Cerere de atragere a răspunderii patrimoniale. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 5041 din data de 15.05.2014
Dosar nr.13825/3/2012/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A VII-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5041
Sedinta Publică de la 15.05.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - JUDECATOR SINDIC — BAS
GREFIER —IMD
Pe rol solutionarea cauzei civile privind reclamantul CII BNS cu sediul în sector 2, Bucureștiîn contradictoriu cu pârâtul AAD cu sediul în sector 4, București, , avand ca obiect cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
La apelul facut in sedinta publica a raspuns reclamantul prin reprezentant, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Reclamantul, prin reprezentant, depune tabelul definitiv al creanțelor, din care rezultă pasivul neacoperit, ce este în valoare de 578.870,23 lei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.
Reclamantul, prin reprezentant, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
BNS, , in calitate de lichidator judiciar al debitoarei CN - in faliment, in temeiul art 138 alin (1) lit. c) si d) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, a formulat o cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere împotriva pârâtului Alexandrescu Antonio Daniel pentru următoarele:
"MOTIVE:
In fapt: Prin sentința civila nr. 7724 din 28.06.2012, pronunțata de Tribunalul București Secția a VII a Civila in dosarul nr. 13825/3/2012 dispusa impotriva debitoarei CN - in faliment.
Obiect de activitate principal la data deschiderii procedurii de faliment: 9602 CAEN- Coafura si alte activități de infrumusetare.
Asa cum am arătat si prin raportul intocmit de lichidatorul judiciar in conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea 85/2006 privind cauzele si împrejurările care au condus la incetarea de plați cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila, s-au reținut ca principale cauze care au dus la incetarea de plați a debitoare:
-activitatea debitoarei s-a diminuat in intervalul analizat, având o scădere a cifrei de afaceri de peste 380.000 lei in anul 2010, iar cheltuielile necesare bunei desfășurări a activității se mențin la un nivel ridicat, debitoarea inregistrand pierderi deloc neglijabile - pentru anul 2010 se obține un rezultat net in suma de -214.806 lei - in acest context administratorii trebuiau sa ia masurile necesare de reducere a cheltuielilor si de maximizare a activității inca de la finele anului 2008;
-îndatorarea societății - gradul de îndatorare se menține la un nivel aflat cu mult peste 100% pondere in total pasiv - a dus la scăderea considerabilă a autonomiei si a stabilității financiare a acesteia, cu implicații asupra lichidității, ducând in final la incapacitate de plată; diminuarea semnificativă a capitalurilor proprii ca urmare a pierderilor înregistrate de societate in perioada analizata si in consecință deteriorarea surselor proprii de finanțare.
Din documentele existente la dosar asa cum am arătat si prin raportul întocmit in conformitate cu dispozițiile art 59 din Legea 85/2006, consideram ca sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c), d), e) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, cu privire Ia administratorul statutar.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale supusa procedurii prevăzuta de Legea 85/2006 este o răspundere civila delictuala speciala ce presupune indeplinirea cumulativa a celor 4 condiții generale ale răspunderii civile delictuale:
1. - existenta prejudiciului - in speța prejudiciul este cel al creditorilor inscrisi la masa credala, valoarea pasivului fiind de 761.400,18 lei;
2. -existenta faptei ilicite prevăzute de art 138 alin (1) din Legea 85/2006:
• lit c) « au dispus, in interes personal continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana juridica la incetarea de plați » ,
• lit d) « nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea »
• lit e) « au ascuns sau deturnat o parte din activul debitoarei ».
3. - raportul de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita in speța ;
4. - si existenta vinovăției vor fi menționate pentru fiecare fapta in parte.
Acțiunea in răspunderea civila delictuala a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale aflate in insolventa, are un dublu temei de fapt: atât starea de faliment a debitoarei, cat si săvârșirea in speța a faptelor expres prevăzute de art. 138 alin (1) lit c), d) si e) din Legea 85/2006.
