Anulare decizie de eliberare din functie urmare a reorganizarii institutiei
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă comercială nr. 336 din data de 05.02.2014
Dosar XXXX/40/2013 Anulare act administrativ
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI
Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Președinte -
Grefier -
S E N T I N Ț A NR. XXX
La ordine judecarea acțiunii formulată de reclamanta B. D. E. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului București și intervenient Agenția de Protecție a Mediului Botoșani.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, asistată de avocat H. D. și consilier juridic I. V. A., pentru pârâtă, precum și avocat S. M., pentru intervenienta Agenția de Protecția Mediului Botoșani.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că nu au fost invocate excepții, că nu mai sunt probe de administrat și nu s-au formulat noi cereri, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Avocat H. D. pentru reclamanta B. D. E. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Consideră că Decizia nr. XXX/xx.xx.xxxx este lovită de nulitate absolută potrivit art. 78 din Legea nr. 53/2003, concedierea a fost dispusă cu nerespectarea procedurii, în mod netemeinic sau nelegal. Astfel, potrivit art. 1 al deciziei atacate, se menționează că reclamanta se eliberează din funcție în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 1lit. b rap. la art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999. Decizia contestată nu respectă dispozițiile art. 76 din Codul muncii, aceasta nu a fost motivată nici în drept nici în fapt. Mai mult decât atât, aceasta vine în contradicție și dispozițiile art. 65 din Codul muncii, din compararea Structurilor organizatorice ale Agenției pentru protecția Mediului Botoșani, valabile înainte și după eliberarea reclamantei din funcție, se poate observa că funcția publică de conducere de director executiv nu a fost desființată, astfel că nu se poate vorbi despre o desființare efectivă a locului de muncă. De asemenea, datorită modului în care a fost emisă decizia contestată, face imposibilă respectarea dispozițiilor art. 79 din Codul muncii, astfel nu poate fi verificată și supusă cenzurii instanței de contencios administrativ aceasta neavând cum să analizeze măsura eliberării din funcție sub aspectul temeiniciei, în lipsa existenței motivelor autorității publice. Decizia de eliberare din funcție a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 77 din Codul Muncii în sensul că, potrivit art. 1 și 2 din Decizia nr. XXX/xx.xx.xxxx reclamanta a fost eliberată din funcție și i se acordă preaviz de la data emiterii deciziei și nu de la data comunicării ei. O altă critică adusă Deciziei nr. XXX/xx.xx.xxxx este aceea că nu a fost avizată pentru legalitate de către compartimentul juridic. De altfel, nici temeiul juridic al Deciziei nr. XXX/xx.xx.xxxx nu este real și nu respectă Legea nr. 188/1999. Consideră că și concursul organizat ulterior pentru ocuparea noii funcții de director executiv a fost organizat ilegal. Cu privire la astfel de situații, arată apărătorul reclamantei că s-au pronunțat mai multe instanțe și depune la doar concluzii scrise și practică judiciară. Asupra cererii de intervenție a Agenției de Protecție a Mediului Botoșani, pune concluzii de respingere.
Reclamanta B. D. E. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată pentru motivele expuse oral și în concluziile scrise depuse la dosar de către apărătorul său.
Consilier juridic I. V. A., pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii pentru considerentele din întâmpinarea depusă la dosar. Apreciază că decizia de eliberare din funcție a reclamantei este motivată atât în drept cât și în fapt, aceasta a fost emisă pentru punerea în aplicare a H.G. nr. 1000/2012, care la rândul ei a fost emisă pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 58/2012, aceasta fiind motivarea în fapt a deciziei contestate, respectiv conjunctura legislativă în baza căreia s-a ajuns la emiterea actului administrativ. Astfel s-a redus veche funcție de director executiv al agențiilor județene pentru protecția mediului și s-a înființat o nouă funcție de director executiv cu atribuții schimbate în proporție de peste 50 %. Reclamanta a avut posibilitatea să se înscrise la concursul organizat pentru ocuparea noii funcții de director executiv. Mai mult decât atât, reclamanta după încetarea raporturilor de serviciu ca director executiv, a fost numită în funcția publică de conducere de șef Serviciu la Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul A.P.M. - Botoșani. Obligațiile reclamantei din vechea funcție au fost preluate temporar de o persoană desemnată de președintele ANPM până la organizarea concursului. Astfel, reclamanta, pe perioada preavizului nu a mai avut decât o serie de obligații limitate, restul drepturilor păstrându-și-le. Aceasta pe perioada preavizului a fost plătită la nivelul funcției de director executiv. Apreciază că, în cauză, nu există o vătămare reală a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantei, motive pentru care solicită respingerea acțiunii și depune la dosar practică judiciară, respectiv o decizie de recomandare - Decizia nr. 1638 din 30.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, este care excede competenței instanței de a se pronunța, de a determina proporția modificării atribuțiilor și în respectiva cauză au fost modificate doar două atribuții.
