Procedura insolvenţei. Calitate de creditor – calitate procesuală activă, interes.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 136R din data de 23.02.2015
DOMENIUL - Faliment.
Procedura insolvenței. Calitate de creditor - calitate procesuală activă, interes.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, intimatele au invocat pierderea de către aceasta a calității de creditor în procedură, după momentul formulării cererii de recurs.
Este de necontestat că s-a pronunțat o sentință de judecătorul sindic, prin care, urmare a admiterii contestației la tabel formulată de intimata în cauză B I SRL, recurenta R SARL a fost exclusă din tabelul creditorilor.
Prin urmare, ceea ce invocă intimatele privesc pierderea calității de creditor de către recurentă, dar acest lucru nu implică, în mod automat, și pierderea calității procesuale active în prezentul recurs.
Calitatea de parte în proces este cea care acordă recurentei dreptul de a ataca hotărârea judecătorească pronunțată în contradictoriu cu aceasta.Pe cale de consecință, în aprecierea Curții, excepția nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Același temei a fost invocat de intimate și în susținerea excepției lipsei de interes.
Într-adevăr, pierderea definitivă a calității de creditor implică și absența oricărui interes legitim în contestarea aspectelor ce țin de cursul procedurii de insolvență.
În cauză însă, recurenta a formulat recurs împotriva hotărârii prin care judecătorul sindic a dispus excluderea sa din tabelul creditorilor, astfel că nu se poate reține că ar fi pierdut, în mod definitiv, calitatea de creditor îndreptățit să participe în procedură.
Prin urmare, interesul său în procedură, respectiv în prezenta cauză, subzistă, astfel că și această excepție urmează a fi respinsă.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 136R din 23.02.2015)
Prin încheierea din 18.11.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul 31005/3/2012 s-a luat act de dispozițiile deciziei civile nr.1413 din 23.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost înlocuit practicianul în insolvență G G E SPRL, din calitatea de administrator judiciar al debitoarei SC R P M SRL, cu practicianul în insolvență CII B.F.D., încetarea atribuțiilor practicianului G G E SPRL în cadrul procedurii insolvenței, desemnarea, în calitatea de administrator judiciar al debitoarei, pe CII B.F.D., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege.
În motivarea sentinței, instanța a reținut că prin încheierea de cameră de consiliu din data de 11.09.2012 a Tribunalului București - Secția a VII-a civilă pronunțată în dosarul nr. 31005/3/2012, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală față de debitoarea SC R P M SRL, iar în calitate de administrator judiciar a fost desemnat G G E SPRL, cu atribuțiile prevăzute de art. 20 din legea insolvenței.
Prin Serviciul registratură al secției, la data de 14.11.2014, creditorii B I LTD, SC B I SRL au depus la dosar decizia civilă nr.1413/R din 23.06.2014 a Curții de Apel București, Secția a VI-a civilă și au solicitat instanței să se dispună desemnarea practicianului în insolvență B.F.D., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC R P M SRL.
Prin decizia civilă nr. 1413/R din 23.06.2014 a Curții de Apel București, Secția a VI-a civilă, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar G G E SPRL, fiind avute în vedere dispozițiile art.11 lit. e și art.22 alin.2 și 3 din Legea nr.85/2006.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale arătate, instanța a luat act de dispozițiile deciziei civile nr.1413/R din 23.06.2014 a Curții de Apel București, Secția a VI-a civilă și a dispus înlocuirea practicianului în insolvență G G E SPRL cu practicianul CII B.F.D., având în vedere lista de oferte depuse la dosar și solicitarea creditorilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs R SARL, care a solicitat, în principal, casarea încheierii pronunțate la data de 18.11.2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a încheierii din 18.11.2014 ca fiind nelegală și respingerea cererii de numire a practicianului în insolvență Cabinet Individual de Insolvență B.F.D. ca administrator judiciar și confirmarea ca administrator judiciar a practicianului în insolvență A.D. I I.P.U.R.L.
