SECHESTRU ASIGURĂTOR ÎN MATERIE COMERCIALĂ. OBIECTUL MĂSURII.
| Comentarii |
|
SECHESTRU ASIGURĂTOR ÎN MATERIE COMERCIALĂ.OBIECTUL MĂSURII.
Art. 907 şi art.908 din Codul comercialArt.591 din Codul de procedură civilă.
În materie comercială măsura sechestrului asiguratorpoate fi aplicată atât asupra bunurilor mobile, cât şi imobile.
(Decizia nr.279/R/C din 16 martie 2007)
Prin acţiunea înregistrată la 28 iunie 2006, reclamantaD.G.F.P. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâţii B.R." şi O.V.", încalitate de administratori ai S.C. R.T." S.R.L., pentru a fi obligaţi săplătească acestei societăţi suma de 259.076 lei şi să se instituie sechestrulasigurător asupra bunurilor proprietate personală.
În motivare s-a arătat că, pârâţii, în calitatea lor deadministratori ai S.C. R.T." S.R.L., au săvârşit faptele prevăzute deart.137 lit.c şi d din Legea nr.64/1995 şi astfel au determinat starea deinsolvenţă a falitei.
Prin sentinţa nr.787/C/2006, Tribunalul Vâlcea a admis înparte acţiunea şi a obligat pe cei doi pârâţi să plătească falitei 259.076RON şi a instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile aleacestuia.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că a fost dovedităsăvârşirea faptei prev.de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, existândlegătură de cauzalitate între aceasta şi prejudiciul invocat de reclamantă.
În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art.138 lit.c din acelaşiact normativ, s-a apreciat că ea nu este probată, iar referitor la măsuraasiguratorie s-a reţinut că prevederile art.591 şi următoarele din Codul deprocedură civilă au valoare de normă specială în raport cu cele dinart.907 şi 908 din Codul comercial, potrivit cărora sechestrul poate fiaplicat numai asupra bunurilor mobile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta,invocând prevederile art.304 pct.9 şi art.3041 din Codul de procedurăcivilă, cale de atac admisă de Curtea de Apel Piteşti prin decizianr.279/R-C/2007. A fost modificată în parte sentinţa şi a fost instituitsechestrul asigurator şi asupra bunurilor imobile.
În susţinerea soluţiei s-a arătat că, deşi dispoziţiile Coduluicomercial constituie dreptul comun în materie, ele se completează cuprevederile Codului de procedură civilă, inclusiv în ceea ce priveştebunurile asupra cărora se poate aplica sechestrul. Această formă deindisponibilizare, care asigură acţiunea, poate privi şi bunuri imobile, nunumai mobile, aşa cum ar rezulta dintr-o primă lectură a prevederilorart.907 Cod comercial.
Textul se referă numai la bunurile mobile ale debitoruluiconform art.614 şi urm. din procedura civilă...". Articolul 614 privea,într-adevăr, numai bunurile mobile, însă aceste dispoziţii au fostmodificate, aşa încât trimiterea nu se poate referi, în prezent, decât laprevederile procedurale în vigoare care permit luarea acestei măsuriasiguratorii, atât cu privire la bunuri mobile, cât şi la bunuri imobile(art.591 Cod pr.civilă).
Dincolo de acest argument de text, apreciem că aceastăinterpretare răspunde realităţilor socio-economice actuale.
Pentru acest considerent, fără a contesta caracterul special alnormelor comerciale în raport cu cele din procedura civilă, a fost admisrecursul în baza art.312 alin.2 Cod pr.civilă şi modificată în parte sentinţa,în sensul instituirii sechestrului şi asupra bunurilor imobile.
| ← ONORARIU FIX ŞI VARIABIL AL PRACTICIANULUI ÎN INSOLVENŢĂ.... | Privatizare. Întreprinderi mici şi mijlocii. Obligaţie de... → |
|---|
