Contract comercial. Penalităţi. Recunoaştere. Consecinţe

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

Din speţă rezultă că recurenta a respectat procedura specială, instituită prin art. 11 din Legea nr. 76/1992 (republicată), privind punerea în întârziere, aspect reţinut corect de către ambele instanţe, încât, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 7 din aceeaşi lege, intimata debitoare datorează, pentru neîndeplinirea, în termen de 30 de la data scadenţei a obligaţiei de plată, o penalitate de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere.

în mod eronat, instanţa de apel a considerat că penalităţile nu s-ar datora, întrucât debitoarea a recunoscut debitul cu ocazia punerii în întârziere, o asemenea ipoteză nefiind prevăzută nici în Legea nr. 76/1992 şi nici în conţinutul Legii nr. 43/1993 prin care s-a modificat Legea nr. 76/1992.

Constatându-se deci că hotărârea curţii de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 76/1992 (republicată), recursul fiind întemeiat, a fost admis, s-au casat ambele hotărâri, obligând pe pârâtă la plata sumei solicitate cu titlu de penalităţi de întârziere.

(CSJ, s. com., dec. nr. 89/1995, Dr. nr. 12/1995, p. 86)

← Acţiunea în anulare formulată de lichidator  Contract comercial. Realizarea acordului de voinţă.... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Contract comercial. Penalităţi. Recunoaştere. Consecinţe