Acţiunea în anulare a hotărârii AGA. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 99 din data de 06.05.2014
La data de 30.09.2013, pe rolul Tribunalului Suceava - Secția civilă a fost înregistrată, sub nr. 9755/86/2013, cererea având ca obiect "acțiune în anulare a hotărârii AGA";, formulată de reclamantul F.S.D., în contradictoriu cu pârâții M.O.F. și S.C. C.T. Dorna Arini, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. C.T. S.R.L. din data de 28.08.2013 și, drept consecință, anularea tuturor actelor subsecvente acestora și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, prin Hotărârea AGA a S.C. C.T.S.R.L. (în continuare denumită "Societatea") s-a hotărât numirea, în calitate de administrator, a pârâtei M.O.F..
Această AGA a fost luată fără convocarea reclamantului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, luând la cunoștință de existența acesteia doar la semnalarea acestui fapt de către pârâtă și, ulterior, prin efectuarea de copii de la Registrul Comerțului.
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 195 din Legea 31/1990, legea societăților comerciale, convocarea adunării generale a asociaților unui S.R.L. este de competența exclusivă a administratorului societății. Legiuitorul dă în competența administratorului societății inițiativa de a convoca adunarea generală și, doar în subsidiar, unui grup de asociați, reprezentând cel puțin o pătrime din părțile sociale. Or, în cazul de față, administratorul statutar al S.C. C.T. S.R.L., la acel moment, era el, fără a exista alte persoane desemnate în acest sens. Mai departe, legea prevede dreptul asociatului, care deține cel puțin o pătrime din părțile sociale, de a formula o cerere de convocare a AGA către administrator, dar fără a acorda dreptul de a proceda singur la convocarea acesteia.
Pe lângă prevederile legale deja menționate, actul constitutiv al Societății prevede în mod foarte clar, la art. 12 alin 2: "Prin hotărârea adunării generale a asociaților vor putea fi numite ca administratori alte persoane fizice sau juridice asociați sau neasociați";.
În consecință, pârâta M. avea, dreptul, deținând 49% din părțile sociale în societate, de a-i solicita convocarea AGA, iar în cazul în care el nu dădea curs acestei solicitări, avea dreptul de a se adresa instanțelor competente, spre a-și exercita acest drept.
Potrivit practicii judiciare, în cazul în care administratorul refuză a convoca AGA, la cererea expresă a asociaților/asociatului, înregistrată în condiții procedurale, aceștia pot proceda la sesizarea instanței printr-o cerere având ca obiect obligarea administratorului la convocarea AGA, eventual sub sancțiunea daunelor cominatorii, iar, pe de altă parte, administratorul poate fi ținut răspunzător de prejudiciile cauzate societății prin neconvocarea AGA. Astfel, ca urmare a faptului că nici el și nici o instanță nu a fost sesizată cu privire la convocarea AGA, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, consideră AGA Societății ca fiind lovită de nulitate absolută.
Ca urmare a lipsei lui, voința societății, exprimată prin hotărârea AGA, nu avea cum să fie întrunită, existând doar voința unilateral a unuia dintre asociați - și acela minoritar - voință care nu poate da eficacitate unei asemenea hotărâri.
Prin această hotărâre AGA se încearcă eludarea voinței comune a asociaților și încercarea de a prelua controlul societății într-un mod abuziv și contrar intereselor societății. Până la această dată, societatea își desfășoară o activitate lucrativă, cu o balanță pozitivă, neexistând probleme de nici un fel în desfășurarea activității acesteia.
Pe lângă aceste motive clare și elocvente, procesul verbal al adunării generale nu putea fi întocmit cu respectarea normelor legale, în lipsa reclamantului neîntrunindu-se cvorumul necesar luării unei asemenea hotărâri.
În concluzie, având în vedere aspecte prezentate, este evident că hotărârile adunării generale ordinare și extraordinare sunt adoptate cu nerespectarea legii, motiv pentru care se impune ca acestea să fie anulate.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe art. 195, 117, 132 alin. 3 din Legea 31/1990, Legea societăților comerciale, republicată, art. 112 și următoarele Cod procedură civilă.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 10-21 dosar).
Pârâta M.O.F. a depus întâmpinare, filele 26-36 dosar, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii, ca tardivă, anularea cererii de chemare în judecată, întrucât aceasta a fost formulată cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată și ca neîntemeiată.
În apărare a arătat că, prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat instanței de judecată constatarea nulității absolute a hotărârii AGA S.C. C.T.S.R.L. din data de 28.08.2013 și anularea tuturor actelor subsecvente acesteia, invocând două motive, respectiv faptul că hotărârea AGA din 28.08.2013 s-a luat fără convocarea reclamantului și faptul că doar administratorul societății avea dreptul de a convoca adunarea generală a asociaților.
Însă, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3241 din 08.12.2009, aceste motive de nulitate invocate de reclamant sunt cauze de nulitate relativă, deoarece ocrotesc interese particulare ale asociaților, nu interese de ordin public.
Astfel, în speță, reclamantul, invocând motive de nulitate relativă, respectiv lipsa convocării sale și faptul că doar administratorul societății avea calitatea de a convoca adunarea generală a asociaților, conform dispozițiilor art. 196, coroborat cu art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, trebuia să formuleze acțiunea în termen de 15 zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaților din 28.08.2013 în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Prin rezoluția nr. 10688/10.09.2013, pronunțată de către Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale a asociaților C.T.S.R.L. din 28.08.2013. Prin urmare, în termen de 15 zile de la data de 10.09.2013, reclamantul putea ataca în justiție această hotărâre AGA, pentru motivele de nulitate relativă invocate de către acesta.
