Apel. procedura insolvenţei. cerere de închidere a procedurii insolvenţei formulată de lichidatorul judiciar, întemeiată pe lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, respinsă de judecătorul-sindic pe motiv că debitoarea are calitatea de parte responsabi
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 110 din data de 25.04.2017
Apel. Procedura insolvenței. Cerere de închidere a procedurii insolvenței formulată de lichidatorul judiciar, întemeiată pe lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, respinsă de judecătorul-sindic pe motiv că debitoarea are calitatea de parte responsabilă civilmente într-un dosar penal. Nelegalitatea dispoziției judecătorului-sindic
Dosar nr. 1234/83/2014/a1
Decizia nr. 110/C/2017 - A din 25.04.2017
- art. 131 din Legea nr. 85/2006
Prin Sentința nr. 566/F/19.12.2016, Tribunalul ... a respins propunerea de închidere a procedurii de insolvență formulată de lichidatorul judiciar ... I.P.U.R.L., cu sediul în ..., privind pe debitoarea ... SRL, cu sediul în ….
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 11.05.2016 a fost înregistrat raportul întocmit de lichidatorul judiciar cu propunerea de închidere a procedurii de insolvență față de debitoarea ... SRL (filele nr. 77- 81, vol. II). Propunerea de închidere a procedurii de insolvență a fost întemeiată pe dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 dat fiind faptul că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri care să poată fi valorificate în cadrul procedurii, nu au fost identificate creanțe de recuperat, iar adunarea creditorilor nu a aprobat avansarea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedură.
La data de 10.06.2016 a fost înregistrată întâmpinare formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE ... prin care aceasta a arătat că se opune propunerii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii de insolvență întrucât pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul ... este înregistrat dosarul penal nr. 273/P/2012 având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală (fila nr. 107, vol. II).
Așa cum rezultă din adresa înregistrată la data de 12.12.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul ..., în dosarul penal nr. 273/P/2012 având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală s-a emis la data de 27.11.2014 ordonanță de clasare a cauzei și disjungere. Prin dispozitivul ordonanței s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor, formându-se dosarul penal nr. 514/P/2014, dosar în care societatea ... SRL are calitate de parte responsabilă civilmente.
În consecință, constatând că în dosarul penal nr. 514/P/2014 debitoarea din prezenta cauză are calitate de parte responsabilă civilmente, judecătorul sindic a apreciat că se impune continuarea procedurii de insolvență până la epuizarea tuturor litigiilor în care debitoarea are calitate procesuală, motiv pentru care a respins propunerea de închidere a procedurii de insolvență.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel apelanta ... IPURL - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ... SRL, solicitând admiterea apelului, în sensul respingerii opoziției creditorului D.G.R.F.P. ... împotriva propunerii sale de închidere a procedurii falimentului debitoarei ... SRL ca nelegală și netemeinică, notificarea Sentinței de închidere a procedurii către Direcția Generala Regionala a Finanțelor ... - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice ... și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul ..., pentru efectuarea mențiunii, descărcarea lichidatorului judiciar ... S.P.R.L. de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați și aprobarea onorariului său în cuantum de 2720 lei și a cheltuielilor de procedură în sumă de 396,41 lei, în sumă totală de 4.116,41 lei.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că la data de 20.05.2014 a fost formulata cererea de deschidere a procedurii insolentei de către creditoarea ... SRL, fiind admisă aceasta cerere și deschisă procedura generala a insolvenței prin sentința civila nr. 917/2014 din data de 15 septembrie 2014. Au fost începute demersurile procedurii insolvenței, inclusiv prin depunerea raportului a cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de deschidere a procedurii insolvenței, întocmirea tabelului preliminar și apoi, definitiv de creanțe.
A susținut că a transmis în nenumărate rânduri notificări la sediul debitoarei, la, domiciliul asociaților și administratorului statutar în vederea predării actelor prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, respectiv documentele contabile aferente celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, demersuri care, însă, s-au soldat toate fără rezultat, astfel cum a prezentat detaliat și în raportul de închidere.