În motivarea recursului, recurenta a susținut următoarele :
1. Prin Decizia civilă nr. 1413/R/2013 a Curții de Apel București - Secția a Vl-a Civilă în dosarul nr. 31005/3/2012/a3 s-a admis cererea de înlocuire a administratorului judiciar G G E S.R.L.
Totodată, s-a reținut că "Nu este în competența Curții să se pronunțe asupra a două aspecte din cele două sesizate, respectiv desemnarea unui nou administrator judiciar".
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.
Înlocuirea administratorului, astfel cum rezultă din lege precum și din Decizia civilă nr. 1413/R/2013, presupune în mod necesar două activități: revocarea administratorului aflat într-una din situațiile ce atrag incidența art. 22 alin. (2) din lege, precum și desemnarea unui nou practician în insolvență ca administrator judiciar.
Curtea de Apel s-a pronunțat asupra înlocuirii, ceea ce vizează aspectul privind încetarea atribuțiilor administratorului judiciar anterior.
Judecătorului sindic îi revine competența de desemnare a noului administrator, în virtutea dispozițiilor art. 11 lit. e) din Legea nr. 85/2006.
În speță, sarcina instanței nu mai implică înlocuirea administratorului judiciar, ca activitate complexă, deoarece parte din aceasta a fost realizată de instanță de control judiciar.
2. Sesizarea instanței privind înlocuirea administratorului judiciar poate fi realizată de către: judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor.
Așadar, legea conferă îndrituirea de a sesiza judecătorul sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar numai comitetului creditorilor, (exceptând cazul sesizării din oficiu.)
Creditorii, ca entități juridice distincte și separate, în mod individual, nu au conferită de lege calitatea de a sesiza judecătorul sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar.
3. Potrivit art. 3 pct. 3 din lege, procedura insolvenței reprezintă o procedură colectivă în care creditorii participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în modalitățile prevăzute de lege. Având în vedere caracterul colectiv, concursual și egalitar al procedurii, legiuitorul a înțeles ca anumite acțiuni să se exercite individual de către creditori, iar altele să fie exercitate prin organele tar colective, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor. Atunci când urmează a fi adoptate măsuri care privesc interesul comun al creditorilor, adoptarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de lege.
Aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul, în cazul cererii de înlocuire a administratorului judiciar, a înțeles să confere calitate procesuală activă comitetului creditorilor și nu creditorilor acționând în mod individual. Dacă numirea administratorului judiciar s-a realizat ținând cont de votul majoritar al creditorilor reuniți în adunarea creditorilor, tot astfel, reprezentanții creditorilor (comitetul creditorilor), sau, după caz, adunarea creditorilor va decide cu privire la o măsură care ar putea conduce la înlocuirea administratorului judiciar ca expresie a principiului simetriei actelor juridice.
Așadar, art. 22 alin. (2) din lege prevede în mod clar care sunt entitățile abilitate să procedeze la inițierea demersurilor pentru înlocuirea practicianului: judecătorul-sindic, din oficiu, sau comitetul creditorilor, după ce a fost adoptată o decizie în acest sens.
4. Examinând prevederile art. 11 din lege, ce reglementează atribuțiile judecătorului-sindic, observăm că acesta are competența de a desemna administratorul judiciar într-un singur caz: anume, cazul prevăzut la alin. (1) lit. a): desemnarea prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență, a administratorului judiciar provizoriu.
Nu există niciun alt caz ori situație în care desemnarea administratorului judiciar se face de către judecătorul sindic.
Chiar și în cazul arătat, judecătorul sindic desemnează administratorul judiciar în mod provizoriu.
Este adevărat că, potrivit art. 11 lit. e) din lege judecătorul poate înlocui administratorul judiciar însă, așa cum am arătat mai sus precum și în considerarea terminologiei legiuitorului, "înlocuirea" nu are același conținut juridic cu "desemnarea".
