Contestaţie împotriva raportului de activitate întocmit de lichidatorul judiciar
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. 10872 din data de 16.12.2014
Dosar nr. 1247/3/2008/a8
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECTIA a VII-a CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.10872
Ședința publică de la 16.12.2014
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE -JUDECĂTOR SINDIC: EBM
GREFIER: MS
Pe rol se află soluționarea cererii formulate în cauza civilă de față de creditoarea contestatoare MB cu în contradictoriu cu intimata debitoare BSA., având ca obiect "contestație împotriva raportului nr. 32 din data de 23.09.2014";.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 02.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.12.2014, iar ulterior la data de 16.12.2014, când a pronunțat prezenta sentință:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă la data de 30.09.2014, sub nr. 1247/3/2008/a8, contestatoarea MB. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimata debitoare BSA și lichidatorul judiciar GGE să constate înscrierea de către lichidatorul judiciar a unor informații incomplete privind situația debitoarei în raportul de activitate nr. 32/23.09.2014 și, pe cale de consecință, să dispună neaprobarea acestuia.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în cadrul raportului de activitate nr. 32/23.09.2014 - pct. 1, lichidatorul judiciar indică aspecte ce țin de istoricul și situația debitoarei, aspecte reluate în fiecare raport de activitate, care nu dovedesc realizarea efectivă a unei proceduri ori activități, ci indică premisele în baza cărora acționează practicianul în insolvență.
Lichidatorul judiciar arată în cuprinsul raportului de activitate faptul că există notat în cartea funciară un contract de închiriere în favoarea MB precizând totodată că a depus plângere împotriva înscrierii în C.F. a contractului.
Omite însă lichidatorul să precizeze că acest contract de închiriere nu este unul uzual, ci este unul la încheierea căruia debitoarea a fost obligată în baza unei hotărâri judecătorești, ce avea ca scop îndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau în baza Legii nr. 346/2006.
Deși lichidatorul judiciar fac eforturi pentru a arăta că beneficiarul dreptului de închiriere nu l-ar mai putea exercita, o bună, corectă și completă informare a potențialilor terți interesați necesită prezentarea în Raportul nr 32 a situației juridice complete și exacte.
Mai mult, lichidatorul judiciar nu prezintă în timp real modificările intervenite în situația patrimoniului debitoarei, respectiv nu face referire la fapte și acte petrecute între termenele de întocmire a rapoartelor, aducând precizări importante la mai mult de un an după ce acestea au avut loc.
Astfel, abia în cadrul raportului de activitate nr. 32/23.09.2014 a făcut referire practicianul în insolvență la denunțarea contractului de închiriere încheiat cu MB deși denunțarea a avut loc la data de 01.03.2013.
Un alt aspect ce rezultă din Raportul contestat ține de faptul că lichidatorul confirmă propriile erori de gestiune realizate în frauda creditorilor, duse până la atragerea răspunderii penale a acestuia.
Nu se contestă de către lichidatorul că nu ar fi respectat dispozițiile Legii nr. 346/2006 față de creditoarele S.SE. și MD., care au fost nevoite să acționeze debitoarea în judecată pentru a li se recunoaște dreptul de a cumpăra.
Raportul nr. 31/10.06.2014 nu reprezintă altceva decât o explicație aferentă unor fapte și acte cu mult anterioare termenului din data de 23.09.2014, explicație ce demonstrează însă faptul că gestionarea activității debitoarei s-a făcut într-un mod defectuos, cu prejudicierea creditorilor.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2006.
În probațiune, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosarul cauzei, în copie, potrivit art. 112 C.Proc.Civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei, potrivit art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 27.11.2014 lichidatorului judiciar GGE a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că acțiunea contestatoarei este inadmisibilă, față de faptul că nu reprezintă o veritabilă contestație, ci exprimă opinia lui MV relativ la modul de desfășurare a situațiilor litigioase cu societățile creditoare SE și MD Nu se indică însă în concret nicio măsură contestată.
Pe fondul cauzei, lichidatorul a menționat, în primul rând, faptul că societatea contestatoare nu justifică un interes legitim în cauză.