Având în vedere această situație, pentru a putea afla informații cu privire la debitoare, a procedat la consultarea site-ul Ministerului Finanțelor Publice, unde a constatat ca societatea ... SRL nu are depus niciun bilanț, iar data înregistrării ultimei declarații fiind 31 iulie 2012, respectiv data ultimei prelucrări cu privire la debitoarea ... SRL a avut loc la data de 6 august 2012.
În acest context, în raportul cauze și împrejurări întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.(l) din Legea nr. 85/2006, în lipsa oricăror informații cu privire la situația contabila asupra activității debitoarei, cu relevanta perioada aferenta celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, acesta se afla în imposibilitatea creării unei imagini cu privire la situația debitoarei ... SRL, respectiv care sunt cauzele și persoanele vinovate de ajungerea societății în starea de insolvența, precum si, daca are sau nu capacitatea de a depăși situația dificilă în care se află, daca deține sau nu bunuri în patrimoniu.
În același raport cauze și împrejurări, a arătat ca este doar în măsura a prezuma săvârșirea unora dintre faptele prevăzute de articolul 138 alin.(l) din Legea nr. 85/2006, insă, în lipsa documentelor contabile nu pot fi indicate persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvența a debitoarei. Totodată, si-a rezervat dreptul a completa raportul, în măsura în care va intra în posesia informațiilor relevante pentru stabilirea în concret a relației de cauzalitate dintre apariția stării de insolvența și persoana/persoanele cărora le-ar fi imputabila apariția acestei stări.
Astfel, deși prin concluziile generale ale raportului întocmit conform art. 59, astfel cum arata și creditoarea AJF - …, a concluzionat în sensul ca "Fata de situația existenta, administratorul judiciar considera oportuna formularea unei cereri de atragere a răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabila apariția stării de insolvența a debitorului, în temeiul art. 138 al Legii 85/2006, privind procedura insolvenței, cerere ce va fi înaintata organelor competente de îndată ce vor fi cunoscute informațiile necesare promovării acesteia." Ulterior, a arătat atât prin rapoartele de activitate cat și prin raportul de închidere faptul ca nu s-a reușit intrarea în posesia actelor contabile aparținând debitoarei, astfel încât, nu a intenționat sa promoveze cererea întemeiata pe dispozițiile art. 138.
În urma notificărilor transmise au fost recepționate la sediul său răspunsuri din partea instituțiilor notificate (prezentate detaliat în rapoartele de activitate întocmite în procedura, respectiv în raportul de includere), în baza cărora a constatat ca debitoarea nu deține bunuri mobile sau imobile, precum nici disponibilități bănești.
Potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Legea nr.85/2006, "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
Cu privire la lipsa bunurilor și disponibilităților bănești au fost depuse la dosarul cauzei probe, care învederează aceasta situație. Prin raportul întocmit, a arătat ca în urma demersurilor întreprinse atât în procedura generala, cat și ulterior în procedura de faliment că nu a reușit sa intre în posesia actelor contabile aparținând debitoarei, nu a identificat eventuale bunuri mobile sau imobile care sa poată face obiectul unei valorificări în vederea obținerii de lichidități, precum nici nu au fost identificate eventuale disponibilități în conturi bancare în numele debitoarei.
Totodată, niciun creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare; adunarea creditorilor nu a aprobat avansarea sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedura avansate de el și a celor ocazionate de continuarea procedurii, inclusiv a onorariului său.
În al doilea rând, opoziția creditoarei bazata pe existenta unui litigiu penal este
neîntemeiată, neavând temei legai pentru a susține continuarea procedurii de insolvența.
Astfel, procedura insolvenței este caracterizata de principiul fundamental al celerității, consacrat de art. 5 alin. 2 din Legea 85/2006 organele care aplica procedura, trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, în acest caz nemaifiind alte operațiuni necesare continuării procedurii, a considerat ca prelungirea acesteia ar fi inoportună.
