Anulare hotărâre arbitrală. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Sentinţă comercială nr. 91 din data de 29.05.2014
Prin cererea înregistrată la sediul Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava sub nr. 3/22.07.2013, reclamanta S.C. A.C.M.S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. P.E. S.R.L. la plata sumei de 35.222.20 lei, reprezentând contravaloare factură seria A nr. 0203/23.04.2012, neachitată de pârâtă la momentul înregistrării cererii de arbitraj, a penalităților de întârziere de 1.377,18 lei, calculate până la data introducerii cererii, penalități pe care le solicită a fi actualizate până la data efectivă a plății, precum și a cheltuielilor arbitrale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între cele două părți s-au desfășurat raporturi juridice, conform contractului nr. 795/17.08.2011, prin care A.C.M.S.R.L. s-a obligat să execute lucrări de demolare, excavație, compactare și de confecții metalice în localitatea Giurgiu, în schimbul unui preț determinat pentru fiecare operațiune în parte.
Pa parcursul relațiilor contractuale, S.C. P.E. S.R.L. a înțeles, de fiecare dată, să își exercite obligațiile contractuale de plată pentru lucrările efectuate de reclamantă, în aceeași modalitate fiind emisă și factura fiscală seria A nr. 203/23.04.2012, în valoare de 35.222.20 lei, conform contractului încheiat între părți și a situației de lucrări din data de 23.04.2012.
Deși S.C. P.E. S.R.L. și-a însușit această factură prin semnătură și ștampilă, la fel ca și situația de lucrări aferentă și a procesului verbal de recepție nr. 984/23.04.2012, aceasta nu a achitat valoarea facturii, aspect care a dus și la acumularea de penalități, care, conform clauzelor contractuale, sunt de 0,01% pe zi de întârziere din valoarea facturii neonorate (pct. 6.2. Cap. VI din contractul de prestări servicii), penalități de întârziere în valoare de 1.377,18 lei, calculate până la data înregistrării cererii de arbitraj.
Reclamanta S.C. A.C.M. S.R.L. a anexat, în susținerea cererii sale, următoarele înscrisuri, în copie certificată: contract de prestări servicii nr. 795/17.08.2011, factura seria A nr. 203/23.04.2012, situație de lucrări din 23.04.2012, proces-verbal de recepție nr. 984/23.04.2012, fișă partener S.C. P.E. S.R.L., desfășurător penalități de întârziere, corespondență cu S.C. P.E. S.R.L.
Reclamanta ș-ai întemeiat cererea pe art. 541, art. 548-549, art. 553, art. 571, art. 575 Cod procedură civilă, art. 969 cod civil în vigoare la data încheierii convenției.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale.
Prin întâmpinare, pârâta S.C. P.E. S.R.L. a invocat decăderea reclamantei din posibilitatea de a administra alte probe decât înscrisurile, în temeiul prevederilor art. 150, art. 254 și art. 587 din Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, pârâta P.E. S.R.L. a invocat excepția de neexecutare a contractului, învederând Tribunalului Arbitral că reclamanta și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile stabilite conform contractului, acesta fiind și motivul refuzului plății facturii fiscale nr. 203/23.04.2012.
Pârâta a învederat că a notificat reclamantei calitatea proastă a lucrărilor, constând în deplasarea stâlpului din sud-vest, care a pus în pericol întreaga structură de rezistență a clădirii, clădirea având ca beneficiar final pe S.C. L.A.R. S.R.L. De asemenea, pârâta a arătat că, în virtutea bunei-credințe față de partenerii comerciali și pentru a evita un demers judiciar din partea S.C. L.A.R. S.R.L., a contractat un alt executant, S.C. A.P.I. S.R.L., care a efectuat lucrările de consolidare a clădirii, cheltuielile avansate de S.C. P.E. S.R.L. fiind în sumă de 60.512,62 lei.
Pârâta a arătat că esența contractelor sinalagmatice este reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților contractante, iar în temeiul contractului încheiat între părțile din prezentul litigiu, obligația S.C. A.C.M. S.R.L. era aceea de a executa lucrările la o calitate corespunzătoare, motiv pentru care, în fapt, A.C.M. S.R.L. datorează pârâtei suma de 60.512,62 lei.
