Calitatea procesuală activă a creditorului în promovarea acţiunii în anulare.

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 21R din data de 16.01.2015

DOMENIUL - Faliment.

Calitatea procesuală activă a creditorului în promovarea acțiunii în anulare.

Potrivit dispozițiilor art.79, art.80 și art.81 din Legea nr.85/2006, titularul acțiunii în anulare este administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz. Creditorii au o legitimare procesuală subsidiară și anume, doar în cazul în care administratorul judiciar / lichidatorul rămâne în pasivitate, pe care însă și-o pot exercita, potrivit dispozițiilor art.81 alin.2 din Legea nr.85/2006 prin comitetul creditorilor.

Deținerea de către reclamantă a unei părți importante din pasiv, nu este suficientă pentru a conferi legitimitatea formulării în nume propriu a unei acțiuni. Legiuitorul a prevăzut expres situațiile în care i s-a conferit calitate procesuală activă creditorului majoritar odată însă și cu limitele exercitării acestui drept, tocmai pentru a se da posibilitatea verificării legalității și a se împiedica exercițiul discreționar al unui drept destinat interesului individual, cu atât mai mult cu cât acțiunea în anularea actelor frauduloase prevăzută de art.79 din lege profită, de regulă, tuturor creditorilor.

Introducerea în nume propriu de către reclamantă a acțiunii, în absența unei hotărâri a adunării creditorilor, presupune încălcarea dispozițiilor art.17 alin.1 lit.f), ale art.16 alin.1 și art.81 alin.2 din Legea nr.85/2006, cu consecința lipsei calității procesuale active.

(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 21R din 16.01.2015)

Prin sentința civilă nr.5902 de la 10.06.2014 a Tribunalului București - Secția a VII-a - Civilă, s-a admis în parte cererea având ca obiect acțiune în anulare formulată în conformitate cu prevederile Legii 85/2006 privind procedura insolvenței de reclamanta SC I SRL în contradictoriu cu pârâții SC S C SRL prin curator special G.Ș., P D JCL SRL, G.S. și R G C SRL.

A fost desființata hotărârea adunării generale a asociaților SC R G C SRL din data de 20.03.2012, hotărârea adunării generale a asociaților SC R G C SRL din 18.04.2012 și contractul de cesiune de părți sociale din 18.04.2012 încheiat între SC S C SRL și G.Ș.

S-a respins cererea privitoare la anularea vânzării în baza căruia a fost emisă factura nr. 816/10.09.2010.

A fost obligata reclamantul SC I SRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.600,17 lei către pârâtul SC P D JCL SRL.

In motivare se retine ca debitoarea SC S C SRL, administrată de către asociatul unic Guță Ștefan, deținea 25% din părțile sociale ale SC R G SRL, celelalte 75% din părțile sociale fiind deținute de către G.Ș. în nume propriu.

La data de 20.03.2012 asociații SC R G SRL decid majorarea capitalului social prin emiterea a 480 de părți sociale la o valoarea nominală de 4800 lei, dobândite de către G.Ș., care devine astfel posesorul a 99% din capitalul social.

Anterior majorării, capitalul social era format din 20 de părți sociale, cu o valoare inițială de 10 lei, corespunzătoare capitalului social de 200 lei, valoarea minimă necesară constituirii societății.

Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, valoarea activului net la data de 31.12.2011, data întocmirii ultimului bilanț contabil anterior operațiunii de majorare a capitalului social, activul net contabil al societății era de 690.263 lei. Prin raportare la acest activ net și cele 20 de părți sociale care formau capitalul aveau valoarea de 34.513, 15 lei /parte socială.

Expertul a utilizat pentru stabilirea valorii unei părți sociale metoda patrimonială care presupune determinarea activului net contabil rezultat în urma reevaluării conturilor de activ și pasiv. Întrucât la data la care au avut loc tranzacțiile nu fusese întocmită raportarea contabilă semestrială, s-a avut în vedere cel mai recent bilanț contabil, întocmit pentru anul anterior.

Hotărârea de majorare a capitalului social care a avut în vedere o valoare de 10 lei pentru fiecare parte socială era luată în fapt de către G.Ș., care a participat atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al debitoarei.

Astfel, decizia majorării capitalului social prin emiterea de părți sociale la o valoare de 3.451 ori mai mică decât valoarea reală s-a ajuns la transferarea celei mai mari părți din capitalul social al SC R G SRL în proprietatea lui G.Ș., in detrimentul debitoarei.

Ulterior, la data de 18.04.2012 cei doi asociați al debitoarei SC S C SRL, respectiv G.M. și G.Ș., decid cesionarea celor 1% din capitalul social al SC R G SRL aflate în proprietatea debitoarei către G.Ș., la prețul de 50 de lei, respectiv 10 lei / parte socială.

