Consideraţii referitoare la incidenţa disp. art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în sensul înlocuirii administratorului judiciar al debitoarei pentru „motive temeinice”.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Hotărâre nr. 35 din data de 30.01.2015
Prin încheierea nr. 1315 din 04.11.2014, judecătorul sindic a stabilit termen la data de 02.12.2014, pentru punerea în discuție a sesizării din oficiu privind înlocuirea administratorului judiciar, cu citarea acestuia din urmă si a Comitetului Creditorilor.
Prin precizările depuse de administratorul judiciar referitoare la măsura de "sesizare din oficiu a judecătorului sindic privind înlocuirea administratorului judiciar" dispusă de instanța de judecată în dosarul nr. 10432/86/2012 prin aplicarea prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006, a arătat că, la data de 11.09.2012 a fost deschisă procedura de insolvență a debitoarei SC M. T. C. SRL, având la bază dispozițiile art. 27 din Legea nr.85/2006, la cererea debitoarei, solicitând totodată instanței de judecată numirea sa in calitatea de administrator judiciar.
Ulterior deschiderii procedurii de insolvență, in cadrul ședinței Adunării creditorilor din data de 27.11.2012 cu un procent de 55.85 % calculat conf. prev. art. 15 alin. 1 din L.85/2006, calitatea sa de administrator judiciar a fost confirmată de forumul decizional al creditorilor, nefiind înregistrate contestații asupra hotărârilor luate de adunarea creditorilor la ședința respectivă.
A precizat faptul că, în prezenta cauză, deși legiuitorul a reglementat prin prisma prev.art. 21 alin.3 posibilitatea creditorilor de a solicita instanței de judecată supunerea controlului de legalitate a activității administratorului judiciar prin promovarea contestațiilor asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor legale sau asupra managementului procedurii in dosarul de fond nr. 10432/86/2012, în intervalul a aprox. 2(doi) ani de la numirea și confirmarea sa, nici un creditor nu a solicitat instanței de judecată aplicarea prev. art. 21 alin 3 din L.85/2006 (controlului de legalitate a măsurilor întreprinse), ori prin tăcerea creditorilor se desprinde o singură concluzie, aceea că, managementul aplicat debitorului de către administratorul judiciar nu a necesitat intervenția instanței de judecată.
Așadar, cum controlul de oportunitate a deciziilor manageriale ale administratorului judiciar se exercită într-un mod organizat în adunarea creditorilor și în comitetul creditorilor, în cazul de față comitetul creditorilor de la data numirii (27.11.2012) și până la data prezentă, nu a investit instanța de judecată cu nici o cerere care să vizeze activitatea administratorului judiciar sau aspecte de legalitate a modului de administrare a procedurii de insolvență a debitoarei.
Mai mult decât atât, la data de 27.11.2014, urmare a convocării comitetului creditorilor, administratorul judiciar a supus analizării sub aspectul controlului de oportunitate si legalitate conținutul raportului nr. 2307/20.11.2013, raport depus la dosarul de fond prin care administratorul judiciar a prezentat modul de aplicare a atribuțiilor sale ai managementului privind analizarea cererilor de creanțe pe parcursul procedurii, precum si rațiunea proprie a administratorului judiciar asupra modului de analiză/sinteză a creanțelor care a determinat întocmirea succesiva a Tablourilor de creanță depuse la dosarul cauzei, motivat pe de o parte de modificarea cuantumului creanțelor garantate(art.41 alin.2) și, pe de alta parte, de confirmarea planului de reorganizare cu toate implicațiile ce decurg față de creanțele cuprinse in programul de plăți ( art.102 alin.l si art.137 alin. 2).
Astfel, prin votul acordat de membrii comitetului creditorilor in cadrul ședinței din data de 26.11.2014 in conformitate cu prev. art. 17 din Legea nr. 85/2006 - decizie necontestată la data prezentă - s-au aprobat măsurile întreprinse de administratorul judiciar și aduse la cunoștința membrilor comitetului fără nici o obiecțiune, asupra legalității si oportunității măsurilor dispuse;
În concluzie, actele de procedură efectuate cuprinse in rapoartele de activitate depuse periodic la dosarul cauzei si necontestate ce constituie modalitatea de verificare a îndeplinirii atribuțiilor legale ce cuprind întreaga activitate desfășurată, precum si măsurile luate și eventual și măsurile ce urmează a fi întreprinse, au fost supuse controlului de legalitate efectuat de instanța de judecată, control concretizat într-un act de procedură, "rezoluție - încheiere de ședință ", care poate fi privită ca o certificare sub aspectul legalității a măsurilor întreprinse până in prezent.