Trebuie să avem în vedere însă și faptul că art. 11 lit. e) vorbește despre "numirea" administratorului judiciar, ceea ce se subscrie procedurii prevăzute de art. 19 alin. (1) - (2) relativ la deschiderea procedurii insolvenței, în timp ce în speță suntem în cazul "desemnării" unui administrator judiciar, ceea ce exclude incidența dispozițiilor legale potrivit cărora competența ar reveni judecătorului sindic.
5. În raport de situația astfel creată, urmare a pronunțării Deciziei civile nr. 1413/R/2013 de către Curtea de Apel București - Secția a Vl-a Civilă, era necesar ca judecătorul sindic să desemneze un nou administrator.
Având în vedere atribuțiile adunării creditorilor, precum și caracterul colectiv și concursual al procedurii insolvenței, singurul participant la procedură care poate, potrivit legii, să nominalizeze în vederea desemnării ca administrator judiciar a unui practician în insolvență este adunarea creditorilor.
În acest sens, R SARL a convocat adunarea creditorilor pentru data de 17.11.2014.
Legalitatea convocării, cvorumului și majorității decizionale nu au fost contestate cu ocazia ținerii ședinței adunării creditorilor.
Adunarea creditorilor, cu majoritatea voturilor, a hotărât desemnarea ca administrator judiciar a practicianului în insolvență A. D. I IPURL.
6. Nu există nicio prevedere legală potrivit căreia creditorul care a solicitat înlocuirea administratorului judiciar poate desemna (nominaliza) noul practician în insolvență.
Potrivit legii, este irelevant cine a solicitat judecătorului sindic înlocuirea administratorului judiciar, deoarece o atare calitate procesuală revine, potrivit legii, numai judecătorului sindic ori comitetului creditorilor.
7. Astfel cum rezultă din încheierea recurată din data de 18.11.2014, partea introductivă, la dosarul cauzei a fost depus procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 17.11.2014 prin care, cu majoritate de voturi, s-a decis desemnarea ca administrator judiciar a practicianului în insolvență A.D. I IPURL.
Concomitent, s-a formulat o cerere din partea creditoarei B I S.R.L. de numire ca administrator judiciar a practicianului în insolvență CIl B.F.D.
Prin urmare, judecătorul sindic era investit cu două cereri de desemnare a administratorului judiciar : una fiind reprezentată de hotărârea adunării creditorilor, alta fiind reprezentată de o nominalizare formulată de una dintre creditoare.
8. Judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra solicitării privind numirea în calitate de administrator judiciar, conform celor hotărâte de adunarea creditorilor.
Mai mult, în cadrul dezbaterilor din ședința de judecată din data de 18.11.2014, reprezentantul convențional al societății R S.A.R.L. a solicitat în mod expres confirmarea în calitate de administrator judiciar a practicianului în insolvență A. D. I IPURL astfel cum s-a decis în cadrul Adunării creditorilor din data de 17.11.2014. Instanța nu efectuat nicio mențiune cu privire la acest aspect nici în considerente și nici în dispozitiv, instanța de recurs neputând să se pronunțe cu privire la cenzurarea dispozițiilor judecătorului sindic în privința acestui aspect în lipsa unei motivări, în acest sens, prin prezentul recurs solicităm în principal casarea încheierii pronunțate la data de 18.11.2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca judecătorul sindic să se pronunțe cu privire la cererea R S.A.R.L. dedusă judecății.
9. Judecătorul sindic a desemnat ca administrator judiciar pe practicianul în inolvență CIl B.F.D.
Acesta și-a motivat hotărârea astfel:
"Având în vedere lista de oferte depuse la dosar dar și solicitarea creditorilor".
10. Hotărârea judecătorului sindic este nelegală deoarece:
Creditorii, ca entități juridice distincte, în mod individual, nu au conferit prin lege calitatea de a decide privind procedura insolvenței, în special cu privire la desemnarea administratorului. Atunci când legiuitorul a vrut sa confere unui creditor posibilitatea de a decide în cadrul procedurii, a reglementat expres (în acest sens a se vedea art. 19 alin. 21 când legea conferă un astfel de atribut creditorului care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor.)