Or, acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 30.09.2013, mult peste termenul de 15 zile impus de normele legale.
Având în vedere toate aceste aspecte învederate, a solicitat admiterea excepției tardivității formulării acțiunii de către reclamant și, în consecință, respingerea acesteia, ca tardivă.
De asemenea, a arătat că, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 194 lit. b C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată va cuprinde: numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 148 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calității de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii ...";
Or, așa cum reiese din cuprinsul cererii introductive, aceasta a fost formulată de către reclamant, prin avocat A. G., fără însă a fi indicat sediul profesional al acestuia și celelalte elemente de identificare (respectiv număr de telefon, fax și adresa de mail), așa cum impun prevederile legale sus-invocate.
Mai mult decât atât, nici dovada calității de reprezentant nu a fost anexată cererii.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 194 lit. a C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată va cuprinde: numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori pentru persoane juridice denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare, potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant";.
Așadar, după cum se poate observa, în cuprinsul cererii introductive, reclamantul nu a indicat nici codul său numeric personal și nici pe cel al pârâtului. Or, indicarea acestui element de identificare, respectiv codul numeric personal al reclamantului, este esențială.
Mai mult decât atât, este obligatoriu ca cererii de chemare în judecată să îi fie anexată copie după actul de identitate al reclamantului, certificată de către acesta pentru conformitate cu originalul, pe când, în cazul de față, acest document nu este anexat cererii și nici împuternicirea avocațială pentru avocatul reclamantului.
Astfel, conform dispozițiilor imperative ale art. 148 alin. 1 C. proc. civ. "orice
cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților, ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, și adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea";.
După cum se poate observa în cuprinsul acțiunii reclamantului, prin care se solicită anularea hotărârii adunării generale a asociaților din data de 28.08.2013, acesta nu indică adresa electronică a sa, nici numărul său de telefon sau de fax, așa cum impun dispozițiile legale invocate.
Art. 150 al. 2 și art. 194 lit. e C. proc. civ. prevede ca fiecărui exemplar al cererii de chemare în judecată să îi fie anexate înscrisurile de care reclamantul înțelege a se folosi în proces, toate copiile astfel anexate necesitând a fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul.
Cu toate acestea, copiile după înscrisurile de care reclamantul F.S.D. înțelege a se folosi în dovedirea pretențiilor sale nu sunt certificate de către acesta pentru conformitate cu originalul, așa cum impun normele legale.
În consecință, aceste înscrisuri anexate de către reclamant cererii de chemare în judecată nu pot fi luate în considerare, tocmai pentru că nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul. Mai precizează faptul că, chiar și înscrisurile anexate exemplarului de cerere destinat comunicării către pârât este necesar a fi certificate de către reclamant pentru conformitate cu originalul.
Dispozițiile art. 194 lit. d C. proc. civ. impun că "cererea de chemare în
judecată va cuprinde: arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază
cererea";.
Așadar, cererea de chemare in judecată, prin care reclamantul solicită anularea hotărârii AGA din data de 28.08.2013, cuprinde doar motivele de fapt pe care este întemeiată, fără a însă a conține ceea ce este mai important, respectiv motivarea în drept.
Este adevărat că reclamantul precizează, ca temei în drept, dispozițiile art. 112 și următoarele din Codul de procedură civilă, însă, aceste dispoziții legale invocate reglementează cererea de chemare în judecată, însă fac parte din codul de procedură civilă 1865, abrogat la data de 15.02.2013.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 6/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă "dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare";. Or, acțiunea formulată de către reclamant a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 30.00.2013, mult după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, drept pentru care aceasta este supusă normelor acestuia.
Față de această situație, se impune anularea cererii astfel formulată, ca nemotivată.
Totodată, Codul de procedură civilă în vigoare a instituit, printre altele, procedura de verificare a cererii și regularizarea acesteia (art. 200 C. proc. civ.)
Însă, în cazul de față, deși instanța avea obligația legală de a verifica dacă cererea formulată de reclamant conține cerințele impuse de art. 194-197 C. proc. civ., și mai apoi, după ce reclamantul ar fi complinit lipsurile acesteia în termenul impus de instanță, cererea, împreună cu înscrisurile anexate acesteia, ar fi putut fi comunicate pârâtului, totuși, completul căruia i-a fost repartizată această cauză nu și-a îndeplinit obligațiile legale de verificare și regularizare a cererii introductive, eludând astfel dispozițiile imperative ale legii.
Or, în ceea ce privește îndeplinirea procedurii de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată, instanțele au instituit o practică unitară în acest sens, bazată pe dispozițiile imperative ale Codului de procedură civilă în vigoare, având grijă ca fiecare cerere de chemare în judecată să conțină toate elementele impuse de lege. Drept dovadă, anexează adrese emise de către Tribunalul Suceava în diferite dosare, în scopul regularizării cererilor de chemare in judecată.
Prin urmare, în prezentul dosar (nr. 9755/86/2013) nu a fost respectată procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul F.S.D., ceea ce face ca această cerere să fie lovită de nulitate, întrucât nu conține elementele impuse în mod imperativ de lege.
În considerarea tuturor aspectelor învederate mai sus, cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamantul F.S.D., prin care acesta solicită anularea Hotărârii AGA din data de 28.08.2013, este nulă, întrucât, în primul rând, nu conține motivele de drept pe care este întemeiată, iar, în al doilea rând, nu conține elementele impuse de dispozițiile art. 104, 194-197 Cod procedură civilă, pe care trebuie să le conțină, în mod obligatoriu, cererea de chemare in judecată și anexele sale.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant, ca nefondată și ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205, 194, 148, 150, 200 C. proc. civ., dispozițiile Legii societăților nr. 31/1990.
