Cenzurarea hotărârilor adunării creditorilor de către judecătorul-sindic pentru nelegalitate.
| Comentarii |
|
Art. 14 alin. 7 din Legea nr.85/2006
Art. 15 din Legea nr.85/2006
Potrivit prevederilor art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006, este permisă cenzurarea hotărârilor adunării creditorilor de către judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.
În cauză, Curtea nu poate constata că la momentul desfăşurării adunării nu se putea ţine o adunare a creditorilor, faţă de dispoziţiile art. 15 din Legea nr.85/2006.
Primul alineat al textului arată că în afară decazurile în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.
Faţă de etapele procedurii legea prevede că la determinarea valorii totale a creanţelor împotriva averii debitorului, ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, se ia în calcul valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar.
În acest context, Curtea constată că la adunarea generală din 7.02.2012 s-a dispus confirmarea administratorului judiciar cu votul a 64,2% din creanţe, aşa cum era configurat tabelul preliminar al creditorilor la momentul respectiv, creditoarea recurentă deţinând 2,07% din creanţe iar SC T. D. SA, 60,315%.
Totodată, din încheierea din 24.01.2012, pronunţată în dosarul nr.1318/1259/2011, rezultă că au fost formulate contestaţii la creanţele SC A. L. IFN SA, SC MKB R. L. IFN SA, SC VFS România IFN SA, iar nu la cele invocate de alţi creditori, care deţin creanţe importante, potrivit tabelului preliminar şi care au atras procentul de participare menţionat de administrator.
Ca atare, nu se poate reţine faptul că adunarea creditorilor nu se putea desfăşura la acel moment.
Faptul că recurenta creditoare nu a putut vota decât în scris, transmiţând punctul său de vedere, neconcordant cu cel al creditorilor prezenţi, nu atrage concluzia existenţei unei cauze de nulitate, textul art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006 referindu-se chiar la situaţia creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective respectiv la creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia nr.368/R-COM/30 Ianuarie 2013)
La data de 16.02.2012, S.C. M.R.L. IFN SA a formulat contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. C. M. C. D&S SRL din data de 7.02.2012.
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală, fiind adoptată cu lipsă de cvorum, contestatoarea fiind împiedicată să participe datorită condiţiilor meteo nefavorabile.
Administratorul judiciar a formulat întâmpinare la contestaţia creditorului, arătând că hotărârea adunării creditorilor a fost adoptată cu respectarea prevederilor art.14 alin.6 din Legea nr.85/2006.
Prin sentinţa nr. 252/19 Iunie 2012 Tribunalul a respins contestaţia, formulată de contestator S.C. MKB R. L. IFN SA, ca nefondată.
Pentru a pronunţa soluţia instanţa a reţinut că anularea hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. C. M. C. D&S SRL este nelegală, întrucât aceasta s-a desfăşurat în condiţiile de legalitate, referitor la convocare şi organizare.
Faţă de votul exprimat în adunarea creditorilor din data de 7.02.2012, conform procesului verbal întocmit de către administratorul judiciar, s-a constatat că administratorul judiciar desemnat provizoriu prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost confirmat de către creditori în această funcţie, potrivit prevederilor Legii nr.85/2006, decizia fiind luată cu un procent de 64,5%.
S-a reţinut că susţinerile contestatoarei nu pot face obiectul contestaţiei împotriva unei adunări a creditorilor.
Or, potrivit art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006 hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de către judecătorul sindic pentru motive de nelegalitate. Dispoziţiile se coroborează cu prevederile art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, care statuează că atribuţiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii practicienilor în insolvenţă şi la cererile şi procesele de natură juridică. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele de conducere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. MKB R. Leasing IFN SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei şi admiterea contestaţiei formulate împotriva hotărârii adunării creditorilor şi infirmarea administratorului judiciar SCP L. I. IPURL.
În motivare se arată că sentinţa este nelegală deoarece nu ţine seama de faptul că nu au fost soluţionate contestaţiile la tabelul preliminar de creanţe, stabilirea creditorilor şi a procentelor deţinute de aceştia, determinând direct legalitatea votului exprimat în cadrul adunării creditorilor.
Se susţine că recurenta a arătat administratorului judiciar că nu poate să se prezinte pentru exprimarea votului care va fi prezentat doar în scris, datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile, iar alţi creditori au solicitat reprogramarea adunării, însă administratorul judiciar nu a ţinut seama de acestea.
