APROBAREA RAPORTULUI FINAL. ÎNCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢEI. ÎNCĂLCAREA NORMELOR DE PROCEDURĂ PENTRU CARE NU ESTE PREVĂZUTĂ SANCŢIUNEA NULITĂŢII ABSOLUTE.
| Comentarii |
|
APROBAREA RAPORTULUI FINAL. ÎNCHIDEREAPROCEDURII INSOLVENŢEI. ÎNCĂLCAREA NORMELORDE PROCEDURĂ PENTRU CARE NU ESTE PREVĂZUTĂSANCŢIUNEA NULITĂŢII ABSOLUTE.
Art.129 din Legea nr.85/2006
Art.105 şi 108 alin.3 din Codul de procedură civilă.
De principiu, aprobarea raportului final şiînchiderea procedurii insolvenţei se pronunţă de judecătorulsindic prin hotărâri separate, însă, în măsura în careadoptarea celor două dispoziţii, prin una şi aceeaşi sentinţă,nu vatămă interesele părţilor, reţinând şi că nu există ointerdicţie legală, se apreciază că o astfel de măsură nuatrage admiterea căii de atac.
Lipsa dovezii de comunicare a raportului final şi asituaţiilor financiare pot constitui motiv de admitere arecursului în măsura în care aceste neregularităţi proceduraleau fost invocate de parte la prima zi de înfăţişare ce a urmat,înainte de a pune concluzii de fond, şi a fost de natură a-iprovoca acesteia o vătămare.
(Decizia nr.188/R/C din 2 martie 2007)
Prin sentinţa comercială nr.741/F/2006, TribunalulComercial Argeş a admis cererea lichidatorului, a aprobat raportul final şiîn temeiul art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 a dispus închidereaprocedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. P.T.91" S.R.L.Topoloveni.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că prinsentinţa nr.3179/C/2003 a Tribunalului Argeş - Secţia comercială şi decontencios administrativ s-a deschis procedura de insolvenţă împotrivadebitorului, iar la data de 30.10.2006, lichidatorul judiciar a înregistrat latribunal raportul final şi situaţiile financiare de închidere a falimentuluidebitorului, fără a se formula obiecţiuni din partea creditorilor.
Constatând că raportul final este judicios întocmit, precumşi că la 28.11.2006 acelaşi lichidator a formulat cerere de închidere aprocedurii de faliment şi că nu există fonduri nerepartizate, judecătorulsindic a dispus închiderea procedurii, pentru temeiurile arătate.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs D.G.F.P. Argeş,cale de atac respinsă prin decizia nr.73/R-C/2007, şi A.V.A.S. Bucureşti,care a invocat dispoziţiile art.304 pct.5 şi art.3041 Cod pr.civilă, cale deatac soluţionată în sensul respingerii ei ca nefondată prin decizianr.188/R-C/2007.
În considerentele acestei hotărâri s-a arătat că, potrivit art.129din Legea nr.85/2006, după ce bunurile din averea debitorului au fostlichidate, practicianul va supune judecătorului sindic un raport finalînsoţit de actele financiare, copii ale acestora vor fi comunicatecreditorilor şi debitorilor, vor fi afişate la uşa tribunalului, iar judecătorulsindic va convoca adunarea creditorilor, aceştia având posibilitatea de aformula obiecţiuni cu cel puţin 5 zile înainte de convocare.
În cauză, la 30 octombrie 2006 (f.366-372), s-au depusraportul final şi situaţiile financiare, acestea au fost afişate, aşa cumrezultă din procesul verbal de la fila 374, în încheierea din 31 octombrie2006 s-a dispus convocarea adunării creditorilor pentru discutarearaportului, convocare ce s-a şi făcut, purtând expres această menţiune,aşa cum rezultă din actul de la fila 375, act ce a fost primit de recurentă,potrivit ştampilei acesteia, la 3 noiembrie 2006.
Susţinerea că lichidatorul nu ar fi cerut închiderea proceduriieste lipsită de suport, ea regăsindu-se în înscrisul de la fila 385, înscris încare practicianul comunică judecătorului sindic şi că a înaintat tuturorcreditorilor copii de pe raportul final şi situaţiile financiare.
Este adevărat că la dosarul cauzei nu există dovadacomunicării acestor înscrisuri către creditori, însă, urmează a se observacă textul de lege precitat nu conţine o sancţiune pentru neîndeplinireaacestui act procedural.
În aceste condiţii sunt aplicabile dispoziţiile art.105 şi art.108alin.3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora nulitatea actelor deprocedură se impune atunci când, fie există o astfel de prevede expresă,fie s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod.Neregularitatea actelor, în această din urmă situaţie, se acoperă dacă eanu a fost invocată la prima zi de înfăţişare ce a urmat şi, înainte de a sepune concluzii în fond.
În cauză, recurenta nu a invocat şi, cu atât mai puţin, nu adovedit că a suferit o vătămare, de vreme ce a cunoscut termenul pentrucare s-a convocat adunarea creditorilor, în vederea discutării raportului şisituaţiilor financiare, şi nu a înţeles să solicite raportul final şi să facăobiecţiuni în conformitate cu textul de lege.
Mai mult chiar, nici la prima zi de înfăţişare, respectiv şedinţadin 28 noiembrie 2006, creditoarea-recurentă nu a pretins să se constateneregularitatea, aşa încât invocarea ei direct în recurs nu poate fi primită.
Nici susţinerea potrivit căreia judecătorul sindic nu poate, înaceeaşi şedinţă, să aprobe raportul final şi să închidă procedura, nu estefondată.
Nu există nici o dispoziţie legală care să impună ca cele douămăsuri procedurale să fie luate în şedinţe de judecată distincte, dacăjudecătorul sindic apreciază că prin aceasta nu sunt vătămate intereselepărţilor (şi nu se dovedeşte o astfel de vătămare), iar prevederile legale nusunt nesocotite.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat că recursul estenefundat şi, în baza art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, a fostrespins.
| ← Privatizare. Întreprinderi mici şi mijlocii. Obligaţie de... | . Privatizare. Întreprinderi mici şi mijlocii. Vânzarea... → |
|---|