În dovedire a depus înscrisuri (filele 37-96 dosar).
Prin sentința nr. 2116 din 2 decembrie 2013, Tribunalul Suceava - Secția civilă a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamantul F.S.D., în contradictoriu cu pârâții M.O.F. și S.C. C.T. Dorna Arini.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, analizând cu prioritate excepția tardivității cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, conform cărora, ";Instanța se va pronunța, mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea fondului pricinii";, a reținut următoarele:
Conform art. 132 din Legea 31/1990, alin. 2, ";Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței";.
Conform alin. (3) al aceluiași articol, "Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată";.
Or, în speță, reclamantul invocă motive de nulitate relativă, astfel încât, sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea 31/1990.
În consecință, văzând că prin rezoluția nr. 10688/10.09.2013 pronunțată de către Directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale a asociaților C.T.S.R.L. din 28.08.2013, iar acțiunea a fost formulată la data de 30.09.2013, tribunalul a respins acțiunea, ca fiind tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul F.S.D., solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, respectiv constatarea nulității absolute a hotărârii Adunare Generale a Asociaților S.C. C.T. S.R.L. din data de 28.08.2013 și, drept consecință, anularea tuturor actelor subsecvente acestora, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, în baza căreia instanța de fond a respins cererea, apelantul menționează că motivarea este netemeinică, întrucât, sancțiunea stabilită de legiuitor și interpretată de jurisprudență în cazul neconvocării AGA în conformitate cu prevederile legale este nulitatea absolută. Însăși legiuitorul prevede, la art. 132 alin. (3) din Legea 30/1990, Legea societăților comerciale, faptul că, la invocarea motivelor de nulitate absolută "dreptul la acțiune este imprescriptibil (...)", astfel el nefiind ținut la a respecta niciun termen de decădere.
Mai mult, din practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, așa cum a mai menționat, reține că, prin Decizia 713/15 februarie 2012, Secția a II-a civilă, menționează: "(...) în aceste condiții, Hotărârea AGA în litigiu este nulă absolut pentru nerespectarea dispozițiilor legale și ale actului constitutiv în ceea ce privește convocarea acesteia"". Deci, și practica recentă a Înaltei Curți este în sensul considerării ca fiind nulă absolută o adunare generală care nu a fost convocată cu respectarea dispozițiilor legale.
În al doilea rând, deși instanța a considerat că sunt incidente prevederile art. 132 din Legea 31/1990, alin. 2, conform cărora, hotărârile AGA pot fi atacate de oricare dintre acționarii "care nu au luat parte la adunarea generală" în termen de 15 zile de la "data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a", din întreg probatoriul nu rezultă, sub nici un aspect, faptul că această Hotărâre AGA ar fi fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, judecătorul constatând doar faptul dispunerii de către directorul ORC a publicării hotărârii în Monitorul Oficial și nicidecum publicarea efectivă în monitor a acesteia.
În concluzie, pentru a putea fi tardivă acțiunea formulată de el, această AGA ar fi trebuit să fie publicată în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, iar, având în vedere că nu a fost publicată, consideră că acțiunea introductivă a fost făcută în termen.
În considerarea acestor motive, consideră excepția tardivității ca fiind neîntemeiată și susține ca fiind greșită reținerea instanței și, pe cale de consecință, solicită anularea sentinței atacate și admiterea acțiunii introductive așa cum a fost formulată.
Pe de altă parte, instanța de fond nu și-a motivat sentința atacată prin prezentul apel, în sensul de a arăta argumentele care susțin nulitatea relativă a motivelor invocate de reclamant.
Or, în conformitate cu prevederile art. 432 Cod de procedură civilă, alin. (1) lit. b), hotărârea va cuprinde "(...) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile". La o analiză, chiar și superficială, a sentinței, nu se poate ajunge, sub nici un aspect, la concluzia că, în cuprinsul acesteia au fost menționate motivele care au determinat formarea opiniei instanței.
De asemenea, jurisprudența vine în susținerea opiniei sale prin referire la Convenția C.E.D.O., la care și țara noastră este parte, astfel: "Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente (...) acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică examinate de către instanța sesizată (...). Altfel spus, art. 6.1 implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. (...)
Din aceste mențiuni rezultă în mod foarte clar că instanța avea obligația a reține o situație de fapt și de drept în baza elementelor de probă invocate de părți, instanța ignorând faptul că publicarea AGA în Monitorul Oficial nu a fost dovedită, cât și de a motiva hotărârea cu argumente, precizând că instanța de fond s-a rezumat la a enunța o concluzie fără o expunere a motivelor care au condus-o la această soluție.
Cu privire la fondul cauzei, reclamantul arată că a solicitat instanței constatarea nulității absolute a hotărârii AGA din 28.08.2013, având în vedere faptul că nu a fost convocată legal, or, lipsa convocării sau a nerespectării întocmai a procedurii convocării este cea care conduce la nulitatea absolută a acestei AGA, fapt confirmat de jurisprudența bogată invocată de reclamant în cadrul cererii introductive.