Faptele pentru care apreciem ca in cauza sunt incidente dispozițiile art 138 din Legea 85/2006 fata de AAD - asociatul unic si administratorul statutar al debitoarei sunt:
Art.l38alin. 1 lit. c)
« au dispus, in interes personal continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana juridica la incetarea de plați»
Starea de incetare de plați in care se afla debitoarea este probata si prin faptul ca debitoarea nu a putut achita către DGFPMB obligațiile la bugetul de stat aferente (declarație de creanța a DGFPMB in cuantum de 19.958 lei.
Arătam ca societatea, conform evidentei ținute pe site-ul Ministerului Finanțelor, figura in anul 2009 cu datorii totale de 303.601 lei, in anul 2010 cu datorii totale de 281.609 si in anul 201 1 cu datorii totale de 301.938 lei.
Deși debitoarea se afla in stare de insolventa inca din anul 2008, reprezentanții acesteia au hotărât continuarea activității, incalcand dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea 85/2006, acumulând in tot acest timp datorii ce au generat dobânzi si penalități.
Aducerea societății in faliment prin continuarea activității după anul 2009 rezulta din declarațiile de creanța depuse la dosarul cauzei care se refera la datorii contractate in perioada 2009-2011.
Ca atare, apreciem ca debitoarea/reprezentanții acesteia au dispus continuarea activității in interes personal, in situația data neexistand nicio rațiune pentru tinerea in flinta a societății.
Art. 138 alin. 1 lit.d)
« nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea »
învederam instanței ca in calitate de administrator judiciar al debitoare, procedura de notificare a fost legal indeplinita, atât prin posta cat si printr-un cotidian național si prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, conform actelor aflate la dosar.
Menționam ca deși procedura de notificare privind deschiderea procedurii de insolventa si de faliment a fost legal indeplinita, in conformitate cu dispozițiile art.7 alin. (3) coroborat cu art 61 si art 109 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, din partea debitoarei nu s-a prezentat nici un reprezentant la sediul administratorului judiciar, in vederea depunerii documentelor prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
Având in vedere ca paratul are cunoștința de starea de insolventa a debitoarei in condițiile in care a fost adusa la cunoștința publica conform dovezilor anexate, ajungem la concluzia ca refuzul de a preda documentele precizate de art. 28 din lege constituie o prezumție relativa de netinere a contabilității in conformitate cu legea si a legăturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea debitoarei in incetare de plați si de sustragere de la urmărirea creditorilor si plata pasivului debitoarei in cuantum de 761.400,18 lei.
De asemenea, prin refuzul de a preda documentele precizate de art. 28 din lege, fapta îndeplinește condițiile precizate de art. 138 pct. 1 lit. d) din Legea 85/2006 in sensul ca nu s-a ținut contabilitatea in conformitate cu legea 82/1991 .
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 1 lit. c si art. 73 alin. 2 din Legea 31/1990 administratorii sunt solidar răspunzători fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere.
Putem constata de aici dezinteresul arătat de administratorii si asociații societății de a tine contabilitatea debitoarei in conformitate cu Legea 82/1991, de a intocmi si depune situațiile financiare trimestriale, anuale, declarațiile fiscale si in consecința de a asigura funcționarea acesteia in condiții minime de legalitate.
învederam instanței ca refuzul administratorului/asociaților debitoarei de a preda documentele contabile, deși au fost notificați in acest sens, atât individual, cat si prin ziarul Bursa si Buletinul Procedurilor de Insolventa, echivalează cu ascunderea documentelor contabile.
Lipsa documentelor contabile indica o administrare frauduloasa a debitoarei.
Tinerea contabilității reflecta inregistrarea operațiunilor efectuate de debitoare si oferă creditorilor posibilitatea verificării acestora sub aspectul legalității lor, a solvabilității debitoarei. S-a reținut in practica judiciara ca o derulare a activității debitoarei fara o evidenta contabila corecta duce la creșterea datoriilor, in condițiile in care nu se cunoaște ce trebuia plătit sau incasat, precum si la curgerea majorărilor si penalităților cu consecința directa a ajungerii debitoarei in stare de insolvență si face imposibila stabilirea activului si pasivului debitoarei.
Faptul ca debitoarea nu si-a ținut contabilitatea in conformitate cu legea este evident in condițiile in care nu si-a indeplinit obligația legala, proba contrarie cazând in sarcina paraților.