A nesocotit hotărârea adunării creditorilor, astfel cum aceasta reiese din procesul verbal din data de 17.11.2014.
A ignorat prevederile legale referitoare la atribuțiile adunării creditorilor și ale comitetului creditorilor, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege.
11. Practicianul desemnat în procedura insolvenței în calitatea de administrator judiciar îndeplinește un mandat special, încredințat de judecătorul sindic. Administratorul judiciar este un organ care aplică procedura, fiind o prelungire a instanței de judecată, în ce privește întocmirea de acte și îndeplinirea de atribuții în procedură și, respectiv, supravegherea respectării legii de către ceilalți participanți la procedură. Desemnarea administratorului judiciar este o măsură în sfera interesului public și care depășește interesul privat, strict personal al debitorului ori al unuia din creditori.
Administratorul judiciar are obligația de a fi imparțial și echidistant față de debitor dar și față de creditori, în sensul că trebuie să aplice un tratament corect, obiectiv și transparent atât cu privire la interesele debitoarei cât și cu privire la interesele conflictuale și concursuale ale creditorilor ce formează masa credală.
Hotărârea judecătorul sindic de desemnare în calitatea de administrator judiciar a unui practician în insolvență indicat de una din creditoare, dincolo de faptul că nu are un temei legal, este și o măsură menită să afecteze imparțialitatea procedurii. Dimpotrivă, practicianul în insolvență luat prin hotărârea adunării creditorilor poate satisface exigențele de imparțialitate și neechidistanță, fiind singura măsură legală ce se impune a fi luată în cauză.
Intimatele B I S.R.L. și B I Ltd au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, în principal, ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale active a R SARL, precum și a excepției lipsei de interes a R SARL în cadrul acestui proces, iar în subsidiar, ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei R SARL la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat următoarele :
În ce privește lipsa calității procesuale active a R SARL
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 7 și 8 din Legea nr. 85/2006, creditorii și creditorii îndreptățiți să participe în procedura insolvenței sunt persoanele care dețin o creanță împotriva debitorului și care au solicitat înscrierea sau fost înscriși în tabelul de creanțe.
Așadar, calitatea procesuală activă de a ataca o hotărâre a judecătorului-sindic, hotărâre pronunțată în cadrul procedurii insolvenței, aparține exclusiv participanților la procedura insolvenței, respectiv creditorilor înscriși în tabelul de creanțe.
Or, R SARL NU este creditor al debitoarei insolvente R P M SRL, astfel cum rezultă din Sentința civilă nr. 339 din 13.01.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 43735/3/2012* [ANEXA 1] și NU este înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor [ANEXA 2].
Având în vedere că R SARL nu este creditor în procedură, această societate nu are calitatea de persoană îndreptățită să participe la procedura insolvenței și deci nu are calitate procesuală activă pentru a formula recurs împotriva soluțiilor judecătorului-sindic.
Referitor la lipsa de interes a R SARL în formularea recursului
R SARL a atacat hotărârea judecătorului-sindic din 18.11.2014, deoarece prin aceasta a fost numit în funcția de administrator judiciar al debitoarei R P M SARL, practicianul în insolvență CIl B.F.D., numire cu care R nu a fost de acord.
Cu toate acestea, având în vedere că, așa cum am arătat la punctul I, R SARL nu mai are în prezent calitatea de persoană îndreptățită să participe la procedura insolvenței, numirea practicianului în insolvență CIl B.F.D. în funcția de administrator judiciar nici nu dăunează și nici nu profită recurentei din prezenta cauză.
De altfel, întrucât R nu are dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea patrimoniului debitoarei insolvente, aceasta nu justifică de plano interes pentru a formula orice cereri în cadrul procedurii insolvenței.
