Contract comercial. Daune. Clauză de impreviziune. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Potrivit prevederilor pct. 3 din anexa 1 la contract “nerespectarea prevederilor din contract de către una din părţi îndreptăţeşte cealaltă parte să fie despăgubită prin plata de daune”.
Instanţa de apel a interpretat clauza respectivă în sensul unei clauze de impreviziune - rebus sic stantibus -, deşi aceasta n-a fost în intenţia părţilor.
Chiar dacă părţile ar fi prevăzut o clauză de imprevizibilitate, aceasta nu-şi putea produce efectele, fiind contrară prevederilor art. 1085 C.civ., care consacră principiul răspunderii pentru repararea prejudiciului previzibil la momentul încheierii contractului.
De Ia acest principiu există numai o singură excepţie, atunci când vina debitorului în executarea contractului îmbracă forma intenţiei, situaţie în care acesta este ţinut să răspundă şi de prejudiciul imprevizibil la data încheierii contractului.
Or, intimata nici n-a invocat că neexecutarea obligaţiei comerciale s-ar datora unei activităţi dolosive a recurentei, însă interpretarea instanţei care a cumulat dobânzile bancare de 60 % cu rata inflaţiei, contravenind principiului instituit de art. 1085 C.civ. este eronată.
în speţă, intimata a suportat pentru creditele bancare obţinute o dobândă de 60 %, necontestată de recurentă, cunoscut fiind că la stabilirea dobânzilor bancare în perioadele de fluctuaţie - depreciere a valorii monedei naţionale -, se are în vedere inflaţia.
Dacă în perioada întârzierii plăţii, dobânda s-ar fi modificat, instanţa avea posibilitatea să oblige la despăgubiri echivalente dobânzii majorate, situaţie care însă nu se regăseşte în probele dosarului. De asemenea, nu putea obliga nici la plata unui coeficient de inflaţie, fiind de principiu că la data încheierii contractului părţile şi-au asumat obligaţii numai în măsura consecinţelor pe care puteau să le prevadă în momentul respectiv.
Aşa fiind, daunele puteau fi acordate de instanţa de apel la nivelul dobânzii de 60 %, care acoperă prejudiciul reclamantei, fiind greşită soluţia în ceea ce priveşte obligarea pârâtei şi la coeficientul de inflaţie.
(CSJ, s. com., dec. nr. 591/1994, Dr. nr. 6/1995, p. 85)
| ← Stabilirea cuantumului unei creanţe garantate după deschiderea... | Legea nr. 85/2006. Răspunderea patrimonială a... → |
|---|