De asemenea, a susținut inexistenta unui interes real pentru continuarea procedurii, care presupune cheltuieli suplimentare, ceea ce crede ca nu este de dorit, acest fapt fiind dovedit și prin respingerea în adunarea creditorilor de avansare a cheltuielilor legate de continuarea procedurii. Mai mult decât atât, creditoarea este constituita-parte civila în procesul penal, astfel încât acoperirea prejudiciului poate fi acoperit odată cu soluționarea acestui caz. Chiar daca în cauza este vorba despre fapte de evaziune, acest lucru nu afectează procedura insolvenței. Astfel, și prevederile Legii 85/2006, la art. 138 prevăd posibilitatea tragerii la răspundere a persoanei responsabile de producerea insolvenței. în acest caz exista un blocaj datorita interferenței cu procesul penal, deși nu ar trebui, fiind procese ce se completează și se desfășoară în paralel, principiul concursualismului fiind deja consacrat.
În plus, prin faptul ca mai exista un litigiu penal este greu de imaginat cum ar putea sa influențeze procedura insolvenței, știut fiind faptul ca Legea 85/2006 are drept unic scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvența, tocmai de aceea a avut loc disjungerea cazului penal.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanța a reținut că apelul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Motivul pentru care judecătorul-sindic a respins propunerea de închidere a procedurii insolvenței formulată de lichidatorul judiciar în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, îl constituie faptul că, în dosarul penal nr. 514/P/2014, societatea debitoare are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Într-adevăr, din adresa emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul ..., aflată la fila 188 din vol. II al dosarului de insolvență, rezultă că, în dosarul nr. 273/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul ..., având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, s-a emis la data de 27.11.2014 ordonanța de clasare a cauzei și disjungere, formându-se dosarul penal nr. 514/P/2014, în care se continuă cercetările și în care societatea debitoare are calitatea de parte responsabilă civilmente.
În opinia instanței de apel, însă, acest fapt nu împiedică închiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare. Scopul procedurii insolvenței, astfel cum prevede în mod expres art. 2 din Legea 85/2006, este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Din prevederile art. 131 din Legea 85/2006, reiese că, pentru a se dispune măsura închiderii procedurii în baza acestei prevederi legale, trebuie îndeplinite două condiții, respectiv: debitoarea să nu dispună de bunuri valorificabile și creditorii să nu își fi manifestat intenția de a avansa sumele necesare continuării procedurii de insolvență. De îndată ce aceste condiții sunt îndeplinite, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, ceea ce sugerează natura imperativă a acestei dispoziții, măsura închiderii procedurii putând interveni în orice fază a procedurii.
Or, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei, debitoarea nu deține nici un bun mobil sau imobil, astfel că nu există nici o șansă ca pasivul debitoarei să poată fi acoperit din valorificarea bunurilor acesteia ori din sumele atrase în cadrul procedurii, neexistând astfel nici o rațiune pentru continuarea procedurii insolvenței. De asemenea, creditorul majoritar DGRFP ..., prin AJFP ... și-a exprimat în mod expres refuzul de a avansa vreo sumă de bani pentru continuarea procedurii.
În acest context, împrejurarea existenței unui dosar în care este implicată societatea debitoare nu poate împiedica închiderea procedurii insolvenței, de vreme ce textul legal nu face referire la vreun impediment de acest fel.