Interesul trebuie să fie născut și actual, acesta trebuind să se verifice pe tot parcursul unui litigiu. Or, pierderea în orice moment al interesului procesual și substanțial (cum este cazul în prezenta cauză), atrage întotdeauna respingerii cererii formulate de persoana a cărui interes nu mai există sau nu mai este actual.
Pe cale de consecință, în cauză nu prezintă relevanță că R SARL era creditor în procedura insolvenței la data pronunțării hotărârii recurate, întrucât ulterior acestui moment și-a pierdut această calitate.
De altfel, R și-a pierdut interesul în procedură la data de 13.01.2015 (data pronunțării Sentinței civile nr. 339), iar recursul ce face obiectul prezentului dosar a fost înregistrat la data de 26.01.2015, adică ulterior pierderii calității de creditor.
Hotărârea recurată este legală și temeinică
Din argumentarea recursului R rezultă cu claritate că nemulțumirile acesteia nu țin de o presupusă nelegalitate a numirii, în calitate de administrator judiciar, a CIl B.F.D., ci de faptul că instanța nu a numit în această funcție pe A. D. I IPURL. practician în insolvență preferat de R.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 85/2006, numai judecătorul sindic îl poate înlocui pe administratorul judiciar pentru "motive temeinice".
Ulterior datei de 23.06.2014, când Curtea de Apel București a admis recursul nostru și a dispus înlocuirea fostului administrator judiciar, R SARL a încercat prin orice mijloace, contrar dispoziției din art. 22, să numească practicianul preferat, erijându-și atribuții pe care nu le deține.
Astfel, R SARL a procedat la:
(i) 24.06.2014 - numirea unui alt administrator judiciar, ca și creditor cu peste 50% din creanțe - decizie de numire respinsă irevocabil de Curtea de Apel București la data 03.11.2014 prin Decizia nr. 1841, pronunțată în dosarul nr. 22293/3/2014 [ANEXA3 - extras de pe portalul instanțelor de judecată privind Decizia nr. 1841/03.11.2014]
(ii) 07.10.2014 - numirea, în calitate de administrator judiciar, a practicianului în insolventă A. D. I - decizie respinsă irevocabil de Tribunalul București prin Sentința nr. 10217, din 02.12.2014, în dosarul nr. 38179/3/2014.
(iii) Convocarea Adunării Generale a Creditorilor la data de 17.11.2014 și votul în favoarea numirii practicianului în insolventă A. D. I - decizie respinsa irevocabil de Tribunalul București, prin Sentința nr. 10205, din 14.01.2015, în dosarul nr. 39984/3/2014 .
Deși după cum reiese din cele de mai sus, toate demersurile R SARL de numire a administratorului judiciar preferat au eșuat și au fost respinse prin hotărâri irevocabile, aceasta încearcă prin intermediul prezentului recurs să pună din nou în discuție numire lui A. D. I, și să conteste legitimitatea numirii lui CIl B.D.
Față de aceste aspecte, argumentele R referitoare la desemnarea practicianului în insolventă A. D. I IPURL, prin intermediul hotărârii Adunării Creditorilor din 17.11.2014, trebuie înlăturate de instanța de recurs ca fiind rămase fără conținut, având în vedere desființarea definitivă a acestei hotărâri a Adunării.
Prin hotărâre intermediară nr. 3905/08.04.2014, judecătorul-sindic a respins în prima fază ca neîntemeiată cererea privind înlocuirea practicianului în insolvență.
Împotriva acestei soluții, recurenta a formulat recurs, cauza fiind soluționată irevocabil de Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 1413 din 23.06.2014, pronunțată în dosarul nr. 31005/3/2012/33.
Curtea de Apel București a admis în integralitate recursul, deci inclusiv capătul de cerere privind înlocuirea G G E SPRL cu CIl B.F.D.: "Admite recursul. Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că admite cererea formulată de creditoarea B I SRL și dispune înlocuirea administratorului judiciar G G E SPRL. Irevocabilă".