A învederat faptul că, din postura de interfață între creditori si debitor pe care o deține M. IPURL în calitate de administrator judiciar al debitoarei, emană o serie de atribuții stabilite în sarcina administratorului judiciar de către legiuitor sau de către judecătorul sindic. Astfel, pe toată perioada de derulare a prezentei proceduri de insolvență în dosarul nr. 10432/86/2012, este in măsură să facă dovada clară a eforturilor depuse în vederea redresării activității debitorului.
De altfel, a precizat că, înlocuirea administratorului judiciar reprezintă o urmare a unor sancțiuni aplicate gradual acestuia in baza unor motive clar definite de judecătorul sindic si temeinic dovedite. În prezentul dosar (si nu numai) nu au fost identificate si motivate situații pentru care practicianul în insolvență organizat sub forma M. IPURL să fie sancționat cel puțin administrativ pentru modul in care a înțeles să managerieze procedura de insolvență/reorganizare judiciara a debitorului, în cauză lipsind măsura sancționării graduale a administratorului judiciar;
Având în vedere ca legiuitorul creează posibilitatea pentru judecătorul sindic sa procedeze la înlocuirea administratorului judiciar/lichidatorului confirmat de adunarea creditorilor, atât din oficiu cât și la cererea comitetului creditorilor, apreciază ca este raționala aceasta reglementare ce îngăduie judecătorului sindic să înlocuiască administratorul judiciar/lichidatorul din oficiu, adică la intervenția sa, insa numai pentru motive temeinice.
Referindu-se la sintagma "motive temeinice" ce stau la determinarea judecătorului sindic, a apreciat că, acestea trebuie să vizeze grave încălcări ale atribuțiilor sale, în categoria motivelor temeinice nu pot intra decât situațiile in care administratorul judiciar își încalcă vădit atribuțiile legale, chestiune dovedita fără echivoc și nu motive subiective. Astfel, măsura dispusă de instanța de judecată, respectiv "sesizarea din oficiu" privind înlocuirea administratorului judiciar nu poate avea la bază decât motive temeinice, context in care se pune problema analizării in ce constau motivele temeinice ce stau la baza deciziei in raport cu îndeplinirea sau neîndeplinirea atribuțiilor stabilite de legea 85/2006 in sarcina administratorului judiciar, sau masuri dispuse de judecătorul sindic, toate aceste aspecte urmând a fi analizate in raport cu situația de fapt a dosarului de fond;
A precizat că, în contextul dat se reține că nu orice culpă sau omisiune a practicianului în insolvență poate constitui motiv temeinic de înlocuire, ci numai acele fapte sau omisiuni grave ale practicianului în insolvență care prejudiciază sau pun în pericol grav interesele colective ale creditorilor in procedura și nu interesele individuale a unui creditor - MTC AE GRECIA.
A subliniat faptul că, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere dacă și-a exercitat atribuțiile cu rea-credință sau gravă neglijență. Există rea-credință atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, existând in acest sens dovezi concludente si pertinente care să ateste aceste fapte, jurisprudența statuând în acest sens aplicarea gradual a sancțiunilor.
Cu privire la analizarea motivelor temeinice de înlocuire a administratorul judiciar, a solicitat să se aibă în vedere faptul că, nici un raport de activitate întocmit in conf. cu prev. art. 21 și art. 106 din L. 85/2006 depus la dosarul cauzei nu a fost contestat de către creditori participanți in cadrul procedurii; că a fost confirmat în aceasta calitate la Adunarea Creditorilor ce a avut loc in data de 27.11.2012; nu s-a constatat prin nici o încheiere de ședința sau sentința definitivă si executorie neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor prevăzute de lege sau a celor stabilite de judecătorul sindic in sarcina administratorului judiciar; nici un creditor, cu excepția MTC AE - aflat în conflict de interese cu debitoarea, nu a reclamat încălcarea atribuțiilor sau a managementului defectuos in dosarul nr. 10432/86/2012; nici un creditor îndreptățit de lege nu a sesizat, respectiv nu a convocat Comitetul creditorilor cu privire la activitatea desfășurata de administratorul judiciar confirmat; Comitetul creditorilor in data de 27.11.2014 a analizat și aprobat sub aspectul controlului de oportunitate conținutul raportului nr.2307/20.11.2013, raport depus la dosarul de fond prin care administratorul judiciar a prezentat modul de îndeplinire a atribuțiilor sale si a managementului procedurii raportat la analizarea cererilor de creanțe pe parcursul procedurii.