Instanța a remarcat că, închiderea procedurii falimentului nu va împiedica tragerea la răspundere a făptuitorului dacă se va dovedi vinovăția acestuia în săvârșirea faptei penale, în caz de condamnare fostul administrator urmând a acoperi prejudiciul cauzat de infracțiune din bunurile sale proprii. La acest moment, societatea falită are calitatea de parte responsabilă civilmente, dar câtă vreme nu are nici un bun în patrimoniu, oricum nu poate garanta acoperirea prejudiciului cauzat de fostul administrator prin infracțiunea săvârșită. Astfel, este important de precizat că acțiunea penală este intentată contra administratorului, în timp ce procedura insolvenței se conduce contra societății, iar în această situație, de soarta procesului penal nu ar depinde decât, cel mult, soarta acțiunii în răspundere contra acestuia, care însă în prezentul dosar nu a fost demarată.
Raportat la aceste aspecte, existența unui dosar de urmărire penală nu are nici o influență asupra continuării ori închiderii procedurii insolvenței față de societatea debitoare, atâta timp cât eventuala soluție pronunțată de instanța penală nu are nici o relevanță nici sub aspectul laturii penale, și nici a celei civile, asupra derulării pe mai departe a procedurii insolvenței reglementate de Legea 85/2006 împotriva societății debitoare.
De asemenea, nu trebuie omisă împrejurarea că legea insolvenței consacră principiul celerității procedurii, or acest deziderat nu poate fi atins dacă s-ar tergiversa soluționarea dosarului de insolvență până la finalizarea dosarului de urmărire penală, în condițiile în care acest dosar datează din anul 2012, la această dată fiind în curs de efectuare cercetările în dosarul disjuns în anul 2014.
Având în vedere toate aceste aspecte și luând în considerare în principal faptul că eventuala obligare a administratorului pe latura civilă în cadrul dosarului penal vizează sumele de plată direct față de creditorul bugetar, iar nu față de societatea debitoare, instanța de apel a apreciat că nu există nici un impediment pentru închiderea procedurii insolvenței debitoarei, câtă vreme sunt îndeplinite condițiile art. 131 din legea insolvenței.
În consecință, în baza art. 480 alin. 2 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, s-a impus admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei judecătorului-sindic în vederea închiderii procedurii insolvenței. Instanța de apel a reținut, în acest sens, că judecătorul-sindic este cel îndrituit de lege să dispună în acest sens, iar nu instanța de apel. Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul. Atribuțiile pe care legea le prevede pentru fiecare dintre participanții la procedura insolvenței sunt de competență exclusivă, ele neputând fi îndeplinite de un alt participant la procedură. Totodată, principalele atribuții ale judecătorului-sindic sunt reglementate de art. 11 din lege, iar ultima dintre acestea este prevăzută la lit. n): pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii.
Deși nu există un text de lege expres în acest sens, care să confere doar judecătorului-sindic prerogativa de a dispune închiderea procedurii, astfel cum există în cazul deschiderii proceduri insolvenței (art. 8 alin. 6 din Legea 85/2006), instanța de apel a reținut că aceasta este doar o omisiune a legiuitorului, căci rațiunea avută în vedere la edictarea articolului 8 alin. 6 subzistă și în ceea ce privește închiderea procedurii. Dacă în ceea ce privește deschiderea procedurii, legiuitorul a prevăzut expres la art. 8 alin. 6 că aceasta este de competența exclusivă a judecătorului-sindic, aceeași soluție trebuie dată și în cazul în care instanța de apel a apreciat că, în mod nelegal a fost respinsă cererea de închiderea a procedurii, deoarece ambele măsuri trebuie urmate de anumite comunicări și alte dispoziții, ceea ce imprimă atât hotărârii de deschidere a procedurii, cât și celei de închidere un caracter unitar, care nu poate fi partajat între instanța de apel și judecătorul-sindic.
În acest context este exclusă posibilitatea ca, prin decizia de anulare, instanța de apel să pronunțe ea însăși închiderea procedurii și să trimită cauza judecătorului sindic pentru dispunerea celorlalte măsuri pe care le impune această fază distinctă a procedurii, nefiind nici în litera, și nici în spiritul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
| ← Apel. procedura insolvenţei. cerere formulată de... | Apel. procedura insolvenţei. lipsa interesului... → |
|---|