In doctrina se susține ca tinerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile, sau netinerea evidentei contabile conform legii, in principiu, nu sunt activități direct producătoare de prejudiciu însa ele pot ocaziona starea de insolvabilitate, fiind asociate cu ascunderea unor parti din active, insusirea de fonduri bănești, întârzierea in plata unor creanțe, fapt care a generat dobânzi sau penalități, ori pot fi puse in legătura cu creanțele neinregistrate in contabilitate si care nu au fost achitate.
Potrivit principiilor generale ale răspunderii, asa cum am arătat mai sus, fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea intr-o acțiune, ea putând fi reprezentata si de omisiunea, inacțiunea ilicita, neindeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta măsura trebuia sa fie intreprinsa de către o anumita persoana.
Art. 138, alin. 1, lit. e) :
«au ascuns sau deturnat o parte din activul debitoarei »
Potrivit declarației de creanța in cuantum de 44.878,76 lei depusa de Direcția de Impozite si Taxe Locale Sector 4 rezulta ca debitoarea figurează înregistrata fiscal cu un bun imobil in patrimoniu si trei autovehicule.
Deși lichidatorul judiciar a notificat debitoarea si pe reprezentantul acesteia in vederea predării gestiunii averii debitoarei, aceștia nu au procedat la predarea bunurilor aflate in patrimoniu.
Astfel apreciem ca in cauza, nu numai ca exista prezumția de sustragere a bunurilor din patrimoniul societății de la executarea presupusa de procedura insolventei, exista insasi dovada ca debitoarea, prin reprezentanții sai, au avut intenția de a ascunde si sustrage de la urmărire bunurile si a prejudicia creditorii prin aceste acțiuni.
La aceasta concluzie emerg si netinerea unei contabilități in conformitate cu legea, precum si nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006.
Suntem in prezenta unor fapte ilicite- acțiuni sau inacțiuni in accepțiunea legii, fapte culpabile ale administratorului/asociaților debitoarei, fiecare fiind răspunzător pentru faptele săvârșite in perioada cat si-au exercitat mandatul, fapte care constau in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății si prejudiciul cauzat de către aceștia creditorilor in cuantum de 761.400,18 lei.
Fata de cele mai sus menționate, solicitam judecătorului sindic sa dispună admiterea acțiunii in atragerea răspunderii personale patrimoniale prevăzuta de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 ale administratorului statutari si asociatului unic al debitoarei CN -in faliment, paratul AAD in vederea acoperirii pasivului societății in cuantum de 761.400,18 lei.
Ne intemeiem prezenta cerere pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, precum si pe celelalte dispoziții legale menționate in cuprinsul Cererii.
înțelegem sa ne folosim de proba cu inscrisuri, precum si de orice alta proba necesara pentru justa soluționare a cauzei.
Solicitam judecarea cauzei si in lipsa noastră, conform art. 242 alin. 2 Cod Procedura Civila.";
Analizând materialul probator existent la dosar, Tribunalul reține următoarele:
La cererea creditorului B. , prin sentința civilă nr.7724/28.06.2012 a fost deschisă procedura simplificată de insolvență împotriva debitorului CN., fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.1 alin.2 lit.c raportat la art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006.
În raportul de activitate întocmit în conformitate cu prevederile art.59 din legea insolvenței, lichidatorul judiciar a menționat ( fila 103) că asociatul unic AAD nu a predat documentele contabile ale societății, astfel că raportul se întemeiază pe analiza indicatorilor de bilanț pe perioada 2008-2010, din care rezultă că activitatea societății s-a diminuat în perioada analizată, cheltuielile pentru desfășurarea activității s-au menținut la un nivel ridicat, iar pierderile înregistrate în anul 2010 au fost de 214.806 lei. S-a reținut și o diminuare semnificativă a capitalurilor proprii ca urmare a pierderilor înregistrate de societate.
La data de 29.08.2012 a fost întocmit tabelul preliminar al obligațiilor, iar la data de 26.10.2012 a fost întocmit tabelul definitiv al creanțelor.
