Apel. opoziţie la deschiderea procedurii insolvenţei.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 282 din data de 11.02.2016
. Domeniu: Insolvența.
Apel. Opoziție la deschiderea procedurii insolvenței.
Din înscrisurile de la dosar s-a reținut că debitoarea se află în insolvență, criticile titularului opoziției fiind nefondate.
Art. 66 alin.1 nr. 85/2014.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 282 din 11.02.2016)
Prin încheierea din data de 11.06.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 2067/87/2015, a fost admisă cererea formulată de către debitoarea SC Z. SA și în temeiul disp. art. 71 alin. 1 din legea nr. 85/2014 a fost deschisă procedura generală a insolvenței în privința debitoarei, fiind desemnat administrator judiciar T. I. SPRL.
Prin cererea înregistrată la data de 13.07.2015 în dosarul nr. 2057/87/2015, SC I.S.P.C.A.I.A SA București a formulat opoziție la deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei SC Z. SA Z.) solicitând revocarea încheierii de deschidere a procedurii acesteia, urmând a se constata că aceasta nu a depus lista completă a tuturor bunurilor și conturilor prin care își rulează fondurile, lista plăților și transferurilor efectuate în ultimele 6 luni din conturile pe care le-a omis din lista depusă; creanțele certe, lichide și exigibile pot fi plătite din conturile prin care debitoarea își rulează fondurile; starea patrimoniului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile sunt generate de cheltuielile efectuate de debitoare pentru realizarea investiției ,, Fabrica de Ulei";, cererea fiind introdusă cu rea-credință.
Prin sentința civilă nr. 370/03.09.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr., a fost respinsă ca nefondată opoziția la deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că este neîntemeiat motivul invocat de creditorul opozant potrivit căruia debitoarea nu a depus lista completă a conturilor.
Astfel, debitoarea a atașat cererii de insolvență, lista conturilor bancare (f.72 vol. 1) indicând 5 bănci la care are conturi.
Susținerea creditoarei potrivit căreia debitoarea nu a indicat și Cec-ul printre unitățile bancare, nu este justificată, întrucât din întâmpinarea formulată de CEC în dosarul nr. (f.68-69 vol. 7 dosar fond) coroborată cu înscrisurile atașate acesteia (f.70-72 vol. 7 dosar fond) rezultă că debitoarea nu are cont curent la această bancă, ci are consemnate sume de valoare mică la dispoziția instanței, sume de care aceasta nu poate dispune.
În același timp, pe parcursul derulării procedurii, în temeiul art. 54 alin.3 din OG nr. 92/2003, administratorul judiciar va solicita lista conturilor pe care debitoarea le-a avut sau le are și care ar putea constitui temei pentru promovarea unor acțiuni prevăzute de Legea nr. 85/2014.
În speță, se constată că debitoarea în aplicarea prevederilor art. 67 lit. b din Legea nr. 85/2014 a indicat lista conturilor prin care își rulează fondurile, în această fază procesuală neexistând elemente din care să rezulte că această listă nu ar fi completă.
Aceleași considerente expuse, sunt valabile și în ce privește bunurile debitoarei, la fila 73 -89 vol. 1, fiind depusă lista activelor corporale, f.90 lista mijloacelor fixe și lista terenurilor (f.91).
În același timp, s-a constatat că debitoarea, prin directorul general a depus o declarație conform art. 67 lit. d din Legea nr. 85/2014 (f.101 vol. 1 dosar fond) potrivit căreia nu a efectuat transferuri patrimoniale în cele 6 luni anterioare formulării cererii de deschidere a procedurii, cu excepția celor care se încadrează în activitatea curentă, astfel că, nici critica formulată sub acest aspect de către creditorul opozant nu este întemeiată.
Nici critica potrivit căreia debitoare are în conturi sume de bani din care pot fi plătite creanțele certe, lichide și exigibile nu este fondată.