A mai arătat pârâta că nu este îndeplinit nici caracterul cert al creanței pretinse de reclamantă, din moment ce simpla emitere a unei facturi fiscale, fără a se proba efectiv executarea lucrărilor, nu poate naște obligații de plată în sarcina pârâtei. A învederat pârâta că procesul verbal de recepție încheiat la data de 23.04.2012, depus de reclamantă în susținerea pretențiilor sale, poartă o semnătură indescifrabilă, pe care pârâta nu o recunoaște, cu atât mai mult cu cât acesta nu poartă ștampila societății S.C. P.E. S.R.L.
Separat, pârâta S.C. P.E. S.R.L. a arătat că S.C. A.C.M. S.R.L., în calitate de antreprenor, răspunde pentru viciile lucrărilor executate potrivit art. 1863 Cod civil, care prevede că antreprenorul datorează garanție contra viciilor lucrării și pentru calitățile convenite, potrivit dispozițiilor privind garanția contra viciilor lucrului vândut, care se aplică în mod corespunzător.
Pentru a-și proba apărările, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile alăturate întâmpinării (notificarea nr. 426/31.12.2012, nota de transport nr. 0134000031327, dispoziție de șantier din 02.04.2012, proces verbal din 20.12.2012, factura fiscală nr. 201/16.04.2012, deviz anexă la factura nr. 201/16.04.2012), proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială (doi martori: Stoian Ioan și Brebene Victor), în vederea dovedirii calității defectuoase a lucrărilor.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 541, 548-549, 553, 571, 575 Cod procedură civilă, art. 969 alin. 1, art. 1066 și urm. Cod civil în vigoare la data încheierii convenției dintre părți.
Prin sentința arbitrală nr. 1/25.10.2013 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A.C.M. S.R.L. Suceava, în favoarea căreia pârâta S.C. P.E. S.R.L. București a fost obligată la plata sumei de 35.222,20 lei, reprezentând contravaloarea facturii seria A nr. 0203/23.04.2012 și a sumei de 1.835,077 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate de la data scadenței și până la data de 25.10.2013, actualizate până la data efectivă a plății, precum și suma de 3.733,90 lei, reprezentând cheltuieli arbitrale.
Prin acțiunea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 929/39/2013 din 23.12.2013, reclamanta S.C. P.E. S.R.L. București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A.C.M. S.R.L. Suceava, anularea sentinței arbitrale nr. 1 din 25 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava în dosarul nr. 1/2013, încuviințarea administrării unor probe noi, iar pe fond respingerea, ca nefondată, a cererii de arbitraj formulată de A.C. M. S.R.L.
A solicitat emiterea unei adrese către tribunalul prevăzut la art. 547 Cod procedură civilă, în vederea depunerii în integralitate a dosarului arbitral nr. 1/2013.
În motivare a arătat că nu i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de numire a unui arbitru și, cu atât mai mult, lista arbitrilor Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava, deși în cadrul hotărârii arbitrale s-a menționat "notificată prin adresa nr. 4/22.07.2013 cu privire la desemnarea unui arbitru, (pârâta) nu a răspuns la aceasta";, or, neinformarea părții în legătură cu modalitate de numire a arbitrilor, precum și nedepunerea listei acestora, determină incidența motivului de anulare prevăzut la art. 608 alin. 1 lit. c) Cod procedură civilă.
Primul act care i-a fost comunicat, prin care a aflat efectiv de acest litigiu, îl constituie Adresa nr. 5/31.07.2013, prin care a fost înștiințată de înregistrarea dosarului nr. 1/2013 și i s-a solicitat să depună, în termen de 30 zile, întâmpinare, înscrisuri și celelalte mențiuni prevăzute la art. 571 Cod procedură civilă.
