Constatare nulitate act. Denunţare a contractului de agent
| Comentarii |
|
Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 240 din data de 10.03.2016
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 240
Ședința publică de la 10 martie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : …………
GREFIER : ……………..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de către reclamanta S.C. Comerț "…….."; S.R.L.
în contradictoriu cu pârâții S.C. R…………… C…. R…….. S.R.L. și S.C. A….. D……. S.A., pentru constatare nulitate act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din
data de 25 februarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din
acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în temeiul art. 396 alin.(1) Cod procedură civilă în vederea
deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 10 martie 2016.
T R I B U N A L U L
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1619/119/2013, reclamanta SC
Comerț ………. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC R….. C…… R……….. SRL, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin
care să dispună anularea Notificării nr. STR206/10.06.2010 de denunțare a contractului de agent nr. AG022 din 16.12.2005, cu
consecința menținerii valabilității acestui contract și să constate că prevederile art. 10 respectiv 10.2 și 10.3 sunt nule
absolut.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat, la data de 16.12.2005, contractul de agent
nr. AG022, pe durată nedeterminată, prevederile sale fiind respectate și îndeplinite cu bună-credință de reclamantă.
Obiectivele de vânzări de A…. D….. au fost mereu îndeplinite, chiar și în contextul crizei economice, depășind cu mult media
pe țară. În primul trimestru al anului 2010 reclamanta s-a clasat printre agenții bonificați pentru realizarea obiectivului
de livrări în proporție de 116,07%. Cu toate acestea, din partea conducerii SC A….. D….. SA s-a luat o decizie
discriminatorie împotriva reclamantei. La data de 14.06.2010, printr-o notificare, i s-a adus la cunoștință rezilierea
contractului de agent, decizie motivată de scăderea accentuată a pieței din România și adâncirea crizei economice și
financiare. Însă, dreptul de a comercializa vehicule ca agent D….. a fost acordat fără întârziere unei alte societăți, baza
de date a societății conținând datele clienților din județul Covasna a fost pusă la dispoziția societății M…. S.R.L.
Din notificare rezultă că pârâta a procedat la denunțarea unilaterală a Contractului în baza disp. art. 10 din
Contract, însă doar art. 10.3 reglementează ipotezele în care comitentul contractului de agent poate denunța unilateral
contractul. Indicarea întregului articol 10 constituie o exercitare cu rea-credință a drepturilor contractuale de către
pârâtă. Singura ipoteză plauzibilă ar fi cea prevăzută la art. 10.3 litera i, ce vizează necesitatea de a reorganiza
integralitatea sau o parte substanțială a rețelei de agenți. Or, o astfel de reorganizare nu a fost adusă la cunoștință
reclamantei, dreptul de a reprezenta D…. fiind acordat unei alte societăți. Se încalcă astfel disp. art. 6 alin. 1 din L nr.
509/2002, precum și disp. art. 14 alin. 1 din Codul Civil.
În concluzie, reclamanta arată că emiterea notificării de denunțare a contractului fără nicio explicație, cu
indicarea unui articol care constituie un capitol întreg din contract, reprezintă în mod evident o exercitare cu
rea-credință a drepturilor și obligațiilor contractuale. Pentru aceleași considerente, disp. art. 10.2 potrivit cărora
oricare dintre părți poate notifica intenția de denunțare unilaterală a contractului, fără a argumenta în fapt și în drept
decizia, sunt contrare disp. art. 6 alin. 1 din L nr. 509/2002.
În drept au fost invocate art. 1350 Cod Civil, disp. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 509/2002.
La cerere au fost atașate contractul de agent (fila 8), notificarea nr. STR206/10.06.2010 (fila 50).
La data de 27.06.2013 reclamanta a formulat o completare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata de
daune materiale în cuantum de 550.000 Euro și daune morale în cuantum de 500.000 Euro.
În motivare a arătat că despăgubirile constau în pierderea veniturilor din activitatea de vânzare mașini noi, costul
investiției făcute pentru expunerea și vânzarea autoturismelor comercializate ca agent comercial al pârâtei, neamortizat prin
încetarea bruscă a contractului, pierderile materiale din cauza reacției clienților. Atitudinea pârâtei a afectat reclamanta
în plan profesional, economic, social și moral. Situația creată de acest conflict a avut un impact negativ asupra imaginii
sale pe piață.