Considerentele Curții de Apel : cererea de înlocuire a administratorului judiciar a fost formulată de recurentă, prin aceeași cerere, recurenta a nominalizat ca înlocuitor al G G E SPRL pe CIl B.F.D., niciun alt creditor participant la procedura insolvenței nu a formulat o propunere alternativă.
Curtea de Apel București a modificat Sentința recurată în sensul admiterii în integralitate a cererii sale, este evident că instanța de recurs a dispus înlocuirea G G E SPRL cu CIl B.F.D. și a dispus transmiterea dosarului înapoi la judecătorul sindic pentru luarea efectivă a măsurii de numire a noului administrator.
Aceasta deoarece, similar cu situația deschiderii procedurii insolvenței, admițând o cale de atac, instanța de recurs nu este competentă să numească efectiv pe administratorul judiciar, ci poate numai să ordone judecătorului-sindic să facă numirea, având în vedere că, potrivit art. 11 lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2006, acesta din urmă este singurul competent să pronunțe hotărârea de învestire a administratorului judiciar.
Pe cale de consecință, contrar susținerilor R, judecătorul-sindic nu avea dreptul să nesocotească hotărârea Curții de Apel și să numească un alt administrator judiciar decât cel stabilit în recurs, în special neputând fi numit administratorul judiciar indicat de R, deoarece așa cum am arătat toate deciziile R și Adunarea Generală a Creditorilor din 17.11.2014 fuseseră anulate irevocabil.
De altfel, R scoate din context dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, într-o încercare de a frauda legea și de a impune în mod nelegal un alt administrator judiciar decât cel cu care fostul administrator a fost înlocuit de Curtea de Apel București, respectiv B.F.D.
Este adevărat că acest text conferă comitetului creditorilor de a solicita înlocuirea administratorului judiciar însă, tocmai pentru a preveni abuzuri de drept precum cele săvârșite în prezenta cauză de către R, deciziile comitetului creditorilor și ale adunării creditorilor pot fi contestate de creditorii interesați, spre a fi supuse cenzurii instanței de judecată.
Or, după ce recurentele au urmat procedura prevăzută de art. 22 (fiind unicul creditor la acel moment) si instanța a dispus înlocuirea fostului administrator judiciar cu CIl B.F.D.
Susținerile R SARL în sensul că decizia Curți de Apel București ar fi putut fi infirmată printr-o decizie a Comitetului creditorilor de numire a altui administrator judiciar (susținere care, în niciun caz nu își găsește acoperire nici în litera și nici în spiritul art. 22 din Legea nr. 85/2006), relevă o dată în plus intenția acesteia de a frauda legea pentru a tergiversa procedura.
De altfel, demersul făcut de R SARL în acest recurs este unul cât se poate de reprobabil, având în vedere că urmărește invalidarea numirii administratorului judiciar CIl B.D., care în mai puțin de 3 luni de la numire, a realizat vânzarea terenului deținut de debitoarea, astfel cum impunea hotărârea Curții de Apel București nr. 403/R/2014 (Raport de activitate menționând vânzarea terenului), iar acum s-a trecut la falimentul debitoarei (Anexa 8 - extras de pe portalul instanțelor de judecată privind hotărârea nr. 1347/10.02.2015).
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
În motivarea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, intimatele au invocat pierderea de către aceasta a calității de creditor în procedură, după momentul formulării cererii de recurs.
Este de necontestat că s-a pronunțat o sentință de judecătorul sindic, prin care, urmare a admiterii contestației la tabel formulată de intimata în cauză B I SRL, recurenta R SARL a fost exclusă din tabelul creditorilor.
Prin urmare, ceea ce invocă intimatele privesc pierderea calității de creditor de către recurentă, dar acest lucru nu implică, în mod automat, și pierderea calității procesuale active în prezentul recurs.
Calitatea de parte în proces este cea care acordă recurentei dreptul de a ataca hotărârea judecătorească pronunțată în contradictoriu cu aceasta.