Avocat S. M., pentru intervenienta Agenția de Protecția Mediului Botoșani solicită admiterea cererii de intervenție accesorie și pe fond solicită respingerea acțiunii și menținerea Deciziei nr. XXX/xx.xx.xxxx ca fiind legală și temeinică. Obiectul judecății este anularea deciziei prin care s-a dispus eliberarea din funcția de director executiv a reclamantei. În ipoteza anulării dispoziției atacate, reclamanta a mai solicitat și restabilirea situației anterioare emiterii deciziei atacate, iar prin acțiune nu s-au invocat motive de nemotivare a deciziei de eliberare din funcție și nici motive de nelegalitate a deciziilor nr. XXX/xx.xx.xxxx, XXX/xx.xx.xxxx și XXX/xx.xx.xxxx emise de structura centrală. Contrar susținerilor reclamantei, înființarea unui post intitulat director executiv în noua organigramă, nu încalcă dispozițiile legale prev. de art. 100 din Legea nr. 188/1999, chiar dacă el are o denumire identică sau asemănătoare cu postul de conducere din vechea organigramă, atribuțiile aferente noului post sunt radical modificate față de cel ocupat de către reclamantă. În cauză este vorba de o reorganizare de ansamblu, activitate în care competența a crescut pentru instituția pe care o reprezintă cu mai mult de 50%, în raport cu vechile atribuții. Prin reorganizarea din anul 2012, majoritatea atribuțiilor ce erau date în competența structurilor regionale, au fost direcționate către instituțiile județene, astfel s-au dublat sau chiar triplat atribuțiile și competențele instituțiilor județene. Autorizația de mediu presupune o activitate ridicată de reanalizare a condițiilor în fiecare an. Spre exemplu CET reînnoiește autorizația de mediu în fiecare an. Apreciază acțiunea reclamantei ca fiind nefondată întrucât urmare a deciziei de eliberare din funcția de director executiv aceasta a fost mutată tot pe o funcție de conducere. Mai mult decât atât s-a organizat concurs pentru ocuparea noului post de director executiv la care reclamanta nu s-a înscris.
În replică avocat H. C. pentru reclamantă arată că, în cauză, este vorba de nulitatea absolută a deciziei de eliberare din funcție, care poate fi invocată oricând și chiar din oficiu de către instanță. Cele două organigrame sunt identice, postul de director executiv nu a dispărut după reorganizare și mai mult decât atât reclamanta a fost numită în funcția de director executiv prin ordin de ministru nu prin decizia unei autorități, astfel solicită respingerea cererii de intervenție accesorie a Agenției de Protecția Mediului Botoșani.
După deliberare,
T R I B U N A L U L:
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de xx.xx.xxxx, așa cum a fost precizată ulterior, reclamanta B. D. E., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului București, a solicitat: anularea Deciziei nr. XXX/xx.xx.xxxx prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere de director executiv al Agenției Județene pentru Protecția Mediului Botoșani; suspendarea executării acestei decizii; repunerea sa în funcția ocupată anterior; obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale; cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei, aceasta a constituit obiectul dosarului nr. XXXX/40/2013, cererea fiind finalizată în sensul respingerii solicitării.
