Apel. litigii cu profesionişti. cerere constatare încetare calitate de administrator al unei societăţi comerciale, prin renunţarea la mandat sau demisie, respinsă ca inadmisibilă. nelegalitatea sentinţei. modalităţi de încetare a funcţiei de administrator
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 314 din data de 24.10.2017
Cerere constatare încetare calitate de administrator al unei societăți comerciale, prin renunțarea la mandat sau demisie, respinsă ca inadmisibilă. Nelegalitatea sentinței. Modalități de încetare a funcției de administrator
- art. 72 din Legea nr. 31/1990
Prin Sentința nr. 328/COM/01.11.2016, Tribunalul (...) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta (R1) - domiciliul ales la (...), în contradictoriu cu pârâții (P1), cu domiciliul în Italia, (…), SC (P2) SRL, cu sediul în (...), SC (P3) SRL, cu sediul în (...), având ca obiect retragere asociat și, în consecință:
A încuviințat retragerea reclamantei din calitatea de asociat al SC (P2) SRL, cu sediul în (...), CUI (…), înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...)/2003, și al SC (P3) SRL, cu sediul în (...), CUI (…), înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(…)/2004.
A dispus atribuirea părților sociale deținute de reclamantă la cele două societăți conform cotelor de participație la capitalul social pârâtului (P1), cu domiciliul în (…).
A respins ca inadmisibil capătul de cerere privind retragerea reclamantei din calitatea de administrator al societăților pârâte.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta are calitatea de asociat în cadrul SC (P2) SRL, cu sediul în (...), CUI (...), înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...)/2003., alături de pârâtul (P1), deținând un număr de 10% din capitalul social al societății pârâte, iar pârâtul deținând 90% din capitalul social al acestei societăți.
Instanța a reținut că SC (P2) SRL, este asociat al SC (P3) SRL, cu sediul în (...)(...), CUI6206922, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...)/2004 cu 100% din capitalul social.
Potrivit extrasului comunicat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul (...) deține și calitatea de administrator al SC (P2) SRL și al SC (P3) SRL.
Din actele de la dosar reiese că reclamanta a notificat celuilalt asociat intenția sa de retragere din cadrul societăților pârâte, însă celălalt asociat pârâtul (P1) nu a răspuns solicitării de a lua act de cererea reclamantei de retragere a sa din calitățile de asociat, respectiv administrator (filele 9-10).
Potrivit art. 226 din LEGEA NR. 31/1990 ,,(1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate: a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv; a1) în cazurile prevăzute la art. 134; b) cu acordul tuturor celorlalți asociați; c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai apelului (….). (2) În situația prevăzută la alin. (1) lit. c), instanța judecătorească va dispune, prin aceeași hotărâre, și cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați";.
În speță, prin actul constitutiv al celor două societăți nu s-a prevăzut vreo altă modalitate de retragere a asociatului din cele două societăți, fiind aplicabile dispozițiile art. 226 lit. c) din Legea nr. 31/1990.
Fiind situată la intersecția dintre societățile de capital și cele de persoane, societatea cu răspundere limitată are la bază încrederea reciprocă a asociaților. Tocmai de aceea, în măsura în care o asemenea încredere nu mai există, legiuitorul a prevăzut posibilitatea retragerii asociatului (art. 226 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată).
Așa fiind, instanța a reținut că în prezent între asociați există divergențe majore referitoare la modul în care reclamanta poate să continue activitatea în cele două societăți pârâte, față de lipsa vreunei comunicări dintre asociați, aspecte dovedite cu notificările depuse la dosar.
Libertatea de asociere garantată de legea fundamentală implică și dreptul asociatului de a renunța la calitatea de asociat într-o societate comercială, art. 226 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată prevăzând că ea poate avea loc pentru motive întemeiate.
Instanța a reținut că singura condiție necesară și suficientă pentru retragerea unui asociat din structura unei societăți este cea referitoare la existența unor motive întemeiate. Mai mult, legiuitorul nu a impus nici parcurgerea unei etape prealabile în sensul discutării acestui aspect în cadrul adunării generale. Condiția existenței motivelor întemeiate este reținută ca îndeplinită de către instanță, având în vedere lipsa evidentă a comunicării între cei doi asociați ai SC (P2) SRL, și al SC (P3) SRL, care a condus și la perturbarea activității acestor societăți.
Față de cele de mai sus, în baza art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, instanța a admis cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele și în consecință a încuviințat retragerea reclamantei din calitatea de asociat al SC (P2) SRL, cu sediul în (...) (...), CUI (...), înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...)/2003, și al SC (P3) SRL, cu sediul în (...) (...), CUI6206922, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul (...) sub nr. J(...)/2004, conform solicitării reclamantei.
