DECIZIE DE RIDICARE A AUTOTURISMULUI PARCAT NEREGULAMENTAR. CALIFICARE ACT. COMPETENŢA MATERIALĂ DE SOLUŢIONARE A CAUZEI. INAPLICABILITATEA LEGII CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV.
| Comentarii |
|
DECIZIE DE RIDICARE A AUTOTURISMULUI PARCATNEREGULAMENTAR. CALIFICARE ACT. COMPETENŢAMATERIALĂ DE SOLUŢIONARE A CAUZEI.INAPLICABILITATEA LEGII CONTENCIOSULUIADMINISTRATIV.- art. 2 alin. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004privind contenciosul administrativ;- art. 1 alin. 1 Cod procedură civilă
Dispoziţia de ridicare a autoturismului, derivată din faptacontravenţională şi complementară acesteia, nu poate fi calificatăca act administrativ unilateral, chiar dacă este emisă înrealizarea unui serviciu public.
Ca urmare, competenţa materială de soluţionare a acţiuniiîndreptată împotriva acestei decizii, revine judecătoriei, cainstanţă de drept comun.
(Curtea de Apel Piteşti - s.c.c.a.f., decizia nr. 1035/R-C/07 noiembrie 2008)
Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 3.12.2007,reclamantul D.I a chemat în judecată pe S.C. P. S.R.L., solicitând ca prinhotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea deciziei deridicare din 29.11.2007 şi restituirea sumei de 150 lei încasată nejustificat.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, în data de 29.11.2007,orele 950 a.m., pârâta a ridicat autoturismul proprietatea sa, cu motivaţiacă parcarea este neregulamentară. Însă, în zonă nu există nici un indicatorde avertizare, astfel că măsura este nelegală.
Judecătoria Rm.Vâlcea - prin sentinţa nr.1473/5.03.2008 - aadmis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a dispusdeclinarea cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, reţinând incidenţadispoziţiilor art.2 lit.b şi c din Legea nr.554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe subnr.1592/90/2008.
Prin sentinţa nr.952/9.09.2008, Tribunalul Vâlcea - Secţiacomercială şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiainadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă şi a respins acţiunea privindanularea deciziei de ridicare a autoturismului şi restituirea sumei de 150lei, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond areţinut că decizia de ridicare a autoturismului proprietatea reclamantului afost emisă de S.C. P. SRL, căreia i s-a concesionat serviciul public deridicare a autovehiculelor sau a remorcilor staţionate neregulamentar pedrumurile publice, astfel că actul emis de intimată în realizarea serviciuluipublic concesionat denumit decizie este un act administrativ unilateralcare produce efecte faţă de o persoană în sensul art. 2 al.1 lit. c din Legeanr. 554/2004.
Acţiunea prin care o persoană solicită anularea actuluiadministrativ şi repararea prejudiciului intră sub incidenţa prevederilorLegii nr. 554/2004 şi, ca atare, trebuie respectată procedura prevăzută delegea contenciosului administrativ, care nu s-a îndeplinit în speţă.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termenlegal, de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din 7.11.2008, curtea a invocat, din oficiu,excepţia de necompetenţă materială a tribunalului.
Ca atare, observând dispoziţiile art.137 Cod pr.civilă, aceastase va pronunţa, mai întâi, asupra excepţiei pe care o găseşte întemeiatăpentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, autorităţilor publice locale li s-a creat posibilitateaconcesionării serviciului public de ridicare a autovehiculelor sauremorcilor staţionate neregulamentar pe drumurile publice, dar fără caprin aceasta să se producă transformarea societăţilor respective înautorităţi publice, în condiţiile Legii nr.554/2004.
În speţă, pârâta SC P. S.R.L. realizează această activitate înbaza contractului de concesiune încheiat cu autoritatea publică locală.
Însă, măsura de ridicare a autovehiculelor nu poate fi privităca o sancţiune de sine stătătoare, ci ea derivă din fapta contravenţională,fiind complementară acesteia.
Această calificare rezidă din însăşi conţinutul documentelor înbaza cărora intimata-pârâtă a dispus măsura, în sensul că angajaţiiconcesionarului pot constata staţionarea neregulamentară (deci,contravenţia) şi să dispună în scris măsura blocării sau ridicăriiautovehiculului, precum şi preţul operaţiunii".
Deci, decizia emisă de intimata-pârâtă nu poate fi calificată caact administrativ unilateral, chiar dacă este emis în realizarea unui serviciupublic, având în vedere că ea este continuarea sancţionării fapteicontravenţionale comise de recurentul-reclamant. Sub acest aspect,competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei, cainstanţă de drept comun.
Ca atare, în mod greşit, tribunalul, invocând dispoziţiile art.7alin.1 din Legea nr.554/2004, a respins acţiunea ca inadmisibilă.Faţă de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul afost admis, iar sentinţa a fost casată şi trimisă cauza spre competentăsoluţionare Judecătoriei Rm.Vâlcea.
| ← CONTENCIOS ADMINISTRATIV. TERMENUL ÎN CARE SE POATE REVOCA... | Legea nr. 189/2000. Persoană deportată. Probe → |
|---|