Pe cale de consecință, în aprecierea Curții, excepția nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Același temei a fost invocat de intimate și în susținerea excepției lipsei de interes.
Într-adevăr, pierderea definitivă a calității de creditor implică și absența oricărui interes legitim în contestarea aspectelor ce țin de cursul procedurii de insolvență.
În cauză însă, recurenta a formulat recurs împotriva hotărârii prin care judecătorul sindic a dispus excluderea sa din tabelul creditorilor, astfel că nu se poate reține că ar fi pierdut, în mod definitiv, calitatea de creditor îndreptățit să participe în procedură.
Prin urmare, interesul său în procedură, respectiv în prezenta cauză, subzistă, astfel că și această excepție urmează a fi respinsă.
Pe fondul recursului, Curtea constată că prin motivele de recurs se critică aspecte reținute în mod irevocabil prin Decizia nr. 1413/R/2013 a Curții de Apel București.
Astfel, prin această decizie, urmare a admiterii recursului formulat de B I SRL, în temeiul art. 22 alin. 2 din legea 85/2006, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar G G E SRL, stabilindu-se în sarcina judecătorului sindic desemnarea practicianului în insolvență.
Așadar, Curtea nu a stabilit ea înseși persoana administratorului judiciar, prezentând în considerentele deciziei aspectele pentru care a procedat astfel.
Prin urmare, ținând seama de dispozițiile art. 11 lit. e din lege, singurul care avea competența desemnării administratorului judiciar era judecătorul sindic.
Or, tocmai aceste aspecte sunt contestate de recurentă prin cererea de recurs.
Decizia menționată mai sus se bucură de putere de lucru judecat în prezenta cauză, aceasta fiind irevocabilă în temeiul legii.
Manifestarea procesuală în care intervine puterea de lucru judecat în cauză este aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 C. civ.).
Prezumția absolută a puterii de lucru judecat produce un efect pozitiv, respectiv dovedește modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, el impunându-se într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.
Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea nu poate reține altceva decât s-a stabilit, în mod irevocabil, prin respectiv decizie.
Din observarea celor dispuse de judecătorul sindic, Curtea reține că acesta a desemnat administratorul judiciar în persoana practicianului în insolvență CII B.F.D.
Pentru această desemnare, judecătorul sindic a menționat că a avut în vedere lista de oferte depuse la dosar.
Faptul că recurenta nu este de acord cu persoana administratorului judiciar nu constituie un motiv de casare sau de modificare a hotărârii, în sensul schimbării acestuia.
Pe de altă parte, alegerea unui practician în insolvență care să fie agreat de toate părțile este greu de realizat în speța de față, căci atât intimatele, cât și recurenta doresc un anumit administrator judiciar.
În situația de față, doar judecătorul sindic era în drept să facă această numire.
Or, acesta a respectat decizia Curții de Apel, în sensul că, în conformitate cu art. 22 alin. 2 și art. 11 lit. e din lege, a efectuat desemnarea efectivă a administratorului judiciar.
Pe de altă parte, încuviințarea solicitării recurentei de a stabili persoana administratorului judiciar nu poate duce decât la tergiversarea procedurii de insolvență, constatare pe care Curtea deja a făcut-o atunci când a dispus înlocuirea practicianului G G E SPRL:
Pentru toate considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimate în această fază procesuală, Curtea a reținut incidența art. 274 alin. 1 C.proc.civ., respectiv că prin respingerea recursului, recurenta este cea în culpă procesuală, astfel că a încuviințat cererea intimatelor, și a obligat recurenta să plătească fiecăreia, cu acest titlu, sumele dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv 4259,29 lei - intimatei B I Ltd, iar 4721,29 lei - intimatei B I SRL.
| ← Societate în insolvenţă. Divizare.. Jurisprudență... | Procedura insolvenţei – intrare în faliment. Jurisprudență... → |
|---|