Din bilanțul la data de 31.12.2014 (f.21-24 vol. 1 dosar fond pct. IV lit. D) rezultă că debitoarea are datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an de 35.189.750 lei, iar disponibilitățile în casă și conturile bancare au fost de 225.455 lei (pct. pct. IV), sume din care rezultă că nu se puteau acoperi creanțele indicate în lista creditorilor (f. 92-100 vol. 1).
Creditoarea a mai susținut că în baza contractelor de prestării servicii (proiectare) și actelor adiționale anexate la prezenta cerere, a executat lucrări necesare F.U.Z., S. de cereale și F. de țevi Z., lucrări contractate de debitoare, dar în cea mai mare parte în scopul realizării investiției F. de ulei, motiv pentru care, cheltuielile efectuate ar fi trebuit evidențiate ca împrumuturi acordate de debitoare altor societăți.
Motivul invocat de contestatoare în ce privește existența unor contracte și acte adiționale încheiate cu debitoare care ar fi trebuit evidențiate ca împrumuturi acordate altor societăți, în raport de actele depuse, nu poate justifica revocarea încheierii de deschidere a procedurii.
Creditoarea a depus la dosar (f.75-87 vol. 7) contractele de prestări servicii nr. 190/2011 și actele adiționale la acesta și contractul nr. 201/17.10.2011 și actul adițional la acesta, încheiate cu debitoarea.
Obiectul contractului nr. 190/28.07.2011, potrivit art. 1 l-a constituit elaborarea documentației de proiectare la faza D.E. - detalii de execuție pentru lucrări de alimentare cu apă și canalizare în incinta Z. SA, necesare F. de ulei și F. de țevi Z., iar a contractului nr. 201/17.10.2011 realizarea documentației pentru asigurare utilități ,,F. de ulei "
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că obiectivele care au făcut obiectul contractelor de prestări servicii au fost realizate în interesul altor societăți, creditoarea opozantă este parte contractantă, nu a invocat motivele de nelegalitate a respectivelor deși au trecut 5 ani de la încheierea acestora, iar în această fază procesuală nu se poate aprecia asupra temeiniciei susținerilor sale.
În același timp, se apreciază că nu este întemeiată nici susținerea creditoarei opozante, potrivit căreia s-ar impune admiterea opoziției la deschiderea procedurii pentru a nu se ajunge la deschiderea procedurii falimentului și împotriva sa.
Potrivit art. 71 alin.1 din Legea nr. 85/2014, în cazul în care se constată că, cererea debitorului corespunde condițiilor prevăzute la art. 66, judecătorul-sindic va pronunța o încheiere de deschidere a procedurii generale.
În cauză, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 66 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, neavând relevanță dificultățile financiare pe care le-ar genera asupra unei societăți creditoare .
Față de considerentele expuse, în baza art. 71 alin.2 din Legea nr. 85/2014 a fost respinsă ca nefondată opoziția la deschiderea procedurii debitoarei SC Z. SA Z. formulată de creditoarea SC I.S.P.C.A.I.A SA București.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea SC I.S.P.C.A.I.A SA, solicitând admiterea apelului și anularea/schimbarea în tot a hotărârii apelate.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că intimata-debitoare nu prezintă lista completă a tuturor bunurilor debitoarei, incluzând toate conturile și băncile prin care debitoarea și-a rulat fondurile în ultimele 6 luni înaintea deschiderii procedurii insolvenței și bunurile imobile-terenuri.
A menționat apelanta că în procedura de executare silită asupra veniturilor bănești a SC Z. SA aflate în posesia terțului poprit CEC B. S.A., împotriva căruia instanța de fond Judecătoria Zimnicea, în dosarul nr.175/339/2015 a validat poprirea, a constatat că CEC B. S.A. a riscat această sancțiune (validarea popririi și efectele validării),neîndeplinindu-și obligațiile prevăzute de art.784 alin.(l) și alin.(2) Cod de procedură civilă,față de executorul judecătoresc M. D.. Terțul poprit a menționat că intimata-debitoare are 6(șase) conturi bancare, în lei pentru o sumă totală de 4.827.260,51 lei, denumire produs - consemnări judiciare și 1(unu)cont bancar pentru suma de 813.919,21 lei, denumire produs - consemnare pe seama PF și PJ.