În aceeași zi este luată și hotărârea adunării asociaților SC R G SRL, respectiv G.Ș. și SC S C SRL, reprezentată tot de către G.Ș., privind cesionarea către acesta din urmă a celor 5 părți sociale pe care le mai deținea SC S C SRL, fiind încheiat și contractul de cesiune de părți sociale între cei doi, la prețul menționat mai sus.

Prin sentința nr. 8677/11.09.2012 se dispune deschiderea procedurii de insolvență a debitorului SC S C SRL, în condițiile în care cererea fusese înregistrată la 28.12.2011.

Este de menționat că majorarea de capital social și cesionarea părților sociale au avut loc în intervalul cuprins între data formulării cererii de deschidere a procedurii și data la care a fost pronunțată sentința, moment în care starea de insolvență era evidentă și cunoscută de către societatea debitoare și administratorul acesteia care a beneficiat de transferul acestor drepturi.

Prin aceste operațiuni succesive s-a ajuns în situația în care 25% din capitalul social al SC R G SRL, deținut de către debitoarea SC S C SRL, valorând 172.565 lei, a fost înstrăinat pârâtului G.Ș., care deținea calitatea de administrator și asociat majoritar al ambelor societăți, la prețul de 50 de lei.

Atât hotărârea de majorare a capitalului social, cât și cesiunea ulterioară de părți sociale sunt parte al aceluiași mecanism prin care s-a urmărit transferarea unor active ale debitoarei în patrimoniul administratorului acestuia, la un preț vădit disproporționat, cu consecința fraudării intereselor creditorilor prin punerea lor în imposibilitatea recuperării creanțelor din valorificarea activelor.

Operațiunea de majorare a capitalului social, urmată de cesionarea părților sociale deținute de către debitoare a reprezentat un transfer de drepturi în care prestația debitorului depășește în mod vădit prestația primită. Întrucât beneficiarul întregii operațiuni a fost pârâtul G.Ș., care este și administratorul și asociatul majoritar al debitoarei și care cunoștea situația financiară și patrimonială a societății, se poate aprecia că ambele părți au urmărit scoaterea bunurilor din patrimoniul societății și fraudarea intereselor creditorilor, astfel că sunt întrunite cerințele art. 80 lit. b și c din Legea nr. 85/2006, precum și art. 80 alin 2 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs R G C SRL si G.Ș., in temeiul prevederilor art.8, art. 12 din Legea 85/2006 a insolventei si a prevederilor art. 304 al. 9 din Codul de procedura civila, solicitand admiterea cererii si modificarea in parte a sentinței instanței de fond, in sensul respingerii capetelor de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității Hotărârii AGA din 18.04.2012, prin care s-a aprobat cesionarea celor 5 părți sociale, fiecare având o valoare nominala de 10 lei, valoare nominala totala de 50 lei, numerotate de la 496-500 inclusiv, reprezentând 1% din capitalul societății, deținute de către S C SRL prin reprezentant G.S. in calitate de asociat al R G C SRL, către Dl. G.S., a actului de cesiune a pârtilor sociale, aferente Hotărârii Adunării Generale din 18.08.2012, precum si a Hotărârii AGA din data de 20.03.2012, prin care s-a redus cota de participare a societății S C SRL la capitalul social al Ramura Gorjului Com SRL, printr-o operațiune fictiva de majorare a capitalului social in schimbul unei contribuții vădit disproporționate cu valoarea pârtilor sociale care i-au revenit.

In sustinerea recursului se arata ca instanța de judecata a soluționat atât excepția lipsei calității procesuale active, cat si fondul cauzei cu aplicarea si interpretarea greșita a prevederilor legale aplicabile prezentei spete.

Potrivit prevederilor art.79 și art.81 alin. 1 și 2 din Legea nr.85/2006, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor (art. art. 80 alin. 1 lit. b) și c) si alin. 2 din Legea 85/2006, pe care s-a întemeiat acțiunea), poate fi introdusă de administratorul judiciar sau după caz lichidator (art. 79, art. 80 alin. 1 Lg. 85/2006) sau comitetul creditorilor (art. 81 alin. 2 din Lg. 85/2006). In prezenta cauză, acțiunea a fost introdusă de creditoarea I S.R.L., în calitatea sa de creditor majoritar, fără însă să se fi votat de către Adunarea Generală a Creditorilor S C S.R.L., constituirea unui Comitet al Creditorilor.

Creditorii G.Ș. si S.C. R G S.R.L. deținători ai 29,72% din totalul de creanțe, propun desemnarea unui comitet al creditorilor format din Președinte - S.C. I S.R.L. Membrii - S.C. R G S.R.L. Membru - G.Ștefan. Față de situația generală a voturilor, adunarea creditorilor cu 73,62 % din total creanțe, nu votează constituirea comitetului creditorilor.