În primul raport de activitate, lichidatorul judiciar informează că a identificat bunuri în patrimoniul societății, un apartament situat în București, cartier Berceni , bun imobil ipotecat în favoarea creditorului B., precum și trei autovehicule, a procedat la evaluarea bunurilor , fiind stabilită ca metodă de vânzare licitația publică. Adunarea creditorilor din data de 22.01.2013 a aprobat metoda de valorificare, așa cum a fost propusă de lichidatorul judiciar
A fost depus la data de 27.08,2013 raportul asupra fondurilor obținute din valorificarea bunului mobil și planul de distribuire nr.1, apoi la data de 19.12.2013 a fost întocmit planul de distribuire nr.2. Se constată că în urma tuturor distribuirilor efectuate a mai rămas un pasiv neacoperit în sumă de 578.870,23 lei.
În ceea ce privește cererea lichidatorului judiciar pentru atragerea răspunderii personale, instanța va constata că nu s-a făcut dovada susținerilor sale.
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, : " În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte(…)"; .
Astfel, conform textului legal menționat, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de către membrii organelor de conducere precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială; pentru a fi angajată este necesar a fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 C.civ.: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția.
În ceea ce privește aplicabilitatea art.138 lit.c din lege, nu s-a dovedit interesul personal al pârâtului în continuarea activității. Reclamantul afirmă că începând cu anul 2009, debitorul apare cu datorii în sumă de 303.601 lei, iar în anul 2011 datoriile erau în valoare de 301.938 lei, apreciind că societatea se afla în stare de insolvență încă din anul 2008, iar administratorul societății a dispus continuarea activității în interes personal, însă nu aduce nici o dovadă în sensul celor afirmate.
Nu există nici o legătură între condiția specificată la lit.c a art.138 - continuarea în interes personal a activității societății care ducea la încetare de plăți și argumentele prezentate de creditor, conform cărora administratorul avea obligația de a solicita aplicarea dispozițiilor legii insolvenței. Fapta reprezentantului legal al debitorului de a nu introduce cererea de deschidere a procedurii în termenul prevăzut, constituie infracțiunea de bancrută simplă (art.143 din lege) și nu o cauză distinctă de atragere a răspunderii în temeiul art.138.
Cât privește evidența contabilă,pârâtul, în calitate de administrator al societății, nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele enumerate la art.28 din lege. Pentru acest considerent, lichidatorul judiciar a formulat o plângere penală, însă Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus prin rezoluția din data de 01.10.2013 neînceperea urmăririi penale, având în vedere că au fost predate actele conform art.28 din Legea nr.85/2006 ( fila 56, vol.2).
Predarea înscrisurilor prevăzute de art.28 din lege lichidatorului judiciar este o obligație a debitorului ulterioară deschiderii procedurii de insolvență, astfel că neîndeplinirea acestei obligații nu poate cauza starea de insolvență.
În condițiile în care actele contabile au fost predate de către pârât, nu se poate reține faptul că nu a ținut o contabilitate , ori a făcut să dispară unele documente contabile, atât timp cât lichidatorul judiciar nu a sesizat nici unul dintre aceste aspecte și nici faptul că nu au fost respectate prevederile legale privind ținerea contabilității.
Nici disp. art. 138 lit. e din lege nu sunt aplicabile în cauză, reclamantul nu a dovedit că pârâtul a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori a mărit în mod fictiv pasivul societății, neexistând nici o dovadă în acest sens.
Bunurile din patrimoniul societății au fost identificate, inventariate și apoi valorificate, iar sumele obținute au fost distribuite creditorilor. Nu s-a dovedit că societatea ar fi deținut și alte bunuri și nici faptul că pârâtul este cel care le-a ascuns.
Pentru aplicarea prevederilor art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, este necesar să se facă dovada deturnării acestora sau a ascunderii lor de către administratori. Însă lichidatorul judiciar doar prezumă că aceste bunuri au fost ascunse, dar nu a menționat despre ce anume bunuri e vorba.
În consecință, judecătorul sindic apreciază că nu s-a dovedit temeinicia acțiunii formulată de lichidatorul judiciar și va respinge cererea de atragere a răspunderii .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar BNS cu sediul în sector 2, București, împotriva pârâtului AAD cu sediul în sector 4, București, , având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 15.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Contestaţia împotriva procesului verbal al adunării creditorilor | Restituire marfă. Jurisprudență Faliment → |
|---|