Faptul nerespectării dreptului reclamantului, în calitatea sa de acționar majoritar în cadrul societății, de a-și exprima votul valabil în cadrul AGA, prin care s-a modificat actul constitutiv, reprezintă o încălcare a ordinii publice, iar părțile nu pot deroga de la legile care interesează ordinea publică, prin simplul fapt al dorinței lor. Dispozițiile legale care interesează ordinea publică sunt imperative, fiind sancționate cu nulitatea absolută.
De asemenea, luarea hotărârii AGA prin fraudarea legii, fraudare care a avut loc prin neîndeplinirea corespunzătoare a actelor de procedură necesare convocării legale a acesteia, este, de asemenea, sancționată cu nulitatea absolută.
Pentru a fi legal convocat, era necesar ca și reclamantul să fi luat cunoștință de faptul convocării, nefiind suficient simplul fapt al trimiterii unei convocări la o adresă cunoscută de pârât. Așa cum reiese în mod foarte clar și fără posibilitate de interpretare, convocarea s-a întors pârâtei cu menționarea "destinatar lipsă de la domiciliu";.
Reiterează faptul deja analizat în dezbaterea pe fondul cauzei, că pârâta, în calitate de acționar minoritar, avea posibilitatea doar a solicitării convocării AGA și nu a convocării și ținerii acesteia. În cazul în care celălalt acționar, care era și administratorul statuar la acea dată, nu este convocat conform legii sau nu vrea să se prezinte în cadrul AGA (nu este cazul în speță), pârâta avea posibilitatea solicitării convocării AGA, printr-o cerere adresată instanțelor de judecată competente. Pe de altă parte, pârâta dă dovadă de o reală rea-credință, având în vedere că a adresat convocarea la domiciliul reclamantului, deși cunoștea că acesta se află la sediul societății. S-a intenționat doar îndeplinirea unei formalități, fără o reală intenție de convocare a sa și fără a se respecta întocmai prevederile legale în materie.
În susținerea opiniei sale, conform căreia, dreptul de convocare a AGA aparține doar administratorului statuar, invocă prev. art. 195 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, ceea ce înseamnă, interpretând, subliniind gramatical acest text de lege, că asociații au posibilitatea cererii convocării și nu a convocării propriu-zise, iar cererea se poate adresa doar persoanelor abilitate, în cazul de față administratorului statuar al societății.
Modificarea administratorului unei societăți comerciale cu răspundere limitată este o modificare a actului constitutiv al acesteia, care, potrivit art. 192 din Legea nr. 31/1990, impune votul tuturor asociaților.
În final, cu referire la dreptul acționarilor de a convoca AGA și a adopta decizii, subliniază faptul că legiuitorul și jurisprudența dă posibilitatea asociaților să solicite, prin instanță, obligarea administratorului la convocarea AGA, în cazul în care acesta nu își îndeplinește obligația de convocare. În speță, el nu s-a împotrivit niciodată la întrunirea AGA, în condițiile în care acest lucru i-a fost solicitat și a avut cunoștință de aceasta.
Având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, respectiv constatarea nulității absolute a hotărârii Adunare Generale a Asociaților S.C. C.T.S.R.L. din data de 28.08.2013 și, drept consecință, anularea tuturor actelor subsecvente acestora, cu cheltuieli de judecată.
În drept, invocă prevederile art. 466, 468, 470 și următoarele Cod procedură civilă, precum și a art. 195, 117, 132, alin. 3 din Legea 31/1990, Legea societăților comerciale, republicată.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâtele M.O.F. și S.C. C.T. S.R.L. solicită respingerea apelului, ca nefondat și neîntemeiat, și, în consecință, menținerea sentinței apelate, ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii au evocat disp. art. 132 al. 2 și ale art. 196 din Legea 31/1990, precizând că reclamantul a solicitat "constatarea nulității absolute a hotărârii AGA S.C C.T. S.R.L din data de 28.08.2013 și anularea tuturor actelor subsecvente acesteia";, invocând două motive, respectiv faptul că hotărârea AGA din 28.08.2013 s-a luat fără convocarea apelantului și faptul că doar administratorul societății avea dreptul de a convoca adunarea generală a asociaților.
Cu privire la calificarea motivelor invocate ca fiind de nulitate absolută sau relativă, așa cum au arătat și prin întâmpinarea formulată la fond, Înalta Curte de Casație și Justiție precizează, prin decizia nr. 3241 din 08.12.2009, astfel: "cauzele de nulitate pe care reclamanții le-au invocat prin acțiune și anume: nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. 4, cu privire la convocarea, prin scrisoare recomandată, a dispozițiilor art. 117 alin. 7 și 8, cu privire la menționarea explicită a tuturor problemelor supuse dezbaterii și care implicau modificarea actului constitutiv, a art. 117 alin. 1 și art. 111 alin. 2 lit. b, cu privire la convocarea adunării de către administrator și a alegerii consiliului de administrație prin vot secret, sunt cauze de nulitate relativă, deoarece ocrotesc interese particulare ale acționarilor, nu interese de ordin public";, drept pentru care apreciază că motivele invocate de către apelant constituie, fără niciun dubiu, motive de nulitate relativă.
Dispozițiile legale citate ca fiind invocate nu prevăd sancțiunea încălcării acestora ca fiind nulitatea absolută, iar în lipsa unor prevederi exprese sunt aplicabile regulile generale privind nulitatea, conform art. 174 și urm. Cod procedură civilă. Așadar, sunt lovite de nulitate absolută actele încheiate cu nerespectarea cerințelor instituite printr-o normă care ocrotește un interes public.