La data de 29.11.2011, a fost stabilit termen de judecată în dosarul de insolvenţă, pentru soluţionarea contestaţiilor la tabel, formulată de către alţi creditori printre care şi recurenta şi de către administratorul special. Cauza a fost amânată, singura cerere rămasă în pronunţare fiind cea formulată de administratorul special al debitoarei, prin care solicita repunerea în termen şi formula contestaţie la tabelul preliminar.
În aceeaşi zi însă administratorul judiciar a întocmit proces verbal, în care a menţionat că adunarea creditorilor se amână la 7.02.2012, ordinea de zi urmând a fi reluată cu aceleaşi puncte.
Prin urmare, dacă a reţinut că amânarea adunării este determinată de nesoluţionarea contestaţiilor la tabel, înseamnă că adunarea nu se putea ţine până la soluţionarea acestora. Însă, la data de 7.02.2012, deşi situaţia rămăsese neschimbată, s-a ţinut adunarea, a fost întocmit proces verbal, luându-se act că recurenta votează împotriva punctelor de pe ordinea de zi.
A fost ataşat dosarul în care a fost formulată contestaţia, împreună cu înscrisurile aferente.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Respingerea contestaţiei formulată de creditoare împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. C. M. C. D&S SRL din data de 7.02.2012, s-a întemeiat pe argumente de admisibilitate, în opinia instanţei de fond, care a reţinut că deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele de conducere, atribuţiile judecătorului sindic fiind limitate la controlul judecătoresc al activităţii practicienilor în insolvenţă şi la cererile şi procesele de natură juridică.
Faţă de argumentele aduse în recurs, curtea reţine că recurenta creditoare tinde să desfiinţeze hotărârea adunării creditorilor pe considerente legate de configuraţia tabelului de creanţe, deoarece contestaţiile formulate nu au fost încă soluţionate.
Într-adevăr art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006 permite cenzurarea hotărârilor adunării creditorilor de către judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.
Însă totodată, este cert că cerinţele privind ţinerea adunării şi votul în adunarea creditorilor este determinat de structura tabelului creditorilor, care în condiţiile aplicării art.15 din Legea nr.85/2006 reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii.
În cauză, curtea reţine că nesoluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar nu poate constitui un motiv întemeiat pentru împiedicarea adunării creditorilor, în raport de situaţia concretă de faţă şi de prevederile susmenţionate.
Astfel, Curtea nu poate constata că la momentul desfăşurării adunării nu se putea ţine o adunare a creditorilor, faţă de dispoziţiile art.15 din Legea nr.85/2006.
Primul alineat al textului arată că în afară decazurile în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.
Faţă de etapele procedurii legea prevede că la determinarea valorii totale a creanţelor împotriva averii debitorului, ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, se ia în calcul valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar.
În acest context, Curtea constată că la adunarea generală din 7.02.2012 s-a dispus confirmarea administratorului judiciar cu votul a 64,2% din creanţe, aşa cum era configurat tabelul preliminar al creditorilor la momentul respectiv, creditoarea recurentă deţinând 2,07% din creanţe iar SC T. D. SA, 60,315%.
Totodată, din încheierea din 24.01.2012, pronunţată în dosarul nr.1318/1259/2011, rezultă că au fost formulate contestaţii la creanţele SC A. L. IFN SA, SC MKB R. L. IFN SA, SC VFS România IFN SA, iar nu la cele invocate de alţi creditori, care deţin creanţe importante, potrivit tabelului preliminar şi care au atras procentul de participare menţionat de administrator.
Ca atare, nu se poate reţine faptul că adunarea creditorilor nu se putea desfăşura la acel moment.
Faptul că recurenta creditoare nu a putut vota decât scris, transmiţând punctul său de vedere, neconcordant cu cel al creditorilor prezenţi, nu atrage concluzia existenţei unei cauze de nulitate, textul art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006 referindu-se chiar la situaţia creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective respectiv la creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.
De altfel, ulterior se constată că administratorul confirmat la adunarea creditorilor în discuţie a fost înlocuit prin încheierea din 9.10.2012, în temeiul art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.8 din Legea nr.85/2006, raportat la art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat de contestatoarea SC MKB R. L. IFN SA împotriva sentinţei civile nr.252/CC/19 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr.1318/1259/2011/a4, intimaţi fiind debitoarea SC C M C D&S SRL şi administratorii judiciari E N şi A. I. IPURL.
| ← Întocmirea tabelului preliminar şi definitiv de creanţe.... | Închiderea procedurii insolvenţei. Discutarea raportului final... → |
|---|
