Atragerea răspunderii patrimoniale. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. **** din data de 02.03.2017
Dosarul nr. ***
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. **
ȘEDINTA PUBLICĂ DIN **
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - JUDECATOR SINDIC: **
GREFIER: **
Pe rol se află soluționarea cererii formulate de către reclamantul ** în contradictoriu cu pârâții **, ** * și **, având ca obiect acțiune în anulare, întemeiată pe dispozițiile Legii 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență .
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică din **, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de **, când a pronunțat prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Deliberand, constata :
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.08.2016 sub nr. ** reclamantul ** în contradictoriu cu pârâții **, ** și ** a formulat acțiune în anulare prin care a solicitat anularea Contractului de novatie încheiat în data de 16.03.2015 prin care a fost novat Contractul de Leasing Financiar nr. ** în sensul înlocuirii utilizatorului din ** în **.
În motivare, reclamantul a arătat că, în fapt, în data de 03.07.2011 a fost încheiat Contractul de leasing financiar nr. **, având ca obiect autovehiculul AUDI Q3 2.0 TDI quattro, având ca utilizator **.
În data de 04.03.2015, ** depune la Tribunalul București Secția a Vll-a Civila, o cerere de deschidere a procedurii simplificate de faliment, cerere care în data de 19.03.2015 a fost admisă și deschisă procedura simplificată de faliment a **.
În data de 16.03.2015 se încheie actul fraudulos "Contract de Novatie"; prin care este înlocuit utilizatorul Contractului de Leasing nr. ** din "**"; în "**";.
Reclamanta a susținut că actul de novație este încheiat după depunerea cererii introductive și la 3 zile înainte de deschiderea procedurii simplificate de faliment. Mai mult decât atat, novația s-a făcut cu titlu gratuit deși debitoarea achitase cel puțin 32.000 euro din valoarea totala de 45.484 euro, adică mai mult de 72% din valoarea totala a contractului.
Un alt aspect pe care reclamanta a dorit să-l arate este acela că transferul este efectuat între persoane care dețin o poziție dominantă asupra debitoarei, cu scopul de a ascunde bunul de la urmărirea creditorilor.
În conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2014, debitoarea ** avea obligația depunerii la dosar a unei liste din care sa rezulte toate transferurile patrimoniale efectuate într-o perioada de 6 luni anterioare înregistrării cererii introductive, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o. Fostul lichidator judiciar nu a făcut niciun demers în vederea stabilirii situației exacte a patrimoniului debitoarei și nici cu privire la transferurile efectuate in perioada de 6 luni anterioară datei înregistrării cererii introductive.
Urmare a demersurilor efectuate de către reclamantă, în data de 21.07.2016, ** a comunicat Contractul de novație încheiat în data de 16.03.2015. Având în vedere ca debitoarea a fost de rea credința și nu a depus lista precizata de art. 67 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2014, iar lichidatorul judiciar a fost împiedicat în mod efectiv de a lua la cunoștință de conținutul contractului de novație, până în data de 21.07.2016, când acesta a fost comunicat de către **, se impune repunerea în termenul de formulare a acțiunii în anulare.
Reclamanta a susținut că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. 2 lit. a) si b) din Legea 85/2014, novația fiind efectuată cu titlu gratuit, prestația debitoarei depășind vădit prestația primită.
Novația din Contractul de Novație prin care este înlocuit utilizatorul din cadrul Contractului de Leasing Financiar nr. ** din "**"; în "**";, este efectuată cu titlu gratuit. În mod echitabil, prețul novației ar fi trebui sa fie determinat după următoarea formula de calcul. " Valoarea de piața a autovehiculului la data novației - Valoarea de achitat rămasă din contract", având în vedere că până la data novației, debitoarea a achitat cel puțin 32.000 euro, din valoarea totală a contractului de 45.000 euro (din care valoarea autoturismului este 33.500 euro).
Practic după ce bunul a fost achitat aproape integral, mai fiind de achitat doar câteva rate, cu exact 3 zile după depunerea cererii introductive de deschidere a procedurii de faliment, debitoarea cedează în mod gratuit drepturile ce decurg din contractul de leasing.
Reclamantul a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. 4 lit. g) din Legea 85/2014, având în vedere ca noul utilizator, dl. ** este ruda de gradul I cu asociatul unic și administratorul debitoarei, dna. **, tranzacția fiind între persoane ce dețin o poziție dominanta asupra debitoarei.
In conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. 4 din Legea 85/2014, actele sau operațiunile încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, vor putea sa fie anulate și prestațiile recuperate, dacă sunt încheiate între soț, rudele sau afinii pana la gradul IV inclusiv ai asociatului sau administratorului.
Reclamantul a arătat că, tranzacția a cărei anulare o solicită a fost încheiată între rude de gradul I, care mai mult decât atât,au și același domiciliu, respectiv **
Privitor la intenția frauduloasă,reclamantul a învederat că debitoarea a avut intenție frauduloasă, care a dorit să-și ascundă bunurile de la urmărirea creditorilor, prin intermediul unei rude de gradul I, care devine noul utilizator, conform contractului de novație.
În ceea ce privește intenția frauduloasă, tranzacția este încheiată între data depunerii cererii de deschidere a procedurii de faliment și data deschiderii procedurii de faliment, nu este prezentata în lista privind transferurile patrimoniale și este efectuată cu titlu gratuit. Având în vedere ca debitoarea avea cunoștință de faptul că urmează să fie deschisă procedura de faliment și de asemenea având cunoștință de faptul ca în cadrul procedurii urmau să fie urmărite toate bunurile debitoarei, inclusiv bunurile viitoare, ce fac obiectul contractului de leasing novat, tranzacția are un vădit caracter fraudulos, cu scopul de a ascunde bunul de la urmărirea creditorilor.
In drept a invocat dispozițiile art. 117 alin. 2 lit. a), b) si alin. 4 lit. g) din Legea 85/2014 si art. 186 Cod Procedura Civila.
În susținerea probatoriului au fost depuse înscrisuri ( F 7-28).
La data de 24.08.2016, pârâtul ** a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de repunere în termen și pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv introdusă; iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca nelegală și netemeinică și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată antrenate de ** în cadrul prezentului dosar.
În motivare, pârâtul a arătat că, la data de 03.07.2012, între ** și Pârâta ** a intervenit contractul de leasing financiar nr. ** (denumit în continuare "Contractul de leasing";), pe o perioadă de 48 luni, prin intermediul căruia **, în calitate de Finanțator, a transmis Pârâtei, în calitate de Utilizator, folosința autovehiculului marca Audi Q3 2.0 TDI QUATTRO (denumit în continuare "Autoturismul";).
Înainte de finalizarea perioadei contractuale, Utilizatorul ** a solicitat aprobarea cesionării Contractului de leasing către Dl **.