Pârâta SC R… C……… R……. SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a
Tribunalului Covasna, excepția netimbrării cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivare se arată că pârâta nu este parte a contractului de agent și nici semnatară a Notificării a cărei anulare se
cere, aceste documente fiind semnate de către SC A….. D….. SA, prin urmare nu are calitate procesuală pasivă.
La data de 22.10.2013 reclamanta a depus o nouă completare de acțiune, solicitând introducerea în cauză a SC A…… D……..
SA. De asemenea, au fost modificate și petitele acțiunii, respectiv s-a solicitat:
- în principal -
• anularea Notificării nr. STR206/10.06.2010 cu consecința menținerii valabilității contractului
• să se constate că preved. art. 10.2 și 10.3 sunt nule absolut
• obligarea pârâtei la plata de daune materiale în cuantum de 400.000 Euro
• obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 500.000 Euro
- în secundar
• să se constate că preved. art. 11.2 privind indemnizația nu au fost negociate de părți iar cuantumul acesteia este
inechitabil
• să se stabilească cuantumul acestei indemnizații la un nivel echitabil
• obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 150.000 Euro .
În motivare se arată că între SC A…. D…. SA și SC R…. C……. R……… SRL s-a încheiat, la data de 16.12.2011, un contract
de colaborare prin care SC R…… a preluat, începând cu data de 1.01.2012, toate drepturile și obligațiile SC A….. D……. SA
decurgând din orice contract de agent, motiv pentru care acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în
care se solicită menținerea valabilității contractului de agent.
În ce privește indemnizația în caz de încetare a contractului se arată că această clauză se găsește în contractele de
agent încheiate și cu alți agenți permanenți, contractul fiind unul tipizat, de aderare, fiind încheiat fără vreo negociere
între părți. De altfel, reglementarea contractuală în discuție este contrară disp. art. 22 alin. 1 din L nr. 509/2002,
această indemnizație trebuind a fi determinată ca medie a comisioanelor încasate pe durata a 5 ani de contract. La data
transmiterii Notificării de reziliere relațiile comerciale dintre părți durau de 7 ani, prin urmare acordarea unei
indemnizații reprezentând comisionul pe o lună nu este echitabilă.
În ceea ce privește despăgubirile se arată că decizia intempestivă a pârâtei pune reclamanta în situația de a nu putea
recupera investiția făcută în vederea executării acestor contracte.
Pârâta SC A…. D……. SA a formulat la data de 23.01.2014 întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței
teritoriale a Tribunalului Covasna, excepția prescripției dreptului la acțiune iar pe fond respingerea acțiunii ca
neîntemeiată.
În motivare se arată că de la încetarea Contractului, respectiv de la data primirii Notificării de denunțare din
10.06.2010 și până la data chemării în judecată, 28.11.2013, a trecut un interval de timp mai mare de 3 ani de zile, în cauză
găsindu-și aplicabilitatea dispozițiile privind termenul general al prescripției extinctive prevăzute la art. 3 alin. 1 din
Decretul 167/1958, republicat (legea sub incidența căreia a început să curgă prescripția), în ceea ce privește dreptul la
acțiune cu privire la capetele de cerere privind pretențiile materiale. În toată această perioadă îndelungată de timp,
reclamanta nu a făcut nici un demers față de pârâtă pentru a reclama vreunul din pretențiile invocate în cererea de chemare
în judecată.
De asemenea, societatea reclamantă a încasat suma reprezentând indemnizația de denunțare, în valoare de 55.351,59 lei,
fără să conteste acest cuantum până la această dată. Pe de altă parte, art. 22 (5) din Legea nr. 509/2002 (aplicabilă
raportului juridic în speță) prevede faptul că "dreptul la indemnizație se stinge dacă agentul nu îl pune în întârziere pe
comitent, cu privire la pretențiile sale, într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenție." Astfel, în
condițiile în care reclamanta a încasat deja indemnizația stabilită conform Contractului, fără să o conteste, iar de la
încetarea Contractului a trecut mai bine de un an, respectiv peste 3 ani, orice pretenții legate de această indemnizație sunt
prescrise.