Motivele de nelegalitate a Deciziei nr. XXX/2012 invocate de reclamantă sunt, în esență, următoarele:
Decizia nu a fost emisă de către persoana care a avut competența de numire în funcție, așa cum prevede art. 99 alin. 1 din Legea 188/1999 și nici nu este motivată în fapt și în drept.
Nu au fost respectate dispozițiile privind concedierea prevăzute de art. 65, 76, 77 și 79 din Codul Muncii.
Decizia este neavizată pentru legalitate de către compartimentul juridic.
Temeiul juridic nu este real, nefăcându-se o corectă aplicare a dispozițiilor prevăzute de art. 99 alin. 1 lit. b și art. 100 alin. 4 din Legea 188/1999, întrucât: postul de director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului Botoșani este prevăzut și în noua structură organizatorică, fiind încălcate prevederile art. 100 alin. 5 din aceeași lege prin care se arată că "în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru perioada de un an de la data reorganizării; nu s-au modificat atribuțiile postului în proporție de peste 50 %.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 106 din Legea 188/1999.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului București, prin întâmpinarea depusă la filele 152 - 162 dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de următoarele:
Decizia contestată a fost emisă în baza art. 99 lit. b, coroborat cu art. 100 alin. 4 din Legea 188/1999, acesta fiind temeiul de drept al emiterii deciziei.
Decizia de eliberare din funcție a fost emisă pentru punerea în aplicare a H.G. nr. 1000/2012 privind reorganizarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor din subordinea acesteia, care l-a rândul său are la bază O.U.G. nr. 58/2012 privind modificarea unor acte normative în domeniul protecției mediului și pădurilor, aceasta fiind motivarea în fapt a deciziei contestate, respectiv conjunctura legislativă în baza căreia s-a ajuns la emiterea actului administrativ.
În acest context s-a redus vechea funcție de director executiv al agențiilor județene pentru protecția mediului și s-a înființat o nouă funcție de director executiv, cu atribuțiile schimbate în proporție de peste 50 %.
Potrivit art. 11 din H.G. nr. 1000/2012, agențiile regionale pentru protecția mediului s-au desființat, în județele unde au funcționat acestea s-au înființat agenții județene pentru protecția mediului, atribuțiile agențiilor regionale au fost preluate de către agențiile pentru protecția mediului nou înființate sau de către agenția națională, după caz, iar atribuțiile referitoare la emiterea actelor de reglementare pentru proiecte/activități care se desfășoară pe două sau mai multe județe au fost preluate și coordonate de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
În acest sens, atribuțiile agențiilor regionale pentru protecția mediului au fost redistribuite către toate agențiile județene pentru protecția mediului din subordinea ANPM, acestora adăugându-li-se și o serie de atribuții ale ANPM, delegate în baza art. 4 pct. 2 lit. l și pct. 3 lit. d din H.G. nr. 1000/2012.
Pentru eficientizarea activității instituțiilor din subordinea ANPM, prin Regulamentul de organizare și funcționare al acestora, atribuțiile au fost modificate și completate.
Consecința firească nu putea fi decât modificarea fișei de post a directorului executiv, precum și a altor funcții de conducere din cadrul agențiilor județene pentru protecția mediului, cu peste 50 %.
În situațiile în care directorii executivi ai agențiilor regionale pentru protecția mediului care, conform H.G. nr. 918/2010, îndeplineau și atribuțiile agențiilor județene pentru protecția mediului - au fost numiți direct în noile funcții de conducere de directori executivi ai noilor agenții județene înființate în județele în care s-au desființat agențiile regionale.
În ceea ce privește stabilirea unor atribuții specifice, pârâta apreciază că doar autoritatea publică respectiv ANPM, are competența de a aprecia, având un drept de opțiune între mai multe soluții legale posibile.
În fapt, în situația reclamantei, nu există o vătămare reală a drepturilor și intereselor sale legitime, întrucât acesteia i s-a pus la dispoziție în perioada de preaviz o funcție publică vacantă de conducere, iar reclamanta și-a manifestat opțiunea de a o ocupa, sens în care a fost emisă Decizia nr. XXXX/xx.xx.xxxx. Totodată, în perioada preavizului, reclamanta a fost plătită la nivelul funcției de director executiv.