S-a mai învederat că CEC B.S.A., în singurul înscris semnat de S. S. P. și C. j. P. se menționează că asupra conturilor debitorului urmărit SC Z. SA s-a înființat anterior o poprire la cererea BEJA D. D. BEJ T. BO. O.pentru suma de 700,31 RON 480 EUR 823,95 RON.
A mai arătat apelanta că în considerentele Sentinței Civile nr. 370/2015 Tribunalul Teleorman a reținut că debitoarea nu are cont curent la acea bancă (CEC B. SA), ce are consemnate sume de valoare mică, sume de care aceasta nu poate dispune în fapt, la deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei SC Z. SA, deși aceasta susține că nu are conturi deschise la această unitate.
În ceea ce privește bunurile imobile-terenuri, s-a arătat că potrivit adresei nr. 51083/12.01.2015 a Primăriei orașului Z. -Birou venituri, contribuabilul Z. SA are în proprietate privată cu procent de proprietate 100%,terenuri în suprafață totală de 102.803,42 m2 .
Potrivit declarației intimatei-debitoare SC Z. SA , la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, lista terenurilor SC Z. SA însumează 69.210,20 m2. Nu rezultă din declarația intimatei-debitoare SC Z. SA că în intervalul 12.01.2015-29.05.2015 (data înregistrării cererii intimatei-debitoare la Tribunalul Teleorman în dosarul nr.2067/87/2015), intimata debitoare ar fi făcut transferuri din patrimoniul SC Z. SA.
Prin Raportul în temeiul dispozițiilor art.92 din Legea nr.85/2014 administratorul judiciar T.I. SPRL, prezintă situația terenurilor și clădirilor, suprafața construită și liberă de construcții, fiind în total este de 69.210,25 m2.
Referitor la datoriile debitoarei, s-a menționat că potrivit Raportului întocmit în temeiul dispozițiilor art.92 din Legea nr.85/2014, al administratorului judiciar T.I. SPRL, la data deschiderii procedurii societatea avea înscrise în contabilitate datorii totale erau de 45.239.020 lei, față de 43.396.380 lei în cererea intimatei-debitoare de deschidere a procedurii insolvenței, o diferență de aproape 1,8 milioane lei. În raport s-a menționat că societatea a realizat pierderi în ultimii 4 ani ceea ce a dus la scăderea activului contabil, dar în același raport s-a menționat 1a capitolul evoluția cifrei de afaceri și a rezultatelor intimatei - debitoare faptul că aceasta din urmă a realizat profit în anii 2011 și 2012 , iar pierderi în anii 2013 și 2014.
A menționat apelanta că a efectuat prestări de servicii în temeiul unui contract încheiat cu intimata-debitoare, pentru investiția F. de U.Z., astăzi D.B.C.A rezultând că intimata-debitoare a avut și are cheltuieli pentru constituirea și funcționarea altei societăți, o cauză a datoriilor intimatei - debitoare. Prestările de servicii ale apelantei-creditoare SC ISPCAIA SA rezultă și din obiectul contractului nr.190/2011 și actele adiționale la contractul nr.l90/2011,încheiat între apelanta-creditoare și intimata-debitoare, un exemplu de cheltuieli pe seama și în interesul altei firme din grup, astăzi datorii ale intimatei-debitoare.
În consecință, s-a apreciat că opoziția formulată de apelanta creditoare SC ISPCAIA SA se înscrie în condițiile prevăzute la art.66 Legea nr.85/2014,deoarece cererea intimatei-debitoare SC Z. SA este introdusă cu rea-credință.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.85/2014 și a Codului de procedură civilă.
Intimata prin administrator judiciar a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, s-a arătat că din documentele care au fost depuse la dosarul cauzei în susținerea cererii, rezultă indubitabil, că ne aflam în fața unei situații de imposibilitate de acoperire a datoriilor exigibile cu fondurile bănești disponibile ceea ce conduce la obligația legală a organelor de conducere de a iniția procedura de insolvență.