În vederea perfectării contractului de novație, Pârâta ** a prezentat, la data depunerii Formularului de solicitare a cesiunii cu novație de utilizator, Hotărârea Asociatului Unic din data de 27.02.2015, prin care asociatul unic a aprobat cedarea Contractului de leasing către Dl **.
În raport de această situație, între **, în calitate de Finanțator/Locator al autoturismului, **, în calitate de Debitor inițial și Dl **, în calitate de Nou debitor, a intervenit contractul de novație nr. **, prin care Debitorul inițial a fost înlocuit de către noul debitor, cu acordul Locatorului, în cadrul contractului de leasing nr. **.
La momentul încheierii contractului de novație, astfel cum rezultă din fișele financiare anexate prezentei întâmpinări, utilizatorul inițial ** achitase rate de leasing în valoare totală de 157.369,83 Lei. La această sumă achitată cu titlu de rate de leasing, se adaugă suma de 24.443,81 Lei reprezentând valoarea totală a facturilor achitate de utilizator cu titlu de asigurare Casco și asigurare RCA.
În ceea ce îl privește pe noul debitor, Pârâtul **, astfel cum reiese din Fișa de client atașată prezentei întâmpinări, acesta a achitat suma de 58.129,66 Lei reprezentând rate de leasing, precum și suma de 10.863,27 Lei, reprezentând contravaloarea facturilor de rate CASCO.
După achitarea tuturor obligațiilor de plată de către noul utilizator, autoturismul a fost predat acestuia, astfel cum rezultă din Procesul - verbal încheiat la data de 08.07.2016.
Cu privire la cererea de repunere în termen, pârâtul a susținut :
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat repunerea în termenul de formulare a acțiunii, în temeiul art. 186 din Codul de Procedură Civilă. În motivarea cererii sale, Lichidatorul învederează faptul că prin încheierea din data de 31.03.2016, pronunțată în dosarul nr. 7647/3/2015 a fost înlocuit lichidatorul numit inițial de către judecătorul sindic (i.e. **), fiind numit în calitate de lichidator reclamantul din prezenta cauză.
De asemenea, Reclamantul invocă prevederile art. 67 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, care prevăd obligația debitorului care formulează cererea de deschidere a procedurii insolvenței /falimentului de a anexa acestei cereri "lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile și băncile prin care debitorul își rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menționa datele din registrele publice.";
Totodată, Reclamantul solicită repunerea în termenul de formulare a acțiunii raportat la transmiterea de către ** a documentelor ce au stat la baza încheierii contractului de novație, prin corespondența din data de 21.07.2016.
În speța de față, prin încheierea din data de 19.03.2015, pronunțată în dosarul nr. **, Tribunalul București a dispus admiterea cererii formulate de debitoarea ** și deschiderea procedurii simplificate a falimentului. Prin aceeași sentință a fost numit lichidator judiciar **.
Ulterior, prin încheierea din data de **, pronunțată în dosarul nr. **, judecătorul sindic a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar și numirea, în calitate de lichidator judiciar a **
Potrivit dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței:
,,(1) Acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus citate, față de data deschiderii procedurii (i.e. 19.03.2015), acțiunea în anulare ce formează obiectul prezentului dosar putea fi formulată cel mai târziu la data de 19.07.2016. Or, astfel cum rezultă din informațiile publicate în sistemul Ecris, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 03.08.2016, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește repunerea în termen, potrivit art. 186 din Codul de procedură civilă:
.,(!) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă in termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea "împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. In cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (...) ";
Așadar, textul de lege prevede posibilitatea repunerii în termenul de formulare a acțiunii în condițiile în care partea care uzează de acest beneficiu dovedește că a fost împiedicată să formuleze acțiunea în termenul legal de motive temeinic justificate.
Or, în prezenta cauză, motivarea Reclamantului se limitează la invocarea schimbării lichidatorului judiciar în cursul procedurii și la un pretins viciu de procedură, referitor la depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței și a înscrisurilor anexate acesteia de către debitor.
Pârâtul a apreciat că nedepunerea acțiunii de către lichidatorul inițial desemnat, constatată ulterior de către noul lichidator sau neglijența acestuia de a depune toate diligențele și de a pune la dispoziția noului lichidator toate documentele nu se circumscrie motivelor temeinic justificate care să conducă instanța la soluția admiterii cererii de repunere în termen.
Neglijența lichidatorului judiciar nu poate justifica repunerea în termenul de formulare a acțiunii în anulare, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut, la art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 posibilitatea introducerii acțiunii în anulare de către comitetul creditorilor, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.
Mai mult, în ceea ce privește motivul invocat de către Reclamant, referitor la nedepunerea de către debitoare a listei tuturor bunurilor, acesta este neîntemeiat.
Astfel, art. 67 alin.(1) din Legea nr. 85/2014 instituie o obligație procedurală în sarcina debitoarei care formulează cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Alineatul al doilea al art. 67 din Legea nr. 85/2014, pe care în mod nejustificat Reclamantul îl omite, prevede în mod expres următoarele:
"(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se depun odată cu cererea de deschidere a procedurii sau, cel mai târziu, până la termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic. Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-g), k), l), m) atrage respingerea cererii de deschidere a procedurii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 38 alin. (2) lit c) și d), precum și a cazului în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Nedepunerea documentelor prevăzute la lit. h), i) șij) este sancționată cu decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare. ";
Prin urmare, legiuitorul a prevăzut o sancțiune expresă pentru situația în care debitoarea nu își îndeplinește obligațiile stipulate în sarcina sa, judecătorul sindic având căderea de a verifica întrunirea condițiilor cerute de lege, respectiv de a sancționa încălcarea lor.
Or, dovada incontestabilă a faptului că art. 67 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu poate justifica cererea de repunere în termen a Reclamantului este însuși faptul că judecătorul sindic, după verificarea tuturor cerințelor prevăzute de lege, a dispus, la data de 19,03.2015, deschiderea procedurii falimentului față de debitoarea **.
Noul lichidator judiciar a fost numit la data de 31.03.2016, dată la care termenul de formulare a acțiunii nu se împlinise. De la această dată, până la ultima zi în care acțiunea de față putea fi formulată în termen legal, au trecut aproape patru luni, timp suficient ca lichidatorul judiciar să poată întreprinde verificările și demersurile ce se impuneau.
Cu privire la nelegalitatea și netemeinicia cererii de chemare în judecată pârâtul a susținut:
În măsura în care instanța va dispune admiterea cererii de repunere în termen formulată de Reclamant și va aprecia că acțiunea în anulare ce formează obiectul prezentului dosar este formulată în termen, considerăm că, analizând cauza pe fond, urmează a constata nelegalitatea și netemeinicia demersului Lichidatorului.