În susținerea celor arătate prin întâmpinare, pârâta a depus la dosarul cauzei întreaga documentație ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin cererea depusă la dosar la data de xx.xx.xxxx, Agenția de Protecția Mediului Botoșani a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul pârâtei Agenția Națională pentru Protecția Mediului București, considerând, prin prisma prevederilor art. 61 alin. 3 și art. 63 Cod procedură civilă, că cererea sa este admisibilă, justificat de faptul că:
Interesul său în promovarea acestui demers este dat de faptul că instituția sa are personalitate juridică proprie, iar capătul secundar al contestației ce face obiectul prezentei cauze o vizează.
Astfel, reclamanta a solicitat despăgubiri privind drepturile salariale, iar admiterea unei astfel de cereri ar avea repercusiuni asupra bugetului instituției, care are calitatea de ordonator secundar de credite.
Pe fond apreciază că această contestație ignoră o serie de demersuri administrative anterioare, necontestate, care confirmă existența unei reorganizări a instituțiilor județene din subordinea pârâtei, care abia ulterior au fost urmate de eliberarea reclamantei din funcția de director.
Reclamanta a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție întrucât: Agenția de Protecția Mediului Botoșani nu are competența de a emite aprecieri asupra legalității deciziilor emise de Agenția Națională pentru Protecția Mediului București; nu are un interes personal evident în cauză și nici nu se află în raporturi de serviciu cu reclamanta; restabilirea drepturilor salariale ca urmare a unor hotărâri judecătorești nu constituie repercusiuni asupra bugetului instituției, ci dovada respectării legalității; prin cererea formulată intervenienta încearcă să se substituie pârâtei.
Având în vedere poziția procesuală a părților și a terțului intervenient, instanța a procedat la analizarea condițiilor de admisibilitate a cererii de intervenție, în raport de dispozițiile art. 61 Cod procedură civilă, dispunând prin încheierea pronunțată la data de xx.xx.xxxx, respingerea ca inadmisibilă a cererii.
În urma apelului formulat împotriva acestei încheieri, prin Decizia nr. XX/xx.xx.xxxx, Curtea de Apel Suceava a schimbat încheierea apelată, în sensul că a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de către Agenția de Protecție a Mediului Botoșani.
Ca urmare a acestei decizii, instanța de fond a dispus introducerea în cauză a Agenției pentru Protecția Mediului Botoșani în calitate de intervenientă.
Analizând acțiunea formulată, precum și cererea de intervenție accesorie, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. XXX/xx.xx.xxxx emisă de președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului s-a dispus eliberarea reclamantei B. D. E. din funcția publică de conducere, de director executiv al Agenției Județene pentru Protecția Mediului Botoșani, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 100 alin. 4 din Legea 188/1999.
Prin aceeași decizie s-a acordat reclamantei un preaviz de 30 de zile calendaristice, perioadă în care instituția s-a angajat a identifica funcțiile publice vacante, urmând a le pune la dispoziția persoanei nominalizate, în conformitate cu art. 99 alin. 5 din Legea 188/1999.
În perioada de preaviz, Agenția Națională pentru Protecția Mediului i-a pus la dispoziție reclamantei o funcție publică vacantă de conducere, de șef serviciu la Serviciu Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul APM Botoșani, reclamanta și-a manifestat opțiunea de a o ocupa prin adresa nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, sens în care ANPM a emis Decizia nr. XXXX/xx.xx.xxxx prin care aceasta a fost numită în funcția publică de conducere.
În ce privește posibilitatea contestării Deciziei XXX/2012, instanța constată că sunt aplicabile prevederile art. 106 din Legea 188/1999, potrivit cărora:
"(1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.
(2) La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută";.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, prevederi care se coroborează cu cele prevăzute de art. 52 din Constituția României, este configurat obiectul acțiunii în contencios administrativ, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ, poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate.