Prin Notele de concluzii depuse creditoarea MTC AE a solicitat înlocuirea practicianului M. IPURI, cu un altul având in vedere gravele încălcări ale dispozițiilor legale, ale judecătorului sindic, precum și defavorizarea vădită a acestei creditoare, coroborată cu favorizarea nejustificată a creditoarei B. T., motivat de faptul că, prin încheierea din data de 11.09.2012 dată in dosarul nr. 10432/86/2012, Tribunalul Suceava a dispus deschiderea procedurii insolventei debitoarei, fiind desemnat administrator judiciar M. IPURL, cu un onorariu inițial de 1.000 lei/lună.
Prin măsurile dispuse pe parcursul procedurii, administratorul judiciar a diminuat patrimoniul societății debitoare, având drept consecință prejudicierea intereselor creditorilor si implicit ale sale și nu, în ultimul rând, administratorul judiciar a încasat un onorariu mult mai mare decât cel aprobat de adunarea creditorilor si instanța, adică 2.480 lei lunar, în loc de 1.500 lei + TVA/luna. Prin urmare, s-a încasat în plus, cu titlu de onorariu administrator judiciar, peste 12.000 lei calculat pana in septembrie 2013, potrivit datelor ultime la care creditoarea a avut acces.
A arătat că prin încheierea de ședință din 11.09.2012, i s-a pus in vedere administratorului judiciar sa depună la dosar rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare al procedurii in conformitate cu dispozițiile art. 21 al. 1 din Legea nr. 85/2006, ceea ce nu s-a realizat in cauza. Mai mult decât atât, începând cu data de 15.01.2013 i s-a pus in vedere prin încheiere de ședința sa se depună aceste rapoarte de activitate lunar; nici aceasta condițiune nu a fost îndeplinită.
Neîntocmirea de către administratorul judiciar a execuției bugetare lunare, pentru a putea monitoriza in timp real activitatea economica si pentru a se putea lua masurile necesare pentru efectuarea plaților conform planului de reorganizare, reprezintă fapte ce afectează cursul firesc al procedurii insolventei. Administratorul judiciar M. IPURL, prin reprezentantul sau legal C. O. a nesocotit dispozițiile legale privind atribuțiile conferite acestuia prin art. 20 din Legea nr. 85/2005.
Mai mult, în rapoartele întocmite in perioada 11.09.2012- 30.09.2013, nu sunt menționate toate încasările aferente acestei perioade, în contul special fiind încasate diverse sume, nefiind insa justificate nici încasarile si nici cheltuielile. Nu s-a adus niciodată la cunoștința creditoarei care este modul de distribuire a cheltuielilor.
De asemenea în sarcina administratorului judiciar se poate retine si fapta de a nu fi depus diligentele necesare in vederea recuperării creanțelor debitoarei, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 din Legea nr. 85/2006.
Prin Încheierea nr. 1456 din 9 decembrie 2014, pronunțată de judecătorul sindic, în temeiul art.22 alin.2 din Legea 85/2006 a dispus înlocuirea administratorului judiciar M. IPURL, cu practicianul în insolvență G. I. IPURL, acesta din urmă urmând a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea 85/2006, cu un onorariu provizoriu în cuantum de 1.000 lei.
De asemenea, a pus în vedere administratorului judiciar M. IPURL obligația de a preda noului administratorul judiciar desemnat, documentația aferentă dosarului de insolvență al debitoarei până la data de 30.12.2014.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut - în esență că, dispozitiile din art.22 alin. 2 din Legea nr.85/2006 vizează exclusiv conduita administratorului judiciar in cursul procedurii insolvenței, fără a fi necesară buna - credință a părtilor implicate in procedură. Astfel, eventualul comportament incorect al unui creditor, un concurs între calitatea de administrator statutar al debitoarei aflate in insolvență si calitatea de asociat si administrator al unui creditor și eventuala reaua - credință a creditorului manifestată pe parcursul procedurii nu împietează asupra activității administratorului judiciar, analizată în prezentul cadru, ci pot cel mult fi avute in vedere ca și justificare a unei anumite atitudini a administratorului judiciar. Prin intermediul art.22 nu este sancționat creditorul, ci administratorul judiciar.
În prezenta procedură, M. IPURL a dobândit calitatea de administrator judiciar ca urmare a solicitării debitoarei și votului pozitiv manifestat de creditoarea MTC AE, aspect ce contrazice susținerile administratorului, în sensul că această din urmă creditoare urmărește înlocuirea sa, pentru a avea control asupra procedurii și pentru a o dirija în sensul dorit. De altfel, pentru conduita culpabilă a debitoarei aflate în insolvență sau a unui creditor, există căi legale de sancționare, astfel încât procedura concursuală să își atingă obiectivul - plata datoriilor debitoarei.