Astfel, prin cererea formulată, reclamantul a solicitat anularea Contractului de novație încheiat la data de 16.03.2015.
În susținerea pretențiilor sale, reclamantul a susținut, în principal, faptul că încheierea contractului de novație este un act în frauda creditorilor, prin contractul de novație debitoarea neprimind de la cesionar nicio sumă de bani, scopul acestei convenții fiind acela al ascunderii bunurilor debitoarei de la urmărirea creditorilor. Susține, de asemenea, Reclamantul că încheierea contractului de novație a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că cesionarul este rudă de gradul 1 cu asociatul unic al debitoarei ** (aspect nedovedit) și care, mai mult, are și același domiciliu cu acesta.
Cu privire la solicitarea Reclamantului de anulare a Contractului de novație pe motiv că acesta ar fi un act fraudulos, prin care Autoturismul a fost scos din patrimoniul **, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere faptul că obiectul contractului de leasing, astfel cum a fost prevăzut la art. 1.2 din cuprinsul său, îl constituie ,, transmiterea de către Locator către Utilizator (n.n.- **) a dreptului de folosință asupra unuia sau mai multor Obiecte în leasing. ";
De asemenea, potrivit art. 2.1. din contractul de leasing: "Până la momentul transmiterii dreptului de proprietate către Utilizator în condițiile prezentului Contract, Locatorul este și rămâne proprietarul exclusiv al Obiectului în leasing (...). "
În acord cu dispozițiile art. 9.1 din Contractul de leasing, dreptul de proprietate asupra Obiectului în leasing se transmite după (i) expirarea duratei Contractului, (ii) plata valorii reziduale și (iii) lichidarea tuturor obligațiilor Utilizatorului față de Locator și față de Broker.
Or, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune și cum însuși Reclamantul afirmă prin cererea de chemare în judecată, la data încheierii contractului de novație Pârâta ** mai avea de achitat o parte din valoarea totală a contractului de leasing.
Așadar, debitoarea ** nu avea, la momentul încheierii contractului de novație, dreptul de proprietate asupra autoturismului în patrimoniul său. în schimbul ratelor de leasing achitate, Utilizatorul ** a dobândit doar dreptul de folosință a autovehiculului ce forma obiectul contractului de leasing.
Astfel cum s-a statuat în doctrina de specialitate, finalitatea acțiunii în anulare este reîntregirea patrimoniului debitorului în folosul comun al creditorilor. Efectul admiterii acțiunii în anulare îl reprezintă repunerea părților în situația anterioară, așadar se restituie prețul și, respectiv, bunurile (în lipsa acestora contravaloarea bunurilor).
Or, în speța de fată, acțiunea în anulare promovată de lichidator este lipsită de finalitate în condițiile în care anularea contractului de novație nu ar duce la reintrarea Autoturismului în patrimoniul debitoarei **. Astfel cum am arătat anterior, debitoarea ** avea calitatea de utilizator al bunului, în patrimoniul său regăsindu-se doar dreptul de folosință, iar NU dreptul de proprietate al cărui titular era **.
Pârâtul a precizat că, ** este un terț de bună-credință, care a primit sume de bani atât de la **, cât și de la Dl **, cu titlu de rate de leasing, reprezentând contravaloarea dreptului de folosință asupra Autoturismului, în temeiul unor contracte legal încheiate (i.e. contract de leasing, contract de novație).
În plus, la data de 27.02.2015, atunci când ** a efectuat verificările necesare soluționării cererii de cesiune, Pârâta ** era în stare de funcțiune, neexistând nicio mențiune referitoare la starea de insolvabilitate a societății **.
De asemenea, considerăm nelegale și neîntemeiate susținerile Reclamantului potrivit cărora contractul de novație este lovit de nulitate întrucât novația a fost efectuată cu titlu gratuit.
Astfel, novația presupune transformarea raportului obligațional prin stingerea unei obligații vechi și apariția unei obligații noi.
Sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru încheierea valabilă a contractului de novație, trebuie să avem în vedere faptul că, prin definiție, novația este un contract. Așadar, pentru a fi valabilă, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile generale de validitate a oricărui contract - respectiv capacitatea, consimțământul, obiectul determinat și licit, cauza licită și morală, precum și forma, dacă este cazul).
Pe lângă condițiile generale de validitate însă, novația presupune și respectarea unor condiții speciale:
a) să existe o obligație veche valabilă, care urmează să se stingă prin voința părților;
b) să se nască, prin acordul părților, o obligație nouă valabilă care o înlocuiește pe cea veche;
c) obligația nouă care se naște prin novație trebuie să aibă un element nou față de vechea obligație;
d) să existe intenția expresă a părților de a nova.
Așadar, legea nu impune drept condiție esențială pentru valabilitatea contractului de novație, achitarea unui preț de către noul debitor vechiului debitor.
În drept a invocat dispozițiile OUG nr. 51/1997, pe cele ale Legii nr. 85/2014, precum și pe prevederile art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În susținerea probatoriului au fost depuse înscrisuri ( F 39-90).
La data de 29.08.2016 pârâtul **, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii în anulare, respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a acțiunii în anulare și respingerea acțiunii ca fiind tardiv formulată, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la excepția invocată și asupra cererii de repunere în termen formulată de către lichidatorul judiciar pârâtul a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 118 din Legea nr. 85/2014 "acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117 poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii."
Conform încheierii de ședință pronunțată de către Tribunalul București în ședința publică din data de 19.03.2015, în dosarul nr. **, prin care s-a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată a debitoarei **R.L., termenul pentru depunerea raportului prevăzut la art. 97 din Legea nr. 85/2014, cu respectarea dispozițiilor legale, a fost de 40 de zile de la desemnare, împlinindu-se la data de 29.04.2015. Prin urmare, termenul de un an menționat la art. 118 din Legea nr. 85/2014 s-a împlinit la data de 29.04.2016.
Termenul de decădere de 16 luni de la data deschiderii procedurii, instituit de legiuitor, s-a împlinit la data de 19.07.2016.
Cererea depusă la data de 03.08.2016 este tardiv formulată în raport de termenele impuse de către legiuitor pentru introducerea acestui tip de acțiuni.
Raportat la formularea cererii de repunere în termenul de formulare a acțiunii în anulare, în temeiul art. 186 c. pr. civ., solicităm respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 186 c. pr. civ. "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate."
Reclamantul ** a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar al **. prin încheierea de ședință pronunțată în data de 31.03.2016 și a intrat în posesia tuturor documentelor privind pe debitoare la data de 14.04.2016, împrejurare confirmată de raportul de activitate nr. 4324 publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. **. Cel mai târziu la data de 14.04.2016 reclamanta a luat la cunoștință de existența contractului de leasing financiar nr. ** încheiat la data de 03.07.2012 între debitoarea **L și **., putând efectua toate demersurile necesare în vederea clarificării situației acestui contract.