Prin urmare, așa cum rezultă din textul legal anterior menționat, pentru admisibilitatea unei acțiuni în contencios administrativ, reclamanta trebuie să facă dovada cauzelor de nulitate pe care le invocă, precum și a vătămării drepturilor sau intereselor sale legitime, deoarece actul administrativ se bucură, până la dovada contrară, de o prezumție de legalitate, veridicitate și de autenticitate, care constituie fundamentul forței sale executării.
Analizând cauzele de nulitate a deciziei contestate, invocate de către reclamantă, instanța constată că acestea nu pot fi reținute, întrucât:
- Așa cum rezultă din preambulul Deciziei nr. XXX/2012, actul a fost emis în baza art. 6 din H.G. nr. 1000/2012, potrivit căruia:
"(1) Agenția Națională pentru Protecția Mediului este condusă de un președinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepreședinte, cu rang de subsecretar de stat.
(2) Președintele și vicepreședintele sunt numiți și revocați din funcție, în condițiile legii, prin decizie a primului-ministru, la propunerea conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului.
(3) Președintele Agenției Naționale pentru Protecția Mediului numește și eliberează din funcție personalul acesteia, în condițiile legii și ale prezentei hotărâri";.
Ca urmare, având în vedere noul act normativ privind organizarea și funcționarea instituției publice, numirea și eliberarea din funcție a personalului se face de către președintele ANPM - prevedere legală care a fost respectată la emiterea deciziei contestate.
- În ce privește aplicarea dispozițiilor invocate din Codul Muncii prin care se reglementează concedierea, instanța constată că prin art. 117 din Legea 188/1999, se prevede că:
"Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice";.
Ca atare, compatibilitatea dispozițiilor din Codul Muncii trebuie apreciată de către judecător în fiecare caz în parte, iar în situația de față, instanța apreciază că dispozițiile din Codul Muncii privind concedierea contravin legislației specifice funcției publice, întrucât instituția eliberării din funcția publică ca urmare a reorganizării, are o reglementare specifică prevăzută prin Legea 188/1999, aceasta din urmă trebuind aplicată întocmai.
- Față de apărarea reclamantei privind lipsa avizului de legalitate, instanța constată că decizia contestată a fost emisă în regim de putere publică, de către organul competent prevăzut de art. 6 din H.G. nr. 1000/2012, iar lipsa avizului de legalitate a consilierului juridic prevăzut de Legea 514/2003 nu poate afecta valabilitatea actului, acesta neavând caracterul de aviz conform.
- Temeiul de drept al deciziei contestate este reprezentat de dispozițiile art. 99 lit. b și art. 100 alin. 4 din Legea 188/1999, eliberarea din funcție a reclamantei fiind motivată astfel de reorganizarea ANPM și a instituțiilor din subordinea acesteia ce a avut loc în urma adoptării H.G. nr. 1000/2012 și a O.U.G. nr. 58/2012. Ca urmare, decizia contestată este motivată în fapt și în drept, reorganizarea instituției fiind una reală, dispusă în baza normelor legale anterior menționate, în urma cărora ANPM s-a reorganizat la nivel național, trecând de la 34 de agenții județene și 8 agenții regionale, în subordine (potrivit H.G. nr. 918/2010) la 42 de agenții județene, cu desființarea agențiilor regionale și modificarea atribuțiilor pentru toate instituțiile din subordine.
- Deși funcția publică de conducere ocupată de reclamantă se regăsește și în noua organizare a instituției, instanța constată că potrivit art. 11 din H.G. nr. 1000/2012, atribuțiile agențiilor regionale desființate au fost redistribuite către agențiile județene sau către Agenția Națională pentru Protecția Mediului, după caz, - revenindu-i așadar acesteia din urmă dreptul de a stabili atribuții specifice pentru fiecare agenție și pentru fiecare funcție publică ocupată de personalul acesteia.
Ca urmare, instanța nu poate face aprecieri privind oportunitatea stabilirii unor atribuții specifice pentru fiecare instituție din subordine, descentralizate ulterior pe fiecare funcție, cert fiind faptul că atribuțiile sunt diferite în primul rând la nivelul agențiilor județene, iar apoi la nivelul fiecărei funcții publice.