Urmărind procedura derulată, judecătorul sindic a reținut faptul că, la data de 23.10.2012, s-a publicat tabelul preliminar de creanțe, în care figurau ca și creditori B. T., cu un procent de 44,03 % din totalul creanțelor, DGFP cu un procent de 0,11%, SC MTC AE SRL cu un procent de 55,81 % si E-ON cu un procent de 0,04%.
La data de 22.02.2013, ulterior soluționării contestațiilor la tabelul preliminar, administratorul judiciar a publicat tabelul definitiv al creanțelor, în care figurau următorii creditori: B.T. SA cu un procent de 43,98 %, Primăria mun. F. cu un procent de 0,11%, DGFP cu un procent de 0,11% , SC MTC AE cu un procent de 55.75 %, E-ON, cu un procent de 0,04% Ulterior, la data de 27.08.2013, s-a întocmit de către administratorul judiciar, fără nicio justificare, tabelul definitiv consolidat și actualizat al creanțelor, acesta fiind anulat prin sentința civilă nr.916/27.06.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, irevocabilă.
Ulterior tabelului din 27.08.2013 au mai fost întocmite alte tabele definitive, care însă nu au fost analizate în cauza de față, dat fiind că acestea fac obiectul unor dosare separate, ca urmare a contestării lor și care nu au fost soluționate.
S-a mai reținut că, în cadrul ședinței Adunării Creditorilor din data de 18.12.2012, s-a aprobat o ofertă financiară privind cumpărarea unor bunuri imobile situate în mun. Iasi, proprietatea debitoarei.
La data de 25.03.2013, debitoarea a depus plan de reorganizare a activității, plan confirmat de către judecătorul sindic prin sent.nr.1519/12.11.2013, confirmat de societatea creditoare MTC AE figurează cu o pondere de 55,75% din totalul pasivului, pondere cu care figura și în tabelul definitiv de creanțe afișat la 22.02.2013.
Prin sent.civ.nr.1316/04.11.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, executorie, s-a dispus anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 29.01.2014, instanta retinând că in mod nejustificat s-a trecut peste calitatea de creditor majoritar de la acel moment al unei creditoare si că s-a aprobat propunerea administratorului judiciar de evaluare si punere în vânzare a unor bunuri imobile, contra celor stabilite prin planul de reorganizare, confirmat de către instanță. Astfel, la f.207 dosar insolvență, s-a consemnat că, în perioada reorganizării judiciare, debitoarea în cauză își propune continuarea activității, printre altele, prin obținerea de lichidități, prin vânzarea parțială de active din averea debitoarei, care nu sunt indispensabile derulării activității si a căror înstrăinare nu are un impact negativ asupra demersurilor de redresare si salvgardare a agentului economic. In acest context, la.cap.6.2.1 din plan, s-a stabilit că vor fi vândute doar activele care prin înstrăinare nu vor afecta desfășurarea activității debitoarei, respectiv activul "depozit si terenul aferent"; situate în mun.Iasi. Or, prin hotărârea din 29.01.2014, s-a decis la pct.1 pe ordinea de zi și aprobarea raportului de evaluare privind bunurile imobile situate in mun. Fălticeni, deși cu privire la aceste imobile nu s-a decis vânzarea prin planul de reorganizare.
Ulterior, la 31.01.2014, administratorul judiciar a emis si regulamentul de vânzare a bunurilor imobile sus - indicate, depozitul de mărfuri si birourile situate in Fălticeni, făcând obiectul licitațiilor publice.
S-a mai reținut că, în cuprinsul cererii de înlocuire formulată de creditoarea SC MTC AE, s-a invocat neîndeplinirea atribuțiilor administratorului judiciar privind asigurarea recuperării creanțelor pe care debitoarea le înregistrează la diferiți beneficiari, atribuții care se subsumează disp.art.20 alin. l din Legea 85/2006.
S-a reținut de asemenea, că administratorul judiciar și-a motivat această atitudine pe nepredarea întregii evidente contabile de către debitoare și pasivitatea administratorului statutar al debitoarei. S-a reținut și existența unor dosare de executare silită in curs, pentru recuperarea creanțelor debitoarei față de proprii debitori, aspect adus la cunoștința administratorului judiciar cel târziu în ședința publică din 23.09.2014, când creditoarea MTC AE a depus înscrisurile din care rezultă faptul existentei unor creanțe nerecuperate. Or, până la data prezentei, nu s-a făcut dovada efectuării nici unui demers pe lângă executorii judecătorești pentru identificarea si încasarea creanțelor.