Se impune totodată a fi subliniat faptul că, de la momentul preluării documentelor și până la expirarea termenului de decădere de 16 luni reclamanta a avut la îndemână o perioadă de mai mult de 3 luni în care ar fi putut obține toate informațiile necesare în vederea formulării acestei acțiuni în anulare.
Prin urmare, nu se poate invoca rămânerea în pasivitate a lichidatorului judiciar pentru o perioada de cel puțin trei luni de la recepționarea actelor de la fostul lichidator judiciar ca fiind un motiv temeinic justificat, o imposibilitate obiectivă, iar înscrisurile depuse de reclamantă nu dovedesc efectuarea unor demersuri rămase fără răspuns, în vederea obținerii de informații privind acest contract.
Chiar și dacă am admite că lichidatorul judiciar ar fi fost împiedicat să formuleze această cerere până la momentul preluării actelor de la fostul lichidator judiciar, în conformitate cu prevederile art. 186 alin. 2 c. pr. civ. reclamantul avea obligația de a solicita repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, adică cel mai târziu la data de 02.05.2016.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat următoarele:
Pentru a verifica îndeplinirea condițiilor impuse de prevederile art. 117 din Legea nr. 85/2014 este foarte important de precizat că obiectul contractului de novație a cărei anulare se solicită este un contract de leasing financiar, contract care naște în patrimoniul utilizatorului, până la achitarea integrală a ratelor de leasing, un drept de folosință și obligația corelativă de a achita ratele de leasing.
Până la momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra bunului obiect de leasing, locatorul, **., este și rămâne proprietarul exclusiv al obiectului în leasing, în vreme ce societatea debitoare avea exclusiv rolul de utilizator, autoturismul, obiectul în leasing, neaflându-se în patrimoniul societății debitoare.
Pornind de la trăsăturile esențiale ale acestui raport juridic se pot trage două concluzii extrem de importante pentru justa soluționare a cauzei:
Prin încheierea contractului de novație nu a fost ascuns un bun de la urmărirea creditorilor, bunul nefiind în patrimoniul societății debitoare;
Contractul de novație nu poate fi asimilat unui act de transfer cu titlu gratuit câtă vreme este evident că subsemnatul am preluat obligația achitării ratelor pentru o perioadă de un an și trei luni.
Deși reclamanta încearcă să inducă instanța de judecată în eroare prin invocarea unor argumente care, din punct de vedere subiectiv, ar putea crea aparența unei fraude, din punct de vedere juridic și în urma unei analize aprofundate a condițiilor în care s-a încheiat contractul de novație această aparență este înlăturată.
Contract de novație a fost încheiat între momentul depunerii cererii de deschidere a procedurii falimentului formulate de către chiar societatea debitoare și momentul pronunțării încheierii judecătorului sindic prin care a fost admisă această cerere, însă tocmai din cauza ajungerii societății debitoare în imposibilitatea de a-și achita datoriile, în principal către Bugetul de stat și Bugetul asigurărilor sociale.
În această situație, menținerea contractului de leasing ar fi condus la aplicarea prevederilor art. 123, al.11 din Legea 85/2014, urmând ca, la alegerea finanțatorului, autoturismul să fie returnat de îndată Locatorului, cu obligația societății debitoare de a achita ratele de leasing și primele de asigurare restante și toata valoarea finanțată rămasă neachitată minus valoarea de piața a bunului sau dreptul de proprietate asupra autoturismului să fie transferat către debitoare și să se înscriere o ipoteca legala in favoarea ** in scopul recuperării cu prioritate a sumelor mai sus prevăzute.
Astfel, intenția pretins frauduloasă a societății debitoare a fost aceea de a evita sporirea masei credale, protejând interesele creditorilor, înscrierea pârâtei Porsche cu sumele datorate de debitoare în temeiul contractului de leasing în tabelul creditorilor fiind în mod evident de natura a prejudicia creditorii.
Se mai susține de către reclamantă, tot din dorința de a crea impresia încheierii unui act fraudulos, că societatea debitoare achitase, la momentul novației, cel puțin 32.000 euro, însă fără a se menționa cuantumul plăților efectuate de către subsemnatul după încheierea contractului de novație, respectiv suma de 67.408,72 lei (aproximativ 15.000 euro), neaflându-ne nicidecum în situația prezentată de către lichidatorul judiciar, respectiv că bunul ar fi fost aproape integral achitat la momentul încheierii contractului de novație.
Nu numai că nu au fost prejudiciate interesele societății si ale creditorilor, mai mult de atât prin perfectarea convenției de novație, s-a urmărit diminuarea iminentelor obligații de plata ale debitoarei ce s-ar fi născut din rezilierea contractului de leasing.
Deși la momentul novației societatea debitoare nu avea restante de plată față de firma de leasing, mai avea fonduri pentru a achita una sau cel mult doua rate de leasing.
În aceste condiții, după o lună sau cel mult două, firma de leasing ar fi reziliat contractul de leasing, ar fi preluat bunul în vederea valorificării și acoperirii daunelor ce trebuiau să fie suportate de debitoare în caz de reziliere, respectiv contravaloarea obligațiilor de plata datorate pana la sfârșitul contractului de leasing.
Astfel, susținerile ca fiind simple susțineri fără fundament, având la baza numai suspiciuni și, mult mai grav pentru un practician în insolvență, nu analiza prejudiciului provocat debitoarei, prejudiciu inexistent, ci beneficiul obținut de pârât.
Solicitarea lichidatorului judiciar, de repunere a părților în situația anterioară și de restituire a prestațiilor recuperate nu readuce în patrimoniul societății debitoare bunul ce face obiectul contractului de leasing, în schimb readuce în patrimoniul debitoarei obligațiile de plata ale debitoarei față de firma de leasing pârâta ** având obligația de a restitui pârâtului suma de 67.408,72 lei, urmând a deveni creditoare a societății debitoare.
Pârâtul a susținut că, nu se poate considera, fără a analiza în mod coroborat efectele încheierii unui act juridic cu realitatea economica că exclusiv împrejurarea că acest act juridic este încheiat între soți (unul dintre ei in calitate de administrator al societății debitoare) și că nu are prevăzut un preț (deși după cum am precizat, sub nici o formă nu se poate considera că este un act cu titlu gratuit) este anulabil în temeiul art. 117 din Legea nr. 85/2014 fără a lipsi astfel de efecte condiția suplimentară impusă de legiuitor, condiție esențială de altfel, ca actul sau operațiunea să fie frauduloase sau în dauna creditorilor.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 și art. 186 c. pr. civ., art. 117 și urm. din Legea nr.85/2014.