- Numirea anterioară a reclamantei pe funcția publică de director executiv prin Ordinul nr. XX/xx.xx.xxxx emis în baza H.G. nr. 918/2010 (ce a fost abrogată prin H.G. nr. 1000/2012) nu mai poate produce efecte după adoptarea unui nou act normativ privind organizarea și funcționarea instituției, respectiv H.G. nr. 1000/2012, întrucât prin acesta din urmă instituția publică s-a reorganizat prin desființarea agențiilor regionale și înființarea doar a agențiilor județene, cu consecința desființării funcțiilor de conducere pentru fiecare dintre agențiile teritoriale din subordinea ANPM.
Chiar dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. b din Legea 188/1999, constituind și temeiul juridic al deciziei contestate, conferă instituției cadrul legal pentru a dispune eliberarea din funcție a funcționarului public atunci când intervin măsuri de reorganizare administrativă a instituției.
Mai mult, reorganizarea constituie o măsură managerială luată de conducerea instituției, trebuind a fi recunoscut dreptul de apreciere al autorității publice, în privința organizării propriei activități.
- Nu poate fi analizată situația reclamantei în raport de prevederile art. 100 alin. 5 din Legea 188/1999, întrucât acest text se referă la posturi similare , iar în situația dată, chiar dacă postul de director executiv este prevăzut și pe noul stat de funcții, acesta are atribuții și competențe modificate, deși nu este schimbată denumirea.
În ce privește vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantei prin decizia contestată, instanța reține următoarele:
Reclamanta nu a invocat expres prin acțiunea formulată care este vătămarea ce i-a fost cauzată, instanța constatând astfel că: in perioada preavizului drepturile salariale ale acesteia au fost păstrate; în aceeași perioadă, instituția pârâtă i-a oferit posibilitatea de a ocupa o altă funcție de conducere, funcție pe care reclamanta a acceptat-o în mod expres; pentru ocuparea funcției de director executiv s-a organizat concurs, însă reclamanta nu s-a înscris, neexistând posibilitatea de a fi numită în mod direct, pentru considerentele anterior menționate.
De altfel, acolo unde a existat posibilitatea, respectiv în situațiile în care directorii executivi ai agențiilor regionale pentru protecția mediului care, conform H.G. nr. 918/2010, îndeplineau și atribuțiile agențiilor județene pentru protecția mediului - aceștia au fost numiți direct în noile funcții de conducere de directori executivi ai noilor agenții județene înființate în județele în care s-au desființat agențiile regionale.
În consecință, instanța apreciază că, în urma reorganizării instituției, reclamanta avea doar o vocație de a ocupa funcția de conducere, de director executiv, și nu un drept, astfel încât aceasta nu poate pretinde că i-a fost încălcat un drept sau interes legitim, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
Pentru motivele anterior menționate, instanța apreciază că prin emiterea Deciziei nr. XXX/2012 nu a fost încălcat principiul legalității actelor administrative, aceasta fiind emisă în baza actelor normative superioare invocate în preambulul deciziei, precum și că reclamanta nu a făcut dovada vătămării drepturilor sale legitime prevăzute de Legea 188/1999, considerente pentru care, instanța va respinge ca nefondată acțiunea în anularea Deciziei nr. XXX/2012, în temeiul art. 106 din Legea 188/1999. Ca urmare, instanța va respinge și celelalte capete de cerere accesorii.
Având în vedere respingerea acțiunii principale, în temeiul art. 67 din Codul de procedură civilă, pentru aceleiași considerente anterior menționate, instanța admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Agenția pentru Protecția Mediului Botoșani.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta B. D. E. domiciliată în municipiul Botoșani, str. X, nr. Y, sc. Z, et. T, ap. U, județul Botoșani în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului București cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294 , București.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Agenția de Protecție a Mediului Botoșani cu sediul în municipiul Botoșani, B-dul M. Eminescu, nr. 44, județul Botoșani.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de xx.xx.xxxx.
Președinte, Grefier,
| ← Reorganizare vama. Jurisprudență Raporturi de muncă | Clauze abuzive banci. Jurisprudență Contracte economice → |
|---|