Judecătorul sindic a apreciat astfel că, comportamentului administratorului judiciar de a întocmi un tabel definitiv actualizat în procedura reorganizării, ulterior afișării celui definitiv, fără explicație legală, în scopul exclusiv de a elimina calitatea de creditor majoritar a unuia din creditori (indiferent de legătura acestui creditor cu debitoarea), de a derula procedura cu încălcarea planului de reorganizare confirmat de instanță și de a nu lua masurile care se impun pentru recuperarea creanțelor debitoarei (nu doar pentru înstrăinarea bunurilor acesteia) constituie motiv temeinic în sensul art.22 alin.2 din Legea 85/2006 pentru a se proceda din oficiu la înlocuirea acestuia. Procedând in modul indicat mai sus, administratorul judiciar a creat cadrul pentru nesocotirea atât a intereselor debitoarei, dar și a creditorilor acesteia, iar prin întocmirea de acte criticabile, s-a produs indirect tergiversarea procedurii, ca efect al contestațiilor formulate și al așteptării soluționării acestora.
Judecătorul sindic a apreciat că nu poate fi reținut niciunul din motivele exoneratoare de vinovăție indicate în nenumăratele precizări si note de concluzii, nici unul neputând fi calificat ca "obiectiv"; și de natură să justifice neîndeplinirea corespunzătoare a atributiilor administratorului judiciar, sens în care, în temeiul art.22 alin.2 din Legea 85/2006, din oficiu a procedat la înlocuirea administratorului judiciar M. IPURL cu G. I. IPURL.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs lichidatorul judiciar M. IPURL Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care, în drept, se încadrează în prevederile art. 304 din Codul de procedură, recurentul a solicitat instanței de control judiciar, ca urmare a analizării recursului să rețină față de acesta lipsa motivelor temeinice în sensul prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006.
A precizat faptul că, în speță, instanța de judecată a înțeles să aplice prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006, reținând așa cum rezultă din cuprinsul încheierii recurată, motive temeinice de înlocuire a sa, motive ce nu au fost expuse verbal în ședința de judecată în vederea formulării apărării necesare și ca atare se impune analizarea în sensul prevederilor L.85/2006 a motivelor reținute de instanța de fond sub aspectul motivării încheierii recurate în raport de situația de fapt din dosarul de fond.
A învederat faptul că, judecătorul sindic a apreciat incidența prev. art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv a reținerii "motivelor temeinice"; prin însușirea punctului de vedere al creditorului MTC AE, aflat în vădit conflict de interese cu debitoarea conf. prev art 17 a lin. 5 din L85/2006, sancționând astfel cu înlocuirea sa pentru presupusele fapte, respectiv, încălcarea planului de reorganizare propus de debitoare prin administratorul special, precum și lipsa măsurilor în vederea recuperării creanțelor și, întocmirea succesivă a tablourilor de creanță fără explicații cu scopul eludării unui creditor, respectiv MTC AE.
A arătat că la data de 25.03.2013, debitoarea prin administrator special K. I. a depus la dosarul cauzei Planul de reorganizare al activității economice împreună cu programul de plată al creanțelor conf.art.94 alini, lit. a) din L85/2006, iar la data de 10.03.2013 Adunarea creditorilor legal convocată de către administratorul judiciar a aprobat în temeiul art. 101 din L.85/2006 planul de reorganizare propus de către administratorul special, confirmat prin sentința nr. 1519/12.11.2013. Astfel, în raport cu dispozițiile instanței de judecată începând cu data de 12.11.2013, față de debitoare s-au născut obligațiile asumate prin planul de reorganizare propus creditorilor plan care a beneficiat de un vot favorabil din partea acestora
Având la bază temeiurile legale după care debitorul își desfășoară activitatea în cadrul procedurii de reorganizare judiciară în raport cu prevederile planului propus și asumat de administratorul special, a solicitat să se rețină confuzia instanței cu privire la entitățile si calitatea procesuală a participanților în cadrul procedurii de reorganizare.
Judecătorul sindic a apreciat în mod eronat faptul că administratorul judiciar aplică în mod efectiv prevederile planului de reorganizare, lăsând astfel fără efecte juridice instituția administratorului special prevăzută de legiuitor în cuprinsul art. 18 alin. 1 coroborat cu prev. art 103 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, transferând fără nici un teniei juridic atribuțiile asumate de administratorul special prin planul de reorganizare asumat față de creditori în sarcina sa, înțelegând să-l sancționeze prin aplicarea prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006.