Totodată, instanța a dispus atribuirea părților sociale deținute de reclamantă la societățile pârâte conform cotelor de participație la capitalul social pârâtului (P1), cu domiciliul în (...).
Față de capătul de cerere privind retragerea reclamantei din calitatea de administrator al societăților pârâte, instanța a apreciat că acest capăt de cerere este inadmisibil întrucât într-o societate cu răspundere limitată desemnarea și revocarea administratorilor reprezintă o prerogativă exclusivă a adunării generale, raportat la dispozițiile art. 197 alin. 3 din Legea societăților comerciale, prevederile art. 77 alin. 1 din Legea societăților comerciale aplicabile societății în nume colectiv sunt aplicabile și societății cu răspundere limitată.
Ori, în conformitate cu art. 77 alin. 1 din Legea societăților comerciale, asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulți administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării și eventuala lor remunerație, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei că în cauză aceasta a renunțat la mandat încă din anul 2009, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, adunarea generală a asociaților nu a luat act de această demisie. Mai mult, durata mandatului de administrator al celor două societăți era de 25 de ani - fila 21 dosar.
Faptul că nu s-a putut întruni cvorumul necesar adoptării vreunei hotărâri AGA prin care să se ia act de retragerea reclamantei din calitatea de administrator, nu are relevanță în cauză, întrucât reclamanta are la dispoziție posibilitatea de a solicita instanței pe calea unei acțiuni separate aplicarea dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. a) din Legea nr.31/1990 privind dizolvarea societăților pârâte.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a declarat apel apelanta reclamantă (R1), solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se constata renunțarea sa la mandatul de administrator al societăților din care s-a dispus retragerea ca asociat.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată, în sensul ca a încuviințat retragerea sa ca asociat din societățile pârâte, însă a respins capătul de cerere prin care a solicitat să se ia act de renunțarea la mandatul de administrator.
A menționat că încetarea funcției de administrator prin renunțarea ori demisia acestuia se bazează pe principiul libertății de voință a persoanei administratorului, precum și pe acela al simetriei, fiind firesc ca renunțarea să constituie privilegiul absolut al administratorului, așa cum revocarea reprezintă privilegiul exclusiv al societății comerciale.
A apreciat că mandatul acordat este un mandat civil, în cauză fiind incidente prevederile art. 2030 din Codul civil privind renunțarea la mandat, renunțare care își produce efectele din momentul comunicării către pârâți.
În ipoteza în care nu mai este asociat în societățile pârâte, răspunderea sa civilă, patrimonială și penală nu este înlăturată.
Or, atât timp cât nu deține nici un fel de documente ale societății, nu efectuează niciun act în desfășurarea acestor societăți, nu însemna că societățile nu desfășoară vreo activitate, răspunderea aparținând administratorului.
Pe de altă parte atributul de a cere dizolvarea societății este a asociaților și nu a administratorului, ori a persoanei interesate.
A considerat că nu are nici calitate de asociat ca urmare a retragerii sale și nici persoană interesată nu este.
Mai mult, a arătat că interesul său rezidă în renunțarea la mandat, cu atât mai mult cu cât în aceste moment figurează ca administrator, iar A.N.A.F. încheie procese verbale de contravenție în sarcina administratorului în nume propriu pentru nedepunerea situației societăților.
În anul 2016 i-au fost încheiate 2 procese verbale de contravenție, procese pe care le-a contestat în instanță în dosarele nr.(...)/2016 și (...)/2016, întrucât se află în imposibilitate obiectivă de a depune vreo situație, numitul (P1) deținând toate actele, iar comunicarea cu acesta nu există.
Prin urmare, a apreciat că se impune a fi admisă în totalitate cererea sa, raportat la toate obligațiile ce decurg din mandatul de administrator, răspunderea sa putând fi atrasă atât din punct de vedere civil cât și penal.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel formulate, instanța a reținut că apelul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului (...), reclamanta (R1), a solicitat aprobarea retragerii sale din cadrul societăților S.C. (P2) S.R.L. și S.C. (P3) S.R.L., precum și constatarea încetării calității sale de administrator al acelorași societăți.
Prin sentința apelată, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că a încuviințat retragerea sa din calitatea de asociat al societăților, respingând capătul de cerere privind retragerea sa din calitatea de administrator ca inadmisibil, arătând în motivare că cererea nu poate fi primită, deoarece aceste aspecte sunt de competența exclusivă a adunării generale a asociaților societății.