Pe fondul cauzei se arată că contractul a fost agreat pe o perioadă nedeterminată, cu posibilitatea renunțării la
colaborare la inițiativa oricăreia dintre părți, cu respectarea prevederilor privind perioada de preaviz și indemnizația
Agentului, în situația în care dreptul la denunțare ar fi exercitat de către A…… D….. S.A, care acționează în calitate de
mandant în respectivul Contract. Acesta este și motivul pentru care dispozițiile Legii nr. 509/2002 privind agenții
comerciali permanenți se completează cu prevederile legale privind contractul de mandat comercial, revocabilitatea fiind de
esența mandatului. Punerea la îndoială a dreptului mandantului de a înceta un mandat ar conduce la încălcarea flagrantă a
normelor imperative de drept civil.
Notificarea de denunțare îndeplinește toate aceste condiții legale și contractuale, Contractul fiind denunțat prin
aplicarea Articolului 10 care nu prevede obligația motivării denunțării. Nu există nici o prevedere legală care să oblige un
mandant, în speță A…. D…. SA, să nu își numească sau să colaboreze cu un alt mandatar în locul mandatarului inițial, sau să
nu aibă mai mulți agenți în aceeași zonă geografică.
În continuare, se arată că Legea nr. 509/2002 are dispoziții exprese cu privire la încheierea și încetarea contractului
de agenție, dispoziții care sunt cuprinse și în Contract. Astfel, conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 509/2002, contractul
de agenție pe durată nedeterminată poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți, cu acordarea obligatorie a unui
preaviz. Potrivit alin. 4 al aceluiași articol 20, în cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul
minim de preaviz se mărește cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început, fară ca durata termenului de preaviz să
depășească 6 luni. Drept urmare, dispozițiile contractuale a căror nulitate absolută se cere sunt perfect valabile, fiind în
concordanță cu Legea și voința părților exprimată la semnarea Contractului.
Întrucât denunțarea contractului este perfect legală, pârâta nu este ținută răspunzătoare pentru nicio consecință
prejudiciabilă înregistrată de reclamantă. Aceasta cunoștea încă din momentul semnării Contractului faptul că acesta este pe
durată nedeterminată, denunțarea fiind posibilă în orice moment, cu un preaviz care poate varia între o lună și maximum 6
luni. În acest context, reclamanta a avut întotdeauna reprezentarea faptului că orice cheltuieli pe care le realizează în
executarea Contractului trebuie dimensionate în conformitate cu dispozițiile Legii și Contractului, riscul nerecuperării unor
cheltuieli nedimensionate corespunzător fiind asumat în totalitate de reclamantă.
Chestiunile referitoare la daunele eventuale decurgând din încetarea mandatului se discută exclusiv din punctul de
vedere al cheltuielilor realizate de mandatar în executarea mandatului și nerecuperate pe parcursului derulării mandatului,
nu din punctul de vedere al dreptului mandantului de a revoca mandatul acordat, fără ca acesta să fie obligat să acorde
explicații sau justificări deciziei sale unilaterale de revocare.
În ceea ce privește costul investițiilor neamortizate prin încetarea bruscă a Contractului, nu există nicio dovadă a
faptului că "show-room-ul spațiu de prezentare și vânzare""" ar fi fost realizat la solicitarea A….. D…… S.A. pentru
reprezentarea mărcilor Grupului. Show-room — spațiu de prezentare și vânzare - reprezintă în fapt o clădire cu un spațiu de
expunere și birouri administrative, ce poate fi oricând utilizată pentru alte activități de vânzare mărfuri de orice fel, mai
ales în condițiile în care reclamanta, prin intermediul altor societăți din Grupul Bogyo din care face parte, reprezintă și
alte mărci auto (FORD, FIAT, ALFA ROMEO), clădirea putând fi utilizată ca spațiu de prezentare a oricăreia din mărcile
sus-amintite. În virtutea faptului că reclamanta a avut statut de agent, amenajarea specifică mărcii D……. (semnalistică
exterioară și interioară) a fost suportată financiar de A…… D………... Aceste clădiri sunt utilizate atât pentru activitatea de
agent cât și pentru activitatea de servicii post-vânzare, desfășurată în baza Contractului de Reparator Distribuitor
Autorizat D….., care nu a încetat la momentul încetării Contractului de agent, acest contract derulându-se și în prezent.