A mai arătat că, în condițiile în care litigiul dintre părți a fost soluționat în baza Regulilor C.A.C.C.C.I.S., disp. art. 51 și art. 92 stipulează în mod obligatoriu întocmirea și comunicarea către părți a unui Act de planificare și impun semnarea actului de planificare atât de părți, cât și de tribunalul arbitral și nu există nicio dovadă privind comunicarea Actului de planificare către reclamantă sau vreun refuz de semnare a acestuia, hotărârea arbitrală fiind pronunțată în lipsa acestui act, acestea determină nulitatea hotărârii, în temeiul art. 608 alin. 1 lit. h) teza a III-a Cod procedură civilă: h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.
A solicitat să se cerceteze, pe baza actelor existente la dosarul arbitral, dacă dispozitivul sentinței arbitrale nr. 1 din 25.10.2013 a fost verificat sub aspectul conformității de către Colegiul Curții de Arbitraj, în sensul disp. art. 68 al. 1 și 3.
În descrierea situației de fapt, a arătat că, la data de 17.08.2011, între S.C. P.E. S.R.L., în calitate de beneficiar, și S.C. A.C.M.S.R.L., în calitate de prestator, s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 795, având ca obiect realizarea următoarelor lucrări: - demolare platformă din beton și concasarea betonului rezultat din demolări; - lucrări de excavație; - lucrări de "compactare (strat de 25 cm); - lucrări de confecții metalice (include: confecții metalice propriu-zise, transport și montaj).
Ulterior, la data de 17.09.2011, părțile au încheiat un Act Adițional, prin care au stabilit prelungirea contractului nr. 795/17.08.2011 până la data de 31.12.2011.
Aceste lucrări au fost contractate pentru beneficiarul final - S.C. L.A.R. S.R.L., astfel cum rezultă din Contractul de antrepriză pentru lucrări de construcții nr. 552/22.08.2011.
Pe parcursul derulării contractului cu S.C. L.A.R. S.R.L., reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii cu S.C. A.P.I. S.R.L.
La data de 05.12.2012, S.C. A.P.I. S.R.L. a emis Adresa nr. 720, prin care a semnalat slaba calitate a utilajelor și a lucrărilor efectuate de S.C. A.C.M. S.R.L. - fapt care probează o neexecutare conformă a contractului de către S.C. A.C.M. S.R.L.
Reclamanta a notificat către S.C. A.C.M. S.R.L. calitatea proastă a lucrărilor (constând în deplasarea stâlpului din sud-vest, care a pus în pericol întreaga structură de rezistența a clădirii), având ca beneficiar final - S.C. L.A.R. S.R.L., în baza Adresei nr. 426/31.12.2012, precizând că starea defectuoasă a lucrărilor rezultă și din Raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. T. A., precum și din adresele nr. 720/05.12.2012 emisă de S.C. A.P.I. S.R.L., prin care a semnalat slaba calitate a utilajelor și a lucrărilor efectuate de S.C. A.C.M. S.R.L. și nr. 426/31.12.2012 - expediată către A.C.M. S.R.L., pe care aceasta a ignorat-o;.
Având în vedere buna-credință a reclamantei față de partenerii comerciali și pentru a preîntâmpina un demers judiciar din partea S.C. L.A.R. S.R.L., a contractat un alt executant, S.C. A.P.I. S.R.L., care a efectuat lucrările de consolidare a clădirii, cheltuielile avansate de reclamantă fiind în sumă de 60.512,62 lei,
În esență, prin hotărârea atacată, Curtea de Arbitraj a reținut administrarea tuturor înscrisurilor sus-menționate în cadrul capitolului intitulat "situația de fapt", a respins, ca neutilă, proba testimonială (solicitată de reclamantă prin întâmpinare, depusă în termen legal) și a înlăturat toate apărările reclamantei cu următoarea motivare:
- situația de lucrări și factura fiscală sunt semnate și poartă ștampila S.C. P.E. S.R.L.;
- în lipsa unei cereri reconvenționale, analizarea excepției de neexecutare excede cadrului procesual între părți;
- contractul încheiat între părți nu face "vreo referire la obligația de garanție a lucrărilor care să incumbe reclamantei " - fila 7.