Pentru a putea stabili modalitățile de încetare a funcției de administrator, se impune a se clarifica mai întâi natura juridică a raporturilor dintre administrator și societatea comercială. Iar din cuprinsul prevederilor art. 72 din Legea 31/1990, rezultă că funcția de administrator se exercită raportat direct la dispozițiile referitoare la contractul de mandat, astfel încât încetarea sa urmează a se produce în aceleași condiții ca și încetarea contractului de mandat. Potrivit articolului menționat, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandate și cele special prevăzute în Legea societăților comerciale. De asemenea, în situația în care intervine, pentru orice motiv, încetarea funcției de administrator, aceasta este supusă acelorași condiții de publicitate ca și numirea.
Încetarea funcției de administrator poate interveni pentru motive ce țin de voința societății (revocarea), de persoana administratorului (renunțarea la mandate, incapacitatea, condamnarea într-o cauză penală), de cauze naturale (moartea) sau de alte cauze (dizolvarea societății).
Judecătorul fondului s-a referit în considerentele sentinței la faptul că desemnarea și revocarea administratorilor reprezintă o prerogativă exclusivă a adunării generale a asociaților. Or, revocarea administratorului din funcție și renunțarea acestuia la mandat (demisia) sunt modalități distincte de încetare a funcției de administrator. Iar din acest punct de vedere, aspectele reținute de către judecătorul fondului - cum că acțiunea în constatarea renunțării la mandatul de administrator ca urmare a demisiei - ar fi inadmisibilă, întrucât administratorii pot fi revocați doar de către adunarea generală a asociaților, nu pot fi primite, în contextul în care acesta a avut în vedere alt motiv de încetare a funcției de administrator decât cel la care s-a referit reclamanta.
Încetarea funcției de administrator prin renunțarea ori demisia acestuia se bazează pe principiul libertății de voință a persoanei administratorului, precum și pe acela al simetriei, fiind firesc ca renunțarea să constituie privilegiul absolut al administratorului, așa cum revocarea este ad nutum și reprezintă privilegiul exclusiv al societății comerciale. Fiind un contract care se întemeiază, la fel ca și mandatul, pe un element intuitu personae, pe loialitate și încredere reciprocă, contractul de administrare nu poate fi continuat împotriva voinței beneficiarului sau a administratorului. Din aceste motive, ca o excepție de la principiului forței obligatorii a contractelor, legiuitorul oferă posibilitatea ambelor părți să pună capăt în mod unilateral, chiar intempestiv, raporturilor contractuale, cu condiția pentru administrator să notifice în timp util această intenție. Rezultă, deci, caracterul discreționar al demisiei, de menționat fiind doar faptul că, în cazul în care, datorită renunțării s-a cauzat un prejudiciu, societatea are dreptul la despăgubiri.
Raportat la aceste precizări, instanța de apel a observat că reclamanta și-a depus demisia din funcția de administrator al societăților, începând cu data de 01.01.2009, printr-o notificare adresată acestora și celuilalt asociat. Totodată, la data de 20.03.2016, reclamanta a convocat adunarea generală a asociaților celor două societăți, convocatorul având ca ordine de zi retragerea sa din calitatea de asociat și numirea unui nou administrator, ca urmare a faptului că aceasta a înțeles să renunțe la mandat începând cu data de 01.01.2009. Or, în condițiile în care adunarea generală a asociaților nu s-a întrunit și nici nu a luat act de demisia administratorului, singura posibilitate a administratorului demisionar este să se adreseze instanței de judecată, pentru a se constata renunțarea sa la mandat și efectuarea în registrul comerțului a mențiunilor ce se impun, pentru ca înregistrările în registru să reflecte situația reală a societății.
Faptul că durata mandatului a fost stabilită la 25 de ani și că adunarea generală a asociaților nu a luat act de demisia reclamantei nu pot constitui argumente în sprijinul respingerii cererii acesteia, deoarece renunțarea la mandat nu presupune acceptarea renunțării de către adunarea generală a asociaților, astfel că nu este necesară nici respectarea unei anumite proceduri. Dimpotrivă, având în vedere caracterul discreționar al renunțării la funcția de administrator, administratorul renunțător la funcție trebuie să notifice această renunțare societății și să păstreze însărcinarea un anumit termen suficient pentru ca societatea să-și instituie alți administratori, cu îndeplinirea tuturor formalităților prevăzute de lege. În cauză s-a constatat că apelanta a făcut o astfel de notificare, astfel că, din punct de vedere al încetării mandatului, este suficientă această notificare
Pe cale de consecință, în baza art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, a fost admis apelul și schimbată în parte sentința, în sensul că s-a constatat că reclamanta a renunțat la mandatul de administrator în cele două societăți, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 7, raportat la art. 21 lit. h) din Legea 26/1990, s-a dispus Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul (...) efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, potrivit prezentei decizii. S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
| ← Constatare nulitate act. Denunţare a contractului de agent | Recurs. procedura insolvenţei. contestaţie plan de... → |
|---|