Astfel, prin transferul nelegal și nefondat de atribuții si obligații instituit de instanța de fond în sarcina sa, fără a-i fi aduse la cunoștința sa, instanța de fond nu doar că nu valorifică instituția administratorului special în conformitate cu intenția legiuitorului care a instituit o calitate specială în cadrul procedurii de reorganizare, lăsând astfel la decizia foștilor administrator statutari posibilitatea mandatării unei persoane, care în baza mandatului încredințat și cu aplicarea corespunzătoare a prev. art. 18 coroborat cu art. 103 alin. 3 din L.85/2006 să administreze activitatea de reorganizare judiciară cu scopul implementării măsurile propuse în planul de afaceri ce îmbracă forma planului de reorganizare judiciară votat de creditori, ci dispune sancționarea administratorului judiciar prin aplicarea prev. art 22 alini din Legea nr. 85/2006 ) pentru neîndeplinirea mandatului acordat de fostul administrator statutar unei terțe persoane:
A precizat faptul că, prin Legea Insolvenței dreptul de reprezentare al debitorului pe perioada cât acesta își păstrează administrarea afacerii proprii, este atribuit administratorului special, însă printr-o anumită confuzie creată de instanța de fond, aceasta a transpus in sarcina administratorului judiciar M. IPURL anumite responsabilități care, de drept, s-au născut în mandatul asumat de administratorul special K. I., acesta fiind reprezentantul legal al asociațiilor cu rol activ in cadrul procedurii de reorganizare.
Totodată, a adus la cunoștința instanței de fond în repetate rânduri prin rapoartele de activitate depuse la dosarul cauzei, lipsa de diligență a administratorului special numit în prezentul dosar, însă singura măsură dispusă de către instanța de fond a constat în sancționarea sa, prin aplicarea prev. art, 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 motivat de neîndeplinirea obligațiilor asumate de terțe persoane (administratorul special), fără a face o limitare între momentul nașterii obligațiilor rezultate din mandatul special si obligația subscrisei strict de supraveghere a modului de derulare a planului de reorganizare în sensul prev. art. 103 alin, 2 din L.8S/2006, în raport cu stadiul juridic al dosarului de fond - reorganizare judiciară condusă de administrator special confirmată de judecătorul sindic;
Cu privire la tabloul de creanță, rezultă că unul din motivele reținute de instanța de judecată față de administratorul judiciar în aplicarea prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006, a constat în sancționarea comportamentului administratorului judiciar de întocmire a tablourilor de creanță, fără explicații legale, în scop exclusiv de a elimin calitatea de creditor majoritar o unuia din creditori, astfel, deși reținerea instanței de judecată cu privire la acest aspect nu este motivată, în fapt și în drept în sensul prev de art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, care consacra principiul general privind motivarea hotărârilor, astfel judecătorii sunt datori sa arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Or, în cazul de față, instanța de fond a redat unilateral numai concluziile unui creditor și deși ne afla în situația prev. de art. 22 alin. 2 din Legea nr.85/2006, fără a se analiza nici un mijloc de proba administrat de către ea și fără a se arăta motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, că actele administrative întocmite sunt nelegale.
Astfel, din analizarea situației prezentată judecătorului sindic, prin rapoartele de activitate succesive depuse la dosarul cauzei, precum și prin supunerea aprobării Comitetului creditorilor la data de 26.03.2014 a raportului cuprinzând demersurile efectuate în sensul aplicării prev. art. 66 față de prev. art. 41 din L.85/2006, conform Procesului Verbal al comitetului creditorilor din data de 26.11.2014 depus la dosar spre știința judecătorului sindic și a creditorilor, publicat în BPI, rezultă fără echivoc faptul că, reținerea instanței de fond cu privire la modul de întocmire a tablourilor de creanțe cu scopul exclusiv de eliminare a unui creditor, respectiv MTC AE nu este motivată și nici fundamentată.
A subliniat faptul că, analizarea cererilor de creanță accesorii este atributul exclusiv al administratorului judiciar, cu care a fost investit în cadrul procedurii de insolvență, fiind vorba de creditorul garantat B. T. SA, ce a acordat creditele bancare debitoarei, astfel încât, tablourile de creanțe succesive au întocmite în conformitate cu prev. art. 41 din Legea nr. 85/2006 și nu poate constitui un motiv temeinic prevăzut art. 22 alin. 2 din L.85/2006 în sensul înlocuirii practicianului in insolvență.