Susține reclamanta că în mod nelegal Curtea de Arbitraj a apreciat că, în lipsa unei cereri reconvenționale, analizarea excepției de neexecutare excede cadrului procesual între părți, cu toate că excepția de neexecutare a contractului reprezintă un veritabil mijloc de apărare aflat la dispoziția reclamantei, în condițiile în care A.C.M.S.R.L. i-a pretins reclamantei executarea obligațiilor contractuale, fără ca aceasta din urmă să-și execute propriile obligații.
Cu toate că în Codul civil nu există un text legal expres care să reglementeze această excepție, aplicabilitatea rezidă din reciprocitatea și interdependența obligațiilor, fiind deopotrivă recunoscută de doctrina juridică de specialitate.
Soluția instanței este nelegală, întrucât obligația antreprenorului (s-a reținut în baza sentinței atacate că A.C.M.S.R.L. are această calitate) de a garanta pentru viciile lucrării executate este stabilită prin lege - art. 1487 Cod civil, Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții.
Chiar dacă părțile nu au stipulat în cadrul Contractului nr. 795/17.08.2011 aceste norme legale, A.C.M. S.R..L. avea obligația de a garanta pentru conformitatea execuției lucrării, textele de lege sus-menționate fiind aplicabile de drept
În probatoriu, urmare a rejudecării cauzei pe fond, în temeiul art. 604 alin. 3 lit. b) teza a II-a Cod procedură civilă, solicită încuviințarea unor probe noi: înscrisuri și martori.
În vederea dovedirii calității defectuoase a lucrării executate de către S.C. A.C.M. S.R..L., solicită citarea, în calitate de martor, a dl. B. V., cu domiciliul în B., str. P. nr. …., jud. Prahova.
În drept, invocă art. 575 - 608 și urm. Cod procedură civilă, art. 970, art. 969, art. 1487 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta S.C. A.C.M. S.R.L. Suceava a solicitat, în principal, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii în anulare formulată de către S.C. P.E. S.R.L. împotriva sentinței arbitrale nr. 1/25.10.2013 și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă,
În subsidiar, în ipoteza în care instanța nu va reține incidența în cauză a excepției invocate, respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată și nefondată și menținerea sentinței arbitrale nr. 1/25.10.2013 ca legală și temeinică.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâta a arătat că, prin cererea anexată cererii de chemare în judecată, a solicitat judecarea cauzei în complet de arbitru unic, desemnat de către președintele sau de către Secretarul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava, conform Regulamentului asumat prin clauza arbitrală convenită de părți, iar în conformitate cu art. 20 alin. 1 din Regulile Curții de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava, Secretarul Curții a procedat la desemnarea arbitrului unic, în condițiile în care reclamanta, notificată prin adresa nr. 4/22.07.2013, nu și-a exprimat poziția cu privire la desemnarea unui arbitru.
Pe de altă parte, aceasta avea posibilitatea numirii unui arbitru prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, însă nu a făcut acest lucru și nici nu a învederat existența vreunui viciu de procedură în acest sens pe parcursul cercetării cauzei, așa încât, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 608 alin. 1 lit. h din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește invocarea lipsei actului de planificare a procedurii arbitrale privind cauza dedusă judecății, prevăzut de art. 51 din Regulile Curții de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava, apreciază că este tardivă și irelevantă, în raport de condițiile limitative prevăzute de lege, ce pot conduce la anularea sentinței arbitrale. În acest sens, învederează faptul că, potrivit art. 60 din Regulile Curții de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava: "Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la primul termen de arbitraj ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii pe fond", ori, prin întâmpinarea la cererea de arbitraj, reclamanta nu a invocat lipsa acestui act de planificare, sens în care invocarea acestei neregularități după pronunțarea sentinței arbitrale este tardivă și nu poate fi asimilată cu o încălcare a dispozițiilor imperative ale legii.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. 1 din Regulile Curții de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava, privind verificarea dispozitivului sentinței arbitrale de către Colegiul Curții de Arbitraj, sub aspectul conformității sale cu jurisprudența Curții, învederează faptul că nici această pretinsă neregularitate nu se subsumează art. 608 alin. 1 lit. h din Codul de procedură civilă, în condițiile în care, potrivit articolului invocat, avizul formulat de colegiu are sens de recomandare, fără ca lipsa acestuia să conducă la anularea sentinței arbitrale pe motiv de nesocotire a dispozițiilor legale, care în cauză nu au caracter imperativ, astfel încât, solicită respingerea aserțiunilor formulate în acest sens.