Cu privire la creditoarea MD., lichidatorul a menționat că nu există obligația debitoarei de a-i vinde celei dintâi, astfel cum rezultă din decizia nr. 158/25.03.2009 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 39039/3/2007, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost respinsă solicitarea MD. de obligare a debitoarei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Prin această hotărâre s-a dispus doar prelungirea contractului de închiriere nr. 36/2005, reținându-se că debitoarea nu este ținută de respectarea, cu prioritate, a dispozițiilor Legii nr. 346/2004.
MV a ignorat această hotărâre judecătorească, pretinzând că societății MD. i-ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 346/2004.
Totodată, deși lichidatorul judiciar a convocat Adunarea creditorilor debitoarei BSA. pentru a aproba oferta de cumpărare a SMD aceasta din urmă nu a fost de acord cu achiziționarea activelor.
Mai mult, a arătat lichidatorul judiciar, plângerea împotriva Încheierii de Carte Funciară formulată de către acesta față de notarea abuzivă realizată de MDL., a fost admisă de către Judecătoria Buftea.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În probațiune, lichidatorul judiciar a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat întâmpinării, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
În cauză judecătorul sindic a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, în condițiile art. 167 C.Proc.Civ., apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În baza art. 137 alin. 1 C.Proc.Civ, conform căruia, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța va soluționa cu prioritate excepția inadmisibilității, invocată de lichidatorul judiciar, prin întâmpinare.
Examinând excepția invocată de către practicianul în insolvență, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.
În acest sens, tribunalul reține că, față de modul în care contestatoarea și-a motivat în fapt și în drept acțiunea, rezultă că societatea critică activitatea lichidatorului judiciar, astfel cum aceasta reiese din raportul de activitate contestat. Fără a antama fondul cauzei, care reprezintă o chestiune distinctă de admisibilitatea cererii, instanța apreciază că aspectele criticate de către contestatoare nu denotă, de plano, existența unui fine de neprimire a cererii, care să impieteze astfel examinarea fondului litigiului.
În aceste condiții, instanța va respinge excepția invocată, ca neîntemeiată, urmând a proceda la analiza fondului cauzei.
Cu caracter premergător, față de susținerile invocate de către lichidatorul judiciar relativ la lipsa unui interes legitim al contestatoarei în promovarea prezentei cereri, instanța reține că nu se poate nega niciunuia dintre creditori dreptul de a cunoaște modul de desfășurare a procedurii insolvenței debitoarei acestuia. Având în vedere că modul de desfășurare a procedurii insolvenței este de natură a afecta drepturile fiecăruia dintre creditorii înscriși la masa credală, contestatoarea justifică în cauză un interes legitim, actual și născut în urmărirea modului în care lichidatorul judiciar înțelege să ducă la îndeplinire atribuțiile stabilite de lege prin raportare la hotărârile Adunării creditorilor. În acest context, interesul creditorului trebuie recunoscut și în ceea ce privește utilizarea mijloacelor procedurale de apărare a drepturilor sale, printre care acela reprezentat de formularea contestației la rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar și împotriva măsurilor acestuia.
Pe fond, judecătorul sindic reține că prin sentința comercială nr. 1559/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. 1247/3/2008 a fost admisă cererea creditoarei DGFP și s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei SBSA fiind numit administrator judiciar GGE
Prin sentința comercială nr. 4085/07.10.2008 pronunțată în aceeași cauză judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 107 alin. 1 lit. A pct. b) și c) din Legea nr. 85/2006 intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei și a desemnat în calitate de lichidator judiciar pe GGE
În urma casării cu rejudecare a acestei sentințe de către Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 4440/09.04.2012 a fost deschisă procedura generală a falimentului împotriva debitoarei BSA. în temeiul art. 107 alin. 1 lit. D din Lege.
Pe parcursul derulării procedurii de insolvență, lichidatorul judiciar a convocat la data de 29.10.2013 Adunarea creditorilor, având ca puncte de ordinea de zi, aprobarea raportului de evaluare a activelor aflate în patrimoniul debitoarei BSA., aprobarea metodei de valorificare prin licitație publică cu strigare și aprobarea regulamentului de vânzare prin licitație publică cu strigare, potrivit art. 116 alin. 2 din legea nr. 85/2006.