În susținerea probatoriului au fost depuse înscrisuri ( F 98-144).
La data de 26.10.2016, petenta ** a formulat cerere de intervenție accesorie, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie în condițiile art. 64 Cod proc. civ. și ulterior, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ** și anularea contractului de novație încheiat in data de 16.03.2015 între societatea ** în calitate de debitor inițial și ** în calitate de nou debitor și **în calitate de Locator si, în temeiul art. 120 din Legea nr. 85/2014, restituirea automobilului Audi Q3 2.0 TDI quattro în proprietatea debitoarei ** ca urmare a exercitării de către terțul ** a dreptului potestativ de a dobândi proprietatea automobilului la finalul leasingului.
În motivare în data de 03.07.2012, între ** în calitate de locator și societatea ** în calitate de locatar a fost încheiat contractul nr. ** de leasing având ca obiect un autovehicul marca Audi Q.3 2.0 TDI quattro cu *entru un preț total de 45.484,79 euro și cu o durată a contractului de 48 luni, respectiv până în 03.07.2016.
În data de 04.03.2015, societatea ** prin administrator ** a depus la sediul Tribunalului București, Secția a VII-a Civila, o cerere de deschidere a procedurii simplificata de faliment, formându-se dosarul nr. ** si pentru care s-a dat termen de soluționare în 19.03.2015.
În data de 16.03.2015, ulterior introducerii cererii de deschidere a insolventei debitoarei, dar anterior pronunțării instanței cu privire la deschiderea procedurii de insolventa, între ** in calitate de debitor inițial și ** în calitate de nou debitor și ** în calitate de Locator a fost încheiat Contractul de novație cu titlu gratuit prin schimbare de debitor prin care noul debitor devine **, acesta bucurându-se, fără a plăti nicio suma de bani societății **de un contract de leasing pentru care a se achitase suma de 32.000 euro din valoarea totala de 45.484,79 euro și implicit de posibilitatea de a deveni proprietarul autovehiculului la terminarea contractului, respectiv după plata ultimilor 13 rate dintr-un total de 48.
Ca urmare a preluării contractului de leasing aflat pe final și în urma plații Facturii nr. ** în cuantum de 9.204,6 lei, noul debitor Ceaușelu Bogdan a devenit proprietarul autovehiculului pentru care debitoarea a plătit peste 32.000 euro.
În data de 19.03.2015, Tribunalul București în dosarul nr. **, prin încheierea din 19.03.2015 a admis cererea debitoarei ** și a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată.
Tot prin aceeași încheiere instanța a numit lichidator judiciar provizoriu pe societatea **, lichidator judiciar propus, evident, de aceeași **.
La data de 01.10.2015, creditoarele ** și **, au publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. ** decizia nr. ** prin care, în temeiul art. 57(3),(4) din Legea nr. 85/2014 au hotărât înlocuirea lichidatorului judiciar provizoriu ** cu **.
La data de 31.03.2016, in dosarul nr. **, Tribunalul București a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar provizoriu ** cu **.
În data de 15.06.2016, în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. **a fost publicat Raportul noului lichidator judiciar prin care se menționează că abia în data de 13.06.2016 acesta a intrat în posesia documentelor necesare efectuării analizei asupra activității debitoarei, documente predate de societatea ** - societate desemnată de fostul lichidator să păstreze activitatea debitoarei.
În urma mai multor demersuri in fata ** depuse de către noul administrator al debitoarei respectiv **, în data de 21.07.2016 a fost predată o fotocopie de pe Contractul de novație cu titlu gratuit 16.03.2015 ce face obiectul prezentului litigiu.
Debitoarea nu a depus, așa cum avea obligația conform art. 67(1) lit. d)1 din Legea nr. 85/2014 lista cuprinzând transferurile patrimoniale efectuate de societate în ultimele 6 luni, aceasta lista nefiind întocmită cu grava neglijență profesionala de către lichidatorul judiciar anterior - **, astfel încât ** a cunoscut situația reală abia la data de 21.07.2016 în care a primit Contractul de novație contestat in cadrul prezentului dosar.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată, a solicitat instanței să constate că este creditor majoritar a debitoarei ** înscrisă în Tabelul definitiv de creanțe cu o creanța de 178.000 lei din care mai are de recuperat suma de 169.964 lei.
Petenta a arătat că, având în vedere că deține peste 68% din creanțele totale față de debitoare și având în vedere că societatea nu mai are alte bunuri de valorificat în vederea recuperării creanței, interesul acesteia rezidă în faptul că, prin anularea contractului de novație, automobilul va intra în patrimoniul debitoarei ** iar petenta își va recupera astfel în buna parte suma ce îi este datorată din vânzarea bunului respectiv.
În alta ordine de idei, petenta a susținut că interesul acesteia în admiterea acțiunii reclamantei este unul direct întrucât valorificarea creanței, chiar și numai parțial, depinde de întoarcerea bunurilor în patrimoniul debitoarei, bunuri înstrăinate în mod fraudulos.
Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 88/2013 a apreciat ca, în procedura insolvenței sunt admisibile cererile de intervenție accesorie formulate de creditori pentru susținerea apărărilor administratorilor judiciari întrucât: "în ce privește inadmisibilitatea cererii de intervenție formulată de intimata **, în temeiul art.948, art.966, art.968 Cod civil, Curtea reține că potrivit art.149 din Legea nr.85/2006, "Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial... Prin urmare, nimic nu împiedică, în concepția legii insolvenței, formularea unei cereri de intervenție în condițiile Codului de procedură civilă, cerere întemeiată pe dispozițiile Codului civil. Curtea reține că tribunalul a calificat cererea ca fiind accesorie, potrivit art.49 alin.3 C.pr.civ., în condițiile în care partea sprijină apărarea reclamantului. "
Cu privire la plata taxei judiciare de timbru 20 lei aferenta prezentei cereri de intervenție accesorie, petenta a arătat că datorează o taxa judiciara de timbru de 20 lei aferenta prezentei cereri întrucât nu sunt incidente regulile aplicabile obiectului cererii dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principala, acestea fiind prevăzute doar pentru cererile de intervenție principală nu și pentru cererile de intervenție accesorie, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34(3)3 din OUG 80/2013.
Petenta a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 274 din OUG 80/2013, respectiv taxa judiciară datorată este de 20 lei întrucât prezenta cerere nu este evaluabilă în bani
În ceea ce privește cererea reclamantei de repunere în termenul de formulare a acțiunii în anulare, a învederat că, potrivit art. 118(1) din Legea nr. 85/2014, prezenta acțiune poate fi introdusa în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni da la data deschiderii procedurii.