Precizează că reclamanta reia argumentele de fapt și susținerile învederate în scris în fața Tribunalului Arbitral, invocând, chiar pentru prima oară în fața Curții de Apel Suceava, elemente și excepții neinvocate la judecarea fondului cauzei, însă reiterarea situației de fapt, în contextul nemulțumirii față de soluția pronunțată în cauză, conduce la inadmisibilitatea acțiunii în anulare, în condițiile în care hotărârea arbitrală poate fi desființată doar pentru motivele exprese și limitativ prevăzute în art. 608 din Codul de procedură civilă.
Pârâta a arătat că nu este dată excepția de neexecutare a contractului invocată de reclamantă, întrucât lucrările au fost efectuate de către pârâtă, ceea ce confirmă executarea acestora, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile premise pentru invocarea unei astfel de apărări, care presupune refuzul unei părți de a-și îndeplini o obligație, până în momentul în care cealaltă nu își îndeplinește obligația corelativă.
Pe de altă parte, prin invocarea acestei excepții, reclamanta emite pretenții proprii în raport de pârâtă, cu privire la contravaloarea lucrărilor pretins defectuoase refacturate, sens în care, în lipsa unei cereri reconvenționale formulate în condițiile art. 45 din Regulile Curții de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava și în lipsa achitării taxelor arbitrale, nu pot fi deduse judecății.
Mai mult decât atât, reclamanta învederează faptul că nu au fost luate în considerate înscrisurile depuse în susținerea apărării privind excepția de neexecutare, ori învederează faptul că acele înscrisuri nu îi sunt opozabile, cu precizarea că raportul de expertiză depus la dosarul cauzei are forța probantă a unui înscris, în condițiile în care nu a fost întocmit în cadrul judecății, conform principiului contradictorialității, nefiindu-i opozabil în contextul în care pârâta nu a luat parte la efectuarea sa.
În ceea ce privește certitudinea creanței, învederează faptul că, în temeiul art. 4.1 din contractul încheiat între părți, reclamanta și-a asumat faptul că semnarea și ștampilarea situațiilor de lucrări atestă îndeplinirea obligațiilor contractuale de către prestator; născându-se dreptul la plata integrală a lucrărilor contractate și executate. Certitudinea creanței este dată de însăși factura fiscală neachitată, însușită de către reclamantă prin semnătură și ștampilă.
Nu în ultimul rând, precizează că părților le-au fost respectate toate drepturile procesuale garantate de Codul de procedură civilă, aspect ce reiese, fără îndoială, din actele și lucrările dosarului, cu precizarea că reprezentantul reclamantei nu a fost prezent la niciunul din termenele de arbitraj stabilite de Tribunalul Arbitral și nici nu a invocat vreo nesocotire a garanțiilor procesuale legale.
Având în vedere aceste considerente, solicită, în principal, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii în anulare formulată de către S.C. P.E. S.R.L, împotriva sentinței arbitrale nr. 1/25.10.2013 și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, în ipoteza în care nu se va reține incidența în cauză a excepției invocate, respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată și nefondată și menținerea sentinței arbitrale nr. 1/25.10.2013, ca legală și temeinică.
În drept, invocă art. 205 și urm., 246 - 247 din Codul de procedură civilă.
În probațiune, solicită admiterea probei cu înscrisurile aflate în dosarul nr. 1/2013 al Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta S.C. A.C.M. S.R.L. Suceava, potrivit disp. art. 248 al. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că nu este întemeiată.