În ceea ce privește plecarea unor angajați instruiți, școlarizați ai firmei, susținerea nu are nici un temei având în
vedere că încetarea unor contracte (nu a tuturor contractelor) ale unei societăți comerciale nu are drept consecință și
încetarea activității respectivei firme și, implicit, a contractelor de muncă ale salariaților acesteia. În conformitate cu
dispozițiile art. 4.6 din Contract, sesiunile de formare profesională au fost asigurate și oferite în mod gratuit de către
Automobile Dacia.
În ceea ce privește prejudiciul moral, reclamanta nu dovedește că ar fi suferit vreun prejudiciu în calitate de
persoană juridică, strict ca urmare a încetării Contractului (în urma unui preaviz cu o durată de 5 luni). Astfel, reclamanta
nu dovedește prejudiciul de imagine invocat, condiție esențială pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală, precum și
existența legăturii de cauzalitate între denunțarea contractului și prejudiciul invocat. Din contră, chiar reclamanta susține
că numele B….. și societățile care poartă acest nume reprezintă un brand local și regional, dovedind astfel însăși reclamata
că societățile din Grupul B…. nu au nevoie de reprezentarea mărcii D…. pentru a prospera. Societatea reclamantă reprezintă în
continuare marca D…… în calitate de Reparator Distribuitor Autorizat.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 20.02.2014 instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a
Tribunalului Covasna și a unit cu fondul excepția prescripției dreptului la acțiune.
În ședința publică din data de 17.04.2014 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a SC Comerț
……. de a solicita anularea, respectiv nulitatea relativă a unui act unilateral -Notificarea STR206.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 22.05.2014 instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității
procesuale pasive a SC R…… C……. R…..e SRL și excepția lipsei calității procesuale active a SC Comerț ……..
În probațiune părțile au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba cu expertiză contabilă, probe
încuviințate și administrate de instanță, sens în care au fost depuse la dosar răspunsurile la interogatoriu ( fila 18-vol
III) și a fost întocmit Raport de expertiză tehnică contabilă ( fila ).
Analizând actele și lucrările dosarului , instanța reține următoarele:
Între reclamanta SC Comerț …….. SRL și pârâta SC A……..D….. SA s-a încheiat, la data de 16.12.2005, contractul de
agent nr. AG022 având ca obiect prospectarea, informarea și asistarea clientelei în vederea cumpărării de vehicule,
negocierea cu clienții a vânzării vehiculelor D……. și preluarea de comenzi pentru vehicule de la clienți și transmiterea
acestora, în vederea aprobării de către D……... La art. 3.1 se prevede că agentul (respectiv reclamanta) este împuternicit să
acționeze în vederea negocierii vehiculelor către D……, în îndeplinirea acestui mandat agentul având mai multe misiuni.
Contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de 1.01.2006, la punctul 10.2 prevăzându-se că
partea care dorește să denunțe prezentul contract va trebui să prevină cealaltă parte prin scrisoare recomandată, termenul de
preaviz fiind de 1 lună pe perioada primului an, urmând a fi prelungit cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început,
fără a depăși 6 luni.
La art. 11 este stipulată o indemnizație ce urmează a fi primită de agent în caz de denunțare a contractului de către
D….., cuantumul acesteia fiind prevăzut la 1 lună de comision, calculată ținându-se cont de media aritmetică a comisioanelor
încasate de către agent.
La data de 10.06.2010, pârâta Dacia a emis notificarea STR206 (fila 50-vol I), prin care reclamantei i s-a adus la
cunoștință încetarea contractului de agent în temeiul art. 10 din contract, după încheierea duratei de preaviz de cinci luni
de la data primirii notificării, decizie motivată de scăderea accentuată a pieței din România și adâncirea crizei economice
și financiare. Se menționează că, în conformitate cu art. 11.2, reclamanta are dreptul la o indemnizație echivalentă cu o
lună de comision.
Reclamanta a trimis pârâtei o adresă de răspuns (fila 52 vol. I), prin care a arătat că nu este de acord cu rezilierea
unilaterală a contractului, însă pârâta și-a menținut intenția de încetare a contractului de agent începând cu data de
14.11.2010 (fila 58).
În acest sens, reclamanta a introdus prezenta acțiune, multiplu completată, prin care a solicitat, în final:
- în principal
• anularea Notificării nr. STR206/10.06.2010 cu consecința menținerii valabilității contractului
• să se constate că preved. art. 10.2 și 10.3 sunt nule absolut
• obligarea pârâtei la plata de daune materiale în cuantum de 400.000 Euro
• obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 500.000 Euro
- în secundar
• să se constate că preved. art. 11.2 privind indemnizația nu au fost negociate de părți iar cuantumul acesteia este
inechitabil
• să se stabilească cuantumul acestei indemnizații la un nivel echitabil
• obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 150.000 Euro .