Având în vedere caracterul intuitu personae al societății cu răspundere limitată constituită ca urmare a voinței asociaților și în lipsa unei precizări exprese a sancțiunilor ce intervin ca urmare a încălcării dispozițiilor privind convocarea asociaților și abilitatea asociatului neadministrator de a convoca Adunarea Generală a Asociaților, apreciază că, în speță, sancțiunea nulității absolute ar interveni doar în condițiile în care hotărârea a cărei anulare se cere a fost adoptată prin fraudarea legii sau are o cauză ilicită și imorală.
În ceea ce privește fraudarea legii, dispozițiile legale invocate de către apelant ca fiind încălcate nu prevăd sancțiunea nulității absolute, convocarea apelantului fiind făcută în conformitate cu art. 195 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, iar hotărârea AGA fiind adoptată în conformitate cu art. 193 alin. 3 din același act normativ, apreciază că, în speță, nu este dată frauda la lege, întrucât nu au fost eludate norme prohibitive sau imperative sancționate cu nulitate absolută expresă, motivele invocate de către apelant sunt de nulitate relativă, acesta fiind ținut să facă dovada vătămării suferite, în contextul în care, prin hotărârea AGA din 28.08.2013, nu s-a aprobat înlăturarea acestuia de la administrarea societății sau limitarea puterilor acordate prin actul constitutiv, ci doar desemnarea unui nou administrator cu aceleași puteri ca și ale apelantului.
În ceea ce privește cauza ilicită sau imorală, învederează faptul că, în lipsa adoptării unei hotărâri de limitare sau îndepărtare a responsabilităților deținute de către apelant, în calitate de administrator al S.C. C.T.S.R.L., însă, în prezența caracterului intuitu persone al societății cu răspundere limitată, în care M.O.F.deține o parte semnificativă din capitalul social, consideră că este injust a se presupune sau a se admite a proba, în sensul că, prin numirea sa ca administrator, s-a avut în vedere obținerea vreunui folos injust, de orice natură, în condițiile în care scopul acțiunii este acela de a obține profit prin desfășurarea activității curente, cu atât mai mult cu cât funcția de administrator presupune și obligații și sancțiuni în caz de neîndeplinire.
În consecință, fiind vorba despre motive de nulitate relativă, după cum au arătat, apelantul putea promova o acțiune în anularea hotărârii adunării generale a asociaților în termen de 15 zile de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe care o atacă, astfel încât, având în vedere calitatea apelantului de asociat și administrator al S.C. C.T. S.R.L., a învederat faptul că acest termen de 15 zile curge de la data de 10.09.2013, dată la care a fost înregistrată în Registrul Comerțului (ce are caracter public) rezoluția nr. 10688. Având în vedere calitatea apelantului, apreciază că este corect să afirme faptul că, în virtutea mandatului încredințat, acesta este obligat să verifice înregistrările în registrele publice a datelor privind societatea pe care o administrează, astfel încât, așa cum au arătat și la fond, apelantul era obligat să invoce motivele de nulitate relativă a hotărârii AGA atacate în termenul legal de 15 zile de la data de 10.09.2013 prevăzut de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 (data pronunțării rezoluției nr. 10688 de către Directorul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava, prin care s-a dispus și publicarea Hotărârii AGA din 28.08.2013 în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a), adică până cel târziu la data de 26.09.2013. Ori, după cum se poate observa, acțiunea apelantului a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 30.09.2013, mult după expirarea termenului de 15 zile.
Având în vedere aceste considerente, apreciază faptul că, în mod corect Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 2116/02.12.2013, a admis excepția tardivității formulării acțiunii invocată de către M.O.F. prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului, ca tardiv formulată.
Față de precizările apelantului privind reaua lor credință, ce ar reieși din faptul că acesta a fost convocat la adresa sa declarată în toate registrele publice, arătată, de altfel, și în cererea de chemare în judecată și în cea de apel, deși M.O.F. avea cunoștință de faptul că acesta își petrece majoritatea timpului la sediul S.C. C.T.S.R.L., solicită a fi respinsă această apărare, în raport de obligația asociatului și administratorului unei societăți de a solicita înregistrarea în Registrul Comerțului a oricărei modificări privind domiciliul acestuia, în scop de opozabilitate, și, totodată, solicită a se constata faptul că adunarea generală extraordinară a asociaților din data de 27, respectiv 28.08.2010, s-a ținut la sediul societății din Dorna Arini, astfel încât, se poate presupune că apelantul a luat cunoștință la acea dată de hotărârea atacată, în raport de propriile-i precizări.
În ceea ce privește jurisprudența invocată de către apelant în susținerea netemeiniciei excepției tardivității, respectiv decizia nr. 713/15.02.2012 a Î.C.C.J., Secția a II-a civilă, vizează o situație total diferită de prezenta cauză, în decizia invocată prin cererea de apel hotărârea AGA atacată a fost anulată pentru "depășirea limitelor mandatului de către intervenienta R.R., depășire care "are, în primul rând, un aspect moral, dar și unul de legalitate, deoarece majorarea capitalului social cu scop de a deveni majoritară în societate și astfel să poată să revoce intimatul din funcția de administrator, îmbracă forma unei cauze ilicite și imorale", prin urmare, în cazul de față, nu poate fi reținută motivarea acestei spețe invocată de către apelant-reclamant ca precedent judiciar, întrucât sunt două situații diferite, motive de nulitate diferite, ceea ce face ca această speță să nu aibă aplicabilitate în cazul de față, fragmentul reiterat în cuprinsul cererii de apel de către apelant fiind extras din context, tocmai pentru a induce în eroare cu privire la natura motivelor de nulitate a Hotărârii AGA din 28.08.2013 invocate prin cererea introductivă.