În cuprinsul acțiunii în anulare, reclamanta a criticat soluția arbitrală sub aspectul încălcării dispozițiilor imperative ale art. 608 lit. c și h din Codul de procedură civilă, în sensul că nu a fost informată în legătură cu modalitatea de numire a arbitrilor, nefiind depusă lista acesteia, precum și faptul că tribunalul arbitral a ignorat, atât prev. art. 51 din Regulile Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava, care impun întocmirea unui document sintetic privind planificarea desfășurării procedurii arbitrale, numit act de planificare, semnat de părți și de tribunalul arbitral, act care însă nu există în dosarul cauzei, cât și prevederile imperative ale art. 969 din Codul civil.
În contractul de prestări servicii nr. 795/17.08.2011, încheiat între părți, la pct. 9.1 se prevede expres că, "în cazul în care rezolvarea neînțelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluționare tribunalului arbitral, conform regulilor de procedură aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc, organizat de Camera de Comerț și Industrie a Județului Suceava";, iar potrivit art. 5 din Regulile Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava, "în cazul în care s-a încredințat Curții de Arbitraj organizarea unui arbitraj prin însuși acest fapt, părțile au acceptat prezentele reguli, afară numai dacă, o dată cu încredințarea arbitrajului, părțile au optat, în scris, pentru alte norme de procedură și acestea au fost acceptate de tribunalul arbitral";.
Curtea constată că, prin cererea anexată cererii arbitrale, pârâta a solicitat soluționarea cauzei de către un arbitru unic, desemnat de președintele ori secretarul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava, conform Regulamentului semnat de ambele părți prin clauza arbitrală înserată în contract, însă reclamanta, deși a fost notificată în acest sens, nu a răspuns invitației de a desemna un arbitru, adoptând o poziție neutră, în sensul că nu a reclamat ulterior existența unui viciu de procedură.
De fapt, critica referitoare la neinformarea reclamantei cu privire la modalitatea de numire a arbitrului excede ipotezei prev. de art. 608 al. 1 lit. c din codul de procedură civilă și cade sub incidența disp. art. 608 alin. 2, potrivit cărora, "nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularitățile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 al. 1 și 3 …";, or, potrivit art. 592 alin. 1, "orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt";.
De asemenea, nici critica vizând încălcarea disp. art. 51 din Regulile Curții de Arbitraj Comercial, care prevede întocmirea unui act de planificare a desfășurării procedurii arbitrale nu poate fi reținută, întrucât, conform art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, "Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularității și înainte de a se pune concluzii în fond";.
În ceea ce privește avizul dat de Colegiul Curții de Arbitraj ca urmare a verificării dispozitivului sentinței arbitrale, Curtea constată că, potrivit art. 68 alin. 2 din Regulile Curții de Arbitraj, acest aviz are caracter de recomandare, așa încât, lipsa acestui act nu poate determina anularea sentinței.
Având în vedere că hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul dintre motivele strict și limitativ prevăzute de art. 608 alin. 1 din Codul de procedură civilă, iar reclamanta a făcut o încadrare juridică criticilor aduse hotărârii, Curtea va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei, Curtea reține, în principal, faptul că desfășurarea procedurii arbitrale s-a făcut cu garantarea și respectarea drepturilor procesuale ale părților, care au fost legal citate pentru fiecare termen, fiindu-le aduse la cunoștință, prin intermediul secretarului Curții de Arbitraj, toate înscrisurile depuse la dosar și lucrările efectuate de tribunal, acestea susținând propria poziție procesuală pe calea întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare, a notelor de concluzii, ce cuprind argumentele de fapt și de drept, în scopul asigurării contradictorialității.
Incontestabil, litigiul dintre părți rezidă din maniera în care s-au derulat raporturile juridice izvorâte din contractul de prestări servicii nr. 795 încheiat la data de 17.08.2011 (prelungit prin act adițional până la data de 31.12.2011), prin care pârâta S.C. A.C.M. S.R.L. Suceava, în calitate de prestator, s-a obligat să execute lucrări de demolare, excavații, compactare și confecții metalice, în favoarea reclamantei S.C. P.E. S.R.L., în calitate de beneficiar, părțile convenind expres în art. 4.1 privind recepția lucrărilor că, "prin semnarea situației/situațiilor de lucrări se atestă că prestatorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale și, concomitent, se naște dreptul său la plata integrală a lucrărilor contractate și executare";, plata urmând a se face "pe baza situațiilor de lucrări în 15 zile de la emiterea facturii";, așa cum apare stipulat în art. 5.2 din contract.