Având în vedere că în data de 19.03.2015 a fost deschisa procedura insolventei față de debitoarea ** termenul de 16 luni prevăzut de art. 118(1) din Legea nr. 85/2014 se împlinește in data de 19.07.2015.
Cu toate acestea data la care reclamanta a intrat în posesia contractului de novație este de 21.07.2016.
Astfel, conform art. 186 Cod proc. civ., reclamanta avea obligația ca in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării sa indeplineasca actul de procedura si sa solicite repunerea sa in termen.
Fata de situația de fapt, petenta a susținut că reclamanta a introdus cererea în anulare precum și solicitarea de repunere în termen de 15 zile de la data primirii contractului de novație, respectiv în 03.08.2016, la 12 zile de la data încetării cauzei de împiedicare a introducerii acțiunii.
Atât doctrina cât și jurisprudența au apreciat ca "prin motive temeinic justificate" trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpa, fiind piedici relative, iar nu absolute, or, ascunderea de către fostul administrator, asociat unic și angajat ** a Contractului de novație și predarea acestuia abia în data de 21.07.2016de către societatea de leasing constituie un veritabil "motiv temeinic" care să conducă la admiterea cererii de repunere în termen.
Nu în ultimul rând, petenta a solicitat instanței analizarea textului legal al art. 186 Cod proc. civ. și din perspectiva gramaticală, astfel încât, din următoarea exprimare a legiuitorului "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa în termen" să constate că repunerea în termen este una imperativa în cazul existenței unui motiv temeinic justificat și nu este opțională, legiuitorul nefolosind expresia "va putea fi repusa în termen" ci "va fi repusa în termen."
În altă ordine de idei, petenta a solicitat să se aibă în vedere că, în lipsa posesiei Contractului de novație nu existau motive pentru promovarea unei acțiuni în anulare astfel încât, având în vedere obținerea de către Lichidatorul Judiciar a Contractului de Novație abia în data de 21.07.2016, solicitam instanței admiterea cererii de repunere în termen și judecarea pe fond a acțiunii în anulare.
În ceea ce privește cererea reclamantei ** de anulare a Contractului de novație, petenta a solicitat instanței admiterea acestei cereri astfel cum a fost formulata întrucât sunt incidente mai multe motive de anulare, după cum urmează:
- Contractul de novație din 16.03.2015 este anulabil întrucât sunt îndeplinite condițiile de anulare prevăzute de art. 117(2) lit. a) si b) din Legea nr. 85/2014, respectiv: "Urmatoarele acte sau operațiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestații executate: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările in scop umanitar; b) operațiuni in care prestația debitorului depășește vădit pe cea primita, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii."
Petenta a arătat că, prevederile art. 117 din Legea nr. 85/2014 reglementează ipoteza exercitării de către administratorul/lichidatorul judiciar a atribuției conferite pe seama acestora a acțiunilor judiciare prin care judecătorul sindic este investit a anula actele frauduloase Încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în perioada suspectă.
Raportat la situația de fapt, petenta a solicitat instanței să constate că ipotezele prevăzute art.117(2) din Legea nr. 85/2016 constituie prezumții relative de frauda în dauna creditorilor, așa cum prevede art. 122 (3) din aceeași lege: "În privința actelor și operațiunilor prevăzute la art. 117(2) se instituie o prezumție relativă de frauda în dauna creditorilor."
În aceste condiții, sarcina probei pentru răsturnarea prezumției legale îi aparține în totalitate pârâtei, pentru reclamantă fiind suficient demonstrarea faptului cunoscut vecin și conex (în cazul de față novarea Contractului de leasing cu titlu gratuit către soțul/fratele sau tatăl Administratoarei și asociatului unic **) după plata a peste 70% din prețul bunului, astfel cum impune și art. 3286 Cod proc. civ.
Astfel, art. 117(2) lit. a) si b) stabilește faptul cunoscut, conex și vecin, acea ipoteza în care fie contractul de înstrăinare efectuat în ultimii 2 ani a fost cu titlu gratuit fie, chiar daca a fost cu titlu oneros, prestația debitorului depășind in mod vădit pe cea primită.
Reclamanta a dovedit faptul cunoscut vecin și conex întrucât contractul de novație a contractului de leasing a fost încheiat cu titlu gratuit cu toate că până la data încheierii contractului de novație fusese plătit peste 32.000 euro din leasingul financiar.
Pe de alta parte, contractul de novație trebuie calificat ca fiind contract de înstrăinare întrucât, prin semnarea contractului de novație a fost transferat din patrimoniul societății ** dreptul potestativ al acesteia de a dobândi dreptul de proprietate asupra automobilului la finalizarea contractului de leasing.
De asemenea, în perioada suspecta de 2 ani a fost încheiat contractul de novație, respectiv în 16.03.2015 după cum reiese din cuprinsul acestuia, adică cu 12 zile după depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței din 04.03.2015 și cu 3 zile înainte de deschiderea procedurii insolvenței din 19.03.2015.
În alta ordine de idei, petenta a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că față de prezumția egala instituită nu mai este necesara analizarea laturii subiective a părtilor, cu toate că intenția de fraudare din partea acestora este mai mult decât evidenta și din punct de vedere al relațiilor dintre părțile semnatare dar și din punct de vedere al momentului încheierii contractului de novație cu titlu gratuit.
Față de excepția prevăzută de art. 1197 din Legea nr. 85/2014, debitoarea ** a avut ca principal obiect de activitate comerțul cu amănuntul a produselor marca **, printr-un spațiu comercial situat în Magazinul **, astfel încât transferarea cu titlu gratuit a unui contract de leasing pentru o mașina marca Audi Q3 2.0 TDI Quattro nu poate fi considerată o activitate circumscrisă desfășurării normale a societății.
În concluzie, având în vedere ca prin contractul de novatie cu titlu gratuit, debitoarea *** a înstrăinat dreptul acesteia de a deveni proprietara automobilului în valoare de 45.000 euro, cu toate că la momentul înstrăinării plătise peste 32.000 euro din valoarea de cumpărare a mașinii de către societatea de leasing, a solicitat instanței anularea contractului de novație, făcând aplicarea prezumției legale instituite de art. 117(2) lit. a) din Legea nr. 85/2014.
Petenta a solicitat anularea Contractului de novație din 16.03.2015 întrucât sunt îndeplinite condițiile de anulare prevăzute de art. 117(4) lit. g) din Legea nr. 85/2014, respectiv: "Următoarele acte sau operațiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate: g) cu soțul, rudele sau afinii pana la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la lit a)-f)"
Din economia textului legal prevăzut de art. 117(4) lit. a) si lit. d) raportat la art. 117(4) lit. g) din Legea nr. 85/2014 rezulta ca, pentru a fi aplicată prezumția legala, este necesar ca între asociatul care deține cel puțin 20% din capitalul societății sau administratorul societății pe de o parte și partea beneficiară a contractului să existe o relație de rudenie, soț - soție, sau afinitate până la gradul al patrulea inclusiv.