Având în vedere aceste considerente, apreciază că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, admițând excepția tardivității formulării acțiunii în anulare, în condițiile în care motivele invocate de către apelant sunt motive de nulitate relativă, ce trebuie invocate într-un termen determinat de la data luării la cunoștință despre hotărârea atacată, care, având în vedere calitățile apelantului, este circumstanțiată în raport de obligațiile de administrare și desfășurare a activității a S.C. C.T.S.R.L.
În ceea ce privește fondul cauzei, învederează următoarele:
Prin cererea introductivă, dar și prin cererea de apel, F.S.D. solicită "constatarea nulității absolute a hotărârii AGA S.C. C.T.S.R.L. din data de 28.08.2013 și anularea tuturor actelor subsecvente acesteia, invocând două motive, respectiv faptul că hotărârea AGA din 28.08.2013 s-a luat fără convocarea reclamantului și faptul că doar administratorul societății avea dreptul de a convoca adunarea generală a asociaților, considerând aceste motive de nulitate absolută, ce presupune existența unei vătămări ce nu poate fi reparată decât prin anularea hotărârii AGA atacate. Însă, așa cum a arătat anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin decizia nr. 3241 din 08.12.2009, faptul că aceste motive de nulitate invocate de către apelant sunt cauze de nulitate relativă, deoarece ocrotesc interese particulare ale asociaților, nu interese de ordin public.
În ceea ce privește susținerile reclamantului, conform cărora Hotărârea AGA din data de 28,08,2013 ar fi fost luată fără convocarea asociatului F.S.D., consideră că acestea nu pot fi primite, întrucât, din chiar înscrisurile anexate de către reclamant cererii de chemare în judecată, este evidentă legala convocare a acestuia pentru Adunarea Generală a Asociaților din data de 27.08.2013 și 28.08.2013, apelantul anexând înscrisuri ce contrazic susținerile sale, respectiv dovada expedierii convocatorului pe adresa reclamantului, însă acesta nu a fost găsit la domiciliu, pe confirmarea de primire fiind menționat "destinatar lipsă de la domiciliu";.
Însă, acest fapt nu poate atrage nulitatea Hotărârii AGA din data de 28.08.2013, pe motiv că reclamantul nu a fost convocat, lipsa destinatarului de la domiciliu fiind un fapt independent, străin de voința sa și nu poate fi echivalată cu o lipsă a convocării, în condițiile în care M.O.F. a depus toate diligențele în acest sens, respectând dispozițiile legale în materie, respectiv art. 195 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, convocatorul fiind expediat către asociatul F.S.D. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în cuprinsul căruia a fost precizată clar ordinea de zi.
Așa cum s-a arătat și pe fondul cauzei și cum reiese și din Actul constitutiv al societății, M.O.F. deține 49% din capitalul social al societății C.T.S.R.L., deci mai mult decât o pătrime din capitalul social. Prin urmare, în mod legal, M.O.F. a realizat convocarea AGA din data de 27.08.2013 și 28.08.2013, aceasta în condițiile în care, încă din luna mai 2013, a încercat convocarea acestei adunări, de fiecare dată, administratorul F.S.D. refuzând să participe la aceste adunări, aspecte ce reies din anexele depuse la întâmpinare.
Astfel, asociatul F.S.D. a fost convocat pentru Adunarea Generală a Asociaților C.T.S.R.L. din datele de: 27.05.2013, 28.05.2013; 12.06.2013, 13.06.2013 și 15.07.2013, 16.07.2013, toate aceste convocatoare având pe ordinea de zi: prezentarea și discutarea raportului de gestiune al administratorului; prezentarea, discutarea și aprobarea bilanțului contabil, a contului de profit și pierderi aplicabil conform principiului tempus regit actum, sens în care apreciază că, prin susținerile din cererea de apel, apelantul adaugă la lege și argumentează, indirect, că cererea de apel este susținută de frauda la lege.
În ceea ce privește interpretarea gramaticală a art. 195 alin. 2 din Legea nr. 31/1991, așa cum este susținută de către apelant, în sensul că verbul "a cere" presupune a te adresa cuiva pentru a-l convinge să îndeplinească o dorință", având în vedere caracterul intuitu persoane al societății cu răspundere limitată, lipsa unei norme de trimitere ca în cazul acțiunii în anularea hotărârii AGA, conform art. 196, dar și interpretările eronate ale apelantului, conform cărora asociatul poate cere convocarea AGA ba administratorului, ba instanței de judecată, alegere condiționată de voința subiectivă a administratorului, consideră că textul de lege citat trebuie interpretat teleologic, în raport de interesele societății și ale asociaților, și nu gramatical restrictiv.
În condițiile arătate, interpretarea teleologică a art. 195 alin. 2 din Legea nr. 31/1991 este susținută și de dispozițiile art. 275 alin. 1 pct. 2, potrivit căruia, constituie infracțiune fapta administratorului care nu convoacă adunarea generală în cazurile prevăzute de lege sau încalcă dispozițiile art. 193 alin. 2. Dacă legiuitorul ar fi prevăzut un mecanism deplin pentru ca administratorul să fie singurul căruia să i se ceară convocarea și acesta să dea curs, implicit ar fi stabilit și o sancțiune pe măsură, însă, o astfel de sancțiune nu este prevăzută, iar legiuitorul nu a înțeles să sancționeze refuzul administratorului de a convoca adunarea la cererea asociatului, din moment ce o astfel de situație nu este reglementată și, deci, nu constituie o obligație legală.