Deși pe parcursul derulării contractului, pârâta a executat lucrările contractate și a primit prețul convenit, reclamanta beneficiară a refuzat achitarea ultimei facturi fiscale nr. 203/23.04.2012, cu toate că și-a însușit, prin semnătură și ștampilă, situația de lucrări întocmită de pârâtă la data de 23.04.2012 și nu a formulat obiecțiuni cu privire la procesul-verbal de recepție nr. 984/23.04.2012, invocând, pe calea arbitrajului, excepția de neexecutare a contractului, motivat de faptul că lucrările au fost efectuate defectuos, astfel că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală și emițând pretenții proprii (în lipsa cererii reconvenționale), constând în plata reparării lucrărilor neconforme.
Sub acest aspect, în prezenta acțiune, reclamanta a susținut incidența motivului de anulare prev. de art. 608 al. 1 lit. h Cod procedură civilă, în sensul că tribunalul arbitral a încălcat dispozițiile imperative ale art. 969 din Codul civil, potrivit cărora, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante"; (pacta sunt servanda).
Curtea apreciază că textul de lege evocat nu are natura unei norme imperative din perspectiva art. 608 lit. h C. pr. civ., ci reglementează un principiu referitor la forța obligatorie a contractului, între părțile contractante, care nu se confundă cu legea, respectiv cu norma ce impune o anumită conduită părții.
Doctrina și jurisprudența au statuat asupra faptului că fundamentul forței juridice obligatorii a contractului este reprezentat, pe de o parte, de necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice, iar, pe de altă parte, de exigența morală a respectării cuvântului dat, însă, în condițiile în care de la acest principiu există excepții, nu suntem în prezența unei norme imperative, pentru că însăși noțiunea de excepție contrazice ideea de "imperativ";.
Pe de altă parte, critica reclamantei vizând încălcarea dispozițiilor imperative procedurale referitoare la administrarea probelor nu este întemeiată, pentru că aceasta a avut posibilitatea solicitării și administrării oricărei probe, iar împrejurarea că unele probe au fost admise, iar altele nu au fost încuviințate (sau înlăturate) nu conduce de plano la concluzia încălcării dreptului pârâtei la un proces echitabil, așa încât, nu se circumscrie disp. art. 608 lit. h C. pr. civ.
Este evident faptul că reclamanta a reiterat în fața Curții chestiuni ce vizează exclusiv modul în care tribunalul arbitral a analizat fondul cauzei, respectiv raporturile juridice dintre părți și probatoriul administrat, cu toate că, specificul acțiunii în anulare impune cercetarea modului în care s-au respectat condițiile de formă ale arbitrajului, promovarea unei astfel de acțiuni raportându-se la motivele strict și limitativ prevăzute de art. 608 al. 1 din Codul de procedură civilă.
Se impune, totuși, precizarea, pentru a înlătura orice îndoială, că, pe de o parte, pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului, se cere îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții și, așa cum în mod corect a reținut tribunalul arbitral, în speță nu este dată condiția corelativității obligațiilor părților, iar, pe de altă parte, valorificarea unor pretenții proprii se putea realiza exclusiv pe calea cererii reconvenționale formulată în condițiile cererii arbitrale, odată cu întâmpinarea sau, cel mai târziu, până la prima zi de înfățișare, conform art. 45 al. 1 și 2 din Regulile Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava.
În considerarea celor reținute, apreciind că aspectele invocate au fost analizate în mod riguros de tribunalul arbitral, care a pronunțat o soluție legală, în deplină concordanță cu probatoriul administrat și, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele stipulate în art. 608 al. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge acțiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. P.E. S.R.L. București.
| ← Privilegiul statului pentru creanţele fiscale înscrise în... | Acţiunea în anulare a hotărârii AGA. Jurisprudență Faliment → |
|---|