Petenta a arătat că nu deține cu exactitate informații privind actuala relație de soț - soție între administratorul debitoarei **, d-na **, și noul debitor din contractul de novație, **, dar, având în vedere vârstele relativ apropiate ale celor doi dar și faptul că ambii au același domiciliu, respectiv **, există o mare probabilitate ca aceștia să fie soți.
Petenta a mai solicitat pentru stabilirea concreta a relațiilor dintre cei doi, efectuarea unei adrese către Direcția Generala de Evidenta a Persoanelor a Municipiului București dar și către pârâtul ** pentru a se comunica eventuala relație de soț - soție, ruda sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu d-na **.
In drept, a invocat prevederile art. 34(3), art. 27 din OUG 80/2013, pe prevederile art. 61(1),(3) , art. 328, art. 186 Cod proc. civ., pe prevederile art. 119, art. 120, art. 117(2) lit. a) si b), art. 117(4) lit. g), art. 122(3) din Legea nr. 85/2016, precum si pe celelalte prevederi menționate anterior.
În plan probatoriu a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri anexate de reclamanta ** dar si formularea unei adrese către Direcția Generala de Evidenta a Persoanelor a Municipiului București, având următorul obiect :"; Să ne comunicați dacă între dl. ** și d-na ** a existat sau există o relație de soț - soție, o relație de rudenie sau o relație de afinitate până la gradul al patrulea inclusiv " și punerea în vederea pârâtului **, să comunice dacă între acesta și d-na ** există o relație de rudenie sau de afinitate până la gradul al patrulea inclusiv sau dacă a existat sau există o relație de soț - soție între aceștia precum și să depună la dosar dovezi ( acte de stare civilă ) în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele :
Prin încheierea pronuntata in data de 19.03.2015 în dosarul nr. ** Tribunalul București a admis cererea debitoarei ** și a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată.
Prin aceeași încheiere instanța a numit lichidator judiciar provizoriu - societatea **
Prin decizia nr. 01/28.09.2015, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 16424/01.10.2015, **, în calitate de creditor majoritar al debitoarei **, a hotărât înlocuirea lichidatorului judiciar (fosta **) **, cu practicianul în insolvență **.
Față de faptul că, prin decizia civilă nr. **, Curtea de Apel București Secția VI-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta ** împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul București în dosarul asociat nr. **, instanta a luat act la data de 31.03.2016 de înlocuirea lichidatorului judiciar ** (fosta **), cu practicianul în insolvență **
În data de 15.06.2016, în Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. **a fost publicat raportul noului lichidator judiciar prin care se menționează că abia în data de 13.06.2016 acesta a intrat în posesia documentelor necesare efectuării analizei asupra activității debitoarei, documente predate de societatea **RL - societate desemnată de fostul lichidator să păstreze activitatea debitoarei.
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.08.2016 sub nr. **, reclamantul ** în contradictoriu cu pârâții **, ** și ** a formulat acțiune în anulare prin care a solicitat anularea contractului de novatie încheiat în data de 16.03.2015, prin care a fost novat contractul de leasing financiar nr. **, în sensul înlocuirii utilizatorului din ** în **
În sustinerea cererii de repunere in termen, reclamantul a invederat ca doar in urma mai multor demersuri in fata **, în data de 21.07.2016 a fost predată o fotocopie de pe Contractul de novație cu titlu gratuit 16.03.2015 ce face obiectul prezentului litigiu. In plus, debitoarea nu a depus, așa cum avea obligația conform art. 67(1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, lista cuprinzând transferurile patrimoniale efectuate de societate în ultimele 6 luni, aceasta lista nefiind întocmită cu grava neglijență profesionala de către lichidatorul judiciar anterior - **, astfel încât ** a cunoscut situația reală abia la data de 21.07.2016 în care a primit Contractul de novație contestat in cadrul prezentului dosar.
Art. 118. - (1) din Legea nr. 85/2014 : Acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. În cazul admiterii acțiunii, părțile vor fi repuse în situația anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise.
(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acțiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu o face.
(3) Poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
În conformitate cu prevederile art. 186 alin. 2 C. pr. civ., reclamantul avea obligația de a solicita repunerea în termen în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, or, in speta, dupa numirea sa in data de 31.03.2016, reclamantul avea posibilitatea si obligatia sa formuleze prezenta actiune, cu atat mai mult cu cat a recunoscut in raport ca în data de 13.06.2016 a intrat în posesia documentelor necesare efectuării analizei asupra activității debitoarei, documente predate de societatea **.
Mai mult, cererea in anulare putea fi introdusa de comitetul creditorilor sau creditorul majoritar.
Având în vedere aceste considerente și apreciind că în cauză apărările invocate de către reclamant în susținerea cererii de repunere în termen nu constituie motive temeinic justificate în sensul prevederilor art. 186 Cod procedură civilă, instanța urmează să respingă cererea de repunere în termen.
În consecință, ținând cont de prevederile art. 118 din Legea 85/2014, instanța urmează să admită excepția tardivității cu consecința respingerii acțiunii ca tardiv formulată.
Va fi respinsa si cererea de interventie accesorie formulata in interesul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de repunere în termen.
Admite excepția tardivității formulării acțiunii.
Respinge ca tardivă cererea formulată de reclamantul ** în contradictoriu cu pârâții **, ** și **, având ca obiect anulare acte frauduloase.
Respinge cererea de interventie accesorie formulata in interesul reclamantului de **.
Cu apel, în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență, ce va fi depus la Tribunalul București Secția a VII-a Civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2017.
PREȘEDINTE, GREFIER,
*** ***
Restituire cauțiune. Cererea de obligare la plata despăgubirilor pentru acoperirea pagubelor suferite de debitor în cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii. Tardivitate
În cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditor, la cererea debitorului, în termenul prevăzut la art.72 din Legea nr.85/2014, judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauțiunea va fi consemnată în termen de 5 zile de la comunicarea măsurii, sub sancțiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii. Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credință a unei astfel de cereri, conform dispoziției judecătorului-sindic.
Legea 85/2014 nu cuprinde reglementări și în privința procedurii de soluționare a cererii de obligare la plata despăgubirilor pentru acoperirea pagubelor suferite de debitor în cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii.
Potrivit art. 342 alin.1 din Legea nr.85/2014, dispozițiile acestei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă și ale Codului civil.
În consecință, cererea de obligare la plata despăgubirilor pentru acoperirea pagubelor suferite de debitor poate fi formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art.1064 Cod Procedură Civilă .
(TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5013/26.08.2016
judecător Paicu Mihaela)
La data de 20.04.2016 a fost formulata cerere de restituire a cautiunii de catre creditorul **.
In motivare, a aratat ca a consemnat cautiunea stabilita de catre Tribunalul Bucuresti in valoare de 40.000 lei, iar cererea si apelul au fost respinse.
Debitorul **r a formulat, in contradictoriu cu **r, cerere de obligare la acoperirea daunelor.
In motivare, a aratat ca ** a incercat in cursul anului 2015 sa obtina de la mai multe banci, printre care si **, un imprumut in vederea implementarii unor proiecte europene pe care le avea in derulare. Ca urmare a inregistrarii cererii de deschidere a insolventei, subscrisei nu i s-a mai acordat imprumutul solicitat.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii nr. 85/2006.
Creditorul ** a invocat exceptia tardivitatii formularii cererii de obligare la plata despagubirilor pe motiv ca nu a fost formulata in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a sentintei civile nr. 2342. A solicitat obligarea creditorului la plata amenzii judiciare pentru formularea cererii cu rea-credinta.
Analizand actele si lucrarile dosarului in vederea solutionarii exceptiei invocate si a cererilor formulate, instanta retine in fapt urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a VII-a Civilă sub nr. **, creditorul ** a solicitat, în temeiul Legii 85/2014, deschiderea procedurii insolvenței debitorului ** , care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 1.079.244 lei.
In fapt, între părți s-au încheiat mai multe contracte de împrumut, prin care a acordat sprijin financiar debitoarei, aceasta obligându-se ca termenele stabilite să-i returneze sumele de bani.
Banii au fost împrumutați : la data de 15.01.2013 suma de 100.000 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.04.2013; la data de 22.02.2013 suma de 58.000 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.04.2013; la data de 27.03.2013 suma de 318.000 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.08.2013; la data de 28.03.2013 suma de 472.800 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.08.2013; la data de 29.03.2013 suma de 82.550 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.08.2013; la data de 02.07.2013 suma de 47.894 lei, pe care debitoarea s-a obligat să o restituie până cel mai târziu la data de 30.12.2013;
Deși a transmis debitoarei mai multe notificări, prin executorul judecătoresc, pentru a achita debitul restant , demersurile au rămas fără nici un rezultat.
Creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Cererea a fost comunicată debitorului, care la data de 13.10.2014 a formulat contestație, solicitând respingerea acesteia.
** în cadrul contestației a invocat excepția inadmisibilității formulării unei cereri de deschidere a procedurii împotriva unei federații sindicale, întrucât nu se încadrează în categoria profesioniștilor , aplicarea procedurii de insolventă prevăzută de Legea nr.85/2004, nu este posibilă.
Pe fondul cauzei , arată că nu se află în insolvență, ci își desfășoară activitatea în mod normal, efectuând operațiuni de încasări și plăți, cu regularitate, inclusiv prin intermediul conturilor bancare.
Refuzul de a da curs solicității de rambursare a sumelor pretins împrumutate de ** este justificat, contractele de împrumut în baza cărora a fost formulată solicitarea, neavând o existență reală.
Mai arată că nici un for statutar nu a hotărât contractarea respectivelor împrumuturi , neexistând nici o prevedere legală, statutară ori vreun alt act juridic care săă permită vreunei persoane , să contracteze, în nunele și pe seama ** finanțări rambursabile, indiferent care era destinația acestor sume.
Mai arată, că motivul determinant pentru care solicită respingerea cererii vizează faptul că în luna iulie 2013, ** a rambursat suma de 1.700.000 lei către **.
In cursul judecatii a fost administrata proba cu inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. ** instanta a respins cererea de repunere pe rol formulata de debitor ca neintemeiata.A admis contestatia debitorului.A respins cererea creditorului ca neintemeiata, formulată de către creditorul ** împotriva debitorului **
Potrivit art. 1064 C.pr.civ., cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. Instanța se pronunță asupra cererii de restituire a cauțiunii cu citarea părților, printr-o încheiere supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară. Recursul este suspensiv de executare. Încheierea pronunțată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție este definitivă. Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii.
Hotararea nr. ** pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti a ramas definitiva prin respingerea apelului de catre Curtea de Apel Bucuresti, conform hotararii nr. **
Cerere de obligare la plata daunelor a fost facuta la data de 27.05.2016, dupa expirarea termenului de 30 de zile de la ramanerea definitive a hotararii.
Se invoca de catre debitor dispozitiile art. 72 alin 1 si 4 din legea nr. 85/2014 care ii acorda dreptul de a formula oricand actiunea in despagubire.
Potrivit dispozitiilor legale mentionate, in cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulate de creditor, la cererea debitorului, formulată în termenul prevăzut la alin. (3), judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea la o bancă a unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauțiunea va fi consemnată în termen de 5 zile de la comunicarea măsurii, sub sancțiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii. Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. În acest caz, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credință a unei astfel de cereri, conform dispoziției judecătorului-sindic.
Potrivit art. 342 alin 1 din Legea nr. 85/2014, dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă și ale Codului civil.
Chiar daca Legea nr. 85/2014 da dreptul debitorului de folosi cautiunea depusa de creditor in vederea acoperirii daunelor, cata vreme legea nu prevede dispozitiile speciale cu privire la termenul de formulare a cererii de obligare la plata despagubirilor, aceasta se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila si anume cu prevederile art. 1064 C.pr.civ.
In baza considerentelor mentionate, va admite exceptia tardivitatii formularii cererii de obligare la plata despagubirilor si o va respinge cererea ca tardiv formulata.
Avand in vedere ca nu a fost formulata cerere de acordare a despagubirilor in termen de 30 de zile de la ramanerea definitive a hotararii nr. 2342, instanta va admite cererea formulata de ** si va dispune restituirea cautiunii in suma de 40.000 lei achitata conform recipisei de consemnare nr. **1 din data de ** de catre **.
In ceea ce priveste cererea de amendare a debitorului , instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 187 alin 1 lit. a), se sanctioneaza cu amenda judiciară de la 100 lei la 1.000 lei introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice.
Avand in vedere ca legea acorda debitorului dreptul de a formula cerere de obligare a creditorului la plata despagubirilor,instanta va respinge cererea de amendare a acestuia, neretinand existenta relei credinte ca urmare a interpretarii eronate privind termenul de formulare.
Prin decizia civilă nr. 1838/09.09.2016 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. 28648/3/2014/a1 hotărârea instanței de fond a devenit definitivă, prin respingerea apelului ca nefondat.
| ← Constatarea nulității absolute și relative a hotărârii aga.... | Contesataţie la tabelul preliminar modificat. Jurisprudență... → |
|---|