În ceea ce privește existența conturilor bancare ale debitoarei Z SA deschise la CEC B în care s-ar afla un disponibil de aproximativ 5 milioane de lei și că acest aspect ar fi fost ascuns de către debitoare la deschiderea procedurii și, ulterior, și de către administratorul judiciar, s-a arătat că din Adresa atașată prezentei emisă de CEC B. SA (Anexa 1) este în afara oricărui dubiu că debitoarea Z SA nu a avut conturi la această bancă.
În ceea ce privește discrepanța în suprafața terenurilor raportat la Adresa nr.51083/12.01.2015 emisă de P.Z. și ceea ce s-a reținut de către administratorul judiciar în Raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței, această discrepanță este rezultatul unei erori în evidențele Primăriei, fiind vorba de terenuri care au fost înstrăinate de debitoare cu mult anterior deschiderii procedurii insolvenței, în anul 2010 și care transferuri nu se circumscriu nici măcar ultimelor trei ani anterior deschiderii procedurii. În acest sens, a fost atașată corespondența purtată de societate și răspunsul P.Z. care clarifica chestiunea suprafeței terenurilor sub forma Anexei 2.
Cât privește fondul opoziției, s-a apreciat că aceasta este vădit nefondată, societatea având dificultăți financiare generate de lipsa de finanțare, lipsa unor comenzi care sa asigure desfacerea produselor societății care a culminat cu instituirea unor masuri de blocare a conturilor, aspecte ce se circumscriu în mod indubitabil definiției stării de insolvență prevăzuta de dispozițiile Legii 85/2014. A menționat administratorul judiciar că a întocmit Raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței societății ce a fost depus la dosarul cauzei și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 13873/13.08.2015 în care este prezentată în detaliu analiza financiară și economică a Societății din care rezultă fără dubiu că la data deschiderii procedurii în 11.06.2015 societatea se afla în stare de insolvență și singura opțiune de deblocare a activității și, implicit, de plată a creanțelor creditorilor, inclusiv a apelantei contestatoare, era aceea de a solicita deschiderea procedurii de insolvență.
Raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței societății a fost aprobat cu votul a 97,31% din creditorii care au votat în adunarea creditorilor ce a avut loc în data de 17 august 2015 la sediul Societății, creditorii prezenți sau care au prezentat puncte de vedere în scris reprezentând 50,04% din totalul masei credale. Un exemplar al Procesului verbal al ședinței adunării creditorilor din data de 17 august 2015 a fost depus la dosarul cauzei și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 13990/17.08.2015.
În considerarea celor de mai sus, în opinia administratorului judiciar care a analizat situația economică și financiară a societății la data deschiderii procedurii, societatea se afla în stare de insolvență fiind lipsită de lichidități pentru achitarea creanțelor exigibile din toate categoriile de creanțe deci, atât creanțe garantate reprezentate de credite bancare, creanțe bugetare, cât și creanțe salariale, așa cum rezulta din cuprinsul Tabelului Preliminar
Față de aceste considerente, s-a solicitat respingerea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 370 din 03.09.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman ca nefondat cu consecința menținerii în tot a sentinței apelate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm, art. 480 alin 1 Cod procedura civilă, art. 66, art. 67 din Legea 85/2014.
Apelanta creditoare a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Examinând apelul declarat de către creditoarea SC IPSCAIA SA în raport de motivele de apel invocate, de dispozițiile articolului 478, articolului 479 Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.85/2014 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 66 alin. 1 din legea nr. 85/2014, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi, în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Cererea debitorului trebuie să fie însoțită de actele prevăzute la art. 67.
Împotriva încheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii la cererea debitorului orice creditor poate formula opoziție conform art. 71 alin. 2 din legea nr.85/2014, prin care se urmărește revocarea încheierii de deschidere a procedurii. Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că prin opoziție creditorii pot invoca doar chestiuni aflate în directă legătură cu deschiderea procedurii, și nu alte aspecte adiacente ce urmează a fi analizate de către administratorul judiciar sau judecătorul sindic pe parcursul soluționării procedurii.
În această ordine de idei, Curtea va proceda la analizarea motivelor de apel din perspectiva argumentelor ce privesc existența stării de insolvență, dar și verificarea îndeplinirii de către debitoare a obligației de-a depune documentele prevăzute de art. 67 alin. 1 din legea nr. 85/2014, urmărindu-se să se asigure, cel puțin la stadiul incipient al procedurii, legalitatea procedurii de executare colectivă.
Sub un prim aspect, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic a reținut judecătorul sindic faptul că intimata debitoare se afla în stare de insolvență, critica invocată și reluată în cadrul apelului fiind nefondată.
În conformitate cu art. 5 alin. 1 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, astfel:
a) insolvența debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;
b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art.5 pct.72 din legea nr. 85/2014, cuantumul datoriilor trebuie să depășească valoarea prag de 40.000 lei.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, Curtea constată că apelanta debitoare este în stare de insolvență, având în vedere cuantumul datoriilor astfel cum rezultă din cuprinsul bilanțului depus la dosar (filele 34-37 dosar fond). Bilanțul depus la dosar demonstrează faptul că la data de 31.12.2014, intimata debitoare avea datorii în cuantum de 35.189.750 lei față de disponibilitățile bănești de 225.455 lei, aspect reținut de altfel corect de prima instanță. De asemenea, starea de insolvență se menține și chiar se accentuează la data deschiderii procedurii, la care cuantumul datoriilor a fost de 45.239.020 lei față de un nivel al disponibilităților bănești de 225.455 lei (astfel cum rezultă din cuprinsul raportului asupra cauzelor insolvenței întocmit de administratorul judiciar filele 20-26 dosar apel dar și din cuprinsul tabelului preliminar (filele 49-54 doar apel).
Mențiunile din cuprinsul raportului administratorului judiciar cu privire la cauzele producerii stării de insolvență invocate de către apelantă nu prezintă relevanță, acestea neputând fi cenzurate de către judecătorul sindic și implicit nici de către instanța de apel, și cu atât mai puțin pe calea procesuală a opoziției la deschiderea procedurii. Cu alte cuvinte, opoziția la deschiderea procedurii nu poate fi fundamentată, astfel cum pretinde apelanta, pe aspecte privitoare la proveniența datoriilor debitoarei, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost întocmit de către administratorul judiciar desemnat un tabel preliminar al obligațiilor, acesta fiind ulterior pronunțării cererii de deschidere a procedurii. Astfel cum s-a reținut și anterior, opoziția la deschiderea procedurii urmărește verificarea legalității îndepliniri condițiilor legale în momentul formulării cererii de către debitoare, și nu alte aspecte ulterioare procedurii.
Pe de altă parte, Curtea constată că în raport de probatoriul administrat în cauză, nu se poate reține existența vreunei datorii cu caracter fictiv, după cum apelanta nu a demonstrat că ar fi fost efectuate cheltuieli pe seama și interesul altor firme care fac parte din același grup de interese ale debitoarei, nefiind indicate care ar fi acele cheltuieli, care ar fi societățile care fac parte din același grup de interese, și nici existența acestui grup de interese. Contractul de prestări servicii nr. 190/2011, la care apelanta face referire, este încheiat de către intimata debitoare cu apelanta creditoare și vizează într-adevăr efectuarea de lucrări necesare F.de U. și F. de Ț. Z., dar nu și faptul că ar reprezenta un exemplu de cheltuieli efectuate pe seama și în interesul altor firme din grupul debitoarei.
Referitor la cea de-a doua critică, privind pretinsa neîndeplinire de către intimata debitoare a actelor prevăzute la art. 67 din legea nr. 85/2014, Curtea o apreciază de asemenea ca nefondată.
Susține astfel apelanta că intimata debitoare nu a depus la dosar lista completă a tuturor bunurilor, incluzând toate conturile și băncile prin care debitoarea și-a rulat fondurile înaintea deschiderii procedurii insolvenței. Se constată însă că debitoarea a depus la dosar lista conturilor sale bancare (fila 13 dosar apel).
În ceea ce privește sumele de bani pe care apelanta creditoare susține că le-ar deține debitoarea și pe care aceasta nu le-ar fi declarat în lista anexată cererii de deschidere a procedurii, Curtea reține că adresa la care apelanta face referire (fila 15 dosar fond), CEC B.SA a comunicat faptul că debitoarea figurează cu sume de bani în evidențele acesteia, însă debitoarea nu are drept de dispoziție asupra acestora, fiind consemnate pe seama și la dispoziția altor persoane (astfel cum rezultă și din întâmpinarea depusă de CEC B. în cadrul dosarului având ca obiect validare poprire fila 12 dosar fond). Totodată, din adresa comunicată de CEC B. SA administratorului special al debitoarei (fila 45 dosar apel), rezultă că debitoarea figurează în evidența băncii doar cu sume consemnate. De menționat este faptul că aceste argumente vizează doar faza actuală a procedurii, nefiind exclus ca administratorul judiciar să efectueze în îndeplinirea atribuțiilor sale verificări cu privire la sumele de bani aflate în conturile debitoarei. Ceea ce este relevant la acest moment este faptul că debitoarea și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 67 alin. 1 lit. b din legea nr. 85/2014.
În ceea ce privește bunurile imobile-terenuri ale debitoarei, apelanta creditoare a susținut că potrivit adresei nr. 51083/12.01.2015 a P. orașului Z. - Birou venituri, contribuabilul Z. SA are în proprietate privată cu procent de proprietate 100%,terenuri în suprafață totală de 102.803,42 m2 . Cu toate acestea, la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, lista terenurilor SC Z. SA însumează 69.210,20 m2, aceasta fiind și suprafața reținută de către administratorul judiciar T. I. SPRL în raportul întocmit în temeiul dispozițiilor art.92 din Legea nr.85/2014, fără a rezulta din declarația intimatei-debitoare SC Z. SA că în intervalul 12.01.2015-29.05.2015 (data înregistrării cererii intimatei-debitoare la Tribunalul Teleorman în dosarul nr.2067/87/2015), intimata debitoare ar fi făcut transferuri din patrimoniul SC Z. SA.
Curtea constată că prin declarația efectuată conform art. 67 alin. 1 lit. d din legea nr. 85/2014, intimata debitoarea a precizat că nu a efectuat transferuri patrimoniale în cele 6 luni anterioare formulării cererii, cu excepția celor care se încadrează în activitatea curentă. În ceea ce privește diferența de suprafață de teren de 102.803,42 m2, cu care debitoarea figurează în evidențele Primăriei orașului Z. și cea de 69.210,20 m2 declarată de societate și reținută și de administratorul judiciar, acesta din urmă a precizat că aceasta se datorează unei erori de înregistrate în evidențele primăriei, fiind vorba de terenuri care au fost înstrăinate de societate în anul 2010, solicitându-se de altfel primăriei efectuarea de modificări prin scăderea suprafețelor înstrăinate (astfel cum rezultă din cuprinsul corespondenței depuse la dosar filele 46-47 dosar apel).
Existența acestor discrepanțe nu are semnificația neîndeplinirii de către intimata debitoare a depunerii documentelor prevăzute la art. 67 alin. 1 din legea nr. 85/2014, aspect reținut de altfel în mod corect de prima instanță.
În consecință, raportat la considerentele reținute anterior, constatând că sentința pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică, faptul că cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu a fost formulată cu rea credință de către debitoare, aceasta având de altfel obligația legală de-a formula o astfel de cerere ținând seama de faptul că se află în stare de insolvență conform art. 66 alin. 1 din legea nr. 85/2014, precum și caracterul nefondat al motivelor de apel, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.
| ← Apel. cerere de atragere a răspunderii întemeiată pe art. 138... | Apel. suplimentare acte în apel.. Jurisprudență Faliment → |
|---|