În primul rând, se impune a lămuri legea aplicabilă, respectiv dacă prezenta cerere de chemare în judecată se judecă
în baza prevederilor vechiului cod civil sau în baza Noului Cod civil. În acest sens, tribunalul reține că potrivit art. 6
alin. 3 Noul Cod civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în
vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, iar potrivit art. 102 alin. 1 din L nr. 71/2011, contractul este
supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea,
efectele, executarea și încetarea sa, prin urmare, contractul fiind încheiat în anul 2005, în speță sunt aplicabile
prevederile vechiului Cod civil.
Analizând prioritar excepția lipsei calității procesuale active a SC Comerț ……. S.R.L. instanța reține, cu titlu de
principiu, că anularea, respectiv nulitatea relativă a unui act poate fi solicitată de persoana al cărei interes a fost
nesocotit la încheierea acestuia. În speță, notificarea este, într-adevăr, un act individual, însă acesta se adresează
reclamantei, urmărind a modifica raporturi juridice în privința acesteia, respectiv rezilierea contractului de agent, context
în care reclamanta justifică un interes evident în solicitarea anulării actului și, prin prisma interesului, și calitate
procesuală activă în speță, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R…. C…. R…. SRL instanța reține că nici contractul
de agent, nici Notificarea, nu sunt semnate, respectiv nu emană de la pârâta R…., aceste documente fiind semnate de către SC
A……. D…….. SA. Într-adevăr, între SC A……. D….. SA și SC R… C……… R…….. SRL s-a încheiat la data de 16.12.2011 un contract de
cesiune prin care SC R………… a preluat, începând cu data de 1.01.2012, toate drepturile și obligațiile SC A……… D………SA decurgând
din contractele de agent enumerate în tabelul anexă la contract.
Însă, pe de o parte, instanța reține că acest contract de cesiune s-a încheiat ulterior datei la care a încetat
contractul de agent ca urmare a notificării. Pe de altă parte, cesiunea a vizat strict contractele de agent enumerate în
anexă, nu orice contract de agent, cum a susținut eronat reclamanta, astfel că în ipoteza anulării notificării și a
menținerii valabilității contractului, acesta nu poate face automat obiectul cesiunii către R….., ci trebuie cesionat în mod
explicit. Pentru aceste argumente, chiar în ipoteza admiterii acțiunii, pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză,
motiv pentru care excepția urmează a fi admisă iar acțiunea introdusă în contradictoriu cu această pârâtă respinsă ca fiind
introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune,excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța reține
că această excepție a fost invocată cu privire la petitele privind obligarea pârâtei la plata de daune materiale și morale,
atât în principal cât și în subsidiar.
În acest sens, instanța constată că acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de 12.06.2013, în contradictoriu cu
pârâta SC R…. C…….R….. SRL. În urma formulării întâmpinării de către aceasta și a invocării excepției lipsei calității
procesuale pasive, reclamanta și-a completat acțiunea la data de 22.10.2013 (potrivit ștampilei aplicată pe cerere),
solicitând introducerea în cauză a pârâtei SC A….. D… SA și modificându-și acțiunea în forma prezentată anterior. Data
introducerii în cauză a pârâtei este data sesizării instanței cu această modificare de acțiune și nu data la care instanța a
dispus citarea acesteia sau pârâta a primit citația.
Dreptul la acțiunea având ca obiect daune (materiale sau morale) a luat naștere la momentul expirării termenului de
preaviz, respectiv momentul încetării contractului - data de 14.11.2010, și nu la momentul primirii notificării-10.06.2010,
până la momentul expirării termenului de preaviz existând posibilitatea, cel puțin teoretică, ca pârâta să se răzgândească și
să mențină contractul în ființă. Raportând acest moment la data introducerii completării de acțiune - 22.10.2013, instanța
reține că termenul de prescripție de 3 ani aplicabil în cauză nu a expirat, astfel că dreptul de a cere daune nu este
prescris.