Atât raportul de evaluare, cât și metoda de vânzare prin licitație publică cu strigare și regulamentul de vânzare au fost aprobate cu votul creditorilor reprezentând 94,16% din totalul creanțelor prezente.
La data de 29.04.2014 lichidatorul judiciar a întocmit Raportul de activitate nr. 30, depus la dosarul de insolvență nr. 1247/3/2008, raport ce face obiectul contestației înregistrate sub nr. 1247/3/2008/a6, soluționată de judecătorul sindic la data de 23.09.2014.
La data de 23.09.2014 lichidatorul judiciar a depus Raportul de activitate nr. 31 și raportul de activitate nr. 32, raport ce face obiectul prezentei contestații.
Analizând susținerile contestatoarei, astfel cum acestea au fost formulate, judecătorul sindic reține că ele vizează pe de o parte, prezentarea unor date eronate privind sarcinile existente asupra bunurile imobile aflate în patrimoniul debitoarei, iar pe de altă parte, modul de îndeplinire a atribuțiilor practicianului în insolvență față de creditoarele SE. și MS.
În drept, instanța reține incidența art. 21 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 21 din lege, administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză masurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate (alin. 1). Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice alta persoană interesată pot face contestație împotriva masurilor luate de administratorul judiciar (alin. 2). Contestația trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1) (alin. 3). Judecătorul-sindic va soluționa contestația, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar și a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate (alin. 4).
Examinând contestația creditoarei MB prin prisma dispozițiilor legale antemenționate, judecătorul sindic reține că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Astfel cum rezultă din reglementarea art. 21 din Lege, raportul lunar de activitate cuprinde o prezentare a modului în care lichidatorul judiciar și-a desfășurat activitatea în intervalul vizat. Niciun fel de exigențe cu privire la eventuale mențiuni obligatorii ale raportului de activitate, cu excepția celor privind cheltuielile efectuate de către practicianul în insolvență, nu sunt cuprinse în art. 21.
Rezultă deci că raportul de activitate trebuie să cuprindă o expunere sumară a activităților practicianului în insolvență, fără a fi necesară preluarea și prezentarea tuturor detaliilor referitoare la procedură, atâta timp cât acestea fac obiectul altor rapoarte ori procese verbale.
În speță contestatoarea critică modul de întocmire de către lichidatorul judiciar a raportului de activitate, în sensul în care acesta prezintă istoricul societății debitoare și situația acesteia, aspecte ce nu țin de activitatea practicianului în insolvență, ci de premisele procedurii.
Judecătorul sindic reține că modul în care lichidatorul judiciar înțelege să redacteze, din punct de vedere formal, rapoartele de activitate și punctele de vedere asupra diverselor contestații înregistrate în cadrul procedurii insolvenței, nu reprezintă o chestiune relativă la legalitatea îndeplinirii obligațiilor acestuia.
Mai mult, reluarea, în cadrul fiecărui raport de activitate, a istoricului procedurii și situației debitoarei nu reprezintă un viciu al raportului.
Instanța reține totodată că însăși participarea lichidatorului judiciar, prin redactarea și întocmirea punctelor de vedere ori întâmpinărilor, la numeroasele contestații introduse de către creditori în cadrul procedurii insolvenței reprezintă o activitate desfășurată de către acesta în calitatea sa de practician în insolvență, astfel că prezentarea sa în cadrul raportului de activitate apare ca justificată.
În ceea ce privește chestiunile relative la litigiile înregistrate pe rolul instanței între debitoare și creditoarele SE. și SMD., judecătorul sindic reține că societatea contestatoare se limitează la a face simple alegații relativ la recunoașterea de către lichidatorul judiciar a propriei activități defectuoase. Nicio măsură concretă nu este criticată însă în mod real de către contestatoare.
Aceasta se rezumă la expunerea propriului punct de vedere cu privire la situația vânzării către MD. în baza Legii nr. 346/2006, operațiune pretins nerealizată din culpa lichidatorului judiciar.
În ceea ce privește chestiunile relative la situația contractului de închiriere încheiat între debitoare și MD. și informațiile eronate furnizate de către lichidatorul judiciar în privința acestuia, judecătorul sindic reține că susținerile contestatoarei sunt nefondate.