Față de aceste considerente, apreciază că M.O.F., în calitate de asociat, chiar și minoritar, dar care deține o pătrime din capitalul social, este îndreptățită a convoca adunarea generală a asociaților, în condițiile arătate, refuzul sau lipsa apelantului de la adunările convocate în vederea soluționării neconcordanțelor apărute în gestiunea societății, convocare făcută în scopul desfășurării activității și nu de a-l împiedica pe apelant să își exercite atribuțiile, drept dovadă puterile acestuia nefiind modificate, fiind la fel de responsabil ca și M.O.F. pentru administrarea societății.
A susține că s-a creat prejudiciu creat prin numirea unui nou administrator, fără revocarea celui inițial numit sau fără a i se limita drepturile, dovedește reaua-credință a apelantului și legitimează suspiciunile legate de modul de administrare al societății. Pe de altă parte, a susține că, prin hotărârea AGA, contestată, au fost încălcate norme de ordine publică, legitimează ideea de fraudă la lege săvârșită de către apelant, în condițiile în care dispozițiile legale invocate reglementează relațiile între particulari, iar din situația de fapt reiese, fără îndoială, faptul că apelantul nu dorește a justifica activitatea sa de administrator și cea a societății față asociatul care a participat la constituirea societății și care l-a și numit în această funcție.
În condițiile în care dispozițiile art. 12 din actul constitutiv permit numirea de administratori asociați, având în vedere dispozițiile legale invocate, dar și interesul legitim al său în verificarea desfășurării activității societății și în scopul obținerii de profit, apreciază că apelantul nu acționează în contra intereselor societății, ci doar în vederea realizării intereselor proprii.
În ceea ce privește art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, invocat în susținerea cererii de apel, articol de lege potrivit căruia "pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevede altfel", precizează că legea prevede astfel, cu titlu de sancțiune, prin dispozițiile art. 193 alin. 3, o excepție de la regulă, în ipoteza în care adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată de asociații prezenți.
Având în vedere toate argumentele reiterate, apreciază că acestea sunt de natură a forma convingerea instanței că aspectele invocate de către apelant se circumscriu nulității relative, sens în care acesta este ținut a dovedi vătămarea suferită ca urmare a adoptării hotărârii AGA din 28.08.2013, contestată, în condițiile în care, prin aceasta, nu i-au fost limitate drepturile de administrare și nici nu a fost înlăturat de la conducerea S.C. C.T. S.R.L., iar, prin adoptarea hotărârii contestate, M.O.F. a urmărit, în condiții de legalitate, valorificarea unui interes mai mult decât legitim.
Nu în ultimul rând, precizează că apărările formulate prin prezenta se circumscriu motivelor de apel învederate de către F.S.D., înțelegând să invoce dispozițiile art. 478 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în sensul că a explicat pe larg apărările formulate la judecarea fondului.
Față de toate motivele învederate, dar având în vedere și faptul că sentința apelată cuprinde motivele pe care se sprijină, "condițiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite, chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca, din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice", apreciază că se impune respingerea cererii de apel și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 2116/02.12.2013, dispozițiile art. 432 alin. 1 lit. b Cod de procedură civilă (în fapt, reglementând autoritatea de lucru judecat) invocate de către apelant negăsindu-și aplicabilitatea în cauză.
Nu în ultimul rând, învederează faptul că "atunci când o parte a criticat hotărârea pentru omisiunea primei instanțe de a fi analizat apărările invocate și pentru greșita apreciere a înscrisurilor administrate în dovedirea pretențiilor deduse judecății, cu consecința săvârșirii unei greșeli în stabilirea situației de fapt, instanța de apel trebuie să analizeze și să răspundă motivat criticilor formulate, care nu își găseau răspuns în hotărârea primei instanțe și, totodată, să argumenteze motivele pentru care își însușește, în tot sau în parte, considerentele de fapt ori de drept reținute de prima instanță", sens în care, în raport de aspectele învederate, solicită respingerea acțiunii în anulare a hotărârii AGA din 28.08.2013.
În drept, invocă dispozițiile art. 205 și urm., art. 471 alin. 1, art. 478 alin. 4 Cod procedură civilă, art. 132 alin. 2, art. 196, art. 195, art. 193 din Legea societăților nr. 31/1990.
Examinând apelul, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților S.C. C.T. S.R.L. din data de 28.08.2013, "s-a numit un nou administrator în persoana lui M.O.F.";, care va administra societatea pe o perioadă nedeterminată, alături de F.S.D., "ambii cu puteri depline și putând lucra în mod independent, actele făcute de aceștia fiind considerate ca fiind făcute în numele societății";.
Potrivit actului constitutiv al societății, M.O.F. are calitatea de asociat și deține 49% din capitalul social al societății, iar F.S.D. este administratorul statutar și asociat, cu 51% din capitalul social.
Această hotărâre a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava prin Rezoluția nr. 10688/10.09.2013 a directorului O.R.C., care a dispus, totodată, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a actului modificator.
Prin acțiune, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a acestei hotărâri AGA, motivat de faptul că, nu a fost convocat în mod legal și, cu toate că actul convocării adunării generale a asociaților reprezintă atributul exclusiv al administratorului societății, asociatul minoritar având dreptul de a solicita doar convocarea adunării, pârâta, cu încălcarea legii, a dispus, ea însăși, convocarea.
Potrivit disp. art. 195 alin. 1 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, "administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților la sediul social, cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar";, iar disp. art. 195 alin. 2 stipulează că "un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări";.