În ceea ce privește termenul de 1 an prevăzut de art. 22 (5) din Legea nr. 509/2002 (aplicabilă raportului juridic în
speță) -"dreptul la indemnizație se stinge dacă agentul nu îl pune în întârziere pe comitent, cu privire la pretențiile sale,
într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenție"- se constată că acesta privește dreptul de a solicita
indemnizația, în cazul în care aceasta nu a fost achitată, textul fiind, în opinia instanței, de strictă aplicare. În speță,
însă, se contestă cuantumul indemnizației prin prisma lipsei negocierii sale și a cuantumului său inechitabil, astfel că
termenul de 1 an nu este aplicabil în speță.
De altfel, în măsura admiterii pretențiilor subsidiare ale reclamantei și a constatării că preved. art. 11.2 nu au
fost negociate de părți, iar cuantumul acesteia este inechitabil, termenul de prescripție ar începe să curgă de la momentul
la care instanța ar constata nulitatea prevederii contractuale, de la acel moment născându-se dreptul reclamantei de a
solicita o indemnizație în alt cuantum. Ca atare, din orice unghi am aborda problema, termenul de prescripție nu este
împlinit, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei instanța reține că, în esență, motivul invocat de reclamantă în susținerea cererii de anulare a
Notificării nr. STR206/10.06.2010 vizează temeinicia acesteia, respectiv faptul că motivele ce au stat la baza notificării de
reziliere nu corespund realității. În acest sens, reclamanta susține că în situația în care notificarea ar fi fost emisă fără
motivare, aceasta ar fi fost emisă cu respectarea prevederilor contractuale și nu ar mai fi existat posibilitatea contestării
sale.
Raportat la acest aspect, instanța reține prevederile art. 10.2 din contract, unde este stipulat că partea care
dorește să denunțe prezentul contract va trebui să prevină cealaltă parte prin scrisoare recomandată, termenul de preaviz
fiind de 1 lună pe perioada primului an, urmând a fi prelungit cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început, fără a
depăși 6 luni.
Aceste prevederile contractuale sunt în deplină concordanță cu disp. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 509/2002, ce prevăd
că contractul de agenție pe durată nedeterminată poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți, cu acordarea
obligatorie a unui preaviz. Textul normativ este limpede și nu prevede necesitatea motivării intenției de denunțare, singura
condiție fiind aceea a preavizului. Prin urmare, pretenția reclamantei - de a constata nulitatea absolută a art. 10. din
contract în măsura în care oricare dintre părți poate notifica intenția de denunțare unilaterală a contractului, fără a
argumenta în fapt și în drept decizia - nu are suport în lege, ci dimpotrivă, dispozițiile contestate nefiind contrare disp.
art. 6 alin. 1 din L nr. 509/2002.
Se impune precizarea că acest contract de agent este, în esență, un contract de mandat, iar revocabilitatea este de
esența mandatului, cum corect a susținut și pârâta.
A solicita instanței de judecată să aprecieze asupra temeiniciei deciziei de denunțare a contractului presupune o
ingerință în modul de desfășurare a activității comerciale de către agent. Cu alte cuvinte, instanța nu poate aprecia dacă se
impunea sau nu măsura denunțării contractului de agent prin prisma contextului economic sau a activității agentului,
respectiv dacă scăderea accentuată a pieței din România și adâncirea crizei economice și financiare erau reale și luarea
măsurii era necesară. Această apreciere este de competența exclusivă a comitentului, acesta fiind liber să ia orice măsură
necesară planului său de afaceri.
În speță, notificarea a fost emisă în deplină concordanță cu prevederile contractuale și cu dispozițiile legale în
materie, fiind respectat termenul de preaviz asumat prin contract de către ambele părți. Or, în lipsa unor încălcări a
contractului sau a legii, instanța nu poate anula notificarea pe motiv că nu se impunea sau nu era cazul a fi emisă.
Nu are relevanță nici faptul că s-a menționat în notificare întregul articol 10, această mențiune neputând fi
considerată exercitare cu rea-credință a drepturilor contractuale de către pârâtă.
Nu este relevant în speță nici faptul că dreptul de a comercializa vehicule ca agent D…. a fost acordat unei alte
societăți. Nu există nicio prevedere contractuală sau legală care să interzică D…… să acorde dreptul de agent unei alte
societăți, aceasta fiind liberă să își aleagă partenerii contractuali.