Fiind un act de voință exprimat de către creditori, participarea la procedura de insolvență este opțională, cererea de creanță formulată de creditor fie în baza art. 64 , fie in baza art. 41. alin, 2 din L.85/2006 , naște obligații în sarcina administratorul judiciar, în sensul interpretării acesteia conf. art. 66 dinL.85/2006, context în care administratorul judiciar nu poate ignora solicitările formulate de creditori exprimate prin cereri de creanțe ca urmare a drepturilor procesuale conferite de legiuitor, astfel obligația de verificare, analizare si înscriere la masa credală a unui creditor nu poate constitui premisele reținute de instanța de fond in cuprinsul soluției pronunțată.
Astfel, în baza prevederilor Legii nr.85/2006 coroborată cu prevederile Codului de procedură civilă, a principiului legalității, egalității părților și a disponibilității în ceea ce privește cauza dedusă judecății, a apreciat că instanța de fond nu poate să dispună peste textul de lege, adică ignorarea cererilor de creanță accesorii cu care a fost investită.
A mai arătat că, judecătorul sindic, procedând la soluționarea sesizării din oficiu și-a însușit simpla afirmație formulată de creditorul MTC AE aflat in conflict de interese cu debitoarea, abdicând de la principiul rolului activ al judecătorului. Or, în cazul de față cu ignorarea elementelor materiale (cereri de creanță accesorii) existente fizic la dosarul cauzei și fără analizarea raționamentului administratorului judiciar expus în rapoartele depuse la dosarul cauzei, s-a reținut în mod total eronat și nefondat scopul exclusiv de eliminare a unui creditor de la masa credală, context în care apreciază rațiunea legiuitorului privind edictarea prev. art. 22 alin. 2 din L.85/2006 în sensul sancționării administratorului judiciar pentru motive temeinice și culpabile dovedite și nu pentru opiniile exprimate în cursul procedurii de insolvență pe care o manageriază, opinii exprimate prin actele de procedură întocmite în conformitate cu prev. art. 20 din Legea nr. 85/2006, respectiv, rapoarte de activitate, tabele de creanță, sau alte acțiuni pentru care legiuitorul a stabilit individual căile de atac corespunzătoare si in nici un caz înlocuirea practicianului in insolvență.
În acest context, a solicitat să se rețină faptul că, instanța de fond a aplicat o sancțiune față de ea în lipsa elementelor care să ateste existența certă si neîndoielnică a motivelor temeinice avute in vedere de legiuitor la data edictării textului de lege (art.22 alin. 2), astfel, motivele subiective emanate din grave confuzii cu privire la identitatea participanților în cadrul procedurii de insolvență in diferite stadii procedurale}, participanți în sarcina cărora legiuitorul a stabilit in mod exclusiv atribuții si responsabilități, precum și raționamentul administratorului judiciar cu privire la modul de analizarea si acceptare la masa credală a pretențiilor creditorilor, nu pot constituii motive temeinice în vederea înlocuirii practicianului în insolvență.
De asemenea, a solicitat să se rețină că, nu orice culpă sau omisiune a practicianului în insolvență poate constitui un motiv temeinic de înlocuire, ci numai acele fapte sau omisiuni grave care prejudiciază sau pun în pericol grav interesele colective ale creditorilor (și nu interesele individuale a unui creditor), în speță, nefiind dovedită prejudicierea intereselor colective ale creditorilor prin managementul aplicat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor invocate, Curtea a constatat recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 22 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței nr. 85/2006 "În orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.";
Se remarcă astfel faptul că legiuitorul creează posibilitatea ca judecătorul sindic să procedeze la înlocuirea administratorului judiciar confirmat, fie din oficiu, fie la cererea comitetului creditorilor, cu îndeplinirea condiției sine qua non, respectiv existența și dovedirea motivelor temeinice.
De principiu, se impune precizarea că, în speță, M. IPURL a fost confirmat în calitate de administrator judiciar al debitoarei, ca urmare a solicitării acesteia și a votului pozitiv acordat de creditorii S MTC AE S.R.L. și DGFP, creditoarea B.T. exprimând un vot negativ, situație ce rezultă din procesul verbal al Adunării creditorilor din 27.11.2012 și contrazice apărarea administratorului judiciar în sensul că, această creditoare SC MTC AE S.R.L. dorește înlocuirea sa pentru a deține controlul asupra procedurii de insolvență.