Deși legiuitorul nu a prevăzut, în mod expres, doctrina a statuat că cererea asociatului (asociaților) privind convocarea adunării generale va fi adresată administratorului societății, iar în cazul în care acesta nu se va conforma obligației legale, în termen de 30 de zile, se va urma procedura instituită de art. 119 alin. 3 din lege, potrivit căruia: "în cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanța de la sediul societății, cu citarea consiliului de administrație, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care au formulat cererea. Prin aceeași încheiere instanța aprobă ordinea de zi, stabilește data de referință prevăzută la art. 123 alin. (2), data ținerii adunării generale și, dintre acționari, persoana care o va prezida";.
Din interpretarea acestor dispoziții legale și în lipsa unor mențiuni derogatorii din actul constitutiv, Curtea constată că administratorului societății îi revine competența exclusivă de a convoca adunarea generală, fie din proprie inițiativă, fie la cererea asociatului/asociaților, iar în cazul în care acesta refuză îndeplinirea obligației legale sau adoptă o atitudine pasivă, solicitarea asociatului privind convocarea adunării generale va fi adresată instanței de judecată, scopul legii fiind acela de a asigura siguranța și stabilitatea relațiilor dintre membrii societății, prin indicarea unei ierarhii și a unor condiții stricte de desfășurare a activității societății în deplină concordanță cu voința colectivă.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei intimate, potrivit căreia, motivele invocate de reclamantul-apelant atrag sancțiunea nulității relative, în condițiile în care, prin hotărârea AGA atacată, nu s-a aprobat înlăturarea acestuia de la administrarea societății ori limitarea puterilor acordate prin actul constitutiv, nefiind dată frauda la lege sau cauza ilicită și imorală, ce ar fi determinat nulitatea absolută a hotărârii, întrucât, prevederile legale citate sunt de strictă interpretare și aplicare și impun maniera în care trebuie să se realizeze atât procedura convocării, cât și desfășurarea adunării generale, interesul ocrotit de legiuitor fiind cel al societății și nu al societarilor, cu atât mai mult cu cât societatea în speță este constituită exclusiv din cei doi asociați.
Abordarea unei interpretări per a contrario ar permite apariția haosului și arbitrariului în viața societății, în sensul că actul convocării adunării generale și adoptarea hotărârilor ar fi lăsate la îndemâna oricărui asociat (minoritar), situație în care apare evidentă încălcarea ordinii publice, iar, pe de altă parte, ar adăuga la lege, fapt interzis potrivit principiului "ubi lex non distinquit, nec nos destinquere debenus";.
De altfel, judecătorul fondul nu a expus o argumentație pertinentă asupra incidenței nulității relative în raport de motivele expuse de reclamant, fapt ce contravine disp. art. 432 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă și, respectiv, art. 6.1 din C.E.D.O., Curtea considerând că aceste motive atrag sancțiunea nulității absolute, întrucât evocă și demonstrează încălcarea ordinii publice, așa încât, acțiunea reclamantului se circumscrie disp. art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, "când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil";, excepția tardivității fiind reținută în mod greșit.
Se impune precizarea că și în ipoteza reținută de instanța de fond nu este dată excepția tardivității, întrucât condiția publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, impusă de art. 132 alin. 2 din lege (necesară pentru calcularea termenului de 15 zile) nu a fost îndeplinită.
În soluționarea fondului cauzei, Curtea nu va reitera considerentele privind nerespectarea procedurii de convocare a adunării generale de către pârâta-intimată, ci va analiza motivul vizând lipsa convocării reclamantului - asociat majoritar - la ședința adunării în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea atacată.
Din actele dosarului rezultă, în mod cert, că, reclamantului i s-a expediat convocatorul printr-o societate de curierat, respectiv S.C. U.C. S.R.L. (fila 10 dosar fond), fără a fi dovedită existența unui aviz de înștiințare a destinatarului, cu mențiunea obligației acestuia de a-și ridica corespondența în termenul legal, înscris de natură să confirme îndeplinirea procedurii de comunicare.
Împrejurarea că destinatarul, în speță reclamantul, a lipsit de la domiciliu nu are relevanță, în condițiile în care, însăși procedura de comunicare a convocatorului este viciată.
Cu privire la hotărârea AGA atacată, Curtea constată că acest act reprezintă o modificare a actului constitutiv al societății, întrucât, potrivit disp. art. 197 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 "societatea este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală";, or, potrivit actului constitutiv al societății, singurul administrator al S.C. C.T.S.R.L. este asociatul majoritar, în speță reclamantul-apelant, iar pentru modificarea actului constitutiv, în sensul numirii altui administrator, este necesar "votul tuturor asociaților";, conform art. 192 alin. 2 din lege, dispoziție imperativă încălcată de asociatul minoritar, respectiv pârâta intimată, care, în mod unilateral, a dispus numirea sa în funcția de administrator al societății.
Având în vedere faptul că reclamantul apelant a dovedit în cauză încălcarea prevederilor legale imperative citate privind lipsa convocării, nerespectarea procedurii de convocare a adunării generale și modalitatea de numire a administratorului societății cu răspundere limitată, Curtea, în baza disp. art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința atacată, va respinge excepția tardivității și va admite acțiunea, cu consecința constatării nulității absolute a Hotărârii AGA S.C. C.T.S.R.L. din data de 28.08.2013.
Făcând aplicarea disp. art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va obliga pârâtele să plătească reclamantului suma de 155,15 lei cheltuieli de judecată.
| ← Anulare hotărâre arbitrală. Jurisprudență Faliment | Menţinerea transferului patrimonial încheiat cu un... → |
|---|