În concluzie, instanța constată că nu există niciun motiv de nulitate al notificării nr. STR206/10.06.2010 și nu se
impune nici anularea prevederilor art. 10.2 și 10.3, de altfel prevederile art. 10.3 vizând ipoteza unor circumstanțe
excepționale ce nu se regăsesc în speță.
Pe cale de consecință vor fi respinse și capetele de cerere vizând acordarea de daune materiale, acestea fiind
accesorii petitului de constatare a nulității.
Analizând petitul subsidiar, respectiv să se constate că preved. art. 11.2 privind indemnizația nu au fost negociată de
părți, iar cuantumul acesteia este inechitabil, instanța reține că, potrivit art. 22 alin. 1, la încetarea contractului de
agenție agentul este îndreptățit să primească de la comitent o indemnizație. Valoarea indemnizației nu poate depăși o sumă
echivalentă cuantumului unei remunerații anuale, calculată pe baza mediei anuale a remunerațiilor încasate de agent pe
parcursul ultimilor 5 ani de contract; dacă durata contractului nu însumează 5 ani, remunerația anuală este calculată pe baza
mediei remunerațiilor încasate în cursul perioadei respective.
Se observă că în lege este prevăzut cuantumul maxim al indemnizației, fără a se face vorbire de un cuantum minim.
Părțile sunt libere să stabilească prin contract cuantumul indemnizației, singura condiție fiind ca aceasta să nu depășească
cuantumul unei remunerații anuale. Se observă că legea se referă la valoarea remunerației anuale (ca maxim al indemnizației)
atunci când vorbește de media anuală a remunerațiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract și nu la
valoarea indemnizației.
Astfel, instanța reține că indemnizația stabilită în contract este în deplină concordanță cu dispozițiile legale de
mai sus, contractul fiind semnat de ambele părți. Lipsa negocierii clauzei, invocată de către reclamantă, nu a fost dovedită
de către aceasta, pe de altă parte contractele sunt încheiate în aceeași formă cu toți agenții contractanții, neputând fi
acordate condiții mai favorabile unuia dintre agenți, în acest sens fiind dispozițiile art. 6 din L nr. 21/1996.
Se impune precizarea că lipsa negocierii nu atrage de plano nulitatea unei clauze contractuale, ci doar în măsura în
care aceasta este abuzivă și creează un dezechilibru semnificativ între obligațiile și drepturile părții. În speță, nu se
poate reține existența vreunui dezechilibru ( de altfel neinvocat) și nici încălcarea exigențelor bunei-credințe, partea
încasând indemnizația stipulată fără a o contesta sub nicio formă la momentul respectiv.
Indemnizația primită a fost în cuantum de 55.351,59 lei, cuantum apreciat ca fiind perfect echitabil de către instanță,
în condițiile în care, așa cum a susținut pârâta, reclamanta nu a avut inserată în contract o clauză de neconcurență.
Pe cale de consecință va fi respins și capătul de cerere vizând acordarea de daune materiale, acesta fiind accesoriu
petitului de constatare a caracterului inechitabil al indemnizației.
În concluzie, reținând că pârâta nu a încălcat prevederile contractuale, iar notificarea de reziliere este valabilă și
în concordanță cu legea și dispozițiile contractuale, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Văzând prevederile art. 453 instanța va obliga reclamanta, aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 9.920 lei
către pârâta SC R….. C….. R…..SRL și la plata sumei de 5.431,20 lei către pârâta SC A….. D…… S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Â Ș T E
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a SC Comerț …….. SRL invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R…. C…. R….. SRL, cu sediul social în București, ……..,
înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București, sub nr. ………, C.U.I./C.I.F. ………., și în consecință
respinge acțiunea introdusă în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate
procesuală pasivă.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC Comerț …….. SRL cu sediul în Sfântu-Gheorghe,
……….., județul Covasna, înmatriculată la ORC sub nr. …………., Cod fiscal ……… în contradictoriu cu pârâta SC A…… D….. S.A. cu
sediul social în ……………., înmatriculată la ORC sub nr. ………., CUI …….. ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâta SC R…. C……….. R………. S.R.L. a sumei de 9.920 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Obligă reclamanta la plata către pârâta SC A…. D…… S.A. a sumei de 5.431,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 10 martie 2016 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Obligaţia debitoarei de a plăti accesoriile aferente debitelor... | Apel. litigii cu profesionişti. cerere constatare încetare... → |
|---|