O astfel de acțiune formulată de o persoană care are doar calitatea de creditor majoritar, echivalează cu o acțiune introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și, pe cale de consecință, se impune a fi admisă excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei și respinsă acțiunea formulată de aceasta, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

La data de 18.04.2012, a avut loc Hotărârea Adunării a Acționarilor prin care s-a aprobat cesionarea celor 5 (cinci) părți sociale, fiecare având o valoare nominală de 10 lei, valoare nominală totală de 50 lei, numerotate de la 496-500 inclusiv, reprezentând 1% din capitalul societății, deținute de către societatea S C S.R.L., prin reprezentant G.Ș., în calitate de asociate a societății R G C S.R.L., către Dl. G.Ș.

La data de 18.04.2012, s-a încheiat actul de cesiune a părților sociale, aferent Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaților.

Prin Hotărârea Adunării Acționarilor din data de 20.03.2012, s-a majorat capitalul social al R G C S.R.L., prin aport în numerar de către asociatul G.Ș., prin emiterea a 480 noi părți, cu o valoare nominală de 10 lei și o valoare totală de 4800 lei.

Creditoarea S.C. I S.R.L. a înregistrat la data de 04.03.2013 acțiunea formulată în temeiul dispozițiilor art. 80 alin. l lit. b) și c) și alin. 2 din Legea 85/2006, în anularea constituirilor și a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate.

O astfel de acțiune este admisibilă, în măsura în care instanța pentru a reține anulabilitatea actelor în discuție, constată că scopul încheierii acestor operațiuni a fost acela al fraudării creditorilor sau lezării drepturilor și intereselor acestora, care se referă la sustragerea unor bunuri ce constituie obiectul transferurilor de la urmărirea de către creditori.

In speța de față însă, operațiunile debitoarei se înscriu în noțiunea operațiunilor curente și nu s-a dovedit caracterul fraudulos al acestora.

Nu a existat intenția de fraudare a creditorilor în momentul încheierii actelor de cesiune și nu s-a avut reprezentarea stării de insolvență, iar cel mai important recurenta nu a dovedit existența vreunui prejudiciu.

Pe de altă parte, actul fraudulos implică în mod obligatoriu obținerea unui profit sau a unui folos de către părțile contractante sau de către o altă persoană, iar în cauză nu s-a făcut dovada că transferurile părților sociale cesionate a profitat cuiva. Astfel, pentru aceste operațiuni nu a fost probată încheierea actelor în condiții neobișnuite ce depășesc limitele activității normale a debitoarei, nici frauda, respectiv că pârâta a avut intenția de a cauza un prejudiciu creditorilor, societatea S C S.R.L. nici nu era în faliment la acel moment al încheierii operațiunilor comerciale ce se solicită a fi anulate, astfel că nu se poate pune problema realizării stării de insolvență și acționării în detrimentul creditorilor ori agravării acesteia.

In acest context, partea adversă, în cauză pârâta trebuie să facă dovada contrară, anume a caracterului nefraudulos al actelor adoptate, anterior perioadei deschiderii procedurii.

Potrivit dispozițiilor din Legea societăților comerciale, cesiunea de părți sociale este o operațiune juridică constând în transmiterea printr-un contract de cesiune a părților sociale către una sau mai multe persoane, asociate deja în societate (sau străine de aceasta), care dobândesc astfel calitatea de asociați.

Cesionarea părților sociale se poate realiza la valoarea nominala a acestora, menționata in actul constitutiv al societății sau se poate realiza la o valoarea mai mare decât cea nominala, în această situație cedentul realizând un câștig pentru care se datorează impozit calculat la diferența pozitivă dintre prețul de vânzare și valoarea nominală a părților sociale, prevăzută în actul constitutiv.

In speța nicio persoana interesata nu a formulat opoziție, astfel ca transmiterea pârtilor sociale a devenit definitiva.

Mai mult, nu numai ca părțile sociale pot fi cesionate la valoarea lor nominala prevăzuta in actul constitutiv, dar acestea pot fi cesionate inclusiv cu titlu gratuit cu respectarea prevederilor legale, privind forma actului de transmitere.

De asemenea este nesustinuta de temei legal si faptic teza reclamantei potrivit căreia in speța s-ar fi produs o transmitere fictiva a partilor sociale.

Existenta infracțiunii presupune sa existe o transmitere a partilor sociale sau a acțiunilor, transmiterea sa fie fictiva si persoana care a efectuat transmiterea partilor sociale sau a acțiunilor sa fi săvârșit anterior o infracțiune in legătura cu activitatea societății, in forma consumata sau a tentativei. Transmiterea fictiva a partilor sociale sau a acțiunilor trebuie sa fie efectuata in scopul sustragerii de la urmarirea penala sau in scopul ingreunarii acesteia, cerința care trebuie indeplinita in strânsa legătura cu latura obiectiva a infracțiunii, intrucat indica destinația obiectiva a actului de transmitere si nu finalitatea subiectiva a acestuia.

Creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale.

Neînregistrându-se o astfel de opoziție (pentru că nici o persoană fizică/juridică nu a fost prejudiciată) transmiterea părților sociale a operat în mod legal, la data expirarii termenului de opoziție. Faptul ca cesionarea părților sociale s-a realizat la valoarea nominală a acestora prevăzută în actul constitutiv al societății, nu presupune nimic ilegitim și nu are cum să dăuneze creditorilor.

Intimata ISA SRL a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

In esenta, se invoca in aparare faptul ca instanta de fond a retinut corect ca astfel că au fost instrumentate și promovate un șir de operațiuni artificiale și fictive care au avut consecință fraudarea SC S C de suma de 172565.75 lei. Distribuirea beneficiilor rezultate din activitatea comercială între profesioniști este guvernată de principiile proporționalității și a echității. Aceasta presupune că doar cu excepția unor situații expres prevăzute de actul constitutiv, în temeiul art. 67 din legea nr. 31/1990 asociații participă în mod egal la beneficii și pierderi. Această regulă este prevăzută și de actul constitutiv al societății S.C. R G C - S.R.L. Excepțiile și derogările de la această regulă sunt de strictă interpretare și aplicare, și sunt admise în cauza în care principiul proporționalității asumării unei responsabilități mai mari la pierderi de către un asociat, este compensată cu acordarea unei părți mai mari din profit.

La termenul de judecată din 16.01.2015 intimata a precizat că nu mai susține excepțiile invocate prin întâmpinare privind tardivitatea și lipsa de interes a recursului.

Nu au fost administrate probe noi în recurs.

Analizând actele dosarului în limitele recursului formulat, în temeiul art.3041 vechiul Cod de procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:

Intimata reclamantă I SRL în calitatea sa de creditor majoritar, s-a adresat judecătorului-sindic cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.80 lit.b) și c) și art.81 alin.2 din Legea nr.85/2006, solicitând anularea hotărârii AGA din data de 18.04.2012, prin care s-a aprobat cesionarea a 5 părți sociale reprezentând 1% din capitalul societății deținute de debitoare în calitate de asociată a SC R G C SRL către pârâtul G.Ș., anularea actului de cesiune a părților sociale aferent hotărârii AGA din data de 20.03.2012 prin care s-a redus cota de participare a debitoarei la capitalul social al SC R G C SRL, precum și repunerea părților în situația anterioară.

Acțiunea a fost introdusă în data de 04.03.2013, fiind supusă dispozițiilor din Legea nr.85/2006.

Judecătorul-sindic a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active invocată la fond de pârâta debitoare, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din vechiul Cod de procedură civilă.

Potrivit dispozițiilor art.79, art.80 și art.81 din Legea nr.85/2006, titularul acțiunii în anulare este administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz.

Creditorii au o legitimare procesuală subsidiară și anume, doar în cazul în care administratorul judiciar / lichidatorul rămâne în pasivitate, pe care însă și-o pot exercita, potrivit dispozițiilor art.81 alin.2 din Legea nr.85/2006 prin comitetul creditorilor.

În speță, neexistând un comitet al creditorilor, sunt aplicabile dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.85/2006, potrivit căruia dacă din cauza numărului mic de creditori, judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuțiile comitetului prevăzute de art.17 alin.1 lit.b) și f) vor fi exercitate de adunarea creditorilor.

Prin urmare, în absența unui comitet al creditorilor, adunarea creditorilor era îndrituită în temeiul dispozițiilor art.17 alin.1 lit.f) din lege, să introducă acțiune pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acțiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.

În cauză, acțiunea a fost introdusă de reclamanta intimată în calitatea sa de creditor majoritar (deținător a 73,62% din masa credală), fără a se convoca adunarea creditorilor și fără a se adopta o hotărâre în sensul exercitării atribuțiilor prevăzute de art.17 alin.1 lit.f) din Legea nr.85/2006, neavând, deci, calitate procesuală activă conform dispozițiilor legale menționate.

Constatând că nu mai este utilă cercetarea celorlalte motive de recurs, Curtea, în temeiul art.304 pct.9, art.312 din vechiul Cod de procedură civilă a admis recursul, a modificat în parte sentința, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, menținând dispozițiile din sentința recurată privind pârâta SC P D JCL SRL care nu au format obiectul contestării în recurs.

← Procedura insolvenţei – intrare în faliment. Jurisprudență...		Contestaţie tabel creanţe. Jurisprudență Faliment →

Calitatea procesuală activă a creditorului în promovarea acţiunii în anulare.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Calitatea procesuală activă a creditorului în promovarea acţiunii în anulare.