în sensul că ordinul în discuție a fost semnat în mod nelegal de către subprefectul Județului Sibiu, este de asemenea nefondată.

La data de 7.03.2016 dl O I S - prefectul județului Sibiu se afla în concediu de odihnă, cererea fiind aprobată de către MINISTERUL AFACERILOR INTERNE (f 151).

Astfel, prin Ordinul nr. ….(f 150) emis de Prefectul Județului Sibiu, începând cu data de 7.03.2016 pe durata concediului de odihnă, atribuțiile prefectului au fost delegate subprefectului județului Sibiu.

Subprefectul a semnat așadar Ordinul nr…., în calitate de persoană delegată prin Ordinul nr. 82/2016, în conformitate cu disp. art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 460/2006.

Prezența fizică a Prefectului județului Sibiu în sediul instituției la data de 07.03.2016, este lipsit de orice relevanță, atâta timp cât atribuțiile sale fuseseră delegate subprefectului.

Afirmația reclamantului în sensul că domnul prefect O I S nu mai avea posibilitatea delegării atribuțiilor sale subprefectului, dat fiind faptul că prin cererea adresată MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a solicitat aprobarea încetării mandatului începând cu data de 4.03.2016, este lipsită de temei.

Conform disp. art. 19 alin. 1 lit. a) raportat la art. 12 lit. c) din Legea nr. 188/1999: numirea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu se fac de către Guvern pentru funcția publică de prefect.

Cererea de demisie nu poate produce așadar prin ea însăși efectul încetării raportului de serviciu al prefectului.

Hotărârea de Guvern nr. 139/10.03.2016 privind încetarea funcției publice de prefect al județului Sibiu a fost publicată în M.Of. la data de 11.03.2016 iar în cuprinsul acesteia s-a prevăzut expres că la data intrării în vigoare a acesteia încetează cu caracter temporar, prin detașare, funcția publică de prefect al județului Sibiu de către domnul O I S. (f 275).

Or, raportat la prevederile art. 78 din Constituție, în lipsa unei mențiuni expres în cuprinsul acesteia, hotărârea de Guvern anterior menționată a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării.

Ordinul nr. ….a fost emis cu respectarea prevederilor art.15 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 393/2004 așa cum au fost interpretate de către Î.C.C.J. prin Decizia nr.18/2015 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Astfel, prin Sentința penală nr. …..pronunțată de Î.C.C.J. Secția penală în dosar nr. ….(f 128-147) rămasă definitivă prin Decizia Penală nr….. pronunțată de completul de 5 judecători, reclamantul a fost condamnat în baza art. 253 ind. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, în temeiul art. 81, 82 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani.

Prin aceeași sentință reclamantului i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie în conținutul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) și c) din codul penal anterior, iar în temeiul disp. art. 71 alin. 5 din codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Prin Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că "dispozițiile art. 15 lit. e) din Legea 393/2004 sunt aplicabile în cazul condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei".

Conform prevederilor art. 521 alin. 3 din N.C.P.C. "dezlegarea unor chestiuni de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei - iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în monitorul oficial.

Decizia nr. 15/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 469/29.06.2015, fiind așadar obligatorie la data emiterii Ordinului nr. …..

Afirmația reclamantului în sensul că Decizia nr. 18/2015 vizează doar situația primarului nu și a președintelui Consiliului Județean, este eronată deoarece la art. 1021 din Legea nr. 215/2001 se prevede expres că: președintelui Consiliului Județean i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 69, art. 70 și art. 71 alin. 1, alin. 2, alin. 3 și ale art. 72 din lege.

Motivele pentru care Sentința penală nr. ….a fost pusă cu întârziere în executare și faptul că abia la data de 4.03.2016 Tribunalul București a comunicat Instituției Prefectului județului Sibiu copia acesteia cu mențiunea de a se lua măsurile legale ce se impun, sunt lipsite de orice relevanță în speță.

În condițiile în care ordinul a cărui anulare s-a solicitat a fost emis cu respectarea întocmai a prevederilor legale, orice prejudiciere morală a reclamantului este exclusă, cererea de obligare a pârâților la plata daunelor morale fiind vădit nefondată.

Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Instituția Prefectului Județului Sibiu și Subprefectul Județului Sibiu, pentru considerentele reținute în încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de 14.06.2016, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții PREFECTUL JUDEȚULUI SIBIU și CONSILIUL JUDEȚEAN SIBIU, aceasta va fi respinsă ca nefondată, având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse.

În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Potrivit disp. art. 1021 coroborat cu art. 69 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 prezenta hotărâre este definitivă și irevocabilă.

← Apel. reziliere contract de închiriere. tacita relocaţiune....		Recurs. contestaţie la tabelul definitiv de creanţe formulată... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial: