Apel. acţiune în anulare. tardivitate. . Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 276 din data de 10.02.2016
Domeniu: Insolvența.
Apel. Acțiune în anulare. Tardivitate.
Lichidatorul nu a fost în măsură să întocmească raportul prevăzut de art. 20 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 întrucât nu i s-au pus la dispoziție toate actele financiar contabile ale debitoarei. În concluzie, cererea lichidatorului a fost formulată în interiorul termenului de 16 luni, astfel că nu este tardivă.
Art. 79, 80 alin.1 lit. c Legea nr. 85/2006.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 276 din 10.02.2016)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă în data de 29.07.2014, sub nr. reclamantul E. I. I.P.U.R.L. în calitate de administrator judiciar al debitorului S.C. T. C. S.R.L. a formulat o acțiune în anulare în contradictoriu cu debitorul SC T. C. SRL, prin administrator special R. D. și pârâtul R. D., în temeiul dispozițiilor art. 79, art.80 alin.(l) lit.c) din Legea nr.85/2006, prin care a solicitat anularea plații efectuate către asociatul societății debitoare Roman Daniel, reprezentând dividende acordate în perioada februarie 2013-martie 2013 în cuantum de 605.000 lei; repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării paratului R. D. la restituirea dividendelor încasate în perioada februarie 2013-martie 2013 în cuantum de 605.000 lei.
În cauză a fost formulată o cerere de intervenție accesorie de către creditorul S.C. S.I. S.R.L. - în reorganizare judiciară, reprezentat de administrator special, prin care solicită admiterea în principiu a cererii și comunicarea acesteia către părți, iar pe fond, admiterea acțiunii în anulare.
Prin sentința civilă nr. 5022 din 28.05.2015 s-a admis, în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. S. I. S.R.L. - în reorganizare judiciară, reprezentată prin administrator special, s-a admis excepția de tardivitate a acțiunii în anulare și s-a respins acțiunea în anulare formulată de administratorul judiciar E. I. I.P.U.R.L. și cererea de intervenție a S.C. S. I. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul S.C. T. C. S.R.L., reprezentat de administratorul special T.A. P.S.R.L. și pârâtul R. D..
Pentru a decide astfel judecătorul sindic a reținut, cu privire la cererea de intervenție accesorie, că S.C. S.I. S.R.L. - în reorganizare judiciară, este un creditor înscris în tabelul obligațiilor debitorului, reprezentând creditorul majoritar ce deține 71% din totalul masei credale.
În această calitate creditorul justifică un interes constând în întregirea averii debitorului prin anularea plăților efectuate de către acesta, anterior deschiderii procedurii, anulare ce constituie obiectul prezentei acțiuni. Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenții proprii, ci urmărește, prin apărările pe care le face, ca instanța să pronunțe o soluție favorabilă părții pentru care a intervenit, natura juridică a intervenției accesorii fiind aceea de apărare.
Cu privire la excepția tardivității acțiunii în anulare, s-a reținut că raportul asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență a fost întocmit la data de 25.07.2014.
Acțiunea în anulare ce constituie obiectul prezentului dosar a fost formulată la data de 29.07.2014.
Potrivit art.81 al.1 din Legea nr.85/2006, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Din punct de vedere al consecințelor pe care le produce depunerea cu întârziere a acestui raport, cu referire la termenul de prescripție de 1 an pentru introducerea acțiunii în anulare, administratorul judiciar are posibilitatea să solicite repunerea în termen, întemeiat pe art.186 N.C.pr.civ. , cerere pe care nu a făcut-o însă în prezenta procedură.
Nu se poate reține interpretarea dată de intervenient, în sensul că acest termen curge de la data depunerii efective a raportului, deoarece ar însemna că în situația în care administratorul judiciar depune acest raport oricând, pe parcursul procedurii, indiferent de motivele care au determinat întârzierea, aceste termen să-l depășească pe cel special, de decădere, de 16 luni.
Chiar în situația în care, conform unor interpretări, termenul de 40 de zile pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 ar fi socotit un termen de recomandare, administratorul judiciar trebuie să justifice întârzierea în îndeplinirea atribuțiilor.
Introducerea termenului special de 16 luni, interpretat fiind ca un termen de decădere nu are ca scop "încurajarea " administratorului judiciar în exercitarea cu întârziere a atribuțiilor sale, ci trebuie văzut ca un termen subsidiar, funcționând ca o limită maximă doar în ipoteza în care termenul de depunere a raportului privind cauzele insolvenței este prelungit și aceasta, cu încuviințarea judecătorului sindic.
Așa cum a arătat și administratorul judiciar în rapoartele de activitate, debitorul i-a pus la dispoziție documentele contabile, ele fiind analizate din moment ce în raportul de activitate prezentat la 09.01.2014 ( fila 152, dosar de fond) administratorul judiciar a menționat că a început demersurile pentru recuperarea creanțelor, că a efectuat plăți către salariați și furnizori și chiar a exprimat un punct de vedere cu privire la oportunitatea formulării acțiunilor în anulare. Așadar, nu se justifică întocmirea cu întârziere a raportului asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență, din moment ce în luna ianuarie 2014 administratorul judiciar avea o imagine asupra activităților desfășurate de către debitoare sub aspectul înstrăinărilor/ plăților efectuate de aceasta, iar pe de altă parte administratorul judiciar nu a invocat faptul că nu a intrat în posesia documentelor contabile ,ci dimpotrivă, că volumul mare de înscrisuri a determinat îndeplinirea cu întârziere a atribuțiilor .
În consecință, nu este întemeiată susținerea intervenientului conform căreia debitorul este în culpă pentru neprezentarea actelor financiar contabile ale debitoarei, respectiv a listei privind plățile și transferurile patrimoniale efectuate cu 120 de zile anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii și această împrejurare ar fi cauzat formularea cu întârziere a acțiunii în anulare.
De altfel, în cuprinsul raportului asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență depus la 24.07.2014 ( fila 83, vol.2 dosar de fond) nu se face nici o referire la situația transferurilor patrimoniale și nici nu se reține culpa vreunei peroane din structura de conducere în apariția stării de insolvență.
În cauză, termenul de prescriptie a început să curgă de la 22.05.2013 (dată la care se împlineau cele 40 de zile acordate pentru depunerea raportului asupra cauzelor, după deschiderea procedurii de insolvență) cu observația că administratorul judiciar nu a solicitat prelungirea termenului pentru depunerea acestui raport.
Cum acțiunea în anulare a fost formulată la data de 29.07.2014, tribunalul a constatat ca fiind împlinit termenul de prescripție, fără a se aplica termenul de decădere de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolventei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel lichidatorul judiciar al debitoarei T.C. SRL, SP E.I. IPURL și intervenientul S.I. SRL, cererile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Civilă sub același număr unic de dosar.
Apelantul SC E.I. IPURL solicită schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii excepției tardivității, admiterea acțiunii în anulare și, pe cale de consecință anularea plății efectuate către asociatul societății debitoare Roman Daniel, reprezentând dividende acordate în perioada februarie 2013-martie 2013 în cuantum de 605.000 lei și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării paratului R. D. la restituirea dividendelor încasate în perioada februarie 2013- martie 2013 în cuantum de 605.000 lei.
Apelantul arată că motivarea instanței de fond este în sensul că la data de 09.01.2014 (data depunerii raportului nr.2 de activitate) administratorul judiciar a prezentat situația contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de debitoare în perioada 2013 - martie 2013, raportat la dispozițiile art. 79 și 80 din legea 85/2006, motiv pentru care se subînțelege faptul că la acea dată se cunoștea situația debitoarei, dar mai ales a plăților efectuate de aceasta, astfel încât acțiunea în anulare este tardiv formulată.
Este adevărat că la termenul de judecată din data de 09.01.2014, administratorul judiciar a prezentat situația contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de debitoare în perioada 2013 - martie 2013, dar acest aspect nu înseamnă, implicit, că la acea dată administratorul judiciar avea o imagine de ansamblu, cu atât mai mult o imagine clară, asupra tuturor operațiunilor efectuate anterior celor 3 ani înaintea deschiderii procedurii de insolvență. Prin urmare, presupunerea instanței de fond, în sensul că administratorul judiciar avea cunoștință de efectuarea plăților descrise mai sus către pârâtul R. D., reprezentând dividende este nesusținută de un suport temeinic, care să conducă la convingerea clară că acțiunea în anulare este tardiv formulată
Pe de alta parte, prin întâmpinarea formulată, pârâtul R. D. nu menționează, cu atât mai puțin nu face proba contrară, momentul la care societatea debitoare T. C. a pus la dispoziție documentele din care să reiasă plățile efectuate către acesta, reprezentând dividendele. Ori, în atare situație, în care pârâtul/societatea debitoare nu poate face dovada predării și analizării de către administratorul judiciar a documentelor care atestau plata dividendelor, nu se poate "presupune" că acesta din urmă avea cunoștință de situația dată, respectiv toate operațiunile efectuate în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii.
Mai mult decât atât, întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei a presupus din partea administratorului judiciar o analiză laborioasă a unui volum foarte mare de documente. Pe de altă parte, întârzierea efectuării acestui raport s-a datorat predării succesive a documentelor contabile de către reprezentanții debitoarei. Faptul că documentele contabile nu s-au predat în termenul prevăzut de legiuitor, spre a putea fi analizate de către administratorul judiciar în timp util și a nu depune raportul prev. de art. 59 cu întârziere, se poate observa și din omisiunea paratului de a arata când/cum sau în cât timp au fost predate documentele contabile ale debitoarei, în special cele care reflectau toate operațiunile efectuate în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii.
Potrivit art.81 alin 1 din Legea 85/2006, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 și 80 din Legea 85/2006 poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin.1 lit.b, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Din interpretarea logica și sistematica a acestei dispoziții legale, rezulta că legiuitorul a instituit doua termene pentru introducerea acțiunii în anulare a actelor frauduloase de către administratorul judiciar/lichidator, astfel: un termen special de un an de la data întocmirii raportului prevăzut de art.20 alin.1 lit.b din Legea 85/2006 și un termen de decădere de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolventei.
Prin urmare, instanța nu poate retine că temeinica susținerea paratului R. D., potrivit căreia termenul de un an curge de la data stabilita pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 din lege.
Pe fondul cauzei, apelanta apreciază că încasarea dividendelor de către pârât, deși cunoștea situația financiară a societății T. C. SRL, a fost efectuată în dauna creditorilor debitoarei, care au fost prejudiciați prin neachitarea creanțelor datorate.
Această operațiune reprezintă un act încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de insolvență, iar poziția pârâtului în cadrul societății debitoare, respectiv asociat al acesteia având o cotă de participare la beneficii și pierderi de 25%, denotă intenția tuturor părților implicate de a se sustrage de la urmărirea de către creditori, lezând astfel drepturile acestora, aspecte ce se încadrează întocmai în dispozițiile art. 80 alin.1 lit.c) din Legea 85/2006.
În drept: art. 8 din Legea nr. 85/2006 și art. 466 Cod de procedură civilă.
Apelanta SC S. I. SRL solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii excepției tardivității, admiterea acțiunii în anulare și pe cale de consecință anularea plății efectuate către asociatul societății debitoare R.D., reprezentând dividendele acordate în perioada februarie 2013-martie 2013 în cuantum de 605.000 lei; repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtului R.D. la restituirea dividendelor încasate în perioada februarie 2013- martie 2013 în cuantum de 805.000 lei.
Intimatul R.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea, în tot a sentinței atacate, pentru susținerile care au fost invocate prin întâmpinarea depusă la judecata cauzei în fond.
Analizând sentința atacată, în raport de probele administrate, criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invocat Curtea reține următoarele:
În primul rând, apelul declarat de intervenienta SC S. I. SRL va fi respins ca tardiv declarat.
Potrivit dispozițiilor art. 468 alin (1) Cod de procedură civilă termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. După cum se poate observa din cuprinsul înscrisului aflat la fila 79 dosar fond, hotărârea atacată, i s-a comunicat apelantei în data de 1.07.2015 la sediul ales aceasta fiind primită de administrator B. M., identificat prin datele din actul de identitate, pe dovada de înmânare fiind aplicată și ștampila și semnătura unui reprezentant al societății de Avocați D. și asociații.
Apelul SC S.I. SRL a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă în data de 16.09.2015 (data poștei, aflată pe plicul prin care s-a expediat cererea de apel fiind aceeași - 16.09.2015) deci cu mult peste termenul imperativ de 30 de zile, stabilit de dispozițiile procedurale precitate.
În aceste condiții apelul declarat de intervenienta SC S.I. SRL va fi respins ca tardiv declarat.
Apelul formulat de către reclamanta Sp E. I. IPURL - în calitate de administrator judiciar al T.C. SRL va fi admis, Curtea având în vedere următoarele considerente:
Excepția tardivității acțiunii în anulare a fost în mod greșit admisă de către Judecătorul sindic.
Astfel, acțiunea în anulare a fost formulată în data de 29.07.2014. Prin cererea introdusă la data de 05.04.2013, în temeiul dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 185/2006 privind procedura insolvenței, S.C. T.C. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii de insolvență. Prin încheierea de ședință din data de 11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr.13833/3/2013 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență prin procedură generală asupra T.C. fiind desemnat în calitate de Administrator judiciar al debitoarei E. I.IPURL.
Potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "Acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii".
Din interpretarea logică și sistematică a acestui articol rezultă că legiuitorul a instituit două termene pentru introducerea acțiunii în anularea actelor frauduloase de către administratorul/lichidator judiciar, respectiv: un termen special de prescripție extinctivă de un an de la data întocmirii raportului prevăzut de art.20 al.1 lit.b din Legea nr.85/2006 un termen de decădere de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolvenței.
Tribunalul a reținut în mod greșit că termenul de 1 an ar curge de la data stabilită pentru întocmirea raportului prevăzut de art.20 din lege, indiferent daca acesta a fost sau nu efectiv întocmit. Dacă o asemenea întâmpinare ar fi corectă, atunci, termenul de 16 luni nu ar mai fi aplicabil niciodată întrucât am avea un termen de 1 an calculat de la 60 de zile de la deschiderea procedurii, care s-ar împlini întotdeauna înainte de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Apoi termenul de 60 de zile pentru întocmirea raportului prevăzut de art.20 alin. (1) lit.b din Legea nr.85/2006 este un termen de recomandare, fiind permisă întocmirea acestui raport și cu depășirea termenului menționat.
Tocmai de aceea termenul de la care începe să curgă termenul de prescripție de 1 an este incert, depinzând de data întocmirii raportului prevăzut de art.20 din lege.
Acesta este și motivul pentru care legiuitorul a simțit nevoia introducerii unui termen de decădere, alături de termenul de prescripție de 1 an caracterul incert al momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție, avându-se în vedere tocmai depunerea raportului de către administratorul/lichidatorul judiciar și nu simpla expirare a unui termen de recomandare, situație în care teza a II a a art.81 din Legea nr.85/2006 ar rămâne fără aplicabilitate practică.
Curtea constată că lichidatorul nu a putut întocmi raportul prevăzut de art. 20 alin (1) lit. b din Legea nr.85/2006, întrucât nu i s-au pus la dispoziție toate actele financiar-contabile ale debitoarei. În concluzie, cererea lichidatorului a fost formulată în interiorul termenului de 16 luni, astfel că nu este tardivă.
În altă ordine de idei, acțiunea în anulare îndeplinește toate condițiile pentru a fi admisă, respectiv:
-operațiunea de plată a dividendelor către pârâtul R. D. (în condițiile în care se cunoștea situația financiară a SC T.C. SRL) s-a făcut în dauna creditorilor, care au fost prejudiciați prin neachitarea creanțelor;
-operațiunea reprezintă un act încheiat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Având în vedere și poziția pârâtului, de asociat al debitoarei (care deținea 25% din capitalul social și care cunoștea foarte bine situația economică a acesteia), anterior acordării dividendelor, trebuia verificată situația financiară a societății, întrucât un grad mare de îndatorare, raportat la cifra de afaceri nu a condus decât la lezarea drepturilor creditorilor, de a-și recupera creanțelor datorate de către debitoare.
În cauză plata dividendelor reprezintă o operațiune cu un asociat deținând peste 20% din capitalul social, plată efectuată în ultimele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; acestea sunt potrivit art. 80 alin. (2) lit. a operațiuni efectuate cu una dintre persoanele identificate de textul de lege, în speță cu un asociat deținând peste 20% din capitalul social, situație în care prezumția de fraudă este stabilită de lege, aceasta fiind demonstrată de "relațiile speciale" dintre pârâtul R.D. și debitoarea T.C., nefiind necesară proba complicității la fraudă.
Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin (2) Cod de procedură civilă Curtea a admis apelul declarat de SCP E. I. IPURL, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins excepția tardivității acțiunii în anulare și a admis acțiunea în anulare.
A dispus anularea plății efectuate către asociatul R.D., reprezentând dividende acordate în perioada februarie 2013 - martie 2013, în cuantum de 605.000 lei. A dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că l-a obligat pe pârâtul R.D. la restituirea către debitoare a sumei de 605.000 lei, a menținut celelalte dispoziții privind admiterea în principiu a cererii de intervenție.
| ← Recurs. procedura insolvenţei. cerere de constatare nulitate... | Anularea transferului de proprietate , în temeiul art. 79-80... → |
|---|