Astfel, criticile contestatoarei privesc o pretinsă prezentare eronată și incompletă a situației bunurilor imobile din patrimoniul societății, în sensul în care ar exista în sarcina debitoarei BSA obligația de vânzare către MD. a imobilelor ce au făcut obiectul contractului de închiriere nr. 36/21.02.2005, prelungit succesiv prin acte adiționale, iar ulterior ca efect al Deciziei Curți de Apel București nr. 158/25.03.2009.
Contestatoarea arată în esență că lichidatorul judiciar nu prezintă această informație și posibililor ofertanți, ci se limitează la a face mențiune despre dosarul nr. 2000/94/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Buftea, având ca obiect "Plângere împotriva Încheierii de carte funciară";.
Judecătorul sindic apreciază, contrar susținerilor contestatoarei, că nu se poate reține prezentarea unor date eronate creditorilor ori terților de către lichidatorul judiciar.
Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și din cele aflate în dosarul de insolvență, prin Încheierea de Carte funciară nr. 211008/20.12.2013 s-a notat în Cartea funciară nr. 113087 a imobilului cu nr. cadastral 307/18/6 contractul de închiriere nr. 36/2005, modificat și completat prin actele adiționale nr. 1/2006, nr. 2/2006 și nr. 3/2007, încheiat între BSA. și SMD cu privire la construcțiile C45, C46, C47 edificate pe terenul NC 307/186, contract a cărui prelungire a fost dispusă de către instanța de judecată conform deciziei comerciale nr. 158/2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 39039/3/2007, rămasă definitivă și irevocabilă, până la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului de leasing imobiliar sau vânzare cumpărare.
Pe cale de consecință, singura notare cuprinsă în cartea funciară a imobilului privește prelungirea contractului de închiriere, iar nu o obligație de vânzare-cumpărare a imobilelor.
Fără a antama chestiunea vânzării-cumpărării imobilelor de către MD., chestiune ce excede obiectului prezentului litigiu, judecătorul sindic reține că în cartea funciară a imobilului figurează exclusiv notarea contractului de închiriere, prelungit în baza unei hotărâri judecătorești până la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului de leasing imobiliar sau de vânzare-cumpărare. Cu toate acestea nu se poate deduce din mențiunile cuprinse în cartea funciară existența unei obligații de a vinde și respectiv de a cumpăra, cu atât mai mult cu cât societatea MD, aflată de asemenea în procedura insolvenței nu și-a manifestat intenția în acest sens.
Ceea ce face însă obiectul criticilor contestatoarei este neprezentarea de către lichidatorul judiciar în timp real și complet a acestor informații.
Or, din rapoartele de activitate anterior întocmite și depuse la dosarul cauzei reiese cu certitudine că aspectele criticate pe calea prezentei acțiuni au fost anterior prezentate și explicate de către lichidatorul judiciar.
Mai mult, chestiunile relative la litigiile născute între debitoare și creditoarea MD. au fost supuse anterior, în mod repetat, cenzurii instanței, pe calea contestațiilor la raport formulate de către aceeași contestatoare.
Deși judecătorul sindic a apreciat cu privire la chestiunile relative la caracterul complet și corect al informațiilor prezentate în rapoartele de activitate ale practicianului în insolvență în ceea ce privește raporturile cu creditoare MD contestatoarea reiterează, în esență, aceleași argumente, fără ca vreun element nou să fi intervenit în cauză.
Față de toate aceste aspecte, instanța apreciază că acțiunea formulată de MB. este neîntemeiată, motiv pentru care urmează să o respingă, în consecință.
Instanța va lua act totodată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de lichidatorul judiciar, ca neîntemeiată.
Respinge contestația formulată de creditoarea contestatoare S.C. MB., cu sediul în OTOPENI, în contradictoriu cu intimata debitoare BSA., cu sediul in Comuna Voluntari, și lichidatorul judiciar GGE, ca neîntemeiată.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi. 16.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
EBM MS
| ← Ridicare suspendare acţiuni judiciare şi extrajudiciare | Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Jurisprudență... → |
|---|
