CONTENCIOS ADMINISTRATIV. TERMENUL ÎN CARE SE POATE REVOCA ACTUL ADMINISTRATIV.
| Comentarii |
|
CONTENCIOS ADMINISTRATIV. TERMENUL ÎN CARE SEPOATE REVOCA ACTUL ADMINISTRATIV.- art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 privindcontenciosul administrativ;- art. 6 din Convenţia Europeană pentruApărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilorfundamentale
Revocarea actului administrativ, neintrat în circuitul civil,nu poate interveni după expirarea termenului de un an de laemiterea sa. Măsura revocării nu poate fi luată oricând, ciînăuntrul acestui termen de un an, pentru a se respecta principiulsecurităţii raporturilor juridice.
(Curtea de Apel Piteşti - s.c.c.a.f., decizia nr. 1026/R-C/31 oct. 2008 )
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr.5004/90/2007, reclamantul T.V. a chemat în judecată pe pârâtele U.C.şi F.A. din cadrul acesteia, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se vapronunţa să se dispună anularea deciziei nr.14B/16.05.2007 emisă deU.C., prin care i-a fost anulată diploma de conversie profesională seriaA nr. 0005126 emisă sub nr. 702/08.04.2005, recunoaşterea şi încontinuare a drepturilor conferite de lege ca urmare a emiterii acesteidiplome şi suspendarea efectelor deciziei atacate, cu consecinţaacordării în continuare a posibilităţii exercitării activităţilor şcolarepermise de lege ca urmare a eliberării diplomei. Totodată, a solicitatobligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr.785 din 10 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea -Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiuneareclamantului şi a dispus suspendarea deciziei nr. 141B/156.05.2007 pânăla soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Totodată, a dispus anularea deciziei respective şirecunoaşterea în continuare a drepturilor reclamantului, conferite dediplomă. A obligat-o pe pârâta U.C. să plătească reclamantului suma de304,3 lei - cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei au formulat recurs pârâtele care,invocând dispoziţiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, au criticat sentinţapentru nelegalitate şi netemeinicie atât sub aspectul măsurii suspendăriiexecutării actului administrativ, cât şi sub aspectul anulării pe fond arespectivului act.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate,Curtea a constatat că recursurile sunt nefondate.
În privinţa măsurii suspendării executării decizieinr.141B/16.05.2007 dispusă de către instanţa de fond, Curtea a reţinut căexistenţa îndoielii asupra legalităţii actului administrativ profităcontestatorului - în speţă, reclamantul - iar nu autorităţii publice - înspeţă, pârâtele.
În privinţa fondului cauzei, Curtea a reţinut mai întâi căanularea diplomei de conversie profesională a fost dispusă de pârâta U.C.pentru că reclamantul nu îndeplinea condiţiile legale de a urma cursurilepostuniversitare de conversie profesională şi de a obţine diploma, însensul că studiile sale universitare au fost de scurtă durată.
În al doilea rând, Curtea a reţinut că măsura anulării a fostdispusă la data de 16.05.2007, deci la peste doi ani de la emitereaDiplomei respective.
Potrivit art.1 alin.6 din Legea contenciosului administrativnr.554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativunilateral nelegal poate să ceară instanţei anularea actului dacă acesta numai poate fi revocat pentru că a intrat în circuitul civil. Acţiunea trebuieintrodusă în termen de un an de la data emiterii actului.
Chiar dacă în cauză s-ar putea aprecia că actul administrativunilateral - diploma de conversie profesională - nu a intrat în circuitulcivil şi nu a produs efecte, întrucât reclamantul nu a profesat nouaspecializare recunoscută prin diplomă, se constată că, trecând mai multde un an de la emitere, revocarea acesteia nu mai era posibilă.
Astfel, de vreme ce legea stabileşte şi pentru acţiunea înjustiţie pentru anularea actului administrativ un termen maxim deexercitare - un an de la emiterea actului - cu atât mai mult revocarea -care este o măsură unilaterală a autorităţii publice - nu poate intervenipeste respectivul termen.
Termenul de un an pentru acţiunea în justiţie respectăprincipiul securităţii raporturilor juridice care rezultă din dispoz. art. 6din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a LibertăţilorFundamentale (Convenţia), ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18mai 1994, principiu care implică, între altele, respectarea caracteruluidefinitiv al unui act ce nu a fost atacat în justiţie în termenul unei acţiuniide drept comun în materie sau, în lipsă, într-un termen rezonabil -înainte de a fi considerat ca devenit definitiv".
Posibilitatea de a ataca fără limită în timp un act administrativunilateral cu caracter individual pune în pericol ordinea juridică în sensulcă raporturile juridice şi cele sociale ordonate de primele pot fimodificate oricând, fiind afectată în acest fel însăşi ordinea socială. Ori,orice relaţie socială şi orice relaţie juridică trebuie să aibă un termensuficient pentru a fi, la nevoie, consacrate în justiţie, termen dincolo decare nu mai pot interveni modificări prin verificarea legalităţii sau a altoraspecte ce caracterizează raportul respectiv.
Aceleaşi considerente sunt valabile şi pentru posibilitatearevocării actului administrativ de către emitent, măsura neputând, deci, filuată oricând, ci într-un termen care să respecte principiul securităţiiraporturilor juridice.
Nelegalitatea anulării propriului act de către emitenta însăşi afost invocată de către reclamat în cererea de chemare în judecată şi esteîntemeiată. Chiar dacă, ulterior, reclamantul a stabilit ca temei de drept alsusţinerilor sale dispoziţiile art.38 alin. 3 din Regulamentul privind actelede studii şi documentele şcolare în învăţământul preuniversitar, aprobatprin Ordinul MEC nr.3502/3.03.2005, şi care reglementează anulareaactelor de studii prin hotărâre judecătorească, instanţa este obligată sădea calificarea în drept corectă pretenţiilor părţilor. Astfel, art. 38 susamintit stabileşte că un act de studii poate fi anulat şi în baza uneihotărâri judecătoreşti, fără a exclude posibilitatea legală pentru emitentulactului de a-l revoca în condiţiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.Aşa cum s-a arătat anterior, însă, în cauza de faţă de dispoz. art. 1 alin. 6nu sunt respectate.
Pe de altă parte, Curtea constată că recurentele-pârâteniciodată nu au adus la cunoştinţă reclamantului faptul că acesta urmeazăstudii de specializare", iar ambiguitatea asupra formei de învăţământ aexistat din momentul formulării de către reclamant a cererii de înscrierela cursul postuniversitar" şi pe tot parcursul cursurilor.
Prin urmare, greşeala" proprie pe care o invocă pârâtele nu aexistat doar la momentul înscrierii reclamantului la cursuri, ci pe totparcursul formei de învăţământ urmate de acesta, iar revocarea/anulareadiplomei - ca act final al studiilor/cursurilor - de către emitenta însăşi einu mai poate interveni după un an de la emiterea acestuia.
| ← CONTRACT ADMINISTRATIV. AJUNGERE LA TERMEN. NATURA DREPTURILOR... | DECIZIE DE RIDICARE A AUTOTURISMULUI PARCAT NEREGULAMENTAR.... → |
|---|