Oricum, dispozițiile speciale ale legii nu sancționează conduita incorectă a unui creditor, care, poate manifesta rea-credință în derularea procedurii colective, ci sancționează atitudinea administratorului judiciar, care, prin încălcarea atribuțiilor stabilite în sarcina sa de legiuitor, prin săvârșirea unor fapte sau prin omiterea derulării unor acțiuni specifice și necesare procedurii, prejudiciază interesele creditorilor.
Considerentele expuse în mod pertinent și coincis în sentința atacată, se circumscriu unei analize judiciare realizată în mod obiectiv de judecătorul sindic, care, a reținut că, aspecte precum întocmirea nejustificată a unui tabel definitiv actualizat în procedura reorganizării, ulterior afișării celui definitiv, derularea procedurii cu încălcarea planului de reorganizare confirmat de instanță și neîndeplinirea obligației de recuperare a creanțelor debitoarei constituie "motive temeinice"; pentru înlocuirea din oficiu a administratorului judiciar.
Din această perspectivă, Curtea a constatat că motivarea amplă a recursului vizează doar un prim aspect, cel al întocmirii tabelelor de creanțe pe parcursul procedurii de insolvență, recurentul omițând a răspunde criticilor judecătorului sindic referitoare la continuarea procedurii cu încălcarea planului de reorganizare și lipsa interesului pentru recuperarea creanțelor debitoarei, împrejurare ce întărește convingerea instanței de recurs asupra faptului că susținerile instanței de fond nu pot fi combătute și înlăturate.
În acest context, Curtea a apreciat că în tabelul definitiv de creanțe publicat la data de 22.02.2013 administratorul judiciar a menționat creanțe eronate în raport de cele evidențiate în tabelul preliminar de creanțe iar tabelul definitiv consolidat și actualizat al creanțelor întocmit de administratorul judiciar la data de 27.08.2013 a fost anulat de judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 916/27.06.2014 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 7312/10.10.2014 a Curții de Apel Suceava, care a reținut că nu se justifică întocmirea acestui tabel în condițiile în care nu a existat o compensare reală a creanțelor solicitată de creditoarea SC MTC AE, fapt ce a determinat descalificarea acestui participant la procedură.
Pe de altă parte, deși în planul de reorganizare a societății - debitoare, confirmat de judecătorul sindic prin sentința nr. 1519/12.11.2013 s-a consemnat că în perioada de reorganizare judiciară vor fi vândute active din averea debitoarei care nu vor afecta desfășurarea activității, respectiv "depozite și terenul aferent"; situate în mun. Iași, prin hotărârea Adunării creditorilor din 29.01.2014 s-a aprobat propunerea administratorului judiciar M. IPURL de aprobare a raportului de evaluare și vânzarea bunurilor imobile situate în mun. Fălticeni, str. Republicii nr. 18, acțiunea administratorului judiciar fiind în mod vădit derulată cu nesocotirea celor statuate de judecătorul sindic și confirmă încălcarea flagrantă a atribuțiilor legale de către recurent.
Curtea constată de asemenea și neîndeplinirea corespunzătoare de către administratorul - recurent a obligației prev. de art. 20 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 85/2006, în sensul a depune diligențe în vederea recuperării creanțelor debitoarei, în condițiile în care, din înștiințările emise de executorii judecătorești care efectuau procedurile de executare silită în favoarea creditoarei SC M.T.C. S.R.L. (debitoarea din procedura insolvenței), se reține că administratorul judiciar nu a formulat o cerere de continuare a executării silite, fapt ce demonstrează lipsa de interes pentru gestionarea intereselor debitoarei.
Nu a fost reținută susținerea administratorului judiciar, potrivit căreia în perioada de observație și de reorganizare are exclusiv rolul de supraveghetor al activității debitoarei, întrucât conducerea și administrarea societății se află în sarcina administratorului special, dat fiind faptul că, considerentele expuse vizează inclusiv perioada de început a procedurii de insolvență deschisă la data de 11.09.2012, planul de reorganizare fiind confirmat ulterior, prin sentința nr. 1519/ 12.11.2013, or, încălcarea atribuțiilor stabilite de legiuitor în sarcina sa nu au permis realizarea scopului legii speciale, respectiv, instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitoare aflate în insolvență.
În considerarea celor reținute, constatând că nu sunt date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 din codul de procedură civilă din 1865, a respins recursul, ca nefondat.
| ← Insolvenţă. Perfectare antecontract de vânzare-cumpărare.... | Încetarea acţiunii judiciare în cazul deschiderii procedurii... → |
|---|
