Obligaţia debitoarei de a plăti accesoriile aferente debitelor fiscale principale în intervalul dintre momentul în care tribunalul a dispus, în primă instanţă, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei şi momentul în care curtea de apel a ad
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 2120 din data de 03.12.2015
Curtea reține că, potrivit art. 1222 C.pr.fisc., pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerțului, începând cu această dată nu se mai datorează și nu se calculează dobânzi și penalități de întârziere (alin. 1). În cazul în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost desființat actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi și penalități de întârziere între data înregistrării la registrul comerțului a actelor de dizolvare și data rămânerii irevocabile a hotărârii de desființare (alin. 2).
Textul de lege a fost introdus în Codul de procedură fiscală prin O.U.G. 39/2010, aprobată prin Legea nr. 46/2011, așadar, înainte de data deschiderii procedurii insolvenței de către Tribunalul Vrancea (05.09.2013).
Recurenta-reclamantă datorează, deci, accesorii pe perioada 05.09.2013 - 16.01.2014, conform dispoziției legale menționate.
Decizia nr. 2120 din 03.12.2015 a Curții de Apel Galați
Prin sentința nr. 427/17.06.2015, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 2974/91/2014, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta I.T. S.R.L., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. G. - A.J.F.P. V., ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta I.T. S.R.L., prin reprezentant convențional, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a respins în mod nelegal prin încheierea din 29.04.2015 cererea de administrare a probei cu expertiză contabilă.
Această probă era necesară pentru a se stabili corectitudinea modului de calcul la sumelor pretinse de organul fiscal.
Pe fond, a arătat că recurenta a figurat ca dizolvată în intervalul 05.09.2013 - 10.01.2014, astfel că imputarea majorărilor și penalităților este nelegală.
Nu a invocat niciun temei de drept.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este neîntemeiat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că motivele invocate de partea recurentă se încadrează în cazurile de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 8 C.pr.civ., referitoare la nerespectarea prin hotărârea pronunțată a normelor de drept material și procesual.
Curtea reține că, potrivit art. 1222 C.pr.fisc., pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerțului, începând cu această dată nu se mai datorează și nu se calculează dobânzi și penalități de întârziere (alin. 1). În cazul în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost desființat actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi și penalități de întârziere între data înregistrării la registrul comerțului a actelor de dizolvare și data rămânerii irevocabile a hotărârii de desființare (alin. 2).
Textul de lege a fost introdus în Codul de procedură fiscală prin OUG 39/2010, aprobată prin Legea nr. 46/2011, așadar, înainte de data deschiderii procedurii insolvenței de către Tribunalul Vrancea (05.09.2013).
Recurenta-reclamantă datorează, deci, accesorii pe perioada 05.09.2013 - 16.01.2014, conform dispoziției legale menționate.
În ce privește respingerea probei prin raport de expertiză contabilă, Curtea reține că soluția instanței de fond este justă, deoarece calculul accesoriilor este relativ simplu de efectuat, se regăsește în anexa la decizia contestată și este corect.
Așadar, niciunul din motivele de recurs invocate de recurentă nu este întemeiat.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel sau în apel.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
| ← Insolvenţă. Cerere de confirmare plan de reorganizare.... | Constatare nulitate act. Denunţare a contractului de agent → |
|---|
